PARTICULARITĂȚILE TEHNOLOGIEI DIFERENȚIATE

PENTRU O CULTURĂ DE MIGDALI

Proiect realizat de Teleanu Liviu-Ioan

An IV Grupa 3 ID
CUPRINS

IMPORTANȚA, ORIGINE ȘI ARIA DE RĂSPÂNDIRE 3

PARTICULARITĂȚI BIOLOGICE 4
SPECII CARE PREZINTĂ IMPORTANȚĂ PENTRU OBȚINEREA UNOR SOIURI SAU
PORTALTOI 4
CERINȚELE MIGDALULUI FAȚĂ DE FACTORII ECOLOGICI 5

PRINCIPALELE SOIURI ȘI HIBRIZI CULTIVATE ÎN ROMÂNIA 6

SORTIMENTUL DE SOIURI 8

CARACTERISTICI MORFOLOGICE ȘI DE PRODUCȚIE 9

PERSPECTIVELE CULTURII MIGDALULUI 10

PARTICULARITĂȚI TEHNOLOGICE 10

PERSPECTIVA ECONOMICĂ ȘI ECOLOGICĂ 10

SPECIFICUL ÎNFIINȚĂRII PLANTAȚIEI. 11

SPECIFICUL ÎNTREȚINERII PLANTAȚIILOR 11

ADMINISTRAREA ÎNGRĂȘĂMINTELOR 13

IRIGAREA PLANTAȚIILOR DE MIGDAL 14

COMBATEREA BOLILOR ȘI DĂUNĂTORILOR SPECIFICI 15

RECOLTAREA FRUCTELOR 15

CALITATEA MIGDALELOR 16

BIBLIOGRAFIE 17

2
IMPORTANȚA, ORIGINE ȘI ARIA DE RĂSPÂNDIRE

Migdalul este o specie pomicolă, cultiată și apreciată în primul rând pentru

miezul sâmburilor săi, care prezintă o ridicată valoare alimentară. Migdalele
conțin: 32-70% substanțe grase, 14-37% substanțe proteice, 7-20% hidrați de
carbon, 4% glicolizi, amigdalină, vitamine și 2,4-4,2% săruri minerale. Miezul
migalelor se consumă în stare proaspătă sau prelucrate. Industria farmaceutică și
cosmetică, utilizează uleiul extras din migdale dulci sau amare, pentru prepararea
unor esențe și parfumuri, creme, săpun. Endocarpul migdalelor este utilizat pentru
fabricarea cărbunelui vegetal activ, necesar în absorbția gazelor toxice, colorarea
coniacurilor și al unor vinuri speciale.

Migdalul este una dintre cele mai vechi specii pomicole luate în cultură.
Judecând după creșterea sa spontană în anumite zone naturale se consideră ca
origine Asia Mică, Iran, Siria, Africa de Nord. Ulterior cultura migdalului s-a
extins îndeosebi în tările limitrofe Mării Mediterane: Italia, Franța, Peninsula
Iberică, Balcani și S.U.A. În țara noastră migdalul de cultivă în Dobrogea (Tulcea,
Babadag, Niculițel, Mangalia, Ostrov), Banat(Orșova, Moldova Nouă, Lovrin,
Păuliș), Sălaj, Bihor, Mehedinți, Dolj (Tâmburești), Buzău (Tohani), Podgoria
Dealu Mare.

3
PARTICULARITĂȚI BIOLOGICE

SPECII CARE PREZINTĂ IMPORTANȚĂ PENTRU OBȚINEREA UNOR

SOIURI SAU PORTALTOI

Soiurile cultivate de migdal aparțin genului Amygdalus L. în cadrul căruia

se cunosc peste 25 de specii, dintre care două prezintă interes pentru cultura
migdalului: Acommunis și A. nana.

