Sunteți pe pagina 1din 66

Motto:

“Fixeaza-ti in minte chiar de acum o regula si un ideal de purtare carora sa te


conformezi atat in singuratate cat si intre oameni, caci intelepciuna e a ta numai cand o dai
altuia, astfel ea este numai in tine.”

Nicolae Iorga

1
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR

1. Aspecte generale privind sistemul osos

Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos si sistemul musculara,


ambele asigurand sustinerea corpului si posibilitatea de deplasare.
Sistemul osos reprezita totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la
numar) legate intre ele prin articulatii. El reprezinta partea pasiva a aparatului
locomotor.
Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul
corpului uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare.
Datorita compozitiei chimice si arhitecturii substantei osoase, ele au
proprietatea de a rezista la:
• presiune
• tractiune
• torsiune
Rolul oaselor in organism

1. determina forma corpului, iarimpreuna cu articulatiile dintre ele, asigura


suportul partilor moi;
2. participa la formarea cavitatilor de protectie a unor organe (cutia craniana,
canalul verteberal, cutia toracica, bazinul );
3. sunt organe ale miscarii pentru ca pentru ca participa la formarea
articulatiilor si servesc capunct de insertie pentru muschi;
4. maduva rosie (din epifizele oaselor lungi,din oasele late si scurte)are rol
in hematopoeza;
5. deposit de substanta fosfocalcice, pe care organismul le poate mobiliza la
nevoie (sarcina).

2. Structura oaselor

Oasele sunt organe tari si elastice.In structura lor predomina tesutul osos.
Tesutul osos este cel mai dur si rezistent tesut mecanic conjunctiv. Tesutul
osos este un tesut conjunctiv metaplaziat.

TESUTUL OSOS ESTE FORMAT DIN:


- celule osoase
- substanta fundamentale
- substanta osoasa

CELULA OSAOASA – numita in stadiul tanar osteoblast, iar in stadiul


adult osteocit, deriva din celula mezenchimala.
Osteocitele au forma ovala, turtita, cu numeroase prelungiri.

2
Ele sunt adapostite in mici cavitati stelate (fiziforme) sapate in substnta
endamentala, numita osteoplasta.
Din peretii osteoplastelor pleaca numeroase canalicule subtiri care se
anostomazeaza cu canaliculele osteoplastelor vecine.
Osteblastii au o bogata aactivitate secretorire, participand la formarea
oscinei si a unei fosfatoze. Osteoblastul se poate forma in osteoclast si invers.
Osteoclastul este o celula care intervine in procesul de formare a osului,
indeplinind rolul de distrugere si limitare a formarii tesutului, in functie de
necesitatile fiziologice.
Pe masura ce osteocitul imbatraneste, activitatea lui secretorie scade ca si
volumul sau.

SUBSTANTA FUNDAMENTALA – a osului se compune din:


- o parte organica
- o parte minerala / anorganica
Componenta organica reprezita 34% si sete formata din oseina (substanta
secretata de osteoblaste).
Componenta minerala reprezinta 66% din substanta fundamentala si este
formata din minicristale de fosfat tricalcic la subrafata caruia sunt absorbite
cristale foarte fine de carbonat de Mg si carbonat Na.

TESUTUL OSOS –formeaza scheletul corpului si reprezinta aparatul de


sustinere a partilor moi ale organismului; este totodata un important rezervor de
substante fosfocalcice.
In functie de structura si arhitectura sa, exista doua varietati de tesut osos:
- TESUTUL OSOS COMPACT
- TESUT OSOS SPONGIOS

TESUTUL OSOS COMPACT – formeaza diafiza vaselor lungi, portiunea


externa a epifizelor si oselor scurte, lama externa si interna a oaselor late.
Pe sectiunea transversala, diafiza osului lung este formata:
- in portiunea centrala de canalul medular
- la exterior de periost.
Microscopic, substanta ososasa a diafizei, prezinta o serie de canale numite
canalele Havers, acestea contin:
- capilare sanguine
- terminatii nervoase
- tesut conjunctiv lax in cantitate redusa.
In jurul canalelor Havers, substanta ososa este dispusa in lamele osoase
concentrice, in grosimea carora se gasesc osteoblase ce contin osteocitele.
Scheletul lameleorl este format din oseina si fibre de calogen paralele intre
lele. Fibrele de calogen din lamelele vecine au directii oblice, spiralate sau
circulare.
Aceasta structura asigura o deosebita rezistenta a osului.
3
Un canal Havers impreuna cu lamelele din jur formeaza osteonul / sistemul
Havers unitatea morfofunctionala a osului.
Intre sistemele haversiene se gasesc arcuri de lamele osoase, resturi de
osteoane rezultate in urma remanierii ososase, formand sistemele
internaversiene.

TESUTUL OSOS SPONGIOS – formeaza epifizele oaselor lungi, scurte si


late. Este format din lame osoase numite trabecule, alcatuite la randul lor din
mai multe lamele.
Lamelele osoase delimiteaza cavitati cu aspecte si marimi diferite, numite
areole, care dau osului aspect de burete.
Areolele si lamelele osoase sunt sisteme haversiene incomplete.
Areolele comunica intre ele si contin maduva osoasa.

3. Osteogeneza

Procesulde formare a osului se numeste osteogeneza.


Formarea scheletului osos caracteristic adultului, din scheletul cartilaginos
al embrionului si fatului , presupune un lung proces care se incheie in jurul
varstei de 25 ani.
Osteogeneza este de doua tipuri:
1. OSIFICARE DE MEMBRANA / DESMALA, prin care in modelul
conjunctiv al osului, apar puncte de osificare care se intind in pete de ulei.
Celulele conjunctive se transforma in osteoblasti si secreta oseina. Prin
impregnare cu saruri de Ca, in prezenta fosfatazelor alcaline, se formeaza
osulprimar.
In faza urmatoare acesta va fi modelat prin procese de distrugere, de
remaniere osoasa sub actiunea osteoplastelor si a fostfatazei acide formandu-se
osul definitiv.
Acest tip de osificare este caracteristic oaselor cutiei craniene, oaselor fetei;
prin osificare de membrana se face cresterea in grosime a osului si se formeaza
calusul supa fracturi.
2. OSIFICARE DE CARTILAJ / ECONDRALA, prin care celullele
cartilaginoase se hipertrofiaza si degeneraeaza. Substanata fundamentala a
carilajului se distruge partial iar restul se va impregna cu Ca.
In fazaurmatoare, membrana care inveleste matricea cartilaginoasa a osului
(pericondru), pleaca muguri conjuctiva vasculari spre celulele cartilaginoase
distruse de osteogeneza.
Celulele acestui tesut devin osteoblasti si secreta oseina care se
impregneaza saruri de ca si formeaza osul primar.
In oasele lungi, mugurii conjunctiva vasculari formeaza canalul medular.
In ultima faza are loc distrugerea si remanierea osoasa, sub actiunea
osteoplastelor si se formeaza osul definitiv.

4
Acest tip de osificare este caracteristica majoritatii tipurilor oaselor
corpului si totodata se face cresterea in lungime a osului, la nivelul cartilajelor
de crestere (diafiza – epifizari).
Este un proces general al organismului controlat de sistemul nervos care
coordoneaza activitatea mai multor factori:
- mecanici;
- endocrini (hormoni hipofizari, tiroidieni, sexuali);
- vitamine (vitamina d);
- enzimatici (fosfalozele alcalina si acida);
- factori metabolici.

4. Morfologia oaselor

Formarea oaselor este adaptatata functiilor pe care leindeplinesc in


organism. Se impart in trei categorii:
- oase lungi (humerus, radius,femur,tibie)
- oase late (oasele calotei craniene, omoplatul)
- oase scurte (oasele carpiene, tarsiene, vertebrele)
In canalul medular si canalele tesutului spongios se gaseste maduva oaselor
care se prezinta sub trei varietati:
a) maduva rosie / hematopietica se gaseste in majoritatea
oaselor fatului si in oasele scurte ale adultului. Au rol
in formarea gobulelor sangelui in perioada de
dezvoltare a osului, maduva rosie participa la procesul
de osteogeneza prin osteoblastii si osteoclastii
diferentieti din celulele conjunctive medulare. In
fracturi intervine formarea calusului.
b) maduva galbena se afla in toate oasele adultului,
exceptie osele late si scurte. Se caracterizeaza prin
continutul de caelule adipoase, care ii dau culorea
galbena. Este un depozit al organismului.
c) maduva cenusie se gaseste in osaele varstnicului. Este
formata preponderent din tesut conjunctiv si are rol de
umplutura.
Maduva oaselor alcatuieste cu osul un intreg morfofunctional, avand
aceeasi inervatie si vascularizatie.
Periostul este o membrana conjunctiva care inveleste osul cu exceptia
suprafetelor articulare. Este bogat inervat si vascularizat. Prin stratul extern,
periostul participa la formarea osului, celulele sale transformandu-se in
osteoblasti atat in procesul de dezvoltare a osului cat si in cazul de fracturi,
formand calusul.
Vascularizatia osului este asigurata de artere si vene.

