MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

„CENTRUL DE STUDII EUROPEAN FĂLTICENI“
JUDEȚUL SUCEAVA

PROI ECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
PROFESIONALE A ABSOLVENȚILOR
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI POSTLICEAL, NIVEL V
Calificarea profesională: asistent medical generalist

Prof. îndrumător: Absolvent:

AS. MED. HANGANU FENICHI JAMINSCHI DANIELA
LUCIA

-2020-

1
Îngrijirea pacientului cu epilepsie

2
 Cuprins

I.Argument pag. 4

II.Îngrijirea pacientului cu epilepsie pag. 5

Obiectiv 1:Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie

pag. 5
Obiectiv 2:Prezentarea generală a afecţiunii pag. 13
2.1.Definiţie pag. 13
2.2.Clasificare pag. 14
2.3.Etiologia pag. 15
2.4.Simptomatologie pag.16
2.5.Diagnostic pag. 17
2.6.Evoluţie şi prognostic pag. 20
2.7.Tratament pag. 20
2.8.Complicaţii pag. 22

Obiectiv 3:Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în

îngrijirea pacientului cu epilepsie pag. 23
a. Fişa tehnică nr. 1 pag. 24
b. Fişa tehnică nr. 2 pag. 27
c. Fişa tehnică nr. 3 pag. 28
d. Fișa tehnică nr. 4 pag. 30
Obiectiv 4 : Procesul de îngrijire al unui pacient cu epilepsie
Cazul I pag. 32
Cazul II pag. 39
Cazul III pag. 48
Obiectiv 5: Educația pentru sănătate la pacientul cu epilpsie
pag .55

III.Bibliografie pag. 57
3
 I.Argument

Epilepsia este o afecțiune neurologică cronică caracterizată prin crize de alterare

a stării de conştienţă, asociind manifestări motorii, sensitive sau senzoriale şi datorate unor
descărcări paroxistice şi sincrone ale unor populaţii neuronale mai mult sau mai puţin
extinse.

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de ȋngrijire specifice

pentru un pacient cu epilepsie.

Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu epilepsie şi de care trebuie să

ţină seama asistentul medical la ȋntocmirea planului de îngrijire sunt: convulsii, insomnii,
halucinaţii, tahicardie, confuzie, dispnee.

Obiectivele prezentului proiect sunt:

Obiectivul 1 – Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie

Obiectivul 2 – Prezentarea generală a afecţiunii

Obiectivul 3 – Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea

pacientului cu epilepsie

Obiectivul 4 – Procesul de îngrijire al unui pacient cu epilepsie Obiectivul 5 –

Educaţia pentru sănătate la un pacient cu epilepsie

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe

profesionale:

1. Urmărirea şi notarea in foaia de observaţie a funcţiilor vitale şi vegetative.

2. Realizarea educaţiei in scopul prevenirii complicaţiilor şi menţinerea unui grad ridicat

de sănătate.

3. Explorări funţionale, examen radiologic, etc.

4. Identificarea problemelor de dependenţă şi stabilirea diagnosticelor de îngrijire.

5. Analiza semnelor si simptomelor specifice afectării sistemului nervos afectat de

epilepsie .

6. Acordarea de îngrijiri pentru prevenirea complicaţiilor.

4
 7. Rolul autonom si delegat a asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu epilepsie.

8. Elaborarea procesului de îngrijire a pacientului cu epilepsie.

9. Educaţia pentru sănătate recomandată pacientului epileptic.

10. Asigurarea igienei pacientului .

Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţi cu epilepsie s-a finalizat prin analiza a

patru cezuri de epilepsie – cazuri pentru care s-au elaborat mai multe interviu. Pe baza
interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţă specifice la nivelul celor 14
nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei Henderson.

În final a fost elaborat planul de îngrijire la pacienții cu epilepsie , respectând

obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate problemele de dependenţă,
obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi delegate aplicate, precum şi evaluarea
intervenţiilor aplicate.

OBIECTIV I
II ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU EPILEPSIE

1. Anatomia şi fiziologia SNC

Sistemul nervos central (SNC) (sau sistemul nervos al vieții de relație sau sistemul
nervos cerebrospinal) este reprezentat de organele nervoase care constituie encefalul,
adăpostit de cutia craniană și măduva spinării, în canalul medular al coloanei vertebrale.
Dezvoltările din anii '50 din domeniul ciberneticii, au fost adoptate și de
neuroștiință, astfel încât SNC este văzut ca un sistem cu rol de a procesa informațiile din
mediul extern, a coordona viața de relație și de a genera un anumit comportament.1

1
Beldean Lumіnіţa, Gal Gherghіnіca, Seuchea Mοnіca,Prοcesul de nursіng – aspecte teοretіce şі practіce,
Edіtura Unіversіtăţіі „Lucіan Blaga”, Sіbіu, 1999;(p.56)

5
 Fig 1.Sistemul nervos central
Din perspectiva filogenetică, SNC apare ca forma superioară conducerii neuroide
existentă la bureți și sistemului nervos simpatic existent la viermi și artropode. Gradul de
complexitate și organizare structurală crește filogenetic, astfel că la vertebrate avem sistem
nervos de tip tubular. În timp ce în creierul reptilian telencefalul este doar o zonă
apendiculară al bulbului olfactiv, ea reprezintă majoritatea volumului creierului
mamiferelor. Sistemul nervos la vertebrate este situat dorsal tubului digestiv și prezintă o
diferențiere importantă în două porțiuni - una intracraniană (encefal) și o porțiune
extracraniană medulară (măduva spinării) situată în canalul vertebral din interiorul
coloanei vertebrale.
La om, sistemul nervos apare în urma dezvoltării intrauterine a ectoblastului
regiunii postero-mediale embrionare, situată anterior nodului lui Hensen și posterior de
mugurele cordal. La acest nivel, ectodermul se îngroașă formând placa neurală, ulterior
şanţul neural, care în dezvoltarea acestuia marginile se îngroașă devenind creste neurale.
Dezvoltarea ulterioară facilitează transformarea șanțului neural, care se închide și devine
tub neural. Închiderea începe medial către extremități, comunicarea cu exteriorul
realizându-se prin intermediul neuroporului anterior și neuroporului posterior, care se vor
închide ulterior.
Dezvoltarea ulterioară duce la formarea a trei vezicule: prozencefal, mezencefal și
rombencefal. În săptămâna a 6-a, prozencefalul se împarte în telencefal și diencefal, iar
rombencefalul în metencefal și mielencefal.
Organizarea sistemului nervos central

 Fig 2. Encefalul

6
 Encefalul este partea sistemului nervos central situată în cutia craniană. Este
alcătuit din:
- trunchiul cerebral
- cerebel
- diencefal
- telencefal (creierul mare)
Trunchiul cerebral
Este format din următoarele componente:
1. bulbul rahidian - este segmentul inferior a trunchiului. Între bulb şi măduvă nu
există o demarcaţie clară, bulbul numindu-se şi măduva prelungită. Are formă de trunchi
de con, cu baza mare orientată în sus şi baza mică orientată în jos, spre măduvă. Limita
superioară a bulbului este reprezentat de şanţul bulbo-pontin (şanţul dintre bulb şi punte).
Configuraţia externă: Bulbul prezintă două feţe: antero-laterală şi posterioară.2
Faţa antero-laterală. Prezintă elementele de configuraţie externă a măduvei astfel:
fisura mediană anterioară se întinde până la şanţul bulbo-pontin. Coarnele anterioare ale
măduvei sunt mai voluminoase, dezvoltate, numite piramide bulbare. Cordoanele laterale
prezintă o ridicătură ovoidă numită olivă bulbară.
Faţa posterioară. Canalul ependimar al măduvei rămâne nemodificat în partea
inferioară a bulbului. În partea superioară a bulbului devine superficial şi se lărgeşte, se
dilată, formând ventriculul 4 care se conturează şi pe faţa posterioară a punţii. Prezintă
pedunculii cerebeloşi inferiori, cu ajutorul cărora se leagă de cerebel.

Fig 3.Structura internă

2
Tіtіrcă Lucreţіa – Tehnіcі de evaluare şі îngrіjіrі acοrdate de asіstenţіі medіcalі, Edіtura
„Vіaţa Rοmânească”, Bucureştі, 1996;(p78)

7
 Structura internă: Bulbul este alcătuit din substanţă cenuşie şi substanţă albă.
Substanţa cenuşie este situată la interior. În jumătatea inferioară a bulbului dispoziţia este
ca în măduvă, dar în jumătatea superioară nu mai este dispusă sub formă de coloane, ci se
fragmentează în grămezi de celule nervoase care alcătuiesc nucleii bulbului. Această
fragmentare are loc datorită încrucişării fasciculelor substanţei albe. Nucleii sunt motori,
senzitivi, vegetativi şi proprii. Nucleii motori corespund coanelor anterioare ale măduvei.
Reprezintă originea fibrelor motorii care alcătuiesc anumiţi nervi cranieni. Nucleii
senzitivi corespund coanelor posterioare a măduvei. Nucleii vegetativi corespund coanelor
laterale ale măduvei. Sunt centri ai unor reflexe vegetative. Nucleii proprii nu au
echivalent la nivelul măduvei. Substanţa albă este alcătuită din fibre ascendente,
descendente şi proprii sau de asociere, care fac legătura între diferiţi nuclei ai bulbului.
2. Puntea lui Varolio - reprezintă segmentul mijlociu al trunchiului cerebral, fiind
situată între bulb şi pedunculii cerebrali. Are forma unei benzi de substanţă nervoasă, lată
de 3 cm, dispusă transversal între emisferele cerebeloase. Este delimitată inferior de şanţul
bulbo-pontin, iar superior de şanţul ponto-peduncular (care o separă de pedunculii
cerebrali ai mezencefalului).
3. Mezencefalul - este situat între punte şi diencefal, fiind străbătut de apeductul
cerebral sau al lui Sylvius, care reprezintă un canal strâmt care leagă ventriculul 4 de
ventriculul 3.
Configuraţia externă. Mezencefalul prezintă două feţe: antero-laterală şi
posterioară. Faţa antero-laterală reprezentată în cea mai mare parte de pedunculii cerebrali.
Acestea sunt două cordoane de substanţă nervoasă, situate între puntea lui Varolio şi
diencefal, continuându-se spre creierul mare. Faţa posterioară prezintă corpii sau coliculii
cvadrigemeni (2 superiori şi 2 inferiori).
Structura internă a mezencefalului. Mezencefalul este format din substanţă albă şi
substanţă cenuşie, aflată la interior sub formă de grămezi care formează nucleii
mezencefalului (motori, senzitivi, vegetativi şi proprii). Substanţa albă este formată din
fascicule ascendente şi descendente, precum şi din fibre nervoase care leagă diferiţi nuclei
ai mezencefalului între ei.
Nervii cerebrali (cranieni) sunt nervi perechi şi simetrici inervând extremitatea
cefalică. Sunt analogii nervilor spinali, alcătuind împreună cu aceştia sistemul nervos
periferic. La om sunt 12 perechi de nervi cranieni, notate cu cifre romane. După funcţie se
împart în trei grupe: senzitivi, motori şi micşti.

