SPECII DE FRUCTE ȘI LEGUME CARE SE PĂSTREAZĂ ÎN

ATMOSFERĂ CONTROLATĂ

Proiect realizat de Teleanu Liviu-Ioan

An IV Grupa 3 ID
 CUPRINS

SPECIILE DE FRUCTE CARE SE PĂSTREAZĂ ÎN ATMOSFERĂ CONTROLATĂ

3

SPECIILE DE LEGUME CARE SE PĂSTREAZĂ ÎN ATMOSFERĂ CONTROLATĂ

7

BIBLIOGRAFIE 11

2
SPECIILE DE FRUCTE CARE SE PĂSTREAZĂ ÎN ATMOSFERĂ
CONTROLATĂ

Depozitarea merelor

Păstrarea merelor se face în depozite frigorifice cu atmosferă normală sau

controlată, precum şi în depozite cu ventilaţie naturală.

Depozitarea merelor se începe într-un timp cât mai scurt de la recoltare şi se

păstrează în loturi din acelaşi soi.

Merele se depozitează în lăzi ce se stivuiesc pe 8-9 nivele, până la înălţimea

de 5-7 m, spaţiul dintre tavan şi ultima ladă fiind de 80 cm. Se lasă şi spaţii de
aproximativ 20-30 cm între pereţii şi rândurile de stive pentru ca aerul să poată
circula.

Umplerea unei celule nu trebuie să dureze mai mult de 2 săptămâni, în

această perioadă fiind asigurată ventilaţia.

Temperatura de păstrare este în funcţie de soi. Astfel merele din soiul

Golden şi Red delicious se păstreză la temperaturi cuprinse între 0 şi +1°C. Merele
din soiul Ionathan şi soiul Ioared, care sunt mai sensibile la frig, se păstrează la
temperaturi cuprinse între +3 şi +4°C. Umiditatea relativă a aerului este de 90-
95%.

În depozitele frigorifice cu atmosferă controlată (2-3% O2 şi 1-3% CO2)

temperaturile de păstrare vor fi mai ridicate cu 0,5-1°C, în funcţie de soi.

Durata de păstrare diferă şi ea în funcţie de soi, merele din grupele Golden şi

Red delicious putând fi păstrate 5-6 luni în depozite frigorifice cu atmosferă
normală şi 7-8 luni în depozite frigorifice cu atmosferă controlată.
3
Depozitarea cireșelor

Condiţiile optime pentru pastrarea cireselor sunt: temperatura de 1-2°C,

umiditatea relativă a aerului de 90-95% (necesară în special pentru menţinerea
culorii şi turgescenţei pedunculului) şi o circulaţie moderată a aerului, evitând
deshidratarea produsului.

Temperaturile optime mai mici (-0,5°C….+0,5°C) recomandate ca optime

de unele standarde, deşi asigură o calitate vizuală (aspect) bună, afectează
nefavorabil gustul şi aroma cireşelor.

Durata de păstrare, variabilă cu soiul, în condiţii optime de mediu, este

cuprinsă între 14-21 zile, limita superioară fiind caracteristică soiurilor cu pulpa
ferma, pietroase (Ex. Hedelfinger,Germersdorf).

Atmosfera controlată tip ULO (ultra low oxygen), cu 1-2% O2 şi sub 20%
CO2, a permis prelungirea duratei de păstrare în condiţii optime, până la 6-8
săptămâni.

Depozitarea vișinelor

Păstrarea fructelor trebuie iniţiată cât mai rapid după recoltare, în interval de
maxim 12 ore, dar nu este recomandată ca etapă obligatorie, deoarece în câteva zile
au loc deprecieri importante. În condiţii frigorifice, la temperatura de 1-2°C şi
umiditatea relativă de 90-95%, păstrarea permite o desfacere eşalonată şi ritmică,
în raport cu cerinţele pieţei. Durata maximă de păstrare în aceste condiţii este de 5-
7 zile, în funcţie de soi, spre limita superioară oprindu-se de ex. soiul Crişana.

4
 Fructele destinate industrializării, pot fi menţinute în condiţii de atmosferă
controlată (2- 3% O2 şi 3-4% CO2), prin refrigerare şi la UR optimă (90-95%),
timp de 60-80 zile. - Transportul fructelor destinate consumului în stare proaspătă,
către beneficiar nu trebuie să depăşească durata de 3 zile, în condiţii de
temperatură şi umiditate optime.