Migdalul comun (Amygdalus communis L.), plantă arbustoidă cu înălțimea

de 4-8m, are frunze îngust lanceolate, fruct turtit lateral, cu semințe dulci sau
amare. Este o specie iubitoare de căldură, sensibilă la geruri. Crește spontan în
Asia Centrală, în China, India, Bazinul Mării Mediterane, Europa Centrală și
America. În țara noastră crește în Dobrogea, Banat, Oltenia, în general în zona
podgoriilor. Prezintă mai multe varietăți și forme:

o A.c. var. amara, cu semințe amare și conținut ridicat de amigdalină.

o A.c. var sativa, semințe cu gust dulce, prezintă formele cristata
(migdale cu creastă), lanceolată (sâmbure ovat lanceolat, lipsit de
creastă), ostraeiformis (scoică uriașă), ovata (sâmbure în formă de ou),
microcarpa (formă de alună).
o A.c. var. fragilis, cu endocarp subțire.
o A.c. var. semifrgilis, cu endocarp gros, dar moale, mari cu miezul
dulce.

Migdalul pitic (Amygdalis nana L.) este un arbust înalt de 1-5 m drajonează,
frunzele lanceolate, fruct globulos, cu semințe amare. Crește spontan în Europa

4
Centrală și Asia Centrală. În țara noastră crește în zonele calde pe pante însoritem
în zona podgoriilor. Prezintă mai multe varietăți și forme:

o A.n. var. vulgaris, cu formele: angustiofila, alba (flori albe) și

spathulata.
o A.n. var. compestris cu frunze mai late obovate.

CERINȚELE MIGDALULUI FAȚĂ DE FACTORII ECOLOGICI

Migdalul este o specie foarte pretențioasă față de factorul lumină, motiv

pentru care este necesar să fie cultivat pe versanți sudici sau sud-vestici și la
distanțe corespunzătoare. Fiind o specio originară din ținuturi calde, migdalul
exigent față de căldură. Intră foarte devreme în vegetație, pragul biologic fiind
considerat 5oC, ceea ce face ca numeroase zone și primăveri florile să fie distruse
de brume târzii. Înfloritul începe când temperatura aerului se menține timp de 6-7
zile în jurul a 10oC. În periaoda repausului obligatoriu mugurii floriferi rezistă la
-20 oC și chiar -25 oC. În funcție de sol, suma temperaturilor pozitive necesare
pentru maturarea fructelor la migdal este de 3900-4100 oC.

Față de factorul apă migdalul manifestă cerințe minime. Este o specie

rezistentă la secetă. Se comportă bine în zone cu 450mm precipitații, dar
reacționează favorabil și în condițiile de irigare moderată.

În ceea ce privește mediul edafic, migdalul este pretențios față aerația

solului. Reușește în soluri bine drenate, adânci cum sunt nisipurile din sudul
olteniei, rezistent la un conținut ridicat de calcar în sol.

5
PRINCIPALELE SOIURI ȘI HIBRIZI CULTIVATE ÎN ROMÂNIA

Soiul Caracterizarea Cerințele Fructul

Mărime, formă, Calitatea fructelor
pomului ecologice
culoare
portaltoi
Sultanina Vigoare mijlocie, Sensibil la Fructe mari, Endocarp subțire,
intrare târzie pe ger alungite fragil. 35-45%
rod, productiv, miez dulce,
sensibil la boli calitate superioară
Burbank Vigoare mare, Rezistent Fructe mari, 5,5g, Aromă intensă,
foarte productiv, la ger endocarp gros 35-45% miez, 58%
rezistent la boli fragil substanțe grase
Budateteny Vigoare mare, Rezistent Fructe mari, 5,5g, Miez mare, dulce
coroană la ger endocarp fragil aromat
piramidală,
foarte productiv
Meteor Vigoare mijlocie Rezistent Fruct ovoid, turtit Miez 22-25%, gust
coroană invers la ger lateral, endocarp dulce aromă slabă
piramidală gros tare
Non pareille Rodire moderată, Rezistență Fructe de mărime Miez 58-63%,
rezistent la boli mijlocie la mijlocie endocarp substanșe grase
ger subțire fragil 60%
Mărculești Soi productiv, Rezistent Fruct mic ovoid, Miez 52%
sensibil la boli la secetă endocarp fragil substanțe grase
49%, calitate bună
Nec plus Productiv, rustic, Rezistent Fruct mijlociu, cu Miez 56%,
ultra rezistent la boli la ger endocarp fragil substanțe grase