Rolurile importante ale maduvei sunt:


5
1. participa la formarea tesutului osos n timpul osificarii, rol osteogen;
2. rol hematopoetic, contribuie la formarea elementelor figurate ale
sangelui;
3. constituie un factor mecanic, diminuand greutatea oaselor;
4. ca orice tesut adipos serveste ca substanta de rezerva

5. Scheletul – prezentare generala

SCHELETUL este alcatuit din vase grupate pe regiuni, formand elementul


de sustinere si de protectie ale diverselor aparate:
Scheletul axial (format din craniu coloana vertebrala) si scheletul toracelui
membrelor (superioare si inferioare).
SCHELETUL CAPULUI este format din oasele cutiei craniene
(neurocraniu) si oasele masivului facial (crescerocraniu).
NEUROCRANIUL (craniul cerebral) este alcatuit din optoase: patru
neperechi (frontal, etneoid, sfenoid si occipital) si patru perechi (doua parietale
si doua temporale fiecare cu detalii caracteristice).
VISCEROCRANIUL (splahnocraniu) este alcatuit din 14 oase diverse
dintre care doua neperechi: vomerul si mandibula si sase perechi: maxilar,
zigomatic, nazal, lacrimal, palatin si conca nazala inferioara.
SCHELETUL TRUNCHIULUI este format din piesele osoase ale coloanei
vertebrale, toracelui si bazinului osos.
COLOANA VERTEBRALA: formata din 33 – 34 vertebre suprapuse,
avand fiecare caracteristici speciale.Pe regiuni se disting 7 vertebre cervicale,
12 toracale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate intr-un singur os, osul
sacru si 4 sau 5 vertebre invaluate si sudate intre ele formend osul coccis.
SCHELETUL TORACELUI – o componete a scheltului trunchiului este
format din coloana brocala, de care cele 12 perechi de coaste: primele 7 perechi
de coaste adevarate, 5 perechi de coaste false, dintre care 2 perechi sunt coaste
foltante.
Acestea la randul lor se articuleaza pe resa anterioara si mediana – sternul –
prin intermediul cartilajelor coastele exceptand coastele flotante (11-12).
SCHELETUL BAZINULUI cuprinde centura pelviana formata din cele
doua oase coxale, articulate posterior cu osul sacru (articulatia sacrailiaca), iar
anterior articulate intre ele prin semifiza pelviana. Bazinul (pelvisul) incheie
terminal cavitatea trunchiului. Osul coxal este format, prin sudarea la puberate a
3 oase: ilium, ischium, puers unite prin cartilajul in Y, menajand intre ele si
gaura obturata, inchisa de membrana obturatoare. Prin fata lor interna contribuie
la constituirea foselor iliace si a stramtorii superioare a bazinului care formeaza
limita intre bazinul mare si bazinul mic pe fata lor externa si central aflandu-se o
cavitate scobita prin care se face articulatia cu capul femural.
SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR este alcatuit din piese osoase
proprii fiecrui segment.
6
Umarul este format din oasele centurii toracale (scapulare), clavicula care
fixeaza membrul superior de torace (articulatia sternoclaviculara) si scapula
(omoplatul) os plat de forma triungiulara.
Scapula se muleaza cu fata sa anterioara pe fata posterioara si superioara a
toracelui (unghiul sau inferior corespunde coastei a 12–a si se articuleaza cu
capul numeral prin intermediul cavitatii glenoide.
Bratul – prin osul humerus, se leaga prin extremitatea sa distala cu
antebratul care prezinta osul radius, iar medial vena in pozitia de sustinere a
maine. Aceste prin extremitatea distala se articuleaza oasele mainii: oase
carpiene (8), metacarpiene (5) si falange.
SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR
Membrul inferior are trei segmente:
- coapsa, al carui schelet este format din femur;
- gamba, al carui schelet este format din tibie si fibula;
- piciorul, in scheletul caruia gasim tarsul, metatarsul si falangele
FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. El are un corp si doua
extremitati. Extremitatea superioara este formata din cap, gat si tromantere.
- capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial,
se articuleaza cu cavitatea cotiloida;
- gatul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm si orientat de
pas in pas;
- trahantrele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a
gatului cu corpul.
La marginea superioare a gatului exista o proeminent mare cu contur
patrulater care prezinta trahanterul mare; pe parte dorsala a limitei dintre gat si
corp se gaseste o proeminenta mai mica care prezinta trahanterul mic. De la
trahanterul mare porneste spre trahanterul mic, creasta intreahanterica.
Trahanterele si creasta intrahanterica servesc pentru insertii musculare.
Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o curbura cu
concavitatea indreptata posterior. Cele trei fete sunt convexe si netede. Dintre
muchii numai cea posterioara prezinta caractere particulare si poarta denumirea
de linie aspra. In partea mijlocie, linia aspra se prezinta ca o creasta groasa;
extremitatea superioara este trifurcata, iarextremitatea inferioara este bifuracta.
Pe linia aspra se insereaza muschi ai coapsei. Extremitatea inferioara este
alcatuita din doua mase voluminoase ovoide, numite codili, un codil intern si
unul extern. Pe fata anterioara, codilii se unesc si formeaza o suprafata articulara
forma de scripete, trahela femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata
posterioara, ei sunt despartiti printr-o mare scobitura, incizura intercondiliana.
Suprafata condililor serveste pentru articularea cu oasele gambei.
OASELE GAMBEI:
Scheletul gambei este format din doua oase asezate paralel: tibia si fibula.
TIBIA - os lung situat in partea interna a gambei; este mai voluminoasa decat
fibula.
Prezinta un corp si doua extremitati.
7
Extremitatea superiaora – este mai columnioasa decat cea inferioara, este
formata din doua tuberozitati, care sunt niste condili: condilul lateral si condilul
mediu.
Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare, cavitatile glenoide ale
tibiei care se articuleaza cu condili femurali. Pe partea anterioara a acestei
extremitati exista o proeminenta, tuberozitatea anterioara, pe care fixeaza
tendonul radelei. Corpul tibiei are forma de prisma triungiulara. Pe fata
posterioara prezinta o creasta care porneste din dreptul candilului lateral si
merge in jos si medial; ea se numeste linia oblica a tibieisi serveste pentru
insertia muschiului sobar si tibial posterior. Pe fata inferioara are o creasta foarte
ascutita in partea ei mijlocie, creasta anterioara.
Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Ea
prezinta o fata articulara pentru trahelea astrogalului. La partea interna,
extremitatea inferioara se prelungeste sub forma unei apofize numita maleala
mediala, caresearticuleaza tot cu astrogalul. Pe fata laterala a acestei extremitati
se gaseste o fateta articulara, fibula.
FIBULA – este cunoscuta si sub denumirea veche de paraneu. Este un os
lung, mai subtire decat tibia, asezat pe partea laterala a gambei. Prezinta un corp
si doua extremitati prin carese articuleaza cu tibia.
Extremitaea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul fibiei. Pe
fata superioara are o articulara pentru condilul lateral al tibiei, iar lateral de
acesta este apofiza piramidala, apofiza stibiala. Corpul fibulei este subtire si are
forma de prisma triunghiulara cu suprafete neregulate, pentru insertia muschilor.
Extremitatea inferioara formeaza maleala laterala si se prezinta ca o
ingrosare ovala, turtita lateral, care coboara sub nivelul extremitatii ionferioare a
tibiei. Pe fata mediala are suprafete articulare pentru tibie si pentru astrogal.
ROTULA – os scurt, turtit, antero-posterior, (patela) asezat in partea
anterioara a genunchiului. Are forma aproximativ triunghiulara, prezentand o
baza si un varf. Pe suprafetele articulare de pe fata posterioara se articuleaza cu
condilii femurului iar pe ia se insera muschi si ligamente. Este cuprinsa in
grosimea tendonului, muschiul cvadicepsla nivelul genunchiului, din care cauza
este considerata un os sesanoid.
OASELE PICIORULUI
Piciorul este ultimul segment al membrului inferior, format di 26 de oase.
Ca si la man, oasele sunt asezate in trei grupe: tarusul, metatarusul si falangele.
TARUSUL – format din 7 oase scurte, numite oase tarsiene, aceste oase
sunt mai mari si mai puternice decat oasele corpului datorita rolului pe care il au
in sustinerea greutatii corpului. Oasele tarsiene sunt dispuse pe doua randuri:
1. In randul 1 (proximal) sunt doua oase cele mai mari suprapuse:
astrogalul si calcaneul.
- Astrogalul (talus) are forma neregulata si este asezat sub
extremitatile inferioare ale fibiei si fibulei deasupra calcaneului. El are fete
articulare pentru aceste oase si pentru osul scafoid. Pentru articularea cu
tibia, pe fata superioara se afla o parte lombata trahea astrogalului.
8
- Calcaneul (calcanus) este cel mai mare os tarsian, este asezat sub
astrogal si are forma cuboida alongit antero-posterior. Pe fata superioara are
o fateta articulara pentru astrogal, iar prin fata anterioara se articuleaza cu
osul cuboid. Pe fata posterioara prezinta o ingrosare, tuberculul calcaneului,
pe care se insereaza tendonul lui Ahile
2. In randul al II-lea (distal), se afla cubidul, la exterior scofoidul,
la interior inaintea scofoidului se afla trei oase cumiforme (I, II, III)
METATARUSUL – esteformat din 5 oase metatarsiene. Un os metatatrsian
prezinta: baza,corp si cap. Prin baza se articuleaza cu osul tarsian corespunzator,iar
prin capcu falanga corespunzatoare. Oasele metatarsiene se numeroteaza de la I la
V, incepand din interior in exterior, astfel ca primul metatarsian este cel mai intern
corespunzator, iar al V-lea cel extern.
Considerate in totalitatea lor tarusul si metatarusul alcatuiesc o bolta, cu o
fata dorsala, convexa si una plantara, concava.
SCHELETUL DEGETULUI PICIORULUI – este format din falange. Ele
sunt oase lungi, turtite darso-plantar. Fiecare falanga are o baza un corpsi un cap.
Falangele se numeroteaza incepand de la baza degetelor,degetul mare de doua
falange (1,2,3), in general falangele degetelor de la picioare sunt mai putin
dezvoltate decat falangele degetelor mainii. Baza primelor falange (1) se
articuleaza cu metatarsienele, corespunzatoare.