8
  Fig 4. Cerebelul (creierul mic)

Este aşezat în loja posterioară a cutiei craniene, deasupra trunchiului cerebral sub
lobii occipitali ai creierului mare.
Configuraţia externă. Cerebelul are formă ovoidă, cu diametrul mare dispus
transversal. Prezintă o porţiune mediană numită vermis şi două porţiuni laterale numite
emisfere cerebeloase. Cerebelul are trei feţe: superioară în raport cu cortul cerebelului;
inferioară în raport cu fosele cerebeloase ale occipitalului; anterioară în raport cu trunchiul
cerebral. Feţele cerebelului sunt brăzdate de 2 feluri de şanţuri: profunde care despart lobii
şi lobulii; superficiale care separă lamelele sau foliile. Cerebelul este împărţit de un şanţ
orizontal în 2 porţiuni: superioară sau corp al cerebelului şi inferioară sau lobul
floculondular sau arhicerebral.3 Corpul cerebelului are un lob anterior şi unul posterior.
Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin pedunculii cerebeloşi. Pedunculii inferiori
leagă cerebelul cu bulbul, cei mijlocii leagă cerebelul cu puntea, iar cei superiori realizează
legătura cu mezencefalul. Împreună cu trunchiul cerebral, cerebelul delimitează ventriculul
4.
Structura internă: Substanţa cenuşie este dispusă la periferie, formând cortexul sau
scoarţa cerebeloasă. Există substanţă cenuşie şi în interiorul celei albe formează nucleii
cerebeloşi. Cortexul cerebelos este format din 3 straturi de celule dispuse uniform pe toată
suprafaţa cerebelului. Nucleii cerebelului sunt perechi situaţi atât în vermis cât şi în
emisferele cerebeloase. Substanţa albă este formată din 3 feluri de fibre: de asociere care
leagă diferitele zone ale substanţei cenuşii din cadrul aceleiaşi emisfere, comisurale care
leagă cele două emisfere cerebeloase între ele şi fibre de proiecţie, leagă cerebelul de alte
etaje ale sistemului nervos. Fibrele de proiecţie pot fi aferente care vin la cerebel şi
eferente care pleacă de la cerebel.
Diencefalul (creierul intermediar)

3
Clοcοtіcі Lucreţіa, Prοfesіa de asіstentă medіcală, Edіtura Іnfο-Team, 1995;(p.45)

9
 Este interpus între mezencefal şi creierul mare. Se află în prelungirea trunchiului
cerebral, sub emisferele creierului mare. Este alcătuit din mai multe mase de substanţă
nervoasă: talamusul, metatalamusul, epitalamusul, hipotalamusul şi subtalamusul. În
interiorul diencefalului se află ventriculul 3.
Configuraţia externă. Are două feţe: bazală vizibilă la exterior şi posterioară
acoperită de emisferele cerebrale. Faţa bazală prezintă chiasma optică care este un cordon
de substanţă albă format din fibrele nervoase ale nervilor optici. Tot pe faţa bazală se află
şi glanda hipofiză. Faţa posterioară prezintă epifiza sau glanda pineală sub forma unui
corpuscul culcat pe coliculii cvadrigemeni superiori.
Structura internă. Substanţa cenuşie este dispusă la interior sub formă de nuclei, iar
substanţa albă la exterior.

Fig 5. Creierul mare (Telencefalul sau Emisferele cerebrale)

Reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central, motiv pentru
care este numit creierul mare. Este împărţit în 2 emisfere cerebrale, una dreaptă şi una
stângă separate printr-un şanţ adânc numit fisură interemisferică sau longitudinală. În
partea bazală a acestei fisuri, emisferele sunt unite printr-o lamă de substanţă albă numită
corpul calos.
Configuraţie externă. Creierul mare are formă ovoidă, cu axul mare orientat antero-
posterior. Fiecare emisferă prezintă 3 extremităţi sau poli, 3 feţe şi 3 margini. Extremităţile
sunt: anterioară (pol frontal); posterioară (pol occipital) şi latero-inferioară (pol temporal).
Feţele sunt: dorso-laterală aflată în raport cu bolta craniană; medială orientată spre fisura
interemisferică şi bazală în raport cu baza craniului. Marginile sunt: laterală, supero-
medială şi infero-medială. Feţele emisferelor cerebrale prezintă numeroase şanţuri numite
scizuri sau fisuri. Şanţurile adânci delimitează între ele lobi cerebrali, iar cele superficiale

10
delimitează circumvoluţiile sau girusurile. Astfel, având suprafaţa cutată, creierul mare al
omului este un girencefal (encefal cu girusuri), în opoziţie cu creierul animalelor inferioare
care are suprafaţa netedă, numindu-se lisencefal.
Cele mai importante şanţuri sunt:
• şanţul lateral sau scizura lui Sylvius situată pe faţa dorso-laterală şi inferioară
• șanţul central sau scizura lui Rolando situată pe faţa dorso-laterală şi medială
• șanţul calcarin pe faţa medială a părţii posterioare
• șanţul parieto-occipital sau scizura perpendiculară pe faţa medială şi dorso-
laterală
• șanţul cingulum pe faţa medială paralel cu corpul calos

Lobii emisferelor cerebrale sunt numiţi după oasele cutiei craniene cu care se află
în raport. Fiecare emisferă este împărţită prin şanţurile mai adânci în patru lobi: frontal în
raport cu osul frontal situat înaintea şanţului central; parietal în raport cu osul parietal;
temporal în raport cu osul temporal situat sub şanţul lateral; occipital în raport cu osul
occipital. Fiecare lob prezintă mai multe circumvoluţiuni delimitate de şanţurile cele mai
superficiale.4 Pe faţa bazală a emisferelor cerebrale se află bulbul şi tractul olfactiv. Pe faţa
inferioară a lobului frontal se află cel mai vechi segment al creierului mare, anume
creierului olfactiv care prelucrează informaţiile legate de miros. Creierul olfactic are
suprafaţa netedă fără circumvoluţii, alcătuind paleocortexul.
Structura internă. Creierul mare este alcătuit din substanţă cenuşie şi albă.
Substanţa cenuşie este dispusă la suprafaţă formând scoarţa cerebrală sau cortexul
cerebral, dar este prezentă şi la baza emisferelor, unde alcătuieşte nucleii bazali sau corpul
striat. Scoarţa cerebrală este alcătuită din neuroni de tip, formă şi mărimi diferite, dispuşi
pe mai multe straturi repartizate neuniform. În afară de celulele nervoase, scoarţa mai
conţine nevroglii, fibre nervoase şi vase sangvine.

 Măduva spinării (Medulla spinalis) face parte din sistemul nervos central al
vertebratelor, fiind protejată de canalul vertebral, legat de gât, trunchi și extremitățile
corpului prin intermediul nervilor spinali, fiind învelit la fel ca și creierul într-o membrană
conjunctivă (meninge).

4
Cοldea Lіlіana, Beldean Lumіnіţa, Aspecte nursіng în afecţіunі ale aparatuluі lοcοmοtοr, Edіtura
Unіversіtăţіі „Lucіan Blaga”, Sіbіu, 2001;(p.98)

11
 Fig 6.Structura măduvei
Măduva prezintă mai multe învelişuri.
Meningele măduvei spinării (Meninges medullae spinalis) are în principiu același
rol ca meningele cerebral, și aici se poate distinge stratul exterior dura mater, stratul
mijlociu arahnoida și stratul alipit de măduvă pia mater.
În comparație cu meningele cerebral sunt anumite diferențe ca: dura mater nu este
strâns lipit de țesutul osos al vertebrelor ci între ele se află un spațiu (important pentru
injecții epidurale) epidural sau peridural căptușit cu un strat conjunctiv și adipos. Altă
diferență este existența ligamentelor din pia și dura mater, Ligamentum denticulatum,
aceste spații fiind umplute cu lichid cerebrospinal (Liquor cerebrospinalis).
Forma măduvei se prezintă sub forma unui cordon îngroşat la capete,
Intumescentia cervicalis și Intumescentia lumbosacralis, de aici pornesc nervii spinali ce
inervează membrele inferioare și superioare.
În partea inferioară (caudală) măduva se termină cu o porțiune ascuțită Conus
medullaris. Ventral (dedesubt la animale) și în față la om, măduva prezintă un șanț Fissura
mediana anterior (la om) și (la animale: Fissura mediana ventralis) pe partea opusă Sulcus
medianus posterior. Aceste adâncituri (șanțuri) împart măduva în cordoane (Funiculus
anterior), (Funiculus posterior) și între ele (Funiculus lateralis). Rădăcinile (originea)
nervilor spinali sunt între cordonul lateral și cel dorsal sau ventral.
Măduva spinării este împărțită în 5 zone, după originea nervilor spinali:
- primul orificiu intravertebral fiind între vertebrele atlas și axis.
· măduva cervicală (sau a gâtului) (8 segmente, vertebre la mamifere)
· măduva toracică (12 vertebre)
· măduva lombară (5 vertebre)
· măduva sacrală (5 vertebre)
· măduva codală (coccigiană, la om rudimentar).

12
 Fig 7. Structura măduvei
Măduva spinării este formată din substanță cenușie unde predomină celulele
nervoase și substanță albă, aici predomină prelungirile nervoase (axonii) celulelor
nervoase.
Într-o secțiune transversală, măduva apare ca un fluture, cu două coarne anterioare
şi două coarne posterioare, unite prin comisura cenuşie, străbătută de canalul ependimar.
Între coarnele anterioare şi posterioare se află coarnele laterale, mai pronunţate în regiunea
toracică şi lombară.5 În secţiune longitudinală, substanţa cenuşie medulară apare sub formă
de coloane. Înconjurând substanţa cenuşie, la exterior se află substanţa albă, organizată, de
fiecare parte, în trei cordoane: anterior, lateral şi posterior.

OBIECTIV 2

Prezentarea generală a afecțiunii : Epilepsia

2.1. Definiţie
Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos central care produce descărcări bruşte
şi intense de activitate electrică în creier. Această activitate electrică anormală de la acest
nivel se manifestă clinic prin convulsii care afectează controlul mişcării, al vorbirii, al
vederii sau chiar al stării de conştiență.

2.2. Clasificare
5
Beldean Lumіnіţa, Cοldea Lіlіana, Helju Alіna, Aspecte nursіng în afecţіunі ale aparatuluі dіgestіv şі
renal, Edіtura Unіversіtăţіі „Lucіan Blaga”, Sіbіu, 2000;(p.56)

13
 Liga Internaţională Împotriva Epilepsiei a redactat versiunea clasificării crizelor
convulsive (Gastaut 1969), care este acum în utilizare generală într-o versiune uşor
revizuită (Dreifuss 1981).

Clasificarea crizelor convulsive

I. Crize parţiale sau cu debut focal Fig. 8 crize convulsive

1. cu simptomatologie elementară (fără tulburări de conştiinţă)
- motorii
- vegetative
2. cu simptomatologie complexă - secundar generalizate - cu tulburări de
conştiinţă
- psihomotorii
- intelectuale
- ideaţionale
- afective
- exclusiv alterarea conştiinţei
3. cu simptomatologie compusă (simptome elementare şi complexe)
II. Crize generalizate - fără debut focal
1. Neconvulsive (PM)
- crize astatice
- absenţe tipice sau atipice
- crize epileptice comatoase, fără convulsii
2. Convulsive
- mioclonice
- clonice
- tonice
- tonico-clonice (convulsii majore)

14
 - absente
III. Crize unilaterale sau predominant unilaterale
- clonice
- tonice
- tonico-clonice
IV. Crize eratice ale nou-născutului (convulsii variabile tonice, clonice sau
tonico-clonice, unilaterale, alternante sau generalizate)
V. Stările de rău epileptic
Criza parţial simplă - include criza motorie jacksoniană şi o varietate de crize
senzoriale în care fenomenele sunt limitate, conştiinţa nu este afectată.
Criza parţial complexă - sau “epilepsie de lob temporal”. Este adesea precedată de
o criză parţială simplă ce durează câteva secunde şi care poate lua forma unor halucinaţii
olfactive, gustative, vizuale, auditive sau a unor senzaţii corporale. Pacientul poate
prezenta modificări de gândire, percepţie sau emoţie, conştiinţă, tulburări.
Criza tonico-clonică generalizată - este criza epileptică obişnuită, cu instalare
bruscă, fazele tonică şi clonică şi o perioadă privată de mai multe minute, în timpul cărora
pacientul nu poate fi trezit.
Criza mioclonică, atonică - este criza cu contracţii mioclonice extinse sau atacuri de
cădere şi care nu pune probleme psihiatrului.
Absentă - este tipul clinic ce cere ca trăsătură cardinală tulburarea de conştiinţă.
Atacurile încep brusc, fără aură, au o durată de ordinul secundelor şi se termină brusc.