6
 54%
Nikirski Precoce, foarte Rezistent Fruct mare, cu Miez 45%
productiv, la ger endocarp gros substanțe grase
sensibil la boli fragil 58%
Sudak Vigoare mare, Sensibil la Fructe mari, formă Miez 30%,
foarte productiv, ger cilindric-alungită, substanțe grase
sensibil la boli endocarp gros-tare 56%
Preanîi Vigoare mijlocie, Sensibil la Fructe mijlocii, Miez 50%,
producție ger ovoide, endocarp substanțe grase
moderată, subțire-fragil 52-55%
rezistentă la boli
Primorski Vigoare mijlocie, Sensibil la Fruct ovoid, Miez 48%,
foarte productiv, ger endocarp subțire- substanțe grase
rezistent la boli fragil 58%
De Italia Vigoare mijlocie, Rezistent Fruct mijlociu Miez 40%,
rezistent la boli la ger ovoid endocarp substanțe grase
gros fragil 57%
Lovrin 18 Vigoare mare, Rezistent Fruct mijlociu, Miez 20%,
foarte productiv, la ger ovoid, endocarp substanțe grase
rezistent la boli gros-tare 55%
Exinograd Vigoare mijlocie, Rezistent Fruct mijlociu, Miez 63%,
foarte productiv la ger endocarp subțire, substanțe grase
foarte subțire 62%
Ferragnes Vigoare mare, Sensibil la Fructe mari Miez 40%
foarte productiv, ger alungite
înflorire târzie
Texas Vigoare mare, Rezistent Fruct globulos Miez 46%
înflorire târzie, la ger
foarte productiv

Sortimentul de soiuri

7
 Pentru reuşita culturii migdalului se aleg soiuri cu talie redusă, precoce şi
foarte productive, cu înflorire târzie şi suficient de rezistente la îngheţurile de
revenire, boli şi dăunători. Fructul trebuie să fie mare, cu endocarpul subţire şi
rezistent, miezul bogat şi randament crescut la decojire. În sortimentul actual sunt
cuprinse soiuri străine, dar din ultimele creaţii ale staţiunilor de cercetare cu profil
pomicol trebuie îmbunătăţit cu noi soiuri performante, care s-au adaptat şi
fructifică foarte bine în condiţiile ţării noastre, cum ar fi soiul YXL. Acesta este un
pom de vigoare mijlocie spre mare şi relativ rezistent la ger. Fructul este variabil ca
mărime, elipsoidal-alungit, cu endocarpul subţire şi spongios, care se sparge uşor.
Miezul este dulceag şi slab aromat. Fructele se maturează în prima decadă a lunii
septembrie. Portaltoii Soiurile de migdal se altoiesc pe: migdalul franc, piersicul
franc, corcoduş, prunul franc şi Saint Julien. Migdalul franc asigură soiurilor o
compatibilitate bună şi o precocitate în rodire. Nu suportă excesul de apă din sol.
Piersicul franc este sensibil la virozele migdalului şi nu este compatibil cu unele
soiuri existente în cultură. Corcoduşul se recomandă pentru solurile grele şi umede
şi, la rândul său, nu este compatibil cu unele soiuri existente în cultură. Saint Julien
imprimă soiurilor de migdal precocitate şi fructificare constantă. Prunul franc
manifestă o oarecare incompatibilitate cu unele soiuri de migdal. Poate fi folosit pe
solurile subţiri, cu un procent de CaCO3 mai redus. Specificul înfiinţării
plantaţiilor Migdalul se plantează în sistem extensiv, la distanţă de 6-8 m/5-6 m.
Plantările se fac toamna devreme, pentru ca pomii să beneficieze de suficientă
umiditate pentru prindere şi fortificare. Plantările de primăvară sunt riscante
întrucât migdalul porneşte în vegetaţie foarte devreme. Formele de coroană
adecvate soiurilor de migdal sunt: vasul ameliorat şi piramida mixtă.

