CURS III

TRAUMATOLOGIA MEDICO-LEGALĂ
I. AGENȚII TRAUMATICI
II. RAPORT DE CAUZALITATE ȘI LEGĂTURI CAUZĂ – EFECT
III. TRAUMATOLOGIA MECANICĂ ȘI JUDICIARĂ
I. TRAUMATOLOGIA ocupă o pondere însemnată în practica medico-legală.
În acest sens se impune clarificarea unor noțiuni:
- Traumatism = o tulburare a integrității anatomice și funcționale a organelor și a țesuturilor
umane sub acțiunea unor agenți externi vulneranți, numiți agenți traumatici.
- Leziune traumatică ( traumă ) = orice modificare locală sau generală a organismului uman,
ca urmare a unui traumatism.
- Agent traumatic = orice substanță ( solidă, lichidă, gazoasă ) sau sub formă de energie
(naturală sau artificială) care acționează asupra organismului uman.
CLASIFICAREA AGENȚILOR TRAUMATICI se face după mai multe criterii:
A. În funcție de caracteristicile leziunilor traumatice:
1. mecanici: corpuri contondente, corpuri ascuțite (tăietoare, ascuțite ,înțepătoare);
2. fizici: temperatura, electricitatea, fenomenele naturale;
3. chimici sau toxici: medicamente, stupefiante, pesticide.
B. În funcție de natura lor:
1. biologici sau vii (umani, animali, vegetali);
2. inerţi;
3. fenomene.
C. În funcție de perceperea lor prin intermediul simțurilor:
1. perceptibili;
2. imperceptibili ( stresul, psihicul).
D. În funcție de compoziție:
1. materiali;
2. imateriali.

1 
 
 MOARTEA VIOLENTĂ înseamnă moartea care se produce ca urmare a nerespectării
dreptului la viață al ființei umane, fiind consecința intervenției unui agent traumatic extern
organismului. Survine în următoarele împrejurări:
1. Accident – în mod întâmplător, mai mult sau mai puțin previzibil, ca urmare a acțiunii
sau inacțiunii unei alte persoane sau propriei persoane ori consecutive unui eveniment.
Frecvent, moartea accidentală este consecința culpei, ca formă de vinovație, în sensul că
făptuitorul prevede sau nu rezultatul periculos al actelor sale.
2. Sinucidere (accidentală, determinată de altă persoană sau cu intenție)
3.Omor – considerată cea mai gravă infracțiune contra persoanei, rezultatul socialmente
periculos este ireversibil, suprimând definitiv relațiile sociale formate si dezvoltate prin viața
omului.
4.Eutanasia este o forma atipică, particulară de omor; constă în uciderea cu intenție de
către un medic a unor bolnavi incurabili sau malformați, dependenți social, la solicitarea
conștientă, voluntară, liber exprimată a persoanei în cauză.
II. RAPORTUL DE CAUZALITATE
Presupune compararea leziunilor traumatice constatate, ierarhizarea lor în funcție de
gravitatea individuală a fiecărei leziuni traumatice.
Această ierarhizare permite discriminarea cauzelor asociate și este utilă când sunt mai
mulți făptuitori care au acționat în împrejurări diferite.
Raportul de cauzalitate va fi utilizat de medicul legist pentru clasificarea,
ierarhizarea leziunilor în funcție de gravitatea lor, în timp ce juristul va individualiza pedeapsa
potrivit formei de violență.
LEGĂTURA DE CAUZALITATE SAU LEGĂTURA CAUZĂ – EFECT exprimă
corelația între cauză si efect. Poate fi :
1. primară sau directă: - imediată și necondiționată;
- mediată, condiţionată.
2. secundară sau indirectă – în general, se interpune o complicație care agravează
evoluția.
CLASIFICAREA LEZIUNILOR TRAUMATICE:

2 
 
 În funcție de aspectul morfologic al leziunilor traumatice, se remarcă:
A. Leziuni fără soluție de continuitate (pielea rămâne integră): eritemul,
echimoza, hematomul, vezicula.
Eritemul = iritația sau roșeața posttraumatică, dispărând la presiune.
Echimoza = este o leziune traumatică minoră și constă în ruperea
capilarelor și a vaselor mici cu hemoragie, în straturile
superficiale ale pielii. La început, este de culoare roșie,
după una – trei zile devine albăstruie, apoi virează spre cafeniu.
Hematomul = se prezintă ca o colorație bine delimitată, inițial roșiatică -
violacee, pe fond tumefiat, indurată, care nu dispare la
diferite presiuni . Se produce prin acumularea de sânge
a urmare a rupturii posttraumatice a unor vase de sânge
de calibru mai mare decât cele responsabile de formarea
echimozelor.
Vezicula = este o leziune bine delimitată și constă în acumularea de lichid
între structurile superficiale ale tegumentului.
Când au peste trei milimetri se numesc bule .
B. Leziunile cu soluție de continuitate
1. Escoriația – este o leziune traumatică primară, care interesează straturile superficiale ale
pielii și este produsă prin frecarea tegumentului de un obiect cu suprafața dură sau rugoasă ori cu
o margine ascuțită, vârf ascuțit.
2. Plaga – interesează tegumentul, mușchii, vasele mari sau viscerele. Leziunile traumatice
(în general) sunt influențate de mai mulți factori, printre care tipul agentului traumatic, viteza sau
energia cinetică care o generează asupra organismului şi porțiunea de corp lezată.
Clasificarea plăgilor se face dupa mai multe criterii:
1. Din punct de vedere morfologic, plăgile pot fi:

3 
 
 a. contuze (pleznite, strivite, sfâșiate);
b. înțepate;
c. tăiate;
d. înțepat – tăiate;
e. despicate;
f. împușcate.
2. După gravitate, plăgile pot fi:
a. ușoare;
b. grave;
c. mortale.
3. După adâncime, plăgile pot fi:
a. superficiale;
b. profunde;
c. nepenetrante;
d. penetrante.
4. După evoluție, plăgile pot fi:
a. simple;
b. complicate.
5. După vechime, plăgile pot fi:
a. recente;
b. vechi.

4