2.3. Etiologie şi epidemiologie

Sunt cunoscute multe cazuri de epilepsie şi frecvenţa lor variază cu vârsta. La nou-
născut cauzele cele mai frecvente sunt traumatismele obstetricale, malformaţiile
congenitale, tulburări metabolice şi injecţiile.
La adulţi şi vârstnici cauzele cele mai frecvente sunt boala aminomusculară, Tcc, şi
tulburarea aminală degenerativă, tumori cerebrale, droguri şi intoxicaţii.

La cel puţin jumătate dintre pacienţi nu se găseşte vreo cauză după investigaţii
detaliate; în asemenea cazuri factorii genetici par a avea o semnificaţie mai mare decât cei
cu patologie demonstrabilă.

15
 Fig 9.cazuri de epilepsie
Prevalența epilepsiei este de cel puţin 4-6 ‰. Rata de debut, mai mare în prima
copilărie şi există vârfuri ulterioare la adolescenţă şi peste vârsta de 65 de ani. În puţine
cazuri din cele cu debut în copilărie, epilepsia este asociată cu handicapul mintal.

2.4.Simptomatologie

Deoarece epilepsia este cauzată de o activitate anormală în creier, convulsiile pot

afecta orice proces coordonat de creier. Semnele și simptomele convulsive pot include:

 Confuzie temporară;
 Mișcări necontrolate ale brațelor și picioarelor;
 Pierderea conștiinței;
 Simptome psihice, cum ar fi teama, anxietatea sau senzația de deja vu.

Simptomele variază în funcție de tipul de convulsii. În cele mai multe cazuri, o

persoană cu epilepsie va avea tendința de a avea același tip de convulsii de fiecare dată,
astfel încât simptomele vor fi similare de la episod la episod.

Pierderile de conștiență pot surveni fără un motiv anume sau ca urmare a

consumului excesiv de alcool sau droguri, dar și din cauza insomniilor sau a oboselii
cronice.

Durata crizelor epileptice e relativ scurtă - poate fi vorba de câteva secunde sau
minute. Crizele epileptice pot apărea la intervale diferite de timp (de mai multe ori pe zi,
pe săptămână sau o data pe lună, ori de mai multe ori pe lună). Există și varianta unor crize

16
epileptice care se repetă fără întreruperi, când bolnavul nu își revine la starea normală
anterioară. Aceasta se numește stare de rău epileptic. Crizele epileptice pot surveni atât
ziua, cât și în timpul somnului (crize morfeice).

Unii pacienți care suferă de epilepsie au anumite semne care îi anunță că va urma o
criză epileptică. Acestea sunt: oboseala, nervozitate, durere de cap, tegumente palide sau
roseață facială.

2.5.a) Diagnostic clinic

Se pune pe baza anamnezei, a examenului fizic şi al simptomelor.
Forme clinice:
 epilepsia generalizată:
o criză majoră (Grand-mal)
o criză minoră (Petit-mal)
 epilepsie localizată:
o motorie
o senzitivă
o vegetativă
forme particulare
Criza paroxistică majoră are mai multe faze:
o prodromul
o aura epileptică
o accesul convulsivant
o faza stertoasă
Prodromul - de obicei precede cu câteva ore sau zile instalarea crizei. Apar
manifestări de tip motor, senzitiv, vegetativ, tulburări psihice. Bolnavii sunt conştienţi de
aceste simptome. Simptomele care apar în prodrom, de tip motor - mioclonii localizate
într-un anumit segment, de tip vegetativ (căscat, strănut, mestecat involuntar), de tip
senzitiv (amorţeli), tulburări de auz (acufene), tulburări de vedere (puncte strălucitoare),
gust, miros neplăcut, tulburări psihice, depresie, indispoziţie, anxietate, euforie, nelinişte.
Aura epileptică - are o durată foarte scurtă şi prezintă particularităţi individuale.
Bolnavul poate să-şi ia primele măsuri de precauţie. Manifestări: tulburări ale
analizatorului olfactiv, gustativ, senzitiv, motor. Aura nu apare întotdeauna. Debutul este

17
în general brutal, cu paloare bruscă, strigăt şi pierderea cunoştinţei precum şi prăbuşirea
bolnavului.6
Accesul convulsivant - are două faze: una tonică, scurtă, care durează 20-30 de
secunde cu contractura generalizată, ochii imobili, pupile midriatice, abolirea reflexului
fotomotor şi a reflexului cornean, cianoză, apnee – prin contractura diafragmului, emisiuni
involuntare de urină şi materii fecale, şi o fază clonică.
Faza clonică - bolnavul prezintă contracturi succesive şi ritmice de scurtă durată,
generalizate, urmate de muşcarea limbii şi apariţia la nivelul gurii a unei spume abundente
şi uneori sangvinolente. Faza clonică durează 1-2 minute.
Faza stertoasă - durează de la câteva minute până la câteva ore. Bolnavul se află
într-un somn profund (comatos), musculatura este relaxată, reflexele fotomotor cornean şi
reflexele osteotendinoase sunt abolite. Poate exista reflexul Babinski lateral.7
Uneori crizele se repetă la nesfârşit – crize “subinrante”, instalându-se starea de rău
comiţial, care constituie o urgenţă medicală – exitusul putându-se produce prin edem
pulmonar acut, edem cerebral sau hemoragii cerebrale.
Criza paroxistică minoră (petit mal, absente)
Accesul este de scurtă durată (câteva secunde), suprimarea conştiinţei nu este
urmată de cădere şi convulsii. Bolnavul îşi întrerupe brusc activitatea, devine palid, scapă
obiectele din mâini, stă împietrit, apoi îşi reia activitatea fără a avea cunoştinţa crizei.
La copil se pot întâlni frecvente crize de genul absenţelor, chiar până la 50-100/zi –
pienolopsia.
Epilepsia motorie – paroxisme convulsive localizate la nivelul unui segment al
corpului (faţă, membre). Bolnavul este conştient de aceste crize (secuse motorii de
contractură – crize Jacksoniene, urmate sau nu de o criză majoră).
Epilepsia senzitivă – crize Jacksoniene senzitive: amorţeală, răceală, fierbinţeală,
cu posibilitate de extindere. Criza durează puţin (până la un minut), bolnavul este
conştient.
Epilepsia vegetativă – localizată la nivelul hipotalamusului, este manifestată prin
tulburări sub formă de accese vasomotorii: căldură, răceală, tulburări de culoare: paloare,
roşeaţă, cianoză, crize de salivaţie, epigastralgii, crize ambulatorii motorii, chiar complexe,
cu deplasarea bolnavului.

6
Dan Prelіpceanu, Psіhіatrіe clіnіcă, Edіtura Medіcală, 2013;(p.26)
7
Dan Prelіpceanu, Radu Mіhăіlescu, Lіdіa Nіca - Udangіu, Ghіd de urgenţe în psіhіatrіe, Edіtura Scrіpta,
2003;

18
 Echivalenţa comiţială – localizată la nivelul unui lob temporal. Bolnavul prezintă
stări de vis, halucinaţii, crize ambulatorii motorii, chiar complexe cu deplasarea
bolnavului.
Sunt şi forme particulare cum ar fi:
a) Mioclonii – crize de tip motor (focale) Jacksoniene. Sunt crize localizate la un
anumit segment. Generalizarea este foarte rară, deschisă mai ales la copil.
b) Epilepsia reflexă – criza este declanşată de anumiţi factori: auditivi (zgomote,
muzică), vizuali (lumina prea puternică, vizionarea TV).
Epilepsia catamenială – la femei, în perioada premenstruală.

Fig 10.Investigații paraclinice

b)Diagnostic paraclinic
Investigaţii paraclinice.
- EEG normală în stare de veghe este compusă din unde alfa (frecvenţa de 8-12Hz)
şi beta (13-30Hz), activitatea electrică a celor două emisfere fiind simetrică.
- EEG patologic înregistrată în stare de veghe, poate prezenta asimetrie emisferică,
grafoelemente patologice persistente sub formă de focar precum undele teta (4-7Hz) şi
delta (1-3Hz), descărcări de vârfuri şi vârf-undă.
- CT şi RMN, pot evidenţia patologia organică sau malformativă.
c) Diagnostic diferenţial
Se face cu:
- sincopa
- AIT-ul
- mişcările involuntare (spasm hemifacial)
- narcolepsia,
- cataplexia,
- migrena,
- crizele psihogene

19
 2.6. Evoluţie şi prognostic
Evoluţia şi prognosticul epilepsiei depinde de cauzele care au produs-o, de
contextul social în care se află pacientul, de felul în care se instituie şi este urmat
tratamentul.
Evoluţia bolii este cronică şi, aşa cum am văzut, pe lângă crizele paroxistice apar şi
alte numeroase tulburări psihice, inclusiv modificări permanente de personalitate.
Dacă tratamentul de întreţinere este corect administrat, individul poate duce o viaţă
normală. O mare importanţă o are statusul epileptic, care pune probleme vitale de mare
urgenţă.
În 10-20% din cazuri ar putea exista în epilepsie şi vindecări spontane.
Evoluţia epilepsiei şi prognosticul ei depind în mare măsură şi de numeroşi factori
externi (consum de alcool, droguri, mediul ambiant).

2.7. Tratament
a) igieno-dietetic
Regimul alimentar ar fi de preferinţă lactovegetarian, sărac în lichide şi sare, dar se
va evita foamea din cauza hipoglicemiei care poate favoriza crizele.
Tratamentul igieno-dietetic trebuie să asigure individului o viaţă cât mai apropiată
de normal. La regimul alimentar descris mai sus mai trebuie adăugată evitarea alcoolului.
Se vor evita şi stresurile iar vizionarea de filme sau de emisiuni TV se va limita. Sporturile
permise vor ţine cont de posibilităţile de accidentare în perioada unei eventuale crize
neprevăzute, la fel ca şi încadrarea pacientului într-o profesie, unde trebuiesc evitate
locurile periculoase (apă, foc, înălţime, mecanisme în mişcare).8
Familia trebuie conştientizată de toate problematicile epilepticului şi ea trebuie să
colaboreze atât în administrarea tratamentului, în evitarea supraprotecţiei dar şi a protejării
pacientului.
O importanţă mare o au prejudecăţile sociale privind criza epileptică, adeseori
medicul trebuie să se lupte cu autorităţile şcolare pentru menţinerea pacientului în sistemul
normal de şcolarizare. În acest sens educaţia sanitară în şcoli şi chiar în societate este
foarte importantă.
b) Tratamentul curativ poate fi etiologic sau simptomatic.
Tratamentul etiologic devine radical acolo unde este posibil (extirparea unor
malformaţii, cicatrici cerebrale, parazitoze, etc.). Acest tip de tratament este însă foarte
8
Tіtіrcă Lucreţіa – Ghіd de nursіng, Edіtura „Vіaţa Rοmânească”, Bucureştі, 1996;(p.128)

20
limitat în stadiul actual şi rolul principal îl are tratamentul simptomatic, reprezentat prin
măsuri igieno-dietetice şi prin tratamentul medicamentos.

c) Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos este esenţial şi el vizează scăderea sau evitarea
descărcărilor patologice la nivelul focarului epileptogen, blocarea circuitelor neuronale.
Au existat foarte multe droguri propuse, dar foarte puţine au trecut proba timpului.
Tratamentul anticonvulsivant se dă în funcţie de tipul crizei, se pot administra singure sau
în combinaţii, ţelul final al tratamentului fiind sistarea completă a crizelor.
Există anticonvulsivante de ordinul I (Fenobarbital, Fenitoin, Trepal, Zarozin) care
au o mare eficienţă şi o bună toleranţă, în timp ce restul se vor utiliza în funcţie de
toleranţă şi efect.
În cele ce urmează vom expune sumar maniera de tratament, aşa cum se face el în
activitatea clinică.
În petit mal, succinimidele (Zarozin) sunt preferate în crizele mici (250 mgr de 3-6
ori pe zi la adult). Se pot combina cu Fenobarbitalul. Tridionele (Trepalul) s-au utilizat
mult în petit mal, dar azi se utilizează mai puţin (150-300 mgr de 2 ori pe zi), şi uneori pot
agrava crizele.
În crizele mioclonice, Diazepamul şi Nitrazepamul sunt deosebit de eficiente. Tot
în acest cadru se pot utiliza şi derivaţi primidindionici (Mysolin).
Supradozarea duce la hipersedare, bradikinezie, impotenţă, cefalee, depresie.
Fenitoinele sunt de ales dacă fenobarbitalul eşuează (unii le preferă barbituricilor).
Se utilizează în toate formele de epilepsie cu excepţia crizelor de petit mal. Dozele sunt de
100 mgr de două ori pe zi, până la maxim 400 mgr la adult. Se pot combina cu
fenobarbitalul.
Carbamazepina (Tegretolul) este foarte utilă în grand mal şi în epilepsia temporală
(doze de 200 mgr de 3 ori pe zi, până la 1200 mgr).
Diazepamul este un anticonvulsivant potenţator, puţin toxic, foarte bun în statusul
epileptic dar şi în tratamentul cronic al epilepsiei. Se utilizează totuşi ca adjuvant pe lângă
alte anticonvulsivante.
Valproatul de sodiu este un anticonvulsivant recent cu efect atât în grand mal,
epilepsie focală sau petit mal. Dozele sunt de 200 mgr de 3 ori pe zi, până la 1400 de mgr.
Statusul epileptic se tratează cu Diazepam intravenos (cu injectare lentă de 5
mgr/minut) urmat imediat de 250 mgr Fenobarbital (tot intravenos, cu viteză de 50

21
 mgr/minut) şi 10 ml de paraldehidă intramuscular. Dacă nu se poate folosi calea
intravenoasă, se pot face 200-300 mgr Fenobarbital intramuscular. Perfuziile cu manitol
(sol. 40%), Sulfat de Mg (sol. 25%), Ser glucozat hiperton care prin efectele deshidratante
ajută la ameliorarea crizelor. Uneori puncţia lombară sau insuflaţia de aer poate avea efect
de sistare a crizelor de status epileptic.
d) Tratamentul chirurgical
Are un rol restrâns, dar el rămâne totuşi valabil. Se procedează la excizia cortexului
lezat sau întreruperea căilor responsabile de criză. Numărul pacienţilor care beneficiază de
aceste tratamente este însă foarte mic.

2. 8.Complicații
Apariția unei crize epileptice în anumite situații poate pune în pericol atât viața
pacientului, cât și a celor de lângă el. Mai jos sunt câteva dintre complicațiile asociate
epilepsiei:

 Cădere - poate duce la rănirea, traumatizarea capului sau fracturarea oaselor;

 Înec - există o probabilitate de până la 19 ori mai mare de a te îneca dacă ai o criză
atunci când înoți, prin comparație cu restul populației;
 Accidente de mașină - dacă ai o criză convulsivă în timp ce conduci, există un risc
mai mare de accidente, precum și în cazul în care manevrezi anumite aparate (de exemplu,
cele din construcții). Legislația interzice condusul în cazul celor cu epilepsie, iar pentru a
putea conduce din nou, trebuie să nu fi avut convulsii pe o perioadă de minim 10 ani;
 Probleme de sarcină - crizele convulsive pot pune în pericol atât gravida, cât și
fătul, iar unele antiepileptice cresc riscul de defecte la naștere. Dacă ai epilepsie și vrei să
rămâi însărcinată, vorbește cu doctorul înainte. Acesta va trebui să te monitorizeze pe
durata sarcinii și să ajusteze medicația;
 Probleme emoționale - persoanele cu epilepsie sunt mult mai predispuse la
probleme psihologice, în special depresie, anxietate și gânduri suicidale. Aceste probleme
apar atât din dificultatea de a înțelege boala și simptomele sale, cât și din efectele
secundare ale medicamentelor;
 Status epilepticus - constă în convulsii care durează mai mult de cinci minute sau
mai multe episoade convulsive la rând, fără a exista perioade în care îți recapeți cunoștința.
Poate duce la traume cerebrale ireversibile sau chiar deces.

OBIECTIV 3

22
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului
cu epilepsie

Fig. 11 Primul ajutor

Epilepsia afectează diferit fiecare pacient în parte. Cei mai mulți pacienți au o
viată normală, activă, putând alege fără restricții orice activitate pentru timpul liber.
Activitătile sportive și gradul lor de risc: alpinismul sau simplele plimbări pe munte sunt
riscante, boxul, artele marțiale, luptele care implică un risc crescut de lovituri în zona
craniană nu sunt recomandate persoanelor epileptice; înotul în mare, râuri sau lacuri este
periculos din cauza curenților, valurilor, variațiilor de temperatură a apei;

Esențiale pentru primul ajutor în cazul crizelor tonico-clonice generalizate sunt

următoarele:

-limitarea miscărilor pacientului în timpul crizei;

-înlăturarea obiectelor rigide din jurul pacientului pentru a nu suferi un

traumatism;

-așezarea sub capul pacientului unui obiect textil pentru protecția de lovituri;

-întoarcerea pacientului pe o parte pentru menținerea căilor respiratorii

libere.

-supravegherea pacientul pană la epuizarea crizei și revenirea stării de

conștientă.

Asistentul medical este acea persoana care își asumă răspunderea și exercită
autoritatea necesară pentru prestarea directă a îngrijilor de sănătate. Acesta deține un rol
autonom si delegat. Rolul autonom al asistentului medical în cazul unui pacient epileptic
constă în oferirea sprijinului psihic, moral și a informațiilor necesare referitoare la boala

23
sa, cauzele apariției acesteia, tratamentul și regimul de viață pe care trebuie să îl urmeze
pentru a avea o viață cât mai normală în liniștirea și încurajarea bolnavului că totul va fi
bine dacă este atent cu propria persoană.

În cursul crizei de epilepsie, asistentul medical nu va părăsi pacientul, va așeza

persoana în poziție orizontală pe pat sau pe podea, va introduce între dinți un obiect moale
(batistă rulată) pentru a împiedica mușcarea limbii, îi va asigura pacientului
funcționalitatea căilor respiratorii întorcându-i corpul sau capul pe o parte, îl va proteja de
posibilele traumatisme sau leziuni imobilizându-l, va monitoriza funcțiile vitale și
vegetative (puls, tensiune, temperatură, respirație). După criza de epilepsie, asistentul
medical va verifica permeabilitatea căilor respiratorii, îi va aspira secrețiile pacientului
epileptic, va controla eventualele leziuni sau limba daca e mușcată; în caz de hipotermie,
va incerca să- l încălzească cu ajutorul unor sticle cu apă caldă; în caz de hipertermie, îi va
aplica împachetări reci, îi va asigura igiena corporală după incontenență, va ajuta pacientul
să se orienteze în mediul înconjurător, îi va asigura alimentația necesară și restabilirea
echilibrului hidroelectrolitic.

Intervențiile cu rol delegat ale asistentului medical, în cazul pacientului cu

epilepsie, constau în pregătirea și administrarea medicamentelor anticonvulsivante, la
indicația medicului, la pacienții cu accese subintrantetranchilizante, hipnotice, antispastice,
narcotice; în caz de hiperpirexie- antitermice. Asistentul medical va însoți pacientul la
explorările funcționale precizate de medic (RMN, CT, EEG), îi va recolta probe biologice
pentru investigații (VSH, Ca, Mg, uree, creatinină, glicemie, sumar urină).

a)Fișă tehnică nr. 1

Efectuarea EEG-ULUI : este o metodă de explorare funcțională bazată pe

detectarea, amplificarea și înscrierea grafică a activității bioelectrice cerebrale cu ajutorul
unor electrozi amplasați pe scalp și conectați la aparate electronice speciale, numite
electroencefalograme.

Electroencefalogramă este utilizată în principal pentru diagnosticarea şi

monitorizarea epilepsiei. Acesta este adesea prescrisă pacienților care suferă de cancer,
deoarece ambele tumori primare ale creierului și metastazele cerebrale cauzate de cancer

24
de la alte organe pot provoca epilepsie. Se recomandă, de asemenea, în prezența unei
potențiale inflamații a sistemului nervos și diagnosticul tulburări de somn. În cele din
urmă, poate fi util ca o examinare complementară în caz de dureri de cap, traumatismele
craniene și alte boli neurologice.

Fig. 12 EEG-UL

Materiale necesare:

 Pasta EEG
 Hârtie EEG
 Electrolizi
 Oscilograf magnetic
 Benzi elastice
 Mănuși
 Comprese cu alcool
 Scaun
 Computer

Pregătirea psihică și fizică a pacientului :

 Se explică procedura , importanța acesteia pentru diagnostic.

 Se obține consimțământul informat.
 La pacientii care iau tratament pentru epilepsie se recomanda oprirea
medicatiei pentru 1-2 zile.

25
  Se solicită pacientului spălarea părului pentru a înlătura excesul de sebum
ce poate parazita aparatul.
 Se informează pacientul despre evitarea consumului de cafea.

Efectuarea procedurii:

 Se așează pacientul relaxat într-un scaun confortabil sau pe pat, cu ochii

închiși.
 Se fixează electrozii metalici pe pielea capului cu ajutorul unor benzi
elastice, după o degresare prealabilă a acesteia (dacă este cazul).
 Se așează la distanță egală (3-5 cm) simetric în regiunile frontale ,
parietale, occipitale, temporale, precum și pe ureche pentru derivațiile
referențiale.
 Biocurenții captați și amplificați de dispozitivul electronic de amplificare
sunt înregistrați pe o hârtie specială, cu un oscilograf magnetic prevăzut cu
o peniță inscriptoare.

Rezultate:

 Interpretarea corectă a EEG implică recunoașterea undelor normale și

anormale, a ritmurilor de bază (în concordanță cu vârsta pacientului) și
important, a diferențierii artefactelor de anomaliile specifice.
 În funcție de frecventa sunt 4 tipuri de unde: alfa, beta, theta, delta.
 Adultul sănătos în  stare de veghe și repaus psiho-motor prezintă o
activitate electrică formată din ritm alfa  (înregistrat în regiunile occipitale
și parietale posterioare) și beta (înregistrat  în regiunile frontale) în
proporție de 85-90% și ritm theta în procent de 10-15% .
 Undele delta și theta care apar localizate, în zonele lezionale, sunt
anormale.
 EEG poate să prezinte artefacte care sunt fenomene parazite de natură
extracerebrală, ele își au originea fie la pacient, fie în mediul înconjurător
sau aparatura utilizată. Cele mai frecvente artefacte sunt :mișcările oculare,

26
 tremurăturile, hiperventilația, fotostimularea, instabilitatea electrozilor
dată de o fixare insuficientă.

b)Fișa tehnică nr. 2

Măsurarea, notarea și interpretarea pulsului: pulsul reprezintă expansiunea

ritmică a arterelor pe un plan dur și este sincronă cu sistola ventriculară. Scopul este de
măsurare a funcției cardiovasculare.

Fig. 13 Măsurarea pulsului

Elemente de apreciat :

 Ritmicitatea
 Frecvența,
 Celeritatea
 Amplitudinea

Locuri de măsurare : orice arteră care poate fi comprimată pe un plan osos : artera
radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, pedioasă, poplitee etc.

Materiale necesare: ceas cu secundar, creion roșu sau pix cu mină roșie, foaia de
observație.

Pregătirea psihică și fizică:

 Se explică bolnavului tehnica și necesitatea ei.

 Se obține consimțământul informat.
 Se așează bolnavul într-o poziție confortabilă (decubit dorsal sau în șezut)
 Asigurarea repausului fizic si psihic 10-15 minute.

27
 Tehnica:

 Se spală mâinile
 Se reperează artera
 Se comprimă artera cu cele 3 degete (index,medius,inelar)
 Se numără pulsațiile timp de un minut
 Se notează valoarea obținută, grafic , print-un punct pe foaia de temperatură, ținând
cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsații
 Se poate nota și cifric valoarea obținută și se consemnează caracteristicile pulsului

Ex.: 10.10.2009 PD=80/minut PS = 90/minut, puls regulat.

Valori patologice: bradicardie, tahicardie.
Bradicardie = scăderea frecvenţei pulsului sub 60 p/m.
Tahicardie = creşterea frecvenţei pulsului peste 100 p/m.

c)Fișa tehnică nr. 3

Măsurarea, Notarea şi Interpretarea Tensiunii Arteriale reprezintă presiunea

exercitată de sânge asupra pereţilor arteriali.