CARACTERISTICI MORFOLOGICE ȘI DE PRODUCȚIE

8
 Migdalul manifestă o creștere viguroasă în pepinieră și plantația tânără.
Formează numeroși lăstari anitcipați. Prezintă un repaus de iarnă scurt, astfel că
vegetația pornește primăvara foarte devreme. Intră pe rod foarte repede, la 3-4 și
chiar 2 ani de la altoire. Primele recolte economice se obțin însă începând cu anii
5-6 de la plantare. Principalele formațiuni de rod sunt: buchetul de mai, simplu și
alungit și ramura de rox mixtă.

Într-un mugur floral se formează o singură floare. Soiurile cultivate de

migdal se comportă practic autosteril, cu polenizare entomofilă, ceea ce face
necesar alegerea judicioasă a soiurilor de polenizare și asigurarea unui număr de 2-
4 stupi/ha. Migdalul înflorind primâvara devreme, înaintea caisului și piersicului,
există pericoll ca îngheturile târzii să distrugă florile. După fecundarea folrilor,
ovarul se dezvoltă foarte rapid, transormându-se în fruct. În primele 45 de zile de
la fecundare fructul realizează 95% din dimensiunile caracteristice soiului
respectiv, pentru ca în următoarele 40 de zile să realizeze celelalte 5 procente. La
începutul verii urmează procesul de întărire a endocarpului și de acumulare a
glucidelor, apoi procesul de acumulare a substanțelor grase. După formarea
miezului are loc un proces de deshidratare, când conținutul în apă al miezului
scade de la 83 la 20-25%. Dupa 4-5 ani, ramurule de rod se epizează și trebuie
procedat la operațiunea de reîntreținere, pe care migdalul o suportă ușor, având o
mare capacitate de regenerare.

Fructul este o drupă, cu mezocarpul subțire, pubescent, se usucă la

maturitate și crapă lăsând să cadă endocrapul, în general lignificat, care conține o
sămânță comestibilă. Sâmburele este variabil ca mărime și formă în funcție de soi,
la fel ca procentul de miez (25-50%) și conținutul în grăsimi. Cantitatea de fructe
variază la migdal în funcție de soi, condiții ecologice și agrotehnice, condițiile
climatice din anul considerat și așa mai departe. În general migadlii de 8-10 ani

9
produc 5-15 chiar și 25kg de fructe în endocarp, rezultând o producție de 1500-
4500kg/ha.

PERSPECTIVELE CULTURII MIGDALULUI

Migdalul (Amygdalus communis) este o specie de mare perspectivă pentru

agricultorii din zonele mai calde și mai secetoase ale României. Existența în stare
semicultivată a migdalului în aceste zone este o dovadă în plus ca această specie
poate și trebuie să valorifice mai bine și mai economic lumina, căldura, solurile
pietroase și calcaroase decât alte specii pomicole. Multe soiuri, selecții si hibrizi
autohtoni ar putea ca prin polenizări dirijate să dobândească însușiri noi, valoroase,
atât sub aspectul prcocității productivității și calității fructelor, cât și în ceea ce
privesște rezistența sau toleranța la factorii ecologici...În această perioadă piața de
fructe în România ar putea fi aprovizionată mai bine cu cantități importate de
migdale produse în țară și la prețuri avantajoase.

PARTICULARITĂȚI TEHNOLOGICE

Perspectiva economică și ecologică.

Dat fiind valoarea deosebită a fructelor, posibilitățile diversificate de

utilizare a semințelor, migdalul urmează să fie extins în perspectiva imediată în
câteva zone naturale din Dobrogea, Oltenia, Banat și vestul Transilvaniei, în
general în zona podgoriilor.