OSTEOMIELITA

Este o infectie hematogena a osului, produsa cel mai frecvent de


stafilococulauriu, localizata de obicei in metafiza oaselor lungi la copii si
adolescenti.
Termenul de osteomielita indica alterarea osului, accentuand participarea
maduvei la procesul inflamator.
Pentru a scoate in evidenta afectarea primara pe cale hematogena a
maduvei osoase, unii autori, i-au dat numele de MIELITA ACUTA
CONJUNCTIVA, iar altii din contra, concentrandu-se asupra procesului
distructiv osos propriu-zis o numesc OSTEITA.
Boala a fost cunoscuta din timpul lui Hipocrate sub numele de „ Caria
spontana” iar Pasteur (in 1880) arata etiologia ei ca fiind produsa de stafilococul
auriu denumit si „furuncul al osului”.
In general se apreciaza ca morbiditatea si mortalitatea datorita
osteomielitei sunt in continua scadere, estimandu-se ca posibile 5% complicatii
dupa aceasta afectiiune.

9
PATOGENIE si PATOLOGIE
Din punct de vedere patogenic se poate admite o anomalie septica sau o
tromboza a vaselor nutritive ale osului
Osteomielita acuta se produce frecvent intre 5 si 15 ani, rar la adulti avand
ca agent etnologic stafilococul auriu sau alti germeni (streptococul, stafilococul
alb, pneumococul, colibacilul, bacilul Eberth).
LOCALIZARE
Osteomielita poate afecta orice fragment osos, dar in general boala se
localizeaza la nivelul oaselor lungi (84,4%), femur, tibie, humerus, si mai rar la
nivelul oaselor late, (3,9%) craniu, omoplat si scurte (5,2%), vertebre, calcaneu.
Dintre oasele lungi cele mai afectate sunt: femurul si tibia (70%),localizari
constatate si de Trueta in anul 1951.

1. ETIOLOGIA

Agentul microbian care produce boala este cca in 90% din cazuri
stafilococul auriu, germen izolat de Pasteur in 1880in secretia furunculelor.
Ea poate fi produsa insa si de alti germeni: streptococul, stafilococul alb,
pneumococul, colibacilul, bacilul Eberth.
Inainte de descoperirea antibioticelor streptococulproducea 60% din
osteomielita sugarilor: in prezent in urma procesului de adaptabilitate,
loculstreptococului a fost luat destafilococul auriu.
Ponderea crescuta a osteomielitei data de stafilococ este explicata prin
prezenta stafilococului pe tegumente si mucoase in formalui saprofita.
Dar pentru producerea bolii este nevoie de o serie de factori predispozanti:
- oboseala si efortul muscular;
- starile carentiale, de subnutritie;
- starile toxice;
- scaderea rezistentei organismului;
- varsta (sugar-adolescent).

CALEA DE PATRUNDERE:
Stafilococul ajunge la os pe cale hematogena, putand avea ca poarta de
intrare tegumentele si mucoasele, plagi infectate, furuncule, otita, stafilococi
pleuro-pulmonari.
In cazul osteomielitei neonatale calea de patrundere este:
- calea cutanata:
- ombilicala:
- perfuziile intravenoase:
- perfuziile cu denudare venoasa
Se produce o bacteriemie cu localizare in metafiza oaselor lungi (brebul
osos) unde circulatia este lenta cu localizare frecventa aproape de genunchi si
departe de cot.
Trueta clasifica patogenia prin teriografie si examene anatomo patologice.
10
2. ANATOMIE PATOLOGICA si PATOGENIE

Infectia osteomilitica ca proces infectios cu localizare exclusiv osoasa se


desfasoara in trei etape succesive:
1. Initial se constata aparitia unui factor infectios primitiv;
2. Invazia organismului dominata de manifestari generale;
3. Fixarea germenului la nivelul osului si declansarea osteomielitei.

3.TABLOUL CLINIC

Debutul poate fi precedat de o stare de oboseala cu dureri osoase si


articulare vagi.Cel mai adesea,debutul osteomielitei acute este brutal si se
manifesta prin urmatoarele semne si simptome:
- febra
- frisoane
- tahicardie
- tahipnee
- agitatie
- oligurie
Palparea aparatului locomotor descopera o zona dureroasa; alteori durerea
este spontana si se accentueaza progresiv. Apare tumefactia locala, circulatia
colaterala, tegumentul este mai cald iar la palpare se poate decela o impastare.
Totodata declansarea osteomielitei induce impotenta functionala sau partiala a
membrului respectiv cu reducerea sau avolirea miscarilor in articulatiile invecinate.

PERIOADA DE STARE
Dupa o perioada de 3-4 zile de la debutul bolii,alaturi de semne si
simptomele persistente au loc modificari ale semnelor locale in sensul
exteriorizarii, supuratii catre partile moi:
- durerea se intensifica
- tumefactia devine evidenta
- apare procesul osteogenetic de formare de os sub forma de straturi
concentrice.

11
4.DIAGNOSTICUL OSTEOMIELITEI

Examenul radiologic
Este singurul care precizeaza localizarea si intinderea leziunilor,
eticheteaza complicatiile si in timp urmareste evolutia si vindecarea sau aparitia
recidivelor.
Primelemodificari radiologice isi fac aparitia numai dupa ce procesul
inflamator di tesutul medular se insoteste de afectarea tesutului osos, astfel incat
in primeledoua saptamani imaginea radiologiei este nemodificata. Totusi prin
radiografii comparative,in proectii identice se poate remarca cresterea densitatii
tesutului din vecinatatea metafizei osului interesat, expresie a edemului local
La 14-16 zile de la debut se pot observa in zona centrala a metafizei
modificari de resorbtie prin demineralizarea difuza, datorata hiperemiei din faza
incipienta a procesului inflamator, resorbtia se intinde catre diafiza.
Totodata se observa ca imaginea radiologica capata aspect neomogen prin
aparitia numeroase zone de osteoliza, neregulat determinate, ce confera in
ansamblu structurii aspect de os patat. La aproximativ 21 de zile de la debutul
bolii periostul care in mod normal nu poate fi evidentiat radiologic incepe sa
devina vizibil, sub forma unui lizereu opac ce cenzureaza osul la periferic, apoi
apare o dedublare a corticalei.
Aparitia imaginii de sechestru vizibila dupa cele doualuni de evolutie
indica cronicizarea osteomielitei. Zonele de rezortie neomogena incep sa se
distinga treptat portiuni de os mai dens, care reprezinta zone de necroza osoasa.
Sechesrele au forme simarimidiferite si sunt inconjurate de un lizeren clar,
zona ce constituie camera sechestrului si care depaseste cu mult dimensiuninle
zonei necrozate avand contururi dense,datorita modificarilor de osteogeneza
reactionala insotitoare.
Dupa inlaturarea sechestrelor osteomielita intra in faza de remaniere, osul
nou format laund aspectmai neregulat, mai dens imbracand diafiza sub forma
unor ingrosari, a unor hiperastoze.

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

Debul infectios al osteommielitei acute,ca si semnele locale comune mai


multor afectiuni (durere, tumefactie, impotenta functionala), duc desseori la erori
de diagnostic .Mediul de evolutie si examenele paraclinice si proba terapeutica
sunt insa criterii importane de diagnostic diferential, utile in excluderea
urmatoarelor afectiuni:
1. Sinovita traumatica acuta tranzitorie, in care semneleparticulare sunt
rapid regresive, iar starea generala nu este alterata.

12
2. Entorsa, caracterizata radiologic uneori prin mici smulgeri osose la
nivelul insertiei ligamentelor, evolueaza fara febra si cedeaza la
imobilizarea gipsata. Se observa constant echimoza.
3. Reumatismul articular acut in care durerile sunt migratoare, si se
accentueaza la mobilizarea articulatiei, ASLO crescut, streptococ b-
hemolitic prezent in exudatul faringian, raspuns favorabil la
corticoterapie, penicilina, aspirina.
4. Artritele ce apar in cazulunor boli infecto-contagioase.
5. Fracturi subperiostale sau dezlipirile epifozare unde elementul
anamnestic si examenul radiologicsunt tresante.