Depozitarea caiselor

Păstrarea fructelor pentru consumul în stare proaspătă este doar temporară,

un rol important avându-l nivelul temperaturii şi umidităţii relative a aerului.
Astfel, condiţiile optime pentru caise, realizabile numai în depozite frigorifice sunt:
temperatura –0,5…+0,5°C şi UR de 85-90%, perioada de păstrare fiind de 10-15
zile în funcţie de momentul recoltării. La stabilirea duratei de păstrare trebuie ţinut
seama ca în 10-15 zile chiar fructele păstrate la temperatura de +1°C îşi pierd
aroma şi unele calităţi gustative, iar între 4-7°C aceste dereglări fiziologice devin
mai evidente.

Atunci când nu se dispune de dotarea necesară, caisele pot fi păstrate o

durată mai scurtă (4-6 zile) în depozite simple, la temperatura de 8-10°C,
menţinând umiditatea relativă ridicată prin umezirea periodică a pardoselii
depozitului.

În condiţii de atmosferă controlată, cu 2% O2 şi 5% CO2 la temperatura de

0°C, durata de păstrare poate atinge 30 de zile, cu o valoare a pierderilor de 13%,
dar această tehnologie nu se justifică din punct de vedere economic, conform
cercetărilor realizate până în prezent. Fructele destinate industrializării se pot
păstra până la 50 de zile, la 0°C, 2-3% O2 şi 2,5- 3% CO2.

La sistarea păstrării fructele depozitate la frig trebuie acomodate termic,

pentru a preveni formarea condensului, prin transferul într-o cameră de trecere, la

5
6-8°C, după care ele se sortează din nou şi se comercializează în condiţii de
temperatură scăzută, fiind expuse în dulapuri sau vitrine frigorifice.

Depozitarea perelor

În astfel de depozite se păstrează fructele celor mai valoroase soiuri de

toamnă şi iarnă: Untoasă Bosc, Abatele Fetel, Conference, Contesa de Paris, Cure,
Passe Crassane, Republica, Olivier de Serres etc., la care perioada de păstrare se
poate prelungi cu 20-30% comparativ cu atmosfera normală. Atmosfera controlată
exercită o acţiune directă, încetinind activitatea metabolică a fructelor şi una
indirectă, prin prevenirea unor dereglări fiziologice cum sunt: descompunerea
internă, opăreala (scaldul) superficială etc.

Cercetările realizate în decursul timpului privind compoziţia gazoasă optimă

favorabilă perelor au evidenţiat o modificare continuă a limitelor fiecărui
component. Astfel, dacă în 1955 nivelele de CO2 şi O2 erau foarte ridicate (10-
15% O2; 6-9% CO2), după 1970, devin mai reduse (3% O2; 5%CO2), pentru a
ajunge în prezent la valori de 0,8-2%, la ambele componente.

Punerea la punct, a tehnologiei de păstrare bazată pe reducerea nivelului de

O2 până la 1- 1,5%, numită ULO (ultra low oxygen) a amplificat beneficiile oferite
de atmosfera controlată, avantajând de exemplu şi soiurile Conference şi Abatele
Fetel, care nu s-au adaptat bine la atmosfera controlată tradiţională, datorită
sensibilităţii ridicate faţă de unele dereglări fiziologice (brunificarea internă şi
scaldul moale).

La finalul păstrării în atmosferă controlată, se realizează maturarea

complementară a perelor, conform tehnicii prezentate la păstrarea în atmosferă
normală.
6
SPECIILE DE LEGUME CARE SE PĂSTREAZĂ ÎN ATMOSFERĂ
CONTROLATĂ

Depozitarea cartofilor

Cartofii se pot păstra atât în depozite cu ventilaţie mecanică, cât şi în

depozite frigorifice. Sunt necesare anumite condiţii de depozitare a cartofilor, dacă
se doreşte ca aceştia să fie păstraţi într-o stare optimă un timp mai îndelungat.

Astfel, în depozitele cu ventilaţie mecanică cartofii se păstrează în vrac cu

înălţimea de 4 m. Trebuie sa se respecte 5 perioade de păstrare, ventilaţia fiind
diferită ca durată în funcţie de etapă.

Prima etapă, zvântarea, începe o dată cu introducerea cartofilor în depozit şi

are rolul de a usca tuberculii umezi, aceasta pentru a preveni răspândirea
infecţiilor. Durează 3-5 zile, timp în care cartofii sunt ventilaţi cu aer proaspăt la o
temperatură cu 2,0°C mai mică decât a cartofilor şi cu umiditatea de 75-85 %.

Etapa a doua, cea de vindecare a rănilor, durează între 2 şi 4 săptămâni.

Această perioadă este necesară deoarece în timpul ei se asigură vindecarea
leziunilor cartofilor prin formarea peridermului de rană.