Fig. 14 Măsurarea tensiunii arteriale

Scop: explorator - evaluarea funcţiei cardiovasculare.

Elemente de evaluat: tensiunea arterială sistolică (maximă) şi tensiunea arterială
diastolică (minimă).
Materiale necesare:
 tensiometru: cu manometru,
 stetoscop biauricular,
 pix cu mină roşie,
 tampon cu alcool.

28
 Metode de determinare: palpatorie, auscultatorie.
Pregătirea psihică și fizică :
 se informează pacientul asupra tehnicii şi se ia consimţământul.
 asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute şi aşezarea pacientului într-o
poziţie comodă (şezut, decubit dorsal).

Tehnica:
a.) pentru metoda auscultatorie
 spălarea pe mâini;
 se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;
 se dezinfectează olivele şi membrana stetoscopului;
 se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a
manşetei;
 se introduc olivele stetoscopului în urechi;
 se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul parei de cauciuc până la 200-
220 mmHg;
 se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se
percepe primul zgomot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii arteriale
maxime);
 se reţine valoarea indicată de acul manometrului, pentru a fi consemnată;
 se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;
 se reţine valoarea ultimului zgomot indicat de acul manometrului (acesta
reprezentând tensiunea arterială minimă);
 se notează cifric şi grafic;
 grafic, se notează pe foaia de temperatură fiecare valoare obţinută cu o linie
orizontală de culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană
de mercur (10mmHg);
 se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat;
 cifric - exemplu: T.A. max.=150 mmHg, T.A. min.= 75 mmHg;
 se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool.

b.) pentru metoda palpatorie

29
  determinarea se face prin palparea arterei radiale;
 nu se foloseşte stetoscopul biauricular;
 etapele sunt identice metodei auscultatorii;
 are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât realitatea şi obţinerea doar a
valorii maxime, palparea pulsului periferic fiind posibilă numai după reducerea
accentuată a compresiunii exterioare.
Valori patologice (anormale) ale T.A.:
 hipertensiune arterială - HTA;
 hipotensiune arterială - hTA.
Valori normale:
Adult/ vârstnic - T.A. max.=110-140 mmHg ?i T.A. min.=65-80 mmHg.
Valoarea de 139 mmHg este considerată valoare de graniţă între T.A. normală şi HTA.

d.)Fişa tehnică nr.4

Pregătirea și transportul pacientului pentru radiografia craniană

Scop : explorator
Pregătirea materialelor necesare:
 Şort de protecţie
 Plăci radio-opace
 Benzi
 Tampoane spumă
 Saci nisip

Pregătirea psihică şi fizică a pacientului:

 Reevaluarea înregistrărilor clinice ale pacientului pentru a stabili motivul pentru
care se face radiografia craniană
 Identificarea şi abordarea pacientului
 Intervierea pacientului în scopul stabilirii nivelului de cunoştinte privitoare la R.C.
 Asistenta medicală trebuie să explice pacientului scopul acestei investigaţii.
Explicaţiile oferite de către asistenta medicală trebuie să fie în concordanţă cu cele
oferite de către medic, pentru a evita confuzarea pacientului.

30
  Nu este necesar ca pacientul să fie restricţionat în consumul unor alimente şi
lichide înainte de R.C.
 Este absolut necesară îndepărtarea tuturor obiectelor metalice (bijuterii, ace de păr,
ochelari )
 Femeile trebuie să informeze asistenta medicală dacă sunt gravide.

Execuţie:
 Pacientul va fi aşezat în poziţia culcat pe spate pe o masă radiografică, sau aşezat
pe un scaun, şi instruit să rămână în acea poziţie.
 Pentru a imobiliza capul pacientului şi pentru a creşte confortul, asistenta medicală
va folosi o bandă, tampoane spumă, sau saci de nisip.
 Asistenta medicală va comunica pacientului că vor fi efectuate mai multe
radiografii craniene, din unghiuri diferite.
 Se reasigură pacientul că procedura nu va cauza nici un disconfort.
Îngrijirea pacientului după tehnică:
 Filmele vor fi developate şi verificate înainte ca pacientul să părăsească sala de
radiologie; Pacientul va fi dus înapoi în salon.
 Medicul va raporta rezultatul radiografiilor atunci când acestea vor fi disponibile.

Notarea tehnicii:
 Se notează data şi ora înregistrării
 Se notează numele celui care a efectuat tehnica.

Accidente / Incidente:
 poziţionare greşită greşită a pacientului sau o mişcare necontrolată pot duce la o
imagine neclară a radiografiei
 Neglijentă în îndepărtarea unor obiecte radio-opace pot duce la obţinerea unor
imagini deformate.
Reorganizarea locului de muncă:
 Se îndepărtează echipamentul folosit
 Se aeriseşte.

Observaţii

31
Dintre toate investigaţiile, radiografia convenţională este cel mai puţin iradiantă, însă
trebuie să ţinem cont că această examinare ne oferă doar informaţii de bază, în două
dimensiuni.
Gravidelor le este interzisă expunerea la radiaţii pe timpul sarcinii.
Dacă totuşi este absolut necesară o asemenea investigaţie , ea se poate efectua în ultima
lună, însă nici în acest caz fără riscuri.

OBIECTIV 4

Procesul de îngrijire al unui pacient cu epilpsie

Cazul 1. Plan de îngrijire

Culegerea datelor
Numele: R.
Prenumele: N.
Sex: masculin
Vârsta: 36 ani
Domiciliu: Rural
Starea civilă: Căsătorit
Cultură: profesionala
Nu prezintă proteze fixe sau mobile, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: I=1,75 m; G=69 kg;
Relaţii familiale armonioase

32
 Antecedente personale: căsătorit, un copil sănătos, soţia aparent sănătoasă. Neagă
TBC şi afecţiuni infecto-contagioase. Stagiul militar satisfăcut.
Lucrează ca muncitor necalificat.
Antecedente heredo-colaterale: tatăl decedat în urma unui accident. Mama aparent
sănătoasă.Istoricul bolii: bolnavul vine la internare pentru creşterea frecvenţei crizelor
caracterizate prin cădere cu pierderea cunoştinţei, contracturi tonico-clonice, spumă roză la
gură (îşi muşcă limba).
Acuză: cefalee, insomnie, irascibilitate. Recunoaşte consumul de băuturi alcoolice.
Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.

Examen psihiatric
Pacient cunoscut spitalului de psihiatrie prin internări anterioare, revine la internare
cu trimitere de triaj pentru creşterea frecvenţei crizelor şi a intensităţii acestora. La
internare este agitat psihomotor, prezintă tremurături ale extremităţilor şi semne de
impregnare etanolică. Este orientat temporo-spaţial. Acuză cefalee, amorţeli, hipopraxie
voluntară. Prezintă tulburări de percepţie. Conţinutul gândirii este redus (bradilalie,
bradipsihie).
Imaginaţie săracă.
Diagnostic de internare: Epilepsie
Data internării: 12.02.2016 ora 1130

APLICAREA PROCESULUI DE NURSING

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale:

Manifestări de
Nevoia fundamentală Problema Sursa de dificultate
dependenţă
1. Nevoia de a respira şi - - -
a avea o bună circulaţie
2. Nevoia de a se - dificultate de a se - alimentaţie în - alcoolism
hidrata şi a se alimenta alimenta surplus - bulimie
3. Nevoia de a elimina - - -
4. Nevoia de a se mişca - hiperactivitate - necoordonarea - convulsii
şi a avea o bună postură mişcărilor
5. Nevoia de a se odihni - insomnia - oboseală - criza epileptică

33
 şi a dormi predormiţială - consumul de alcool
6. Nevoia de a se - - -
îmbrăca şi a se
dezbrăca
7. Nevoia de a fi curat, - - -
îngrijit, de a proteja
tegumentele şi
mucoasele
8. Nevoia de a menţine - - -
temperatura corpului în
limite normale

9. Nevoia de a evita - vulnerabilitate - probabilitate de - necoordonare a

pericolele faţă de pericole atingere a mişcărilor
integrităţii fizice
10. Nevoia de a - ineficace la nivel - conversaţii - spitalizarea şi
comunica intelectual şi minime şi tendinţa despărţirea de familie
afectiv la izolare
11. Nevoia de a acţiona - - -
conform propriilor
convingeri şi valori, de
a practica religia
12. Nevoia de a fi - dificultate de a-şi - devalorizare - eşec profesional
preocupat în vederea asuma rosturile
realizării sociale
13. Nevoia de a se - dezinteres în a - izolare - spitalizarea
recrea participa la - stresul
activităţi
14. Nevoia de a învăţa - cunoştinţe - lipsa - lezarea integrităţii
cum să-ţi păstrezi insuficiente cunoştinţelor fizice şi psihice
sănătatea despre afecţiune

ANALIZA, INTERPRETAREA ŞI IMPLEMENTAREA DATELOR

Ziua I

Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi

Obiective Evaluare
deficitară nursing delegate

1. Nevoia de a - alimentaţie - pacientul să - creez condiţii de - pacientul e

se alimenta exagerată se alimenteze microclimat nemulţumit şi

34
 datorită conform - liniştesc pacientul irascibil dar
consumului de vârstei - porţionez cantitatea de acceptă regimul
alcool alimente alimentar impus
- calculez cantitatea de calorii
necesară pacientului pe 24 de
ore
- îi ofer 6 mese pe zi în porţii
mici
- aşez alimentele pe tavă şi i
le ofer pacientului urmărindu-
l dacă înghite
- îi interzic consumul de
alcool
- hidratez pacientul cu apă
plată, sucuri de fructe, supe
2. Nevoia de a - dificultate de a- - scoaterea - asigurarea repausului fizic - pacientul se
avea o bună şi coordona pacientului din - aşezarea bolnavului în mobilizează
postură mişcările dată de criza epileptică decubit dorsal normal
criza epileptică - prevenirea - introducerea între dinţi în - nu prezintă
crizei partea laterală a unui obiect traumatisme
epileptice moale - valorile F.V.:
- desfacerea gulerului pentru a R=17 p/min,
nu fi împiedicată respiraţia T=36,2oC,
- întoarcerea capului într-o TA=120/70
parte pentru a favoriza mmHg,
respiraţia P=63 p/min,
- verificarea permeabilităţii rezultatele
căilor respiratorii analizelor de
- imobilizarea pacientului laborator:
pentru a evita lovirea şi uree=18 mg%,
autorănirea glicemie=99 mg
- măsurarea şi notarea F.V. %,
- pregătirea pacientului pentru Hb=12,26 g%,
investigații clinice şi VSH=31/42 mm,
paraclinice calcemie=8,6 mg
- la indicaţia medicului %,
administrez: Carbamazepina AST=22 U/L,

35
 200mg.1cpx3/zi, Haloperitol AST=32U/L,
50 pic.x2/zi. Vit. B1, B6 1fi/zi VDRL=negativ,
i.m. Sumar urină
=albumină,
glucoză, nitraţi –
absenţi;
rare leucocite
3. Nevoia de a - dificultate de a - pacientul să - asigur condiţii de - pacientul
dormi dormi dată de se poată odihni microclimat doarme datorită
agitaţia şi dormi - verific patul (să nu aibă somnului indus
psihomotorie conform resturi alimentare, să nu medicamentos
vârstei prezinte cute)
- sfătui pacientul să-şi aleagă
o poziţie comodă
- la indicaţia medicului
administrez pacientului:
Napoton 1cpx2/zi, Rivotril
1cp/zi
4. Nevoia de a - deficit de - pacientul să - identific factorii care au - pacientul are
comunica comunicare la exprime declanşat anxietatea împreună capacitatea de
nivel intelectual diminuarea cu persoanele cheie control a
şi afectiv agresivităţii - evaluez nivelul de anxietate agresivităţii sale
- lipsă de - pacientul să - evaluez funcţia cognitivă - s-a adaptat la
cunoaştere a exprime - facilitez exprimarea noua situaţie
mijloacelor sentimente de sentimentelor şi modul în care
eficace de calm şi linişte percepe această atitudine
comunicare - comunicarea - sesizez percepţia irealistă a
cu alţii să se pacientului
facă de o - favorizez exprimarea
manieră sentimentelor şi a lucrurilor
pozitivă care-l preocupă
- pacientul este ajutat să-şi
cunoască punctele forte şi
valoarea sa
- pacientul este ajutat să-şi
exprime preferinţele şi să ia
decizii