5.FORME CHIMICE

Osteomielita acuta poate imbraca tablouri chimice variabile, in functie de


varsta bolnavului, virulenta infectiei si factorii imunologici. In acest contrast se
descrie a) forma toxica
Inca de la inceput, tabloul general este cel (mai) al unei infectii grave
stafilococice. Bolnavul prezinta temperatura 40 grade plus rapid filiform, facies
toxic, extremitati reci. Semnele locale sunt foarte reduse sau chiar absente, ele
neavand la dispozitie timpul necesar sa apara. Hemacueherile? Sunt pozitive.
Starea generala se altereaza rapid, bolnavul care la inceput prezenta delir, devine
adinamic, intra in stare de coma si subcomain cateva zile, chiar sub tratament
masiv cu antibiotice.
Este o forma intalnita inca si azi, care se grefeaza pe organismele torate,la
care puterea de aparare este depasita de virulenta germenilor.
b) forma septico-pioemica
Se insoteste de stare generala grava cu febra si frisoane repetate, marcand
de obicei alte localizari osoase sau viscerale, sub forma de supuratii metalostice.
In aceste cazuri se incrimineaza ca agent patogen streptococul.
c) osteomielita sugarului
Imbraca un tablou sensibil diferit in comparatie cu alte grupe de
varsta,din cauza particularitaii de reactivitate ale copilului in aceasta perioda
de viata.
In primul rand trebuie subliniat ca poarta de intrare a germenilor poate fi
gasita la nivelul tegumentelor unde exista o stafilococie cutanata (plaga
ombilicala, ragade la nivelul cemisurii bucale) fie la nivelul cailor aeriene
(faringo-amigdalite), fie la nivelul tubului digestiv, bolnavul prezentand un
episod diareic.
Rareori se intampla sa existe o stafilococie pleuro-pulmonara. In perioada
neonatala, un rol important este atribuit ensanguin transfuziilor si perfuziilor
efectuate in maternitati. In al doilea rand particularitatile de distributie
13
vascularea metafizo-epifizara, rezistenta redusa a osului la infectii canalele
naversiene largi explica sediul preferential epifizar al afectiunii, prinderea
articulara si distrugerile osoase.
Diagnosticul precoce al osteomielitei este greu de stabilit la un sugar a
carei simptomologie generala se rezuma la subfrebilitate si eventual la
stagnarea curbei ponderale. Semnele locale sunt deseori neobservabile.
Singurele care atrag atentia mamei sau a medicului imobilitatea unui membru,
tipetele copilului lamobilizarea membrului afectat.
Examenele radiologice sunt putin perturbate la aceasta varsta.
O alta particularitate consta in aceea ca intre debutul clinic si aparitia
leziunilor radiologice intervine doar in cateva zile si nu de 18-21 zile cum este
la copilul mare.
Daca la copii de varste prescolara sau scolara localizarea infectiei este
constant metafizara, la sugari epifiza poate constitui adesea sediul localizarii
initiale. Din aceasta cauzao serie de complicatii grave pot aparea chiar din
primele saptamani de boala. In acest cadru se inscriu artritele septice si
dezlipirie epifizare, mabele putand fi sursa unor luxatii, in special cand
leziunea este localizata la nivelul soldului.
Dificultatea diagnosticului face ca internarea sa se faca tarziu, copilul
fiind adus in starea de abces subperiostic, sau si mai des in stadiul de atrita
evidenta clinic (impostare, durere la imobilizarea articulatiei). Radiologic se
constata deja luxatia.
Boala poate fi poliastica si intereseaza oasele lungi, plate (craniu, bazin,
stern, coaste, vertebre), ca si oasele mici ale mainilor, impunand radiografia
intregului schelet.
Lipsa de cunoastere a bolii si implicit aplicarea tardica a unui tratament
complex duce la distructia cartilajului de crestere, cu diminuarea activitatii lui,
ce are drept urmare in timp, importante diferente de lungime a membrului
afectat, modificari de os, luxatii patologice, etc.
d) forma acuta grava a epifizelor profunde apare de obicei la sold,durerea este
localizata in regiunea fesiera, trahomeriana sau inghinala. Aceasta localizare
determina o impotenta functionala accentuata, caci produce intotdeuna artrita.
e) forme de osteomielita cronica de le inceput.In aceste forme episodul acut de
la inceput lipseste.
1. FORMA HIPEROSTOZANTA si necrozanta localizata in special la femur,
la tibie se evidentiaza prin instalarea unor dureri surde, profunde pe care
repaosul le calmeaza. Durerile pot fi insotite de o stare subfebrila. Osul
ingrosat la palpare. Radiografia arata un proces de hiperostoza marcata care
ingroasa osul. Din cauza condensarii osoase sechestrele mici nu se vad, dar se
elimina la treponare odata cu puroiul care contine stafilococ alb cu virulenta
redusa.
2. ABCESUL CENTRAL BRODIE. Este tot o forma cronica care incepe sa
se intalneasca mai des, ca urmare a unor osteomielite mai mult sau mai putin
evidente, tratate de la inceput cu antibiotice. Sediul abcesului osos este de
14
obicei in oasele lungi (femur, humerus, etc.) Clinic semnul revelator este
durerea in nocturna in special. Radiografic se observa o cavitateclara, regulata
delimitata de un centur de condensare osoasa fara reactie periostica. Cartilajul
de crestere ramane neatins. Diagnosticul diferential trebuie facut cu chistul,
tumora cu mieloplaxe, osteita fibroasa, TBC, sarconeul osos, sifilisul,
granulonul enzonofil. Tratamentul treponatic, curatarea cavitatii.
3. OSTEOMIELITA ALBUMINOASA este foarte rara intalnita datorita unui
stafilococ cu virulenta scazuta.
Apare sub forma unui abces subperiostic, cu reactie periostica mica.
Radiografic se confrunta cu imaginea de sarcom Ewing. Adeseori biopsia este
necesara pentru precizarea diagnosticului. La incizie se deschide o colectie de
lichchid vascos asemanator albusului de ou, de unde si denumirea de
osteomielita albuminoasa (Ollier).

6.EVOLUTIA OSTEOMIELITEI

Se disting mai multe modalitati evolutive:


a) deschiderea spontana la exterior a abcesului subperiostal, urmata de atenuarea
simptomelor
b) reaparitia febrei si adurerilor dupa deschiderea spontana a abcesului
subperiostal.In acest caz poate fivorba de o durere insuficienta a focarului de
osteomielita, fie de extensia la diafiza a procesului inflamator, fie de aparitia
unui focarosos la celalat capat al osului (osteomielita bipolara), fie in sfarsit de o
noua localizare, pe un lat os, fie de o complicatie articulara/viscerala (pulmonara
renala)
c) trecerea catre forma prelungita caracterizata prin perioade de acalmie,
intretaiate de perioade de acutizare.
d) cronicizare, sechestrele intretin un proces de sucuratie cronica cu formare de
fistule multiple in acest caz vindecarea se face foarte tardiv, dupa eliminarea
tuturor sechestrelor (spontan/chirurgical)

7. PROGNOSTIC

Prognosticul osteomielitei, acute este grav avand in vedere intensitate


infectiei, exista intr-adevar forme grave, fulgeratoare, in care cu tot tratamentul
instituit de urgenta copilul moare prin infectie generala. De la acest prognostic
serios fac abstractie formele alternante ale bolii care au un prognostic bun.
Prognosticul s-a ameliorat foarte mult de la introducerea in terapeutica a
15
antibioticelor. Mortalitatea care atingea 18-20% la sugari si 10% la adolescenti,
a scazut sub 2% dupa unele statistici.
Cu toate rezultatele remarcabile obtinute prin antibiotice si cu toate
camortalitatea a scazut considerabil, osteomielita ramane o afectiune foarte
grava, deoarece leziunileosoase isi continua evolutia lasand infirmitati de
diferita grade.

8. COPMLICATII

Complicatiile si sechelele osteomielitei acute sunt de gravitate variata, in


functie de starea de rezistenta si nutritie, de virulenta germenului si
deprecocitatea stabilirii diagnosticului si instituirii tratamentului.
Complicatii generale – metastoze distante:
1. osoase – au drept consecinta aparitia de focare osteomielitice multiple ce
au acelasi aspect clinic radiologic si aceiasi evolutie;
2. viscerale sau seroase – sunt posibile in general in forme pioemice. Pot
aparea astfel bronhopneumonii buloase, pleurezii purulente, pericordite din
cauza care examenul radiologic al toracelui este obligatoriu la bolnavul de
osteomielita;
Abcesele cerebrale si seriale sunt relativ rar intalinite la bolnavii torati, cu
rezistenta generala mediocre.
Complicatii locale
1. fractura pe os patologic – este o complicatie ce survine formei grave
insotite de demineralizare intense in regiunile unde rezistenta mecanica
este minima;
2. artrita, se intalneste destul de frecvent, putandu-se manifesta doar ca o
simpla reactie de vecinatate sau ca o artrita supurata, consecinta
propagarii infectiei de la focarul osteomielitic adiacent;
3. luxatia patologica este o complicatie a artritelor ce intereseaza articulatiile
coxofemurale si scopulohumerale.
4. afectarea cartilajului diafizo-epifizar cu posibilitatea exteriorizarii diafizei
prin efractia tegumentelor.

9. TRATAMENTUL OSTEOMIELITEI

Tratamentul osteomielitei acute este complex si se bazeaza pe


urmatoarele principii:
16
- combaterea infectiei
- marirerea reactivitaii organismului
- imobilizarea segmentului afectat
- interventie chirurgicala in focar
Mijloacele terapeutice sunt medicale, ortopedice si chirurgicale.

TRATAMENTUL MEDICAL
Inca de la internare bolnavului I se va institui un tratament de urgenta
administrat pe cale endovenoasa in cadrul careia pe primul plan se situeaza a
doua sau trei cazuri grave, trei antibiotice cu spectru larg si in special
antistafilocice. Pentru ca tratamentul cu antibiotice sa fie eficace trebuie
respectate o serie de criterii:
- antibioterapia sa fie precoce
- dozele zilnice sa fie destulde ridicate
- tratamentul sa fie delunga durata, conform antibiogramei, pana la
normalizarea VSH.