Pentru înființarea noirlor plantații de migdal se vor alege expoziții însorite

cu orientare sud-vestică, adăpostite, cu soluri ușoare, bine drenate. Se vor evita
solurile grele, cu apă stagnantă, zonele cu temperaturi scăzute în timpul iernii sau
cu înghețuri frecvente în timpul iernii sau cu înghețuri târzii de primăvară.

10
 Specificul înființării plantației.

Pregătirea terenului pentru înființarea plantațiilor de migdal se realizează

printr-o desfundare a solului la 60-80 cm, încorporând concomitent 30-40 tone
îngrășământ organic și 600-800kg superfosfat, 300-400kg sate potasică și 200kg
azotat de amoniu la hectar.

Distanțele de plantare ale migadlului diferă în funcție de vigoare, astfel dacă

prezintă o vgoare mare distanțele sunt de 6-4.5m între rânduri, 4,5-5,5m distanța pe
rând, iar pentru vigoare mijlocie distanța între rânduri este de 4-5m și distanța pe
rând este de 4-5m.

Momentul plantării trebuie ales cu multă grijă, în cazul înființării plantațiilor

de migdal. Plantarea târzie de toamnă nu asigură o suficientă înrădăcinarem
determinând deshidratarea pomilor. Plantarea de primăvară ridică probleme,
datorită faptului că migdalul pornește foarte timpuriu în vegetație, fapt care
conduce în cazul întârzierii plantării la acelasi proces de dezhidratare a materialului
săditor. În consecintă, migdalul se va planta toamna în prima jumătate a lunii
octombrie sau primăvara devreme. În abele cazuri, având în vedere faptul că
migdalul suportă cu greu transplantarea, pomii trebuie scoși din pepinieră în ziua
plantării sau cu 1-2 zile înainte.

Specificul întreținerii plantațiilor

Formele de coroană adecvate penru migdal, având în vedere cerințele mari

față de lumină și căldură ale acestei specii, sunt vasul ameliorat cu 3-4 șarpante,
fiecare șarpantp păstrând 2-3 ramuri schelet de ordinul al doilea, sau piramidă
mixtă. Trunchiul va avea înălțimea de 60-70cm. În primii ani migdalul prezintă
creșteri viguroase, formează numeroși lăstari anticipați, care prin greutatea lor pot
determina prematur arcade de rodire. Este necesar de aceea sa se intervină prin

11
operațiuni în verde: eliminarea lăstarilor concurenți, lăstari prea deși, așezați pe
partea superioară sau inferioară a ramurilor schelet, ciupirea lăstarilor fără
perspectivă în formarea coroanei, eliminarea lăstarilor lacomi.

Tăierile de fructificare se aplică periodic la 2-3 ani și constau în eliminarea

lăstarilor lacomi, rărirea ramurilor de rod de pe anumite porțiuni suprasolicitate,
eliminarea ramurilor derganisite, scurtarea ramurilor anuale care depășesc
lungimea de 50-60cm.

Tăierile de producţie se aplică diferenţiat, în funcţie de vârsta pomilor, tipul de

