Gestiunea financiara a intreprinderii

12.1. Continutul si rolul gestiunii financiare a intreprinderii

Gestiunea financiara

        cuprinde ansamblul actiunilor de administrare a resurselor banesti ale firmei,

folosind in acest scop metode de analiza si instrumente operationale care sa-i asigure
o integrare eficace in mediul financiar;

        integreaza 2 domenii:

o operational: credite, trezorerie, operatiuni financiare;

o functional: planificare financiar, analiza financiara, studii de rentabilitate.

Scopul: asigurarea maximizarii valorii intreprinderii, care este determinata de

urmatorii factori:

        rezultatele din activitati si proiecte viitoare;

        stoc de patrimoniu acumulat;

        riscuri induse din mediul financiar;

        riscuri specifice firmei.

Activitatea contabila cuprinde un ansamblu de metode pentru inregistrarea

cheltuielilor si veniturilor intreprinderii, potrivit cadrului normativ-legislativ specific
fiecarei tari.

                       

Activitatea financiara

Ciclul financiar

        totalitatea operatiunilor care intervin intre momentul transformarii monedei, a

lichiditatilor proprii sau imprumutate in bunuri si servicii pana cand se recupereaza
sumele banesti alocate initial;

        cuprinde o succesiune de modificari ale stocurilor de materii prime, materiale,

produse finite etc. ca urmare a desfasurarii unor procese de productiei/prestatie
si/sau de comercializare recuperandu-se, in urma vanzarilor pe piata, capitalul
avansat initial si obtinandu-se un surplus monetar.

Ciclurile financiare pot fi:

        lungi: ciclurile capitalurilor fixe;

        scurte: ciclurile capitalurilor circulante.

        variate: ciclurile financiare ale imobilizarilor in functie de natura lor  si caracterul

lor amortizabil sau neamortizabil.

            Ciclul de exploatare

        reprezinta o succesiune de activitati incepand cu aprovizionarea in vederea

formarii stocurilor necesare desfasurarii procesului de productie pana la incasarea
platii de la clienti pentru marfurile      vandute sau serviciile prestate;

        este constituit dintr-o succesiune de stocuri.

Finantarea intreprinderii se realizeaza pentru:

        reinnoirea, modernizarea echipamentelor sale;

        realizarea de investitii prevazute in strategia de dezvoltare a firmei, cum ar fi:

o       achizitionarea de active corporale (terenuri, constructii, echipamente);

o       achizitionarea de active necorporale (cheltuieli de cercetare-dezvoltare, fond de

comert, licente etc.);

o       participatiile la activitatea altor intreprinderi;

o       imprumuturile acordate sau creantele de finantat pentru filiale firmei;

        desfasurarea normala a activitatii.

            In general, nevoile de finantare, care rezulta din activitatea normala a firmei,
se identifica cu activele circulante ce corespund exploatarii curente, respectiv cu:

        valorile de exploatare (stocurile);

        creantele asupra clientilor;

        incasarea minimala.

Necesarul de finantare a ciclului de exploatare poate fi acoperit din:

        surse proprii (fondul de rulment);

        surse atrase (pasive stabile);

        surse imprumutate (credite pe termen scurt).

           

Controlul de gestiune urmareste identificarea abaterilor realizarilor fata de prevederile

bugetare sau fata de proiectele initiale si de corectare a acestor abateri.
12.2. Bilantul contabil al intreprinderii

Bilantul este un document contabil de sinteza care prezinta situatia existenta la un

moment, ca rezultat al activitatii desfasurate in perioada precedenta si cuprinde
inventarul resurselor de care dispune intreprinderea, inscrise in pasiv, si al utilizarii
acestora, inscrise in activ.

Bilantul contine, in partea de activ:

        activele imobilizate (imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari

financiare);

        activele circulante (stocuri de materii prime si materiale, creante clienti, aconturi si

avansuri, valorile mobiliare de plasament si disponibilitatile banesti);

        conturile de regularizare si asimilate (cheltuielile inregistrate in avans, decontari de

operatii in curs de clarificare si diferentele de curs valutar).

In partea de pasiv, bilantul include:

        capitaluri proprii (capitalul social, primele de emisiune, rezultatul reportat,

rezervele, diferentele favorabile din reevaluari, rezultatul exercitiului);

        rezervele bilantiere pot fi legale, statutare, contractuale, reglementate si alte

rezerve;

        provizioane pentru pierderi si cheltuieli (datorii cu scadenta nedeterminata),

pentru deprecierea de active, cu caracter fiscal, pentru riscuri in litigiu;

        datorii (datorii financiare, alte datorii);

        pasivul exigibil cuprinde datorii pe termen mediu si lung si datorii pe termen scurt.

