CURS II

TANATOLOGIA MEDICO-LEGALĂ

A. GENERALITĂȚI ȘI DEFINIȚII
B. CLASIFICAREA ETAPELOR MORȚII
C. MODIFICĂRI CADAVERICE

A. GENERALITĂȚI ȘI DEFINIȚII
TANATOLOGIA MEDICO-LEGALĂ se ocupă de studiul mecanismului morții,
cauza și felul morții.
Denumirea de tanatologie este dată de asocierea a două (cuvinte) noțiuni: Thanatos (care
înseamnă zeul morții) și logos (care înseamnă cuvânt,idee).
Conștientizându-și existența, omul, poate singura ființă care știe că moare, dar, în același
timp, și că trăiește, și-a pus întrebarea: Ce este moartea? Evident că un răspuns ferm, exact,
despre moarte nu se poate da.
Moartea este un fenomen natural necesar și universal, caracterizat prin trecerea materiei
de la o stare potențială la o realitate, treptat, lent și progresiv.

B. CLASIFICAREA ETAPELOR MORȚII

Moartea se instatalează în mai multe etape :
1. Agonia - este o etapă premergătoare, inițială, ireversibilă a morții. Are loc o intricare
între fenomenele vitale și celecare sunt letale. Fenomenele tanatologice se impun în fața celor
biologice, apărând o scădere a controlului cortical asupra funcțiilor organice, instalându-se o
insuficiență a funcțiilor vitale, de unde și denumirea de viață redusă.
Fazele agoniei:
a) euforică (preagonie);
b) de privire fixă;
c) de imobilitate.

1 
 
 Formele agoniei:
a) conștientă sau lucidă;
b) inconștientă sau delirantă;
c) alternantă.
Durata agoniei este influențată de stările patologice care o declanșează și ţine câteva ore,
minute, secunde sau este absentă, când organele vitale sunt zdrobite.
Agonicii sunt considerați iresponsabili pentru delictele pe care le-ar putea comite. Dacă
întocmesc acte civile (donații, testamente), acestea pot fi considerate valabile numai dacă se
poate proba științific că, în momentul întocmirii lor, persoana avea discernământul păstrat și
înțelegea semnificația și consecințele actelor sale.
2. Moartea clinică, denumită și moartea relativă, este o etapă intermediară între viață și
moartea definitivă, este ireversibilă, spontană și se caracterizează prin încetarea funcțiilor
vitale cardio-circulatorii și respiratorii.
Durează din momentul încetării funcțiilor vitale până la instalarea leziunilor ireversibile
la nivelul sistemului nervos central (moartea creierului fiind criteriul morții organismului).
În lipsa aplicării metodelor de resuscitare cardio-respiratorie, moartea clinică nu durează
mai mult de cinci minute, maximum şase minute. În condiții de hipotermie, durata poate
crește la zece - cincisprezece minute.
3.Moartea biologică, denumită reală sau definitivă, este o etapă ireversibilă a procesului
tanatogenerator, caracterizată prin încetarea funcțiilor vitale și apariția leziunilor ireversibile
la nivelul sistemului nervos central. Altfel spus, moartea biologică înseamnă oprirea cordului
și a respirației, moarte cerebrală și apariția semnelor de moarte (lividitate, rigiditate).
Diagnosticul de moarte cerebrală se stabilește după mai multe criterii, confom O.M.S.
(Organizația Mondială a Sănătății):
-pierderea completă a vieții de relație și a vieții vegetative;
- relaxarea musculară totală cu areflexie ;
- lipsa pulsului și a tensiunii arteriale;
- oprirea respirației spontane (mai mult de cinci minute);
- linie izoelectrică pe EKG;
- scăderea ireversibilă a temperaturii corpului, sub 30 de grade Celsius.
2 
 
 C. MODIFICĂRILE CADAVERICE
În funcție de rapiditatea cu care se instalează, se impart în modificări precoce și
modificări tardive.
1. Modificările precoce:
a) răcirea cadavrului;
b) deshidratarea;
c) lividitățile cadaverice;
d) rigiditatea cadaverică;
e) autoliza (prin ramolire și lichefiere).
2. Modificările tardive:
a) distructive;
b) semiconservatoare;
c) conservatoare;
d) modificări tardive distructive.
Putrefacția – se manifestă prin:
a) pata verde de putrefacție;
b) circulația postumă;
c) flictenele (bulele de putrefacție);
d) emfizemul de putrefacție;
e) mirosul pestilențial.
Distrugerea cadavrului de către om, viețuitoare sau catastrofe:
a) modificările tardive semiconservatoare – adipoceara (saponificarea);
b) modificările tardive conservatoare.

3 
 
Naturale:
a) mumificarea;
b) lignifierea (tăbăcirea);
c) pietrificarea;
d) congelarea (înghețarea).
Artificiale:
a) refrigerarea;
b) îmbălsămarea;
c) placarea electrolitică;
d) conservarea în aur;
e) plastifierea.

4