fructificare şi starea de vegetaţie a pomilor. La pomii tineri, tăierile constau în
rărirea coroanelor prin suprimarea sau scurtarea ramurilor cu poziţie
necorespunzătoare. Ramurile viguroase de la periferia coroanei se scurtează cu 1/3-
2/3 din lungime pentru o mai bună fructificare şi garnisire cu formaţiuni de rod. La
soiurile şpur, scurtarea este mai slabă (1/3), iar la cele semişpur şi standard mai
puternică (până la 1). În ambele cazuri, se urmăreşte ca noile ramuri de rod care se
formează (buchete, mixte, salbe) să fie mai viguroase şi cu un număr mai mare de
muguri floriferi. La pomii maturi îngrijiţi, scopul tăierilor este acela de a realiza în
fiecare an un echilibru între creşterile anuale şi multianuale (de 3/1), între ramurile
de rod şi cele vegetative, asigurându-se astfel o reîntinerire permanentă a coroanei.
În acest scop, se fac tăieri de reducţie, eliminare şi simplificare a ramurilor de
schelet, semischelet şi de fructificare, care în timpul rodirii s-au degarnist şi
epuizat. Pentru completarea unor spaţii libere din coroană, sunt reţinuţi lăstarii
viguroşi, cu poziţii avantajoase. La pomii neîngrijiţi, năpădiţi de ramuri lacome,
tăierile aplicate constau în: reducţia şarpantelor arcuite în punctele de maximă
curbură (deasupra unei ramuri viguroase) pentru refacerea structurii permanente a
coroanei, rărirea semischeletului şi a ramurilor de rod neproductive şi scurtarea
lacomilor pentru obţinerea de noi formaţiuni fructifere. La soiurile şpur, cu coroane

12
rare, lăstarii lacomi nu se taie. Prezenţa solitară a mugurilor floriferi pe multe
ramuri din coroana pomilor ne obligă să păstrăm o cantitate mai mare de ramuri pe
care le scurtăm cât mai puţin. Tăierea de vară (după recoltarea fructelor) a
ramurilor de schelet şi semischelet, asociată cu ciupitul lăstarilor la 7-8 frunze,
poate constitui o alternativă mai avantajoasă pentru zonele cu îngheţuri târzii de
primăvară. În urma acestor tăieri şi aplicării unei tehnologii superioare de
întreţinere a culturii, în coroana pomilor se formează lăstari viguroşi, ai căror
muguri floriferi pornesc în vegetaţie primăvara mai târziu decât mugurii de pe
ramurile normale, reducând astfel procentul mugurilor şi florilor distruse de
îngheţurile de revenire.

Când pomii prezintă ramuri derganisite numeroase, vor fi efectuare tăieri de

reîntreținere, bazându-se pe capacitatea ridicată de regenerare a acestei specii,
precum și pe rezerva importantă e muguri dormizi și adventivi. După grindină sau
ger puternic se poate interveni prin tăieri de regenerare, pomii reluându-și ciclul de
rodire după 1-2 ani.

Administrarea îngrășămintelor

Migdalul este o specie pomicolă care reacționeză favorabil la aplicarea de

îngrășăminte. Cercetări efectuate la Stațiunea experimentlă Tîmburești, într-o
plantație de migdal în vârstă de 6 ani, cu soiurile Sudak și Preanîi au condus la
concluzia că administarea anuală a 100kg N, 60Kg P2O5 și 100kg K2O pentru
obținerea unor sporuri de 142% creșteri vegetative și 210% producție de fructe față
de varianta neîngrășată. În aceeași experiență, administarea periodică, la 3 ani, a
unor cantități de 60t la ha îngrășăminte organice a determinat obținerea unor
sporuri superioare celor obșinute în varianteșe cu îngrășăminte chimice.

Irigarea plantațiilor de migdal

13
 Deși este o specie rezistentă la secetă, migdalul reacționeză favorabil la
adinistrarea unor cantități moderate de apă. Momentele cele mai indicate pentru
intervenția prin irigare sunt: primăvara cu 2-3 săptămâni înainte de înflorire (în anii
cu primăveri secetoase), la jumătatea lunii iulie, când începe procesul de
diferențiere a mugurilor de rod, cu 2-3 săptămâni înainte de recoltarea fructelor și
toamna deupă caderea frunzelor (udare de aprovizionare). La fiecare udare vor fi
administrate 400-450 m3 de apă la hectar. Trebuie avut în vedere faptul că dozele
excesive de îngrășământ azotat secondate de irigare favorizează creșterile
vegetative viguroase și respectiv o mai slabă rezistență la ger, ca urmare a gradului
redus de maturare a lemnului.