36
 - planific intervenţii în aşa fel
încât să nu cuprindă elemente
anxiogene: frustrare,
surprindere
- pacientul nu va fi contrazis
5. Nevoia de a - vulnerabilitate - pacientul să - asigur condiţii de mediu - pacientul se
evita pericolele faţă de pericole beneficieze de adecvate pentru a evita simte în siguranţă
- lezare datorită un mediu de pericolele prin accidentare şi este liniştit
crizei epileptice siguranţă fără - amplasez pacientul în salon
accidente în funcţie de starea sa,
afecţiunea şi receptivitatea sa
- informez şi stabilesc
împreună cu pacientul planul
de recuperare a stării de
sănătate şi creştere a
rezistenţei organismului
- ajut şi suplinesc pacientul în
satisfacerea nevoilor
organismului
- determin pacientul să
participe la luarea deciziilor
privind îngrijirile
- administrez tratament
medicamentos prescris de
medic

Zilele II-III

Diagnostic de Intervenţii autonome şi

Nevoia deficitară Obiective Evaluare
nursing delegate

1. Nevoia de a se - dificultate de - pacientul să - determin pacientul să-şi - pacientul

recrea a se recrea participe la exprime emoţiile şi prezintă stare de
manifestată activităţi sentimentele bine fizic şi psihic
prin refuz, recreative şi să - câştig încrederea bolnavului
izolare şi prezinte stare şi-l ajut să depăşească
neadaptarea la de bine fizic şi momentele dificile
rolul de psihic - învăţ pacientul tehnici de

37
 bolnav relaxare, îl ajut să le execute
şi observ modul cum le
realizează
- organizez activităţi
recreative cu pacientul dar
care să nu îl solicite prea mult
- facilitez consultul de
specialitate (psiholog,
psihiatru)
2. Nevoia de a - somnolenţă - combaterea - asigur condiţii de - în urma
dormi datorită stării de microclimat (cameră aerisită, îngrijirilor
reacţiilor somnolenţă a temperatura de 20oC, luminat acordate,
adverse a pacientului natural) somnolenţa
medicaţiei - execut cu pacientul exerciţii dispare
de înviorare
- sfătui pacientul să facă
plimbări în parcul din curtea
spitalului
3. Nevoia de a se - alimentaţie - pacientul să - explic cu calm pacientului - pacientul
alimenta şi hidrata deficitară prin fie alimentat necesitatea respectării respectă regimul
refuz de a corespunzător regimului pentru evoluţia alimentar
respecta bolii
regimul - întocmesc regimul alimentar
alimentar împreună cu el ţinând cont de
ceea ce-i place
- fac bilanţul ingesta-excreta

Zilele IV-V

Diagnostic de Intervenţii autonome şi

Nevoia deficitară Obiective Evaluare
îngrijire delegate

1. Nevoia de a se - dificultate în - combaterea - incit pacientul să-şi - pacientul începe

realiza a-şi asuma izolării exprime temerile şi să-şi asume rolul
rolurile sociale pacientului emoţiile social iar starea sa
dată de - ajut pacientul în este ameliorată
neputinţă şi satisfacerea celorlalte
izolare nevoi dependente
- răspund cu calm la

38
 întrebările pacientului
- încurajez pacientul
- planific ore de
psihoterapie pentru pacient
2. Nevoia de a - insuficiente - pacientul să - explorez nivelul de - pacientul înţelege
învăţa cunoştinţe acumuleze noi cunoştinţe al pacientului informaţiile
cunoştinţe pe tot privind boala, modul de primite, şi-a
parcursul manifestare, măsurile îmbogăţit
spitalizării preventive şi curative, cunoştinţele despre
- pacientul să modul de participare la boala sa pe
dobândească intervenţii şi procesul de perioada
atitudini, recuperare spitalizării
obiceiuri şi - verific dacă a înţeles
deprinderi noi mesajul corect şi dacă şi-a
însuşit noile cunoştinţe
- să aibă un mod de viaţă
raţional
- sănătatea o fac prin
conversaţie, ocazie cu care
şi verific dacă înţelege ceea
ce îi explic

Medicaţia prescrisă de medic

Modul de
Medicamentul Acţiune Efecte adverse
prezentare
Rivotril Comprimate 0,5 Convulsii clonice şi Oboseală,
mg, 2 mg mioclonice somnolenţă, letargie
Haloperidol Sol. uz intern 2 Neuroleptic Insomnie, stare
mg/ml flacon de 10 Antipsihotic depresivă, sdr.
ml Sedativ Parkinsonian
Napoton Drajeuri 10 mg Tranchilizant Somnolenţă,
oboseală, cefalee,
apatie
Diazepam Comprimate Tranchilizant, Somnolenţă,
 2 mg miorelaxant, oboseală, ameţeli,

 10 mg anticonvulsivant uscăciunea gurii

Fiole
 10 mg

39
Carbomazepină Comprimate 200 Antiepileptic, hipnotic Somnolenţă, greaţă,
mg vomă, tremurături ale
mâinilor, astenie
Vitamina B1 Comprimate Substitutiv în stările
 2 mg de deficit de tiamină

 10 mg -
Fiole
 10 mg
Vitamina B6 Comprimate 250 Substitutiv în stările
mg de deficit de -
piridoxină
Se externează cu recomandările:
- continuarea tratamentului conform Rp. cu: Clorpromazină,Fenobarbital,Diazepam
- evitarea locurilor cu risc pentru viaţa bolnavului (sursă de foc, apă, locurile prea
aglomerate, înălţimile mari)

Cazul 2. Plan de îngrijire

Culegerea datelor
Numele: B.
Prenumele: P.
Sex: masculin
Vârsta: 36 ani
Domiciliu: Urban
Starea civilă: căsătorit
Cultură: 8 clase

40
 Nu prezintă proteze, alergii.
Elemente fizice: I=1,65 m; G=60 kg;
Relaţii familiale armonioase.
Locul de muncă: nu are
Antecedente personale: apendicectomie la 12 ani, neagă afecţiuni infecto-
contagioase, poliomielită la vârsta de 4 luni.
Antecedente heredo-colaterale: Bolnavul vine la internare cu bilet de trimitere de la
medicul de familie pentru o nouă decompensare caracterizată clinic prin: cefalee, insomnii,
tulburări de comportament, creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Nu prezintă diaree,
vărsături sau pierderi sangvinolente.
Examen psihiatric
La vârsta de 4 luni bolnavul a suferit de poliomielită. A fost spitalizat la spitalul de
copii. Chiar în timpul spitalizării a prezentat crize comiţiale. Frecvenţa actuală a crizelor
afirmată de mamă: “face 2 zile la rând crize multe apoi se mai opreşte; are momente când
vorbeşte şi momente când nu vorbeşte. Nu poate desfăşura activităţi uşoare zilnic. Prezintă
momente de irascibilitate când strică, sparge, sare la noi”.
Se constată un deficit psihic global la nivel de oligofrenie gradul I. Relativ orientat
global. Discernământ critic diminuat.
APLICAREA PROCESULUI DE NURSING

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale:

Nevoia Manifestări de
Problema Sursa de dificultate
fundamentală dependenţă
1. Nevoia de a - - -
respira şi a avea o
bună circulaţie
2. Nevoia de a se - dificultate de a se - alimentaţie şi - inapetentă
hidrata şi a se alimenta şi hidrata, hidratare inadecvată - afecţiunea psihică
alimenta dificultate de a urma prin deficit
dieta
3. Nevoia de a - - -
elimina
4. Nevoia de a se - hiperactivitate - necoordonarea - convulsii
mişca şi a avea o mişcărilor
bună postură
5. Nevoia de a se - insomnia - oboseală - criza epileptică
odihni şi a dormi predormiţială - consumul de alcool

41
 6. Nevoia de a se - dificultate de a se - neputință de a se - tulburări de
îmbrăca şi a se îmbrăca şi dezbrăca îmbrăca și dezbrăca comportament
dezbrăca datorată întârzierii
mentale
7. Nevoia de a fi - dificultate în - crize convulsive - imposibilitatea unei
curat, îngrijit, de a autoîngrijire - întârziere mentală bune igiene corporale
proteja tegumentele
şi mucoasele
8. Nevoia de a - - -
menţine temperatura
corpului în limite
normale
9. Nevoia de a evita - vulnerabilitate faţă - probabilitate de - necoordonare a
pericolele de pericole atingere a integrităţii mişcărilor
fizice
10. Nevoia de a - ineficace la nivel - conversaţii minime şi - spitalizarea şi
comunica intelectual şi afectiv tendinţa la izolare despărţirea de familie
11. Nevoia de a - - -
acţiona conform
propriilor convingeri
şi valori, de a
practica religia
12. Nevoia de a fi - dificultate de a-şi - devalorizare - eşec profesional
preocupat în vederea asuma rosturile
realizării sociale
13. Nevoia de a se - dezinteres în a - izolare - spitalizarea
recrea participa la activităţi - stresul
14. Nevoia de a - cunoştinţe - lipsa cunoştinţelor - lezarea integrităţii
învăţa cum să-ţi insuficiente despre afecţiune fizice şi psihice
păstrezi sănătatea

ANALIZA, INTERPRETAREA ŞI IMPLEMENTAREA DATELOR

Zilele I-II

Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi

Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate

1. Nevoia de - dificultate de a - pacientul să fie - monitorizez ingestia de - pacientul este

a se alimenta se alimenta alimentat şi alimente şi lichide, greutatea, hrănit şi hidratat
şi hidrata manifestată prin echilibrat pliul cutanat corespunzător

42
 inapetenţă hidroelectrolitic - stimulez apetitul bolnavului
- pacientul să prin asigurarea alimentaţiei în
aibă greutatea în funcţie de preferințele lui
limite normale - ajut pacientul să se
hrănească sau în
imposibilitate, îl hrănesc cu
alimente uşor digerabile cu un
grad crescut de vitamine şi
minerale
- efectuez toaleta bucală a
pacientului după alimentare şi
îl așez într-o poziţie comodă
- fac bilanţul ingesta-excreta
- explic pacientului pe
înţelesul său orice investigaţie
pe care o întreprind
- pregătesc şi însoţesc
pacientul la investigaţiile
clinice şi paraclinice
- observ în permanenţă starea
pacientului şi raportez
medicului orice schimbare
apărută
2. Nevoia de - dificultate de a- - reducerea - asigur repausul fizic - pacientul se
a se mişca şi coordona crizelor ca - mişcări violente ale mobilizează
mişcările dată de frecvenţă şi membrelor normal după
criza convulsivă intensitate - tegumente palide şi cianotice administrarea
- aşez bolnavul în decubit medicaţiei
dorsal - nu prezintă
- introduc între dinţi în partea traumatisme
laterală un obiect moale - valorile F.V.:
- desfac gulerul pentru a nu fi R=18 p/min,
împiedicată respiraţia T=36,7oC,
- întorc capul într-o parte TA=125/70
pentru a favoriza respiraţia mmHg,
- verific permeabilitatea căilor P=66 p/min,
respiratorii rezultatele