TRATAMENTUL ORTOPEDIC
Se face prin imobilizarea in aparat gipsat si este parte integranta si
indispensabila acomplexului terapeutic al osteomielitei. Se imobilizeaza in
mod obligatoriu articulatia supra si subiacente piciorului osteomielitic.
Repausul segmentului afectat si cel al articulatiei vecine are urmatoarele
efecte: reduce activitatea musculara, diminueaza pericolul desiminarii,
diminueaza procesul inflamator local, creeaza conditii favorabile actiunii
antibioticelor administrate, suprima durerea si evita urmatoarele complicatii
(fracturi, luxatii patologice)
Imobilizarea se face precoce, din momentul diagnosticului, este
prelungita pe tot parcursul fazei acute a bolii.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Are ca scop evacuarea si drenarea colectiei purulentei. Cand abcesul
osteomielitic prezinta fluctuenta la palpare se practica o incizie larga, sub
efectul anesteziei generale si se evacueaza puroiul si sfocelele. Se face lavaj
abundant cu apa oxigenata sau cu o solutie antiseptica, se poate introduce de
la caz la caz antibiotic si sepun cateva fire rare de sutura tegument. Urmeaza
reimobilizarea in aparat gipsat si pansament zilnic prin fereastra in zona
inciziei.

TRATAMENTUL OSTEOMIELITEI CRONICE

Daca din cauza depistarii tardive a bolii sau a unei forme cu virulenta
deosebita osteomielita se cronicizeaza, tratamentul va fi cel chirurgical,
tratament ce vizeaza indepartarea sechestrelor osoase ce intretin infectia.
Incizia se face la nivelul aratat de radiografie sau in locul unde exista
fistula ce dreneaza puroi din profunzime. Cu dalta si ciocanul se indeparteaza
17
sechestrul osos care uneori poate fi de o marime apreciabila si se cimenteaza
cavitatea restanta.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA BOLNAVILOR

1. Rolul asistentei medicale in prevenirea osteomielitei.


Prevenirea infectiilor, stafilococice. Lupta impotriva surselor de infectie
este cea mai dificila, masurile vor incepe totusi de la acelasi stadiu al
procesului epidermic, prin depistarea clinica si bacteriologica tuturor
manifestarilor stafilococice, dintre care cele supurative sunt cele mai
periculoase.
Poate cazurile de infectii stafilococuce depistate trebuie luate in evidenta,
inregistrate ca orice boala transmisibila si isolate strict in camere individuale.
Pentru stabilizarea purtatorilor se folosesc metode de aplicare locala a
unor antibiotice, care sa nu fie necesare tratamentului antimicrobian pe cale
generala al bolnavului.
Se folosesc unguente cu locitrocina sau neomicina sau cu gramicin +
neomicina, care s-au dovedit eficace si care se pot aplica pe tegument.
Lupta impotriva cailor de transmitere este aceea care da rezultatele cele
mai sigure. Aceasta masura este cufundata in cea mai mare parte cu
aplicarea minutioasa si stricta a tehnicii aseptice si a masurilor de dezinfectie
si sterilizare.
In acest scop asistenta medicala va urmari evitarea contactelor infectate,
intre bolnavii sau purtatorii de stafilococ si persoanele receptive.
Masurile de igiena ale aerului vor urmari impiedicarea contaminarii
acestuia cu stafilococi din produsele uscate, din paturi, din cearsafuri
contaminate cu stafilococ.
Este necesara dezinfectia periodica in spatii inchise (formalizare) si o
ventilatie care sanu agite aerul. Foarte importanta este sterilizarea
instrumentelor medicale folosite si a obiectelor ingrijite (plosti, termometre,
spatule).
Pentru protectia celor destul de receptivi (sugari, bolnavi cronici, batrani)
precum si bolnavi cu viroze respiratorii care predispun la suprainfectii
stafilococice, este necesara izolarea este necesara izolarea lor in camere cu
cate doua- trei paturi.
Asistenta medicala trebuie sa utilizeze rational si cu indicatii foarte stricte
antibiotice, corticoizi, care scad rezistenta la infectii si pastrarea unor
medicamente (antibiotice) de rezerva care nu vor fi folosite decat in infectii
severe cu stafilococ rezistent la antibiotice uzuale.
Asistenta medicala trebuie sa acorde bolnavilor profilaxia specifica si
vaccinurile si anatoxinele antistafilococice. Trebuie sa explice bolnavilor ca
expunerea prelungita la frig poate exocerba focare de infectie latenta.

18
Evitarea traumatismelor, evitarea factorilor care contribuie la aparitia
osteomielitei.

2. Rolul asistentei medicale in asigurarea conditiilor de mediu


In cadrul afectarii aparatului locomotor semnele si simptomele ce le
intalnim sunt:
• durerea osoasa
• impotenta functionala partiala sau totala a membrului respective
cu reducerea sau abolirea miscarilor in articulatiile vecine
• tumefactie
In cazul osteomielitei, durerile osoase la inceput sunt vagi, starea generala
este alterata. Treptat durerile se accentueaza ceea ce duce la impotenta
functionala a membrului respectiv . Asistenta medicala are rolul de a sustine
si incuraja bolnavul si va reda increderea in propria persoana. Primul gest
terapeutic va fi imobilizarea in aparat gipsat, astfel obiectivele in ingrijirea
unui astfel de bolnav sunt:
- creearea conditiilor optime de confort si siguranta
- igiena generala si corporala
- alimentarea bolnavilor
- supravegherea starii generale, executarea examinarilor si
tratamentelor
- prevenirea complicatiilor
- prevenirea escorelor.
- prevenirea complicatiilor.

Interventiile legate de aceste obiective sunt:


1. Creareaconditiilor optime de confort:
- asigurarea unui pat special corespunzator afectiunii cele mai
corespunzatoare sunt cele cu scrumiera sau patul universal pentru
tratament osteoarticular care poate fi pozitiilor cerute de afectiune
prevazut cu un utilaj accesoriu: masa reglabila pentru alimente,
citit, scris, sertar care ilocuieste noptiera. In lipsa acestor paturi se
vor asigura accesorii necesare: masa pentru pat si rezematoare.
- nu va fi asezat sub fereastra sau prea aproape de usa, intrucat ar fi
foarte dificila protejarea bolnavului contra curentilor.
- saltea din material plastic cu structura de burette sau saltea
alternanta pentru a evita presiunea si macerarea zonei de contact
(constituie un ajutor in evitarea escorerlor dar nu poate ilocui
masurile de prevenire ale escorelor)
- este bine caacesti bolnavi sa fie amplasati in camere mici, linistite,
sa aiba totul la indemana: declansatorul aparatelor de semnalizare,
lampa de pat
- in caz de perturbarea functiilor sfincteriene este recomndabil ca
minerul sa fie asezat in asa fel ca bolnavul sa-l poate lua.
19
- in functie de diagnostic si cauza imobilizarilor se vor asigura utilaje
auxiliare (agatatoare din metal sau confectiaonata din panza de care
bolnavul sa se poata prinde cu mainile si care sa-si permita anumite
miscari simple).
2. Igiena corporala si generala
- aerisirea salonului
- curatenia asternuturilor si a lenjeriei de corp, schimbarea lor de cate
ori este nevoie
- toaleta frecventa sub forma de lob partiale la pat, si se va avea grija
in cazul bolnavilor cu aparate gipsate ca acestea sa nu se imbine cu
apa in timpul taletei
- igiena gurii, se va efectua dupa fiecare masa; de asemenea se va
urmari igiena mainilor la fiecare masa, igiena parului saptamanal.

Alimentarea bolnavilor:
- alimentarea trebuie facuta la pat, activ si pasiv in functie de starea
bolnavului, asigurandu-i-se o pozitie cat mai comoda
- asistenta va respecta cu strictete orarul meselor, servirea calda a
alimentelor si prezentarea acestora cat mai estetic
3. Supravegherea starii generale, executarea examinarii si a tratamentelor
- se urmaresc si se noteaza zilnic functiile vitale si vegetative (puls,
respiratie, temperatura, diureza, scaun, tegumente, mucoase). In
cazul aparatelor gipsate asistenta va urmari si semnala aparitia
edemelor la extremitatile libere ale membrelor
- examinarile paraclinice, tratamentele vor fi executate la pat sau
daca nu este posibil bolnavul va fi transportat cu patul la serviciul
respectiv.
4. Prevenirea escarelor
- asistenta va verifica sistematic zonele expuse la excore, cunoscand
rapiditatea lor de aparitie
- va acorda mare importanta schimbarii de pozitie asigurandu-se in
acelasi timp pozitia care sa nu jeneze cu nimic bolnavul; manevrele
se executa cu una sau doua personae, cu multa blandete
- se vor aplica toate mijloacele de prevenire a escarelor. Se va sigura
zilnic masaj cu o durata de cel putin 10 minute si se va folosi orice
ocazie (tratament, asezarea plostilor, bazonetelor, schimbarea
lenjeriilor pentru a realiza actionarea circulatie prin masaj, frictiuni
cu alcool urmate de pudraje cu talc)
- bolnavului I se vor oferi la timp si in mod regulat urinar si plosca
pentru a nu murdari lenjeria.
6. Prevenirea altor complicatii
- pneumoniile hipostatice se previn, prin ridicarea bolnavului in
pozitie sezanda si gimnastica respiratorie de mai multe ori pe zi
20
- trombozele care apar datorita incetinirii circuitului sanguine se
previn prin masajul usor al membrelor si mobilizarea pasiva si
activa a degetelor de la picioare si maini, eventual a gambelor si a
antebratelor
- atrofierea muschilor si scaderea tonusului muscular al
organismului, in general vor fi prevenite prin frictionari cu alcool
diluat, pe toata suprafata corpului si prin masaj.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN DIAGNOSTIC

Asigurarea conditiilor adecvate unui examen clinic

Sarcinile asistentei medicale in pregatirea si asigurarea unui examen clinic


nmedical sunt urmatoarele:
- pregatirea psihica a bolnavului;
- adunarea, verificarea si pregatirea instrumentarului necesar;
- dezbracarea si imbracarea bolnavului;
- aducerea bolnavului in pozitiile adecvate examinarilor;
- asigurarea iluminarii necesare la examinarilecavitatilor naturale;
- deservirea medicului cu instrumente;
- ferirea bolnavului de traumatisme si raceala;
- asezarea bolnavului in pat dupa examinare si facerea patului.