Continutul contului de rezultate

Contul de profit si pierdere se utilizeaza pentru determinarea rezultatului financiar al

exercitiului.

Dupa natura activitatii, contul de profit si pierdere, se compune din:

        rezultatul din exploatare;

        rezultatul financiar;

        rezultatul extraordinar.

Rezultatul din exploatare = venituri din exploatare - cheltuieli de exploatare

Rezultatul financiar = venituri financiare - cheltuieli financiare

Rezultatul extraordinar = venituri extraordinare - cheltuieli extraordinare

Rezultatul curent = rezultatul din exploatare + rezultatul financiar

Rezultatul brut al exercitiului = rezultatul curent + rezultatul extraordinar

Rezultatul net al exercitiului = rezultatul brut al exercitiului - impozitul pe profit

datorat bugetului, conform legii.

Veniturile din exploatare cuprind:

        cifra de afaceri;

        soldul productiei stocate sau imobilizate;

        alte venituri din exploatare.

Cheltuielile de exploatare cuprind:

        costul marfurilor vandute;

        cheltuielile materiale;

        costul lucrarilor si serviciilor prestate de terti;

        cheltuielile de personal;

        amortizarea mijloacelor fixe;

        alte cheltuieli de exploatare.

Veniturile financiare provin din:

        valorificarea titlurilor de portofoliu;

        modificarea cursurilor valutare;

        dobanzi incasate pentru disponibilitati existente in conturile bancare.

Cheltuielile financiare rezulta din:

        pierderi legate de participatii;

        diferentele nefavorabile din vanzarea titlurilor de portofoliu;

        diferentele nefavorabile din modificarea cursurilor valutare;

        cheltuielile cu dobanzile platite pentru creditele angajate etc.

Veniturile extraordinare provin din vanzarea unor active imobilizate, din prescrierea
unor datorii, valoarea mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit etc..

Cheltuieli extraordinare constituie diferentele nefavorabile din vanzarea unor active

imobilizate, pierderile inregistrate ca urmare a prescrierii unor creante sau a
insolvabilitatii unor clienti sau debitori, amenzi si penalizari platite.

Indicatori de structura si gestionare ai patrimoniului

Ratele de structura ale activului sunt:

A. Rata activelor imobilizate

RAi = Active imobilizate / Activ total x 100

                       

Acest indicator masoara gradul de investire a capitalului in intreprindere.

1. Rata imobilizarilor corporale:

RIc = Imobilizari corporale / Activ total x 100

                       

2. Rata imobilizarilor financiare

RIf = Imobilizari financiare / Activ total x 100

B. Rata activelor circulante:

RAc = Active circulante / Activ total x 100

1. Rata stocurilor:

Rs = Stocuri / Activ total x 100

Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul in functie de natura activitatii:

mai ridicate la intreprinderile din sfera distributiei si foarte scazute in sfera serviciilor.

2. Rata creantelor comerciale:

Rc = Creante comerciale / Activ total x 100

Marimea acestei rate este determinata de natura relatiilor intreprinderii cu partenerii

externi din aval, de termenele de plata pe care le acorda clientelei sale.

3. Rata disponibilitatilor:
Rd = (Disponibilitati + Valori mobiliare de plasament) / Activ total x 100

Informatiile furnizate de acest indicator sunt deosebit de fragile, necesitand o

interpretare nuantata de la caz la caz. Astfel, o valoare ridicata a disponibilitatilor
poate reflecta o situatie favorabila in termeni de echilibru financiar, dar poate fi si
semnul detinerii unor resurse neproductive.

Ratele de structura ale pasivului permit aprecierea  politicii financiare a intreprinderii,

prin punerea in evidenta a   unor aspecte privind stabilitatea si autonomia financiara
a   acesteia:

A. Rata stabilitatii financiare

        RSf reflecta legatura dintre capitalul permanent de care intreprinderea dispune in

mod stabil si patrimoniul total.

        RSf = Capital permanent / Pasiv total x 100

        unde: Capitalul permanent = Capitalul propriu + Datoriile pe termen mediu si

lung.

B. Rata autonomiei financiare globale

        RAfg = Capital propriu / Pasiv total x 100

C. Rata de indatorare globala

        RIg = Datorii totale / pasiv total

Aceasta rata este prin natura ei subunitara. Indepartarea de 1  semnifica o reducere a

indatorarii firmei, respectiv o crestere a   autonomiei financiare.

Rata de indatorare la termen

        Rit = Datorii pe termen mediu si lung / capital permanent

Situatia neta = Activ total - Datorii totale

Intr-un sistem economic concurential, obiectivul fundamental al intreprinderii il

constituie maximizarea valorii sale patrimoniale, a situatiei sale nete.