43

3. Nevoia de - dificultate de
a se îmbrăca autoîngrijire,
şi dezbrăca manifestată prin satisfacerea
nepăsare
- imobilizez pacientul pentru a analizelor de
evita lovirea şi autorănirea laborator:
- măsor şi notez F.V. uree=18 mg%,
- la indicaţia medicului glicemie =99 mg
administrez: Fenobarbital %,
1cpx2/zi, Hb=12,26 g%,
Haloperidol 60 pic/zi, VSH=8/11 mm,
Romparkin 3 cp/zi calcemie=9,6 mg
%,
AST= 21 U/L,
AST=28 U/L,
VDRL= negativ,
Sumar urină
=albumină,
glucoză, nitraţi –
absenţi;
rare leucocite
- pacientul să fie - favorizez adaptarea - pacientul îşi
ajutat în pacientului la noul mediu satisface singur
asigurând un climat calm şi de nevoia şi este
nevoii deficitare securitate liniştit
- pacientul să nu - plasez pacientul într-un salon
prezinte luminos, liniştit, fără factori
disconfort perturbatori, prevăzut cu pat
- pacientul să confortabil şi lenjerie curată
aibă o stare de - liniştesc pacientul
bine fizic și comunicând permanent cu el
psihic - încurajez pacientul să-şi
aleagă singur hainele
- aşez îmbrăcămintea
pacientului în ordinea
îmbrăcării şi îl ajut
- încurajez pacientul în
progresele făcute
- îi explic necesitatea unei
lenjerii curate şi comode
pentru confortul propriu
44
4. Nevoia de - deficit de - pacientul să se - previn infecţiile nosocomiale - pacientul a
a fi curat autoîngrijire preocupe, să se prin respectarea măsurilor de învăţat că
datorată îngrijească şi de asepsie şi antisepsie îngrijirea sa îl
problemelor cu aspectul lui - pacientul va fi educat să face să se simtă
care se confruntă exterior consume legume şi fructe mai bine
manifestat - pacientul să - stimulez pacientul să se - pacientul are
printr-un aspect aibă o stare de spele, să se îmbrace, să-şi tegumente intacte
exterior bine fizic și aranjeze părul și normal colorate
neîngrijit psihic - ajut pacientul în efectuarea
toaletei şi se încurajează în
progresele făcute
- schimb lenjeria de corp şi de
pat de câte ori este nevoie
- masez zonele predispuse
escarei
5. Nevoia de - alterarea - asigurarea unui - asigur repausul fizic şi psihic - somn indus
a se odihni şi somnului somn al pacientului medicamentos
a dormi datorită corespunzător din - asigur condiţii de favorizare - pacientul
insomniei punct de vedere a somnului, semiobscuritate, doarme 7 ore pe
manifestată prin calitativ şi linişte şi rog şi ceilalţi membri noapte
nelinişte, cantitativ ai echipei de îngrijire să
irascibilitate procedeze la fel
- respect tăcerile şi plângerile
pacientului pentru a-i permite
să-şi controleze emoţiile
- învăţ pacientul tehnici de
relaxare, modalități care
favorizează somnul prin
discuţii, demonstraţii
- ca intervenţie delegată se
administrează un sedativ
Clordelazin 3 cp/zi

Zilele III-IV

Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi

Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate

1. Nevoia de - dificultate de - combaterea - asigur condiţii de - pacientul nu

45
a comunica comunicare la mutismului şi microclimat comunică şi se
nivel afectiv, încurajarea - creez un climat de înţelegere izolează
manifestată prin pacientului în a empatică
mutism comunica - port conversaţii cu ceilalţi
pacienţi din salon pentru a-i
stârni interesul
- facilitez ore de psihoterapie
2. Nevoia de - vulnerabilitate - prevenirea - respect regulile de asepsie - sub tratament
a evita faţă de pericole, crizelor comiţiale - favorizez adaptarea antiepileptic
pericolele manifestată prin persoanelor la noul mediu criza dispare şi
risc de autolezare - furnizez informaţiile de care pacientul este
are nevoie mai calm
- ajut pacientul să-şi
recunoască anxietatea
- învăţ tehnici de relaxare
- asigur siguranţa şi însoţirea
pacientului
- menţin permanent legătura
cu aparţinătorii pacientului şi
îi informez despre starea sa
3. Nevoia de - dificultate de a - pacientul să fie - ascult activ pacientul pentru - pacientul
a se realiza se implica într-un conştient de a-i permite să-şi exprime efectuează
rol social propria sa valoare sentimentele privind anumite
şi competenţă dificultatea de a se realiza activităţi (îşi
- ajut pacientul să identifice împătureşte
motivele comportamentului hainele, face
său, apreciez posibilităţile curat în
fizice şi intelectuale noptieră)
- sesizez orice formă de
interes pentru o anumită
activitate şi-l antrenez în
desfăşurarea ei
- îndrum spre acele activităţi
care sunt atractive pentru
pacient şi totodată utile
- observ şi notez orice
schimbare în comportamentul

46
 pacientului (depresie,
satisfacţie)
- psihoterapie

Ziua a V-a

Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi

Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate

1. Nevoia de - incapacitatea - stimularea - creez condiţii de microclimat - starea

a se recrea de a desfăşura pacientului, - fac împreună cu pacientul pacientului s-a
activităţi convingerea să plimbări ameliorat
recreative participe la - port conversaţii care îi fac
activităţi plăcere şi îl recreează
recreative - limitez atenţia acordată
gândurilor triste (readuc
persoana la timpul prezent)
2. Nevoia de - dificultate de a - combaterea bolii - explorez nivelul pacientului - pacientul este
a învăţa învăţa psihice de a acumula noi cunoștințe receptiv pe
- greutate în - integrez educaţia în cadrul moment
achiziţionarea îngrijirilor (de ex. toaleta pe
de noi regiuni, baie, spălatul pe
comportări mâini, pieptănatul, etc.)

Medicaţia prescrisă de medic

Medicamentul Modul de prezentare Acţiune Efecte adverse
Fenobarbital Comprimate Anticonvulsivant, Oboseală,
 15 mg antiepileptic, hipnotic de somnolenţă, agitaţie,

 100 mg lungă durată confuzie, erupţii

cutanate alergice
Haloperidol Sol. uz intern 2 Neuroleptic Insomnie, stare
mg/ml, flacon de 10 Antipsihotic depresivă, sdr.
ml Sedativ Parkinsonian,
Fiole de 5 mg/ml tulburări
extrapiramidale
Romparkin Comprimate 2 mg Antiparkinsonian Uscăciunea gurii,
tulburări de vedere,

47
 constipaţie, greaţă,
vomă, greutăţi de
micţiune
Clordelazin Drajeuri 25 mg Neuroleptic, Sedare, somnolenţă,
antipsihotic, sedativ tulburări de vedere,
uscăciunea gurii
Se externează în prezenţa familiei, cu următoarele recomandări:
 Tratament cu: Carbomazepină 2 cp/zi, Fenobarbital 20 cp/zi, Diazepam 2 cp/zi
 supraveghere din partea familiei
 va evită locuinţe cu risc pentru vârsta bolnavului, va evita sursele de foc, apa
 să fie dus la control la cabinetul de psihiatrie

Cazul 3. Plan de îngrijire

Culegerea datelor
Numele: S.
Prenumele: G.
Sex: feminin
Vârsta: 62 ani
Domiciliu: Rural
Starea civilă: divorţată
Cultură: 4 clase
Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: I=1,58 m; G=66 kg;
Antecedente personale: două surori aparent sănătoase, divorţată, N=0, A=1. Prima
menstruaţie la 13 ani, ultima menstruaţie la 38 ani. A lucrat în cadrul CAP. Studii – patru
clase (rezultate şcolare slabe). Pensionară.
Antecedente heredo-colaterale: părinţi decedaţi.
Anamneza medicală: Pacienta vine la internare cu salvarea cu bilet de trimitere din
policlinică pentru creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie,
tulburări de comportament, irascibilitate. Orientată temporo-spaţial şi la propria persoană.
Ţinută vestimentară neordonată, igienă corporală necorespunzătoare.
Examen psihiatric

48
 Bolnava în evidenţa spitalului de psihiatrie este internată pentru mărirea frecvenţei
crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie, ameţeli. Ţinută neîngrijită, mimică anxioasă,
privire imobilă. Atenţie involuntară, inhibiţie psihomotorie. Orientată temporo-spaţial. Se
consideră bolnavă psihic. Nu declară implicaţii judiciare.

APLICAREA PROCESULUI DE NURSING

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale:

Manifestări de
Nevoia fundamentală Problema Sursa de dificultate
dependenţă
1. Nevoia de a - - -
respira şi a avea o
bună circulaţie
2. Nevoia de a se - dificultate de a se - inapetenţă - pierderea temporară
hidrata şi a se alimenta a mirosului (anosmie)
alimenta
3. Nevoia de a - dificultate de a - constipaţia - reacţie adversă la
elimina elimina medicaţie
4. Nevoia de a se - hiperactivitate - necoordonarea - parestezii la nivelul
mişca şi a avea o mişcărilor membrului inferior
bună postură stâng
5. Nevoia de a se - - -
odihni şi a dormi
6. Nevoia de a se - - -
îmbrăca şi a se
dezbrăca
7. Nevoia de a fi - dificultate de a-şi - criza epileptică - carenţa de igienă
curat, îngrijit, de a acorda îngrijiri de
proteja tegumentele păstrare a igienei
şi mucoasele
8. Nevoia de a - - -
menţine temperatura
corpului în limite
normale
9. Nevoia de a evita - - -
pericolele
10. Nevoia de a - ineficace la nivel - conversaţii minime - spitalizarea şi
comunica afectiv şi tendinţa la izolare despărţirea de familie
11. Nevoia de a - - -

49
 acţiona conform
propriilor convingeri
şi valori, de a
practica religia
12. Nevoia de a fi - - -
preocupat în vederea
realizării
13. Nevoia de a se - dezinteres în a - izolare - spitalizarea
recrea participa la activităţi - stresul
14. Nevoia de a - cunoştinţe - lipsa cunoştinţelor - lezarea integrităţii
învăţa cum să-ţi insuficiente despre afecţiune fizice şi psihice
păstrezi sănătatea

ANALIZA, INTERPRETAREA ŞI IMPLEMENTAREA DATELOR

Zilele I-II

Nevoia Diagnostic
Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
deficitară de nursing

1. Nevoia de - deficit de a - pacienta să - dau pacientei alimentaţie - pacienta prezintă

a elimina elimina, aibă eliminări echilibrată (fructe, cereale, eliminări normale
manifestat normale, să legume)
prin prezinte scaun - ingestie adecvată de lichide
constipaţie la 1-2 zile (2000 ml/zi)
- să nu mai - stabilesc un orar regulat de
prezinte eliminare
distensie - pacienta să prezinte zona
abdominală, perianală curată, o ajut la
flatulenţă efectuarea toaletei
- schimb lenjeria de corp la
nevoie
- asigur suport psihic pacientei
- exerciţii fizice zilnic
- la indicaţia medicului
administrez laxativ
Dulcolax 1dr/1zi
2. Nevoia de - deficit de - pacienta să se - previn infecţiile nosocomiale - pacienta a învăţat
a fi curat şi autoîngrijire preocupe, să se prin respectarea măsurilor de că îngrijirea sa o
cu datorat îngrijească şi de asepsie şi antisepsie face să se simtă mai

50
tegumentele problemelor aspectul ei - pacienta va fi educată să bine
protejate cu care se exterior consume legume şi fructe - pacienta are
confruntă - pacienta să nu - stimulez pacienta să se spele, să tegumente intacte și
manifestat prezinte se îmbrace, să-şi aranjeze părul normal colorate
printr-un disconfort - ajut pacienta în efectuarea
aspect - pacienta să toaletei şi o încurajez în
exterior aibă o stare de progresele făcute
neîngrijit bine fizic și - schimb lenjeria de corp şi de pat
psihic de câte ori este nevoie
3. Nevoia de - dificultate - realizarea unei - execut cu pacienta exerciţii de - pacienta se
a se mişca în a se mişca bune mobilităţi mobilizare mobilizează singură
datorită - efectuarea de - redau încrederea pacientei dar cu teamă
paresteziei la exerciții la - înlătur stimulii exageraţi din - rezultatele
nivelul nivelul tuturor mediul înconjurător (zgomote, analizelor de
membrului articulaţiilor lumină puternică, număr mare de laborator:
stâng inferior - să se menţină vizitatori) uree=19 mg%,
- alterarea în limite - măsor şi notez în F.O. valorile glicemie=110 mg
spațiului normale funcţiilor vitale %,
personal funcţiile vitale - pregătesc pacienta pentru Hb=12,26 g%,
explorări clinice şi paraclinice VSH=8/13 mm,
la indicaţia medicului se calcemie=9,6 mg%,
administrează: AST= 33 U/L,
Fenobarbital 1cpx2/zi AST=35 U/L,
Clorpromazin 1cpx3/zi VDRL= negativ,
Multivitamin1cp x2/zi Ht=44%;
Fenilopină 1cp x2/zi Colesterol seric
MemoPlus 1 cp/zi total=220 mg/dl;
Ibuprofen 1 cp.2/zi Sumar urină
=albumină,
glucoză, nitraţi –
absenţi;
rare leucocite
4. Nevoia de - dificultate - pacienta să fie - port discuţii cu pacienta dacă - pacienta
a se alimenta de a se hidratată şi anosmia este intermitentă sau colaborează şi se
alimenta prin alimentată este permanentă şi aflu că lipsa alimentează corect
pierderea conform vârstei mirosului apare din când în când - pacienta nu
temporară a şi nu durează perioade lungi de prezintă semne de