Pregatirea psihica a bolnavului


Atitudinea ei fata de bolnav trebuie sa reflecte dorinta permanenta de a-l ajuta; crearea
climatului favorabil, atitudinea apropiata constituie factorii importanti ai unei bune pregatiri
psihice.
In preajma examinarilor de orice natura, asistenta trebuie sa lamureasca bolnavul
asupra caracterului inofensiv al examinarilor, cautand sa reduca la minimum durerile.
Bolnavul nu trebuie indus niciodata in eroare caci altfel va pierde increderea in noi.

Adunarea, verificarea si pregatirea instrumentarului necesar


Pentru examenul clinic medical, asistenta pregateste urmatoarele:
- stetoscopul si o bucata tifon pentru auscultatie directa;
- spatule linguale sterile;
- termometru cu faundoscop propriu;
- manusi sterile de cauciuc;
- ciocanul cu reflexe pentru luarea reflexelor osteo-tendinoase;
- un termometru;
- un creion-dermatograf pentru notarea pe piele a limitelor unor organe, produse
patologice, exudate pleurale;
- o tavita renala;
- instrumente speciale in unctie de natura examinarii;
- doua prosoape curate si sapun pentru spalarea mainilor.
21
Instrumentele vor fi verificate in ceea ce priveste starea lor de functiune, apoi vor fi asezate
pe o tava utilizata numai pentru acest scop si invelite intr-un servet.

Dezbracarea si imbracarea pacientului:


Bolnavul nu trebuie sa stea complet dezvelit in fata oricarei examinari, insa dezvelirea
partiala a suprafetelor de examinat prin tragerea si rasucirea camasii la gatul bolnavului spre
exemplu, nu trebuie practicata caci aceasta poate ascunda o serie de simptome importante.
Dupa terminrea examenului clinic bolnavul trebuie imbracat in rufaria de spital.
Imbracarea si dezbracarea trebuie efectuate cu foarte mult tact si finete, pentru a nu
provoca dureri.

Aducerea bolnavului in pozitia adecvata examinarii

Asistenta medicala va avea grija ca, inainte de inceperea examinarii, bolnavul sa-
si goleasca vezica pentru ca globul vezical sa nu induca in eroare pe medicul
examinator.
Examinarea incepe prin luarea anamneziei. In acest timp bolnavul va sta in
pozitie comoda. Astfel inspectia generala se va face aducand bolnavul in deculat
dorsal.
Dupa ce a fost examinat bolnavul este ajutat de catre asistenta medicala sa se
imbrace. In tot acest timp, bolnavul va fi ferit de raceala astfel ca examinarea se va
face intr-o camera incalzita cu temperatura corespunzatoare, cu gemuri inchise.
Dupa terminarea examinarii clinice, bolnavul va fi asezat pe pat, in pozitia
preferata de el daca specificul bolii nu impune o alta pozitie.

Rolul asistentei medicale in pregatirea pacientului pentru explorarea


radiologiaca a apartului locomotor

Traumatismele recente ale aparatului locomotor nu necesita o pregatire


radiologica de specialitate.
Daca bolnavii au hemoragii se va face hemostaza provizorie sau definitiva, iar
segmentul interesat se va imobiliza cu atele pentru a evita durerile inerente
transportului.
Pentru imobilizare, asistenta medicala va trebui sa evite materiale radiopace
cum sunt atelele Kramer confectionate din sarma de fier.
Acesti bolnavi, precum si cei cu afectiuni articulare dureroase, este bine sa fie
calmati cu substante analgezice.
Pozitionarea segmentelor bolonave se va face cu cea mai mare atentie. Asistenta
va asigura mentinerea pozitiei pentru examinare.
In cursul examenului radiologic aparatul locomotor, se poate in necesitatea
opacifierii tesuturilor osoase trata cu substante de contrast. Instrumentele si materialele
sterile vor fi pregatite asistenta din timp.

22
PREGATIREA SI ASISTAREA EXAMINARILOR PARACLINICE
ALE APARATULUI LOCOMOTOR

Simptomatologia clinica a bolilor aparatului locomotor este foarte variata:


totusi exista o asemanare simptomatica, chiar coincidenta clinica intre unele
imbolnaviri cu etiologie si patogenie foarte diferite, ceea ce subliniaza
importanta explorarilor paraclinice ale acestor imbolnaviri.
Explorarea morfofunctionala a aparatului locomotor in cursul
imbolnavirilor reumatismale are scopul:
- de a stabili diagnosticul etiologic al suferintei segmentelor aparatului
locomotor;
- de a recunoaste unele reflexiuni osteo-articulare sau musculare ale unor
imbolnaviri generale in faza lor precoce;
- de a stabili capacitatea functionala a aparatului locomotor;
- de a urmari procesul reumatismal in cursul tratamentului.
Majoritatea probelor aparatului morfofunctionale ale aparatului locomotor
nu necesita o pregatire deosebita a conditiilor de mediu si nici a bolnavului.
Pentru unele din aceste explorari, avand insa un caracter inevaziv, este foarte
importanta pregatirea psihica a bolnavilor, pentru evitarea starilor de stres inutil.

EXAMENUL SANGELUI
Probele efectuate din sange in cursul afectiunilor reumatismale sunt de
doua feluri:
Probe nespecifice care atesta prezenta unui proces inflamator in organism,
gradul de activitate al acestuia, fara sa precizeze localizarea. Din aceasta
categori fac parte determinarea VSH, proteinei C reactiva, dozarea
febrinogenului din sange, determinarea alfa 2-globulinei si a crioglobulinelor si
altele. Cu ajutorul lor se poate urmari evolutia procesului inflamator,
diagnosticul clinic sau alte mijloace paraclinice de diagnostic.
Probe specifice pentru imbolnaviri reumoatismale, care de multe ori
confirma nu numai imbolnavirea reumatismala, dar dau indicii privind etiologia
sau patogenia procesului in cauza. Dintre acestea se utilizeaza mai frecvent:
- determinarea anticorpilor specifici antinucleari
- determinarea factorului reumatismal prin reactia Wale-Rose si
aglutenarea latexului
- punerea in evidenta a anticorpilor antistreptococici, antistreptolizina O
(ALSO), antidezoxiribonucleoza B,, antistreptolizina si antipoteine M
- cercetarea crioglobulinelor din sange
Recoltarea, etichetarea si trimiterea probelor de sange la laborator le
executa asistenta, dupa metodele obisnuite.

23
EXAMENUL LICHIDULUI SINOVIAL
Lichidul sinovial se recolteaza prin punctie articulara (partea a II-a). In
conditii obisnuite lichidul sinovial este clar, vascos, de culoare galbena, deschisa
care nu se coaguleaza. Pentru analiza lui sunt necesari 4-5 nul lichid.
Lichidul extras se examineaza macroscopic si se trimite la laborator pentru
examinari biochimice, bacteriologice, imunologice si morfologice.
La examenul morfologic se cere numararea elementelor celulare, examenul
calitativ al elementelor figurate precum si prezenta eventuala a unor cristale, a
caror natura da imediat cheia diagnosticului.
Asistenta, alaturi de instrumentele si materialele necesare pentru punctia
articulara, trebuie sa pregateasca recipientele de colectare, mediile de cultura
(insamantarea se face direct la locul punctiei), lame de sticla si eprubete curate
si sterile cu sau fara substanta anticoagulanta, in functie de examenle care pot fi
cerute de medic.

EXAMENUL ENDOSCOPIC AL ARTICULATIILOR


(ARTROSCOPIA) SI BIOPSIA SINOVIALA

Endoscopia cavitatilor articulare se face dupa principiile generale ale


endoscopiilor. In conditiile unei oseptii chirurgicale examinarea se face in
anestezie locala. Dupa o incizie de 3-4 mm. pe piele medicul introduce tubul
endoscopului in cavitatea articulara si apoi pentru a mari campul vizual, insufla
aer in articulatie, care indeplineste elementele ei. Claritatea endoscopului adesea
este limitata de procese artrozice inaintate, scleroza si retractia capsulei, sinorte
hipertrofice sau pachete adipoase.
Prin artroscopie se vizualizeaza suprafetele articulare, cartilajul hialin,
membrana sinorala, vasele sinoviale si eventualii corpi straini interarticulari. Se
pot decele sinovite reumatismale, mecanice, hipertrofice, leziunile cartilajului
articular si alte modificari intraarticulare.