Cultura migdalului în România gasesște condiții favorabile în zonele

colianre cu expoziție sudică protejate de vânturi, ceață și înghețuri târzii de
primăvară. Din rezultatele cercetărilor efectuate în ultimele decenii în diferite zone
ale tării rezultă că soiurile de migdal pot fi cultivate cu foarte bune rezultate în
Dobrogea, Buzău, Bnat, Bihor și Mehedinți.

În aceste zone microclimatice temperatura medie anuală depășește 11 oC , iar

suma gradelor de temperatură care asigură o fructificare bună a migdalului se
situează între 3200 și 4200 oC.

Numărul aniilor cu temperatură sub -20 oC sunt relativ puțini, iar

precipitațiile anuale de 450-550mm sunt satisfăcătoare pentru migdal, spre
deosebire de celelalte specii pomicole migdalul folosește mai eficient solurile
pietroase, calcaroase și nisipoase.

Combaterea bolilor și dăunătorilor specifici

Culturile de migdal sunt afectate de numeroase boli și dăunători: Monilinia

laxa și M. Fructigena, care acționează atât primăvara devereme (când temperatura

14
aerului depășește 4oC), cât și în perioada de vară-toamnă. Polistigma rubrum-
pătarea roșie a frunzelor. Taphrina deformans – deformarea frunzelor.

Tratamentele pentru combaterea acestor boli și dăunători nu diferă, sub

aspectul produselor comerciale folosite, a dozelor și a momentelor de aplicare față
de celelalte specii de sâmburoase.

Recoltarea fructelor

Recoltarea migdalelor se efectuează la maturitatea deplină adică, în funcție

de soi, la 4-5 luni de la legarea fructelor. Momentul de recoltare este semnalat prin
faptul că mezoarpul se usucă și crapă pe linia ventrală de sudură. Recoltarea prea
timpurie, pe lângă detașarea groaie de ramuri și decojirea anevoioasă a
mezocarpului, poate conduce la mucegăirea fructelor. Operațiunea de recoltare se
poate realia fie prin scuturarea fructelor cu aparatul, fie manual. Imediat dupa
recoltare migdalele trebuie separate de mazocarp și întinse într-un strat subțire de
3-4 zile, pentru uscare. Fructele care nu se pot decoji imediat se așează în straturi
de 30-40 cm, se stropesc cu puțină apă și se acoperă cu prelate timp de 2-3 zile,
după care pot fi decojite.

Calitatea migdalelor

Producţia scăzută de migdale în România (sub 2.500 tone anual) arată că aceste
fructe sunt rare şi chiar necunoscute de unii locuitori ai ţinuturilor mai reci.
15
Migdalele se consumă în stare proaspătă sau prelucrate în industria alimentară,
farmaceutică şi cosmetică. Din migdale se fac prăjituri, bomboane şi dulceţuri,
uleiuri pentru prepararea unor esenţe, parfumuri, creme şi săpunuri etc. Din
endocarpul fructelor se obţine cărbunele activ, necesar colorării coniacurilor şi a
unor vinuri speciale, din lemnul de migdal se confecţionează obiecte de artă, iar
din turtele rezultate de la extragerea uleiurilor se pregăteşte halva. Valoarea
alimentară ridicată a migdalelor este dată de conţinutul bogat în substanţe grase
(32-60%), substanţe proteice (14-37%), hidraţi de carbon (7-20%), cenuşă (2,4%),
glicozizi, vitamina A şi B şi săruri minerale (2,4-4,2%).

BIBLIOGRAFIE

Cursurile de pe: http://curs.horticultura-bucuresti.ro/

16
https://www.agrimedia.ro/articole/specificul-culturii-migdalului

M. POPESCU, I.MILIȚIU, GR.MIHĂESCU, V.CIREAȘĂ, I.GODEANU,

GH.DROBOTĂ, N.CEPOIU – POMICULTURĂ GENERALĂ ȘI SPECIALĂ

17