Aceasta implica desfasurarea activitatii economice in conditii de rentabilitate si,

totodata, mentinerea echilibrului financiar.

12.3. Fluxul de numerar - instrument de planificare financiara

Cuprinde informatii despre:

        disponibilul banesc la inceputul perioadei de activitate;

        incasarile in numerar previzionate pentru perioada de activitate considerata;

        cheltuielile in numerar aferente perioadei respective;

        disponibilul banesc la sfarsitul perioadei pentru care s-a intocmit situatia

financiara.

Elaborarea unui flux de numerar presupune evaluarea:

        activitatii de productie/prestare propriu-zisa;

        activitatii de investitii;

        activitatii financiare.

Avantaje:

        ofera informatii despre veniturile si cheltuielile viitoare ale firmei;

        permite identificarea nevoilor viitoare de numerar ale firmei;

        permite identificare din timp a excedentului de numerar in scopul orientarii

acestuia spre operatiuni rentabile;

        permite determinarea posibilitatilor firmei de a face investitii;

        sustine cererea firmei pentru obtinerea de imprumuturi.

12.4. Bugetul de venituri si cheltuieli - parghie de control in cadrul

intreprinderii

Structura:

       bugetul comercial (previziune globala a incasarilor si a cheltuielilor);

       bugetul
pentru investitii presupune exprimarea in termeni financiari a transelor de
investitii necesare diferitelor proiecte viitoare;

       bugetul
pentru productie include o serie de previziuni cantitative de productie,
precum si evaluarea rezultatelor financiare;

       bugetul
pentru aprovizionare se refera la asigurarea materialelor necesare
productiei, in cantitatile necesare;

       bugetul
serviciilor functionale cuprinde cheltuielile indirecte generate de buna
functionare a compartimentelor functionale

12.5. Indicatori folositi in analiza financiara. Echilibrul financiar al

intreprinderii
Analiza financiara are drept scop diagnosticarea starii de performanta financiara a
intreprinderii la incheierea exercitiului.

Informatiile necesare analizei sunt furnizate de documentele contabile de sinteza:

        bilantul contabil;

        contul de profit si pierdere;

        anexe la bilant.

            Indicatorii financiari sunt instrumente de analiza ce permit:

a) managerilor sa evalueze:

        rezultatele obtinute si pozitia financiara a intreprinderii;

        viitoarele oportunitati;

        modul de utilizare a activelor.

b) actionarilor, investitorilor, bancilor etc. sa verifice modul in care intreprinderea isi

gestioneaza resursele de care dispune.

Principalii indicatori:

A. Indicatori de lichiditate:

        fondul de rulment (cu cat este mai mare, cu atat firma va face datorii mai mici pe
termen in vederea finantarea activelor circulante);

        ratele lichiditatii exprima capacitatea intreprinderii de a face fata scadentelor pe

termen scurt;

        rata solvabilitatii se determina ca raport intre capitalul propriu si total pasiv;

        rata autonomiei financiare este stabilita ca raport intre datoriile pe termen scurt,

mediu si lung si capitalul propriu;

B. Indicatori de profitabilitate (indicatorii profitului);

C. Indicatori de activitate (eficienta stocurilor, eficienta capitalului de lucru etc.)

Fondul de rulment  total (FR)

        totalitatea elementelor de active circulante ce pot fi transformate in lichiditati intr-

o perioada mai mica de un an, efectuand astfel cel putin o rotatie (un rulment).
        stocuri diverse, creante clienti, avansuri acordate furnizorilor, disponibilitati in
casa, in cont sau in carnete de cecuri eliberate.

Fondul de rulment net (FRN) = partea din capitalul permanent destinata finantarii

activelor circulante.

Fondul de rulment net = capitalurile permanente - activele imobilizate nete

Fondul de rulment propriu (FRP) = cartea din capitalul propriu afectata finantarii

activelor circulante.

Fondul de rulment propriu = capital propriu - active imobilizate

Fondul de rulment propriu = FRN - datorii la termen

Ratele lichiditatii:

        rata lichiditatii globale = active circulante / datorii pe termen scurt;

        rata lichiditatii reduse = (creante + disponibilitati) / datorii pe termen scurt;

        rata lichiditatii imediate = lichiditatii / datorii pe termen scurt.

Echilibrul financiar al intreprinderii se poate aprecia prin:

o analiza pe baza de bilant;

o analiza contului de profit si pierdere (contul de rezultate)

Expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a echilibrului finantarii pe

termen scurt se gaseste in dimensiunea fondului de rulment

Indicatorii echilibrului financiar sunt: fondul de rulment si nevoia de fond de rulment.