Etapa a treia este cea de răcire şi constă în scăderea temperaturii cartofilor

până la valoarea temperaturii de păstrare. Răcirea trebuie făcută treptat, cu 0,3-
1,0°C pe zi, pentru a preîntâmpina formarea de zahăr în tuberculi. Acest aspect este
important mai ales pentru cartofii de chips, unde un conţinut ridicat de zahăr
determină înnegrirea la prăjire. Această perioadă durează 30-60 de zile, timpul de
ventilaţie fiind de 8-12 ore pe zi în mai multe reprize.

7
 Etapa de răcire se încheie când cartofii au atins temperatura optimă de
păstrare. Aceasta poate varia de la 3,50 - 5,0°C pentru cartofii de sămânţă, de la
5,00 - 7,0°C pentru cei de consum şi 8,0° - 12,0°C pentru cei de chips.

Urmează etapa a patra, care este etapa păstrării propriu-zise, aceasta având
durata de 3-6 luni. În această etapă se urmăreşte menţinerea unei temperaturi
constante. Ventilaţia se face cu aer răcit a cărui temperatură trebuie să fie cu 1-2°C
mai scăzută decât cea a cartofilor.

Etapa a cincea, cea de preîncălzire, se face cu două săptămâni înainte de

scoaterea cartofilor din celule. În acest timp se ridică temperatura cartofilor până la
valoarea de 7,0-10,0°C.

Păstrarea cartofilor în depozite frigorifice se face puţin diferit faţă de metoda

anterioară. Cartofii sunt depozitaţi în lăzi care se stivuiesc pe 6-8 nivele, aerul răcit
circulând în spaţiile dintre lăzi.

Cartofii se pot păstra şi în vrac, însă doar în celule frigorifice cu ventilaţie

prin pardoseală, înălţimea vracului fiind de la 4 la maxim 5,5 m.

În depozite frigorifice cartofii se pot păstra un timp mai îndelungat, 7-8 luni,
temperatura optimă de păstrare fiind 3,0-5,0°C şi o umiditate relativă de 80-85%.

Depozitarea cepei

Şi ceapa poate fi depozitată atât în depozite cu ventilaţie mecanizată, cât şi

în depozite frigorifice.

8
 În depozitele cu ventilaţie mecanică ceapa se păstrează în vrac cu înălţimea
de 3-3,5 m. Şi în acest caz se respectă anumite perioade de păstrare, ventilaţia
având durata de timp diferită în funcţie de etapă.

Astfel, prima etapă este cea de uscare, durează 8-10 zile, timpul de ventilare
fiind de 18-20 de ore pe zi. Se ventilează cu aer uscat din exterior cu o temperatură
cu 6°C mai mare decât a cepei şi umiditatea realtivă de 60-70%.

Etapa de răcire durează din momentul umplerii celulei, până în momentul în

care ceapa a atins temperatura de păstrare. Se ventilează noaptea timp de 8-12 ore
din 24.

Etapa de păstrare propriu-zisă durează între 3 şi 6 luni, temperatura de

păstrare fiind menţinută în jurul valorii de 0°C şi umiditatea relativă de 75%.

Păstrarea cepei în depozitele frigorifice se poate face în vrac (în depozite cu

ventilarea prin pardoseală) sau în lăzi. Se respectă aceleaşi etape tehnologice de
ventilaţie ca în cazul depozitării prin ventilaţie mecanică.

Depozitarea morcovilor şi a rădăcinoaselor

Rădăcinoasele (morcovul, pătrunjelul, păstârnacul, ţelina, sfecla roşie,

ridichile) se păstrează în depozite frigorifice. În maxim două zile după recoltare
trebuie făcută şi depozitarea.

Înainte de depozitare rădăcinoasele vor trece prin etapa de condiţionare,

etapă ce constă în sortarea calitativă şi fasonarea rădăcinoaselor (curăţarea acestora
de frunze).

9
 Depozitarea rădăcinoaselor se face în lăzi de lemn sau plastic. Legumele nu
se spală şi trebuie sa fie păstrate în depozite fără sursă de lumină. Temperatura
optimă de păstrare este în jurul valorii de 0°C şi umiditatea relativă de 90-95%.
Durata de păstrare este între 5 şi 6 luni.

10
 BIBLIOGRAFIE

https://www.agrarclima.ro/depozitarea-legumelor-si-fructelor-conditii.php

https://www.frigotherm.ro/Depozitarea-cu-atmosfera-controlata.html

Cursurile de pe: http://curs.horticultura-bucuresti.ro/

11