51
 mirosului timp malnutriție
- monitorizez ingestia de
alimente şi lichide, a greutăţii
- stimulez apetitul pacientei prin
asigurarea alimentaţiei în funcţie
de preferințele ei
- ajut pacienta să se hrănească cu
alimente uşor digerabile cu un
grad crescut de vitamine şi
minerale aranjate frumos pe
farfurie pentru a o atrage să le
consume
- la indicaţia medicului
programez şi însoţesc pacienta
pentru a efectua o
electroencefalogramă somn-
veghe

Zilele III-IV

Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi

Obiective Evaluare
deficitară nursing delegate

1. Nevoia de - comunicare - pacienta să - asigur un mediu liniştit, plăcut - pacienta s-a

a comunica ineficientă la folosească - evaluez funcţia cognitivă a adaptat la noua
nivel afectiv mijloace de pacientei situaţie
comunicare - facilitez exprimarea - este calmă, nu
adecvate stării sentimentelor şi modul în care este agresivă
sale percepe această atitudine - cunoaşte
- pacienta să fie - sesizez percepţia irealistă a mijloacele
echilibrată psihic pacientei eficace de
- favorizez exprimarea comunicare
sentimentelor şi a lucrurilor - pacienta este
care-o preocupă orientată în timp
- pacienta nu va fi contrazisă şi spaţiu
- pacienta este ajutată să-şi - este echilibrată
cunoască punctele forte şi psihic
valoarea sa

52
 - colaborez cu medicii din
echipă şi cu membrii familiei
pentru a rezolva problema
- explic pacientei că trebuie să
colaboreze şi să comunice cu
cadrele medicale şi cu cei din
jurul său
2. Nevoia de - dificultate de a - pacienta să-și - explorez ce activități îi plac - pacienta nu
a se recrea se angaja într-o recapete stima de pacientei mai stă izolată și
activitate sine - analizez și stabilesc dacă participă la
recreativă - pacienta să fie acestea sunt în concordanță cu activităţile
echilibrată din starea sa psihică și fizică recreative
punct de vedere - planific activităţi recreative simţind o stare
psihic împreună cu pacienta de confort fizic
- notez reacțiile și manifestările şi psihic
pacientei cu referire directă la:
starea de plictiseală și tristeţe

Ziua a V-a

Nevoia Diagnostic de Intervenţii autonome şi

Obiective Evaluare
deficitară îngrijire delegate

1. Nevoia de - incapacitate de - pacienta să - ajut pacienta să-şi exprime - pacienta este

a acţiona a participa la acţioneze disconfortul spiritual echilibrată psihic
conform activităţile conform - îi citesc cărţi religioase şi îi
convingerilor grupului său de propriilor răspund cu calm la întrebări
apartenenţă credinţe şi valori - facilitez întâlnirea dintre preot
religioasă - pacienta să fie şi pacientă
- frustrare în echilibrată
faţa atitudinii psihic
altora
2. Nevoia de - deficit de - acumularea de - identific obiceiurile şi - pacienta a
a învăţa cunoaștere a noi cunoștințe deprinderile greşite ale asimilat şi înţeles
afecțiunii şi a pacientei informaţiile
evoluției sale - ţin lecţii: de formare a despre natura
deprinderilor igienice, de afecţiunii sale
alimentaţie raţională, mod de
viaţă echilibrat, de administrare

53
 a diferitelor tratamente
- efectuez demonstraţii practice
- încurajez şi o ajut la
dobândirea noilor deprinderi
- verific împreună cu pacienta
dacă şi-a însușit noile
cunoștințe şi deprinderi

Medicaţia prescrisă de medic

Medicamentul Modul de prezentare Acţiune Efecte adverse

Fenobarbital Comprimate Anticonvulsivant, Oboseală,
 15 mg antiepileptic, hipnotic de somnolenţă, agitaţie,

 100 mg lungă durată confuzie, erupţii

Clorpromazin Drajeuri 25 mg Neuroleptic Somnolenţă,
Antipsihotic potenţarea băuturilor
Sedativ alcoolice, tulburări
Antivomitiv de vedere
Dulcolax Drajeuri de 5 mg Laxativ de contact Disconfort
Supozitoare 10 mg abdominal
Ibuprofen Comprimate filmate Antiinflamator şi Erupţii cutanate
de: 400 mg. antialgic Prurit
600 mg. Somnolenţă
Cefalee
MemoPlus capsule 50 mg. Tonic cerebral -

Multivitamin Drajeuri Asociaţie polivita - Nu se administrează

acţionează în carenţele la parkinsonieni în
vitaminice timpul tratamentului
cu levadope
Se externează în stare ameliorată la solicitarea bolnavei.
Se recomandă:
 tratament conform Rp: Fenobarbital
Clorpromazin
Diazepam
 interzicerea consumului de alcool
 reinternare la nevoie

54
 Obiectivul 5
Educaţia pentru sănătate la un pacient cu epilepsie

Bolnavul cu epilepsie poate să aibă o viață normală cu ajutorul medicilor și al familiei.

În acest fel, el nu trebuie să se simtă stigmatizat sau exclus din societate. Un regim de viață
echilibrat, luând în considerare și riscurile pe care le presupun anumite activități pentru
bolnavul de epilepsie îi poate asigura acestuia un stil de viață apropiat de cel normal.
Alimentația trebuie să fie una normală, dar cu evitarea pe cât posibil a excitantelor cum ar
fi cafeaua, ciocolata neagră. Contraindicate categoric sunt alcoolul și drogurile.

Somnul este foarte important pentru un bolnav cu epilepsie. Privarea de somn poate

duce la apariția crizelor.

Timpul petrecut în fața televizorului sau al calculatorului trebuie să fie unul normal, fără
abuzuri. Există crize fotosensibile declanșate de aceste ecrane.

Sportul este permis pacienților cu epilepsie, însă aceștia trebuie să evite sporturile dure,
plonjările, alpinismul, automobilismul, motociclismul. Înnotul este permis numai dacă
bolnavul este însoțit.

Munca la înălțime este contraindicată. Sunt interzise locurile de muncă periculoase sau
cele care solicita o atenție deosebită. Este contraindicată muncă în ture. Persoanele
epileptic nu pot fi electricieni.

Sofatul nu este permis bolnavilor de epilepsie din România, conform legislației in vigoare.

Școlarizarea copiilor cu epilepsie este una normală.

55
Comunicarea medic-pacient este deosebit de important.

Bolnavii de epilepsie nu trebuie să ia medicamente fără recomandarea medicului deoarece

asocierea unor medicamente poate favoriza crizele.

Pacientul trebuie să informeze orice medic la care merge despre boala epileptică și despre
tratamentul pe care îl urmează.

Efectele secundare ale tratamentului trebuie comunicate medicului: somnolență, oboseală,

creșterea în greutate, acnee, modificări ale pilozității, scăderea memoriei.

Important de semnalat este faptul că atunci când există doi parinți epileptici, riscul ca și
copilul să dezvolte această boală crește de 5 ori.

Pacientul cu epilepsie trebuie să facă regulat controale la medicul de familie și la neurolog.

Concluzii

Pacientul de epilepsie e un bolnav cu risc, de aceea el va fi îngrijit şi observat nu

numai în timpul crizelor, cât şi în afara acestora.
Asistenta medicală va urmări ca pacientul să păstreze regimul igieno-dietetic
impus pe tot cursul spitalizării. Fără consum de cafea, alcool, sare, lichide în exces,
deoarece consumul acestora poate precipita apariţia crizelor. Asistenta medicală va
comunica zilnic la vizita medicului, eventualele modificări survenite în evoluţia şi
prognosticul bolii. Urmăreşte evoluţia bolii sub tratamentul anticonvulsivant şi sedativ.
Asistenta medicală discută permanent cu pacientul, pentru a nu-i confirma sentimentele de
respingere, dă relaţii despre tratament, modul de administrare, îl ajută în găsirea unor
activităţi prin care să se simtă valoros, îl ajută şi îl sprijină în comunicarea cu familia.
Răspunde la întrebările familiei, stimulând-o să rămână în contact cu bolnavul, să nu-l
respingă, să-l accepte aşa cum este, să-i dea acestuia sentimentul de securitate şi de
apreciere.
La externare, bolnavului i se explică necesitatea de a urma tratamentul
anticonvulsivant permanent şi să meargă la control periodic. El va cunoaşte împrejurările
periculoase ce trebuie evitate la locul de muncă, cât şi în viaţa particulară, cum ar fi
primejdia focului, a apelor libere, a înălţimii, conducerii autovehiculelor. Se va insista

56
asupra pericolului de a consuma băuturi alcoolice, cafea şi asupra importanţei evitării
stresurilor şi suprasolicitărilor.
Datoria asistentei medicale este să-l convingă pe pacient că poate să ducă o viaţă
normală sau cel puţin apropiată de normal.
Nu trebuie să uităm că 30% din oameni au un acces de epilepsie o dată în viaţă.
Maladia nu stă în calea unei vieţi normale, spun experţii. Mai mult decât atât, unii dintre
bolnavii de epilepsie au intrat în istorie prin geniul lor.
Printre aceştia se numără Iulius Cezar, Alexandru cel Bun, Ion Creangă, Feodor
Dostoievski, Vincent van Gogh, Petru cel Mare, Charles Dickens.

III .Bibliografie :

1. Beldean Luminiţa, Gal Gherghinica, Seuchea Monica, Procesul de nursing – aspecte teoretice
şi practice, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1999;
2. Beldean Luminiţa, Coldea Liliana, Helju Alina, Aspecte nursing în afecţiuni ale aparatului
digestiv şi renal, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2000;
3. Beverly Witter du Gas, Introduction aux soins infirmiers – Les Editions HRW Ltée, Montréal,
1980;
4. Clocotici Lucreţia, Profesia de asistentă medicală, Editura Info-Team, 1995;
5. Coldea Liliana, Beldean Luminiţa, Aspecte nursing în afecţiuni ale aparatului locomotor,
Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001;
6. Dan Prelipceanu, Psihiatrie clinică, Editura Medicală, 2013;
7. Dan Prelipceanu, Radu Mihăilescu, Lidia Nica - Udangiu, Ghid de urgenţe în psihiatrie,
Editura Scripta, 2003;
8. Mircea Miclea, Psihologie cognitivă, Editura Polirom, 1999;
9. Paul Popescu Neveanu, Tratat de psihologie generală, Editura Trei, 2013;
10. Revista A.A.M.R. nr. 1/03.1998 Nursing;
11. Salvage Jane, Nursingul în acţiune, prin Biroul Reg. O.M.S, 1993;
12. Thompson M. June, Clinical Nursing, Mosby Company, 1986;
13. Titircă Lucreţia – Ghid de nursing, Editura „Viaţa Românească”, Bucureşti, 1996;
14. Titircă Lucreţia – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Editura
„Viaţa Românească”, Bucureşti, 1996;
15. https://www.google.ro/search?q=sistemul+nervos+poze&newwindow=1&tbm;
16. https://www.google.ro/search?newwindow=1&biw=1266&bih=838&q=epilepsia+simpto-me

57
58
59