ERNEST HEMINGWAY THE OLD MAN AND THE SEA

I don’t know what that fish was that took the bait just now. It could have been a marlin or a

broadbill or a shark. I never felt him. I had to get rid of him too fast. Aloud he said, “I wish I had

the boy.” [51] But you haven’t got the boy, he thought. You have only yourself and you had

better work back to the last line now, in the dark or not in the dark, and cut it away and hook up

the two reserve coils. So he did it. It was difficult in the dark and once the fish made a surge that

pulled him down on his face and made a cut below his eye. The blood ran down his cheek a little

way. But it coagulated and dried before it reached his chin and he worked his way back to the

bow and rested against the wood. He adjusted the sack and carefully worked the line so that it

came across a new part of his shoulders and, holding it anchored with his shoulders, he carefully

felt the pull of the fish and then felt with his hand the progress of the skiff through the water. I

wonder what he made that lurch for, he thought.

The wire must have slipped on the great hill of his back. Certainly his back cannot feel as badly

as mine does. But he cannot pull this skiff forever, no matter how great he is. Now everything is

cleared away that might make trouble and I have a big reserve of line; all that a man can ask.

“Fish,” he said softly, aloud, “I’ll stay with you until I am dead.”

Ernest Hemingway “Bătrânul și Marea”

Eu nu știu dacă acest pește e acel ce-a prins momeala acum. Posibil să fi fost un marlin sau un bâtlani ori
un rechin. Eu niciodată nu-l simțeam. Am fost nevoit să scap de el prea repede. Cu o voce tare el a spus,
„Aș fi vrut să am un băiat”. [51] Dar tu nu ai un băiat, se gândis âe el. Tu te ai doar pe tine singur și tu
mai bine te-ai pune acum pe treabă, în întuneric sau nu, și taieți și prindeți cele două bobine de rezervă.
Așa a și făcut. Era dificil în întuneric și odată ce peștele a făcut o mișcare bruscă ce îl trase jos pe față și
făcu o tăietură sub ochi. Sângele curgea în jos pe obrajii săi. Dar s-a cogulat și s-a uscat înainte să fi ajuns
pe bărbie și atunci își croi drumul înapoi la provă și se sprijini de lemn. El ajustase sacul și cu grijă lucra
pe linie că aceasta ajunsese pe o nouă parte după umeri și, ținând-o ancorată că umerii săi, el cu grijă
simțise bătăile peștelui, și după simțise cu mâna peștele, iar mai poi cu mâna sa simțea înaintarea
barcând pe apă. Eu sper că ce a făcut a fost cu scop de spionaj, se gândi el.

Sârma trebuie să se fi lovit drept în vârful spatelui său. Desigur că spatele lui nu trebuie să se simtă la fel
de rău ca al meu. Dar el nu poate trage barca asta veșnic, oricât de puternic ar fi. Acum când totul este
senin, putem avea probleme și eu amo linie mare rezervată; tot ce poate să roage un bărbat.