EXAMINARILE RADIOLOGICE

Pentru examenul radiologic osteoarticular se subliniaza radiografia


conventionala si computer-tomografia.
Conditiile de pregatire si efectuarea radiografiilor osteo-articulare
conventionale sunt cunoscute. Totusi mentionam importanta indepartarii de pe
suprafata tegumentara a teritoriului examinat al alifiilor sau al oricarei substante
medicamentoase care pot contine elemente radiopace, care ar strica calitatea
imaginii radiografice.
Radiografia osteo-articulara reflecta:
- integritatea osului
- modificarile de densitate ososasa (osteoporoza, osteoliza)
- modificarile de suprafata (resorbtii corticale)

24
- spatiul articular care poate fi ingustat sau din contra, largit prin prezenta
de exudat
- deforamari articulare, dezaxari
- structura partilor moi, periarticulare, calcifieri in capsula articulara sau
subcutanate

ECOGRAFIA APARATULUI LOCOMOTOR

Ultrasunetele nu pot penetra prin osul intact, din acest motiv aplicarea
ultrasonografiei in reumatologie este limitata. In cazul proceselor osteo-
periostale, osul devine penetrant pentru ultrasunete. In aceste conditii se pot
detecta unele tumori osoase.
Cu ajutorul ultrasunetelor se pot urmari procesele de consolidare a
fracturilor.
Transductorul ecografului nu realizeaza o cuplare electrica satisfactoare cu
suprafete cutanate ale articulatiilor din cauza configuratie lor anatomice. Din
acest motiv pentru explorarea membrelor, in loc de transductori obisnuiti,
membrul explorat se introduce intr-un vas cu apa, in care se gasesc sond
emetoare. Cu aceasta metoda se obtin sectiuni eco-scanografice din mm in mm,
ceea ce asigura studiul contracturilor musculare, hematoamele inchistate,
modificarile in structura intima a tendoanelor.

SCINTIGRAFIA OSTEO-ARTICULARA

Scintigrafia osteo-articularea se executa dupa principiile obisnuite ale


explorarilor cu radioizotopi, utilizand izotopii radioactivi ai elementelor
Technetiu, Galiu si Iridiu. Datorita afinitatii tesutului osos fata de fosfor, cu 99m
TC difosfat se pot identifica foarte precoce necrozele si tumorile osoase.

EXPLORAREA SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR PRIN


REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA

Metoda rezonantei magnetice nucleare se bazeaza pe efectul de rezonanta


al ionilor de hidrogen, intr-un camp magnetic nuclear puternic. Modificarile
energetice rezultate din efectul de rezonanta sunt captate, amplificate si redate
imagistic. Diferentele de contrast intre diverse structuri anatomice sunt
determinate de continutul lor de ioni de Hidrogen in final de H2O. Aplicatiile
cele mai valoroase ale metodei sunt in diagnosticul leziunilor discale si
patologia coloanei vertebrale. Cu ajutorul rezonantei magnetice, se pot identifica
si alte leziuni morfologice in faza inca neelucidata si radiografic.
25
ELECTROMIOGRAFIA

Explorarea functionale a muschilor beneficiaza si de metoda


electromiografica.
Intrucat procesul se aplica intr-o masura mai mare la explorarea morfo-
functionale a sistemului nervos, descrierea am cuprins-o in capitolul respectiv.

GENIOMETRIA

Prin geniometrie se intelege testarea mobilitatii articulatiilor. Determinarea


gradului de mobilitate a articulatiilor se face cu ajutorul geniometrului, aparat
simplu, care exprima unghiul de deschidere a miscarilor in grade.
Gradul de mobilitate a articulatiilor, citit pe cadranul geniometrului in
grade, raportat la valori normale ale articulatie resp[ective, exprima coeficientul
functional de mobilitate al articulatiei respective.

DIAGNOSTICUL OSTEOMIELITEI

VSH
Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor
Daca o cantitate de sange recoltat cu substanta anticoagulanta este lasat un
anumit timp in repaus, se observa ca globulele rosii se aseaza pe fundul vasului.
Globulele s-au sedimentat, iar deasupra lor ramane un lichid galbui, plasma. M
Sedimentarea globulelor poate sa se produca mai incet sau mai repede.
Variatiile vitezei de sedimentare depind in mare masura de diferitele fractiuni practice
din compozitia plasmei. Ea prezinta in cazuri de boala modificari importante si ajuta la
stabilirea diagnosticului.

Instrumente si materiale necesare:


Aparatul Westergreen cu tuburi proprii, solutie sterila de citrat de sodiu 3,8%,
materiale necesare pentru o punctie venoasa (cu o seringa de 2 ml).
Materiale necesare pentru o punctie venoasa:
- 1 seringa sau mai multe
- ace de seringa
- garou
- alcool
- vata
- tavita renala
- cu piese sterile
- eprubete
TEHNICA: Se spala seringa cu solutie sterila de citrat de sodiu 3,8% si se
aspira in ac 0,4 ml din aceiasi solutie.

26
Se recolteaza prin punctie venoasa 1,6 ml sange astfel ca in seringa sa fie in
total 2 ml amestec.
Se agita de cateva ori pentru omogenizarea amestecului car4e este trecut apoi
intr-o eprubeta mica si uscata.
Se trece sangele in pipeta aparatului cu ajutorul unei pere de cauciuc, exact pana
la gradatia 0. Se aseaza pipeta cu varful pe dopul de cauciuc al stativului, se ridica
degetul de pe orificiul superior al tubului si se fixeaza in capacul cu arc.
Pe butonul arcului se fixeaza un bilet pe care este notat numele bolnavului, ora
si cand s-a pus pipeta in stativ.
Citirea rezultatului se face dupa 1-2 ore si la cererea medicului dupa 24 ore.
Rezultatul se da in mm. La foaia de observatie se vor trece: VSH = 2 mm/ Lh,
18 mm/Lh.
In caz normal, rezultatul dupa 1 ora este 3-6 mm la barbat si 4-8 mm la femeie.

EXAMENE BACTERIOLOGICE

Hemocultura – este punerea in evidenta a germenilor microbieni din sange,


prin insamantare pe medii de cultura.
Hemocultura se executa in caz de septicemii cu streptococ, cu stafilococi si
in alte boli infectioase.
Timpul cel mai potrivit pentru recoltare este inainte de a se fi dat
bolnavului medicamente chimice sau antibiotice.
Materialul necesar pentru recoltare este acelasi ca pentru orice punctie venoasa,
dar sterilizarea seringii trebuie facuta cu atentie si mai mare; se va folosi o seringa
mare luer de 20 ml montata cu ac sterilizata si o eprubeta mare. Pe gaura acestei
eprubete se va sprijini seringa, ferind astfel varful acului.
Eprubeta mare se astupa apoi cu un dop de vata si se acopera cu hartie.
Cantitatea de sange recoltat se apreciaza dupa numarul picaturilor: in general
100-180 picaturi. Se desprinde garoul si se scoate acul din vena.
Sangele pentru hemocultura poate fi recoltat si prin punctie arteriala.
Mediile de cultura folosite variaza dupa microbul pe care il cautam.
In cazul nostru pentru osteomielita, mediul de insamntare este bulionul.
Cantitatea de sange necesara pentru o hemocultura este a 10-a parte cantitatea
mediului de cultura.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN TRATAMENT SI INGRIJIRE


Rolul asistentei medicale in mobilizarea functiilor vitale

TENSIUNEA ARTERIALA – se defineste ca viind presiunea exercitata de


sangele circulant asupra peretilor arteriali.
Factorii determinanti sunt: debitul cardiac, forta de contractei a inimii,
elasticitatea vaselor, vascozitatea sangelui.

27
Valoarea tensiunii arteriale fiind determinata in primul rand de forta de
contractie a inimi va fi mare in sistola, tensiunea arteriala maxima (sistolica) = 140
mm Hg si mai mica in diastola – tensiunea arteriala minima (diastolica) = 80 Hg.
Diferenta dintre tensiunea arteriala si tensiunea arteriala minima are numele de
tensiune arteriala diferentiala avand deasemenea importanta diagnostica.
Scop: descoperirea modificarilor morfo-functionale ale inimi si vaselor.
Materiale necesare:
- tava de instrumente medicale
- tensiometre cu mercur sau Hgometru
- stetoscop stauricular
- creion, pasta sau stilou cu cerneala albastra
- foaie de temperatura
- tampon de vata cu alcool.
Pregatirea materialelor:
- adunarea si transportul materialelor necesare la locul examenului
- controlul starii de functionare a instrumentelor si a aparatelor
Pregatirea fizica si psihica a bolnavului:
- se informeaza bolnavul asupra scopului investigatiilor
- se explica masurile necesare pentru o masurare corecta
- 15 minute repaus inainte de masurare, efectuarea masurarii se face dupa
cel putin 3 ore de la survenirea mesei.
Executia tehnicii propriu-zise (cu aparatul Riva-Roci):
- spalarea pe mini cu apa curenta
- se aseaza manometru (cel cu mercur) pe noptiera, intr-o pozitie fara
vizibilitate pentru bolnav
- se aplica strans manseta pe bratul bolnavului sprijinit in extensie
- cu mana stanga se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala,
sub marginea inferioara a mansetei si olicala in urechi
- cu mana dreapta se pompeaza aer in manseta pneumatica cu para de
cauciuc, pana la disparitia zgomotelor pulsative
- privind manometrul, se decomprima progresiv aerul din manseta cu
ajutorul ventilului pompei de aer, pana cand se aude zgomotul pulsului si
se observa gradatia din momentul dat de zgomotul trecerii primei runde
pulsative
- se memoreaza valoarea tensionala – tensiunea maxima – indicata de
manometru
- se continua decomprimarea si se memoreaza a doua valoare tensionala –
tensiunea minima – indicata de manometru
- se indeparteaza manseta de pe bratul bolnavului cu aparatul Pachou:
- se executa acele succesiuni de timpi
- citirea valorilor tensiuni arteriale se face pe cadranul manometrului
Pachou
Reorganizarea locului de munca:
- se aseaza stetoscopul pe tava
28
- se aseaza bolnavul in pozitie comoda
- spalarea pe maini cu H2O si sapun
- se dezinfecteaza stetoscopul cu tampoane de vata cu alcool
Notarea grafica:
- se noteaza grafic in foaia de temperatura de culoare albastra (creion,
cerneala) hasurat
- se socoteste pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura o unitate
de coloana de Hg. Deasupra liniei groase se noteaza tensiunea arteriala
maxima, iar tensiunea arteriala minima dedesupt
Interpretarea rezultatelor (valori normale si patologice ale tensiunii arteriale)
in functie de varsta
1) 1-3 ani T.A. maxima = 75-90
minima = 50-60
2) 4-11 ani T.A. maxima = 90-110
minima = 60-65
3) 12-15 ani T.A. maxima = 100-120
minima = 60-75
4) 20-50 ani T.A. maxima = 115 - 140
minima = 75-90
5) peste 50 ani T.A. maxima = 150
minima = 90

MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI

Pulsul este unda pulsatila ce poate fi perceputa prin comprimarea unei artere
perceptibile pe planul osos dur produsa de sangele impins in artere in timpul sistolei
ventriculare.
Masurarea pulsului are ca scop obtinerea de informatii privind starea anatomo-
functionala a inimi si vaselor. Pulsul este mai accelerat seara decat dimineata, creste
frecventa la eforturi musculare, digestie si emotie.
Calitatile pulsului sunt: frecventa, ritmicitatea, amplitudinea si volumul.
Materiale necesare: ceas, pix rosu, foaie de temperatura rosie
Pulsul poate fi luat pe orice artera accesibila palpatiei, care poate fi comprimata
pe un plan osos: radiala, temporala, superficiala, carotida, humerala, femurala,
pelviana.
In practica curenta, pulsul se ia la nivelul arterei radiale din care motiv,
inlimbajul cotidian, prin puls intelegem pulsul arterei radiale.
Calitatile pulsului:
1. Frecventa pulsului, poate fi:
- lenta
- rapida
In conditii fiziologice, frecventa pulsului variaza dupa sex, varsta, inaltimea
corpului, efort, emotii, pozitia corpului, stari fiziologice.
In functie de varsta, frecventa pulsului variaza in felul urmator:
29
- la un nou nascut 130-140 batai pe minut
- la un copil mic 100-120 batai pe minut
- la 10 ani 90 -100 batai pe minut
- la 20 ani 60 - 80 batai pe minut
-de la 60 ani in sus 72 - 84 batai pe minut

2. Volumul sau amplitudinea pulsului, poate fi:


- mare
- mic
Volumul pulsului este determinat de cantitate a de sange pe care inima o arunca
in artere in cursul unei sistole.
Din acest motiv el va fi totdeauna de amlitudine mai mare cand inima normala
sau hipertrofiata lucreaza energic si nu este nici un obstacol in calea sangelui
3. Ritmicitatea
Pulsul poate fi:
- ritmic
- aritmic
4. Tensiunea pulsului poate fi:
- dura
- moale
Ea este determinata de valoarea fortei de contractie a inimi. Apecierea tensiunii
pulsului se face prin aprecierea fortei necesare pentru comprimarea arterei radiale.
5. Celeritatea pulsului reprezinta viteza de ridicare si de disparitie a undei
pulsatile, ceea ce reprezinta in fond viteza de efectuare a pulsatiei.
Sub acest raport pulsul poate fi:
- celer
- tard
Palpand un puls trebuie stabilit daca peretii arteriali nu reprezinta modificari
patologice.
Peretii arteriali isi pot pierde elasticitatea, pot deveni rigizi, prin incarcarea lor
cu saruri minerale de claciu, ingrosati, sinuosi.
Modificarile de amplitudine, tensiune si celeritate se vor interpreta in aceste
cazuri in functie de modificarile anatomiceale peretilor arteriali.
RESPIRATIA – reprezinta procesul prin care se asigura aportul de O2 necesar
proceselor vitale ale organismului.
Respiratia include urmatoarele etape.
1. Etapapulmonara, reprezentata de perioada in care aerul patrunde
prin caile respiratorii pana in plamani si se distribuie in alveolele
pulmonare.
2. Etapa sanguina reprezentata de schimburile de gaze dintre aerul
alveolelor si sangele din capilarele mici. Oxigenul din aerul inspirat
este predat sangelui, acesta debarasandu-se in acelasi timp de CO2 si
H2O.

30
3. Etapa circulatorie reprezentata de transportul O2 pana in tesuturi si a
CO2 de la tesuturi la alveolele pulmonare pentru eliminare.
4. Etapa tisulara reprezentata de schimbul de gaze si tesuturi cu
ajutorul unui sistem complex, enzimatic, in urma caruia O2 este
redat tesuturilor in vederea asigurarii proceselor de ardere, iar CO2
este incorporat in sange cu scopul de a fi eliminat prin plamani.

TIPURI DE DISPNEE:
Diferitele modificari ale respiratiei nu apar in general izolate, caci se combina
intre ele, manifestandu-se sub forma caracteristica a dispneelor.
Subiectiv dispneea se manifesta printr-o sete mai mult sau mai putin accentuata
de aer, iar obiectiv prin miscari respiratorii fortate.
Dupa frecventa, amplitudinea si ritmicitatea respiratiei, deosebim urmatoarele
tipuri de dispnee:
1. Dispneea cu acelerarea ritmului respirator (tahipnee sau polipnee) – se
inrautateste in toate cazurile de reducere a suprafetei respiratorii, in bolile
cardiace.
2. Dispneea cu rarirea ritmului respirator (bradipnee)
Ea poate fi determinata de deranjarea fazei inspiratorii sau a fazei
expiratorii a respiratiei.
Bradipneea se subimparte in:
- dispnee respiratorie
- dispnee inspiratorie
3. Dispnee cu perturbare ritmica si periodica a respiratiei: In cadrul acestui
tip de dispnee respiratia isi pierde ritmul ei normal, insa modificarile care
caracterizeaza aritmia se manifesta dupa o periodicitate ritmica.
Deosebim mai multe forme de dispnee cu perturbare ritmica si periodica a
respiratiei:
- Dispneea Cheyne – Stakes
- Dispneea Kussmaul
- Dispneea Bouchut
- Dispneea Bret
4. Dispneea dezordonata apare atunci cand respiratia nu mai prezinta nici o
ridmicitate sau o periodicitate constatabila.
Miscarile respiratorii au amplitudini diferite, despartite de intervale
inegale, inspiratia si respiratia pot deveni sacadate, modificarile nu se repeta
la intervale determinate.
In cadrul acestui tip de dispnee, deosebim mai multe forme:
- Dispneea de efort
- Dispneea de repaus
- Dispneea paroxistica
- Dispneea accidentala

31
TEMPERATURA
Temperatura corpului uman se mentine constanta intre 36°-37° datorita
procesului de termoreglare.
Masurarea temperaturii se face cu termometrul.
Tipurile de termometre utilizate in practica sunt diferite. Cel mai obisnuit este
termometrul maximal, numit si termometru medical.
TERMOMETRUL MAXIMAL utilizat in tehnica medicala este gradatdupa
scara Celsius. El este un termometru cu scara redusa de la 34,5 pana la 42°, scara
variatiilor patologice ale temperaturii corporale umane.
Masurarea temperaturii cu termometrul maximal obisnuit se face in cavitatile
inchise sau seminchise pentru a obtine temperatura cea mai apropiata de cea centarla.
Astfel masurarea se poate face: in axila, in plica inghinala, in gura, dar masurari mai
precise se obtin in rect si vagin.
Inainte de masurare termometrul va fi controlat daca nu este stricat. Daca avem
termometre utilizate la mai multi bolnavi, ele vor fi spalate inainte de intrebuintare.
Daca termometrul este utilizat numai la un singur bolnav ne vom multumi, dupa
scoaterea sa din solutia dezinfectata, de al scufunda in apa curata si de al sterge.
Se va verifica daca coloana de mercur din capilar a fost redusa la nivelul
gradatiei minime dupa masurarea anterioara.

Scop: aflarea temperaturii.


Materiale necesare:
- tava de instrumente medicale
- termometre maximale
- creion, pasta sau stilou cu cerneala rosie
- foaie de temperatura
Pregatirea materialelor:
- adunarea si transportul materialelor necesare la locul examinarii
- controlul starii de functionare a termometrului
Pregatirea fizica si psihica a bolnavului
Bolnavul va fi informat asupra scopului investigatiei. I se vor explica masurile
necesare pentru o masurare corecta.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN TRATAMENT SI INGRIJIRE

Reguli de administrare a medicamentelor:


Administrarea medicamentelor pune pe umerii asistentei medicale o foarte mare
responsabilitate. Greselile provenind din nerespectarea dozelor, a cailor de
administrare, administrarea unor medicamente alterate sau schimbarile de
medicamente pot da naster unor accidente grave, chiar fatale.
Din acest motiv la administrarea medicamentelor asistenta medicala va tine
seama de anumite reguli generale.
1. Respectarea intocmai a medicametului prescris. Asistenta nu are voie sa
schimbe (tratamentul) medicamentul prescris cu un alt medicament cu
32
efect aemanator, fara aprobarea prelabila a medicului. Nu pot fi inlocuite
intre ele nici macar preparatele identice, care circula sub diferite
denumiri.
2. Identificarea medicamentelor administrate
Asistenta medicala va verifica eticheta de pe medicamente la preluarea
acestora, apoi inainte de administrare la scoaterea sau varsarea lor din
ambalajul respectiv. In afara de verificarea scriptica de pe etichete
asistenta trebuie sa recunoasca medicamentele dupa ambalare,
consistenta, mod de cristalizare, culoare, miros, gust, fluiditate.
Orice greseala poate fi inlaturata daca asistenta cunoaste bine
medicamentele cu care lucreaza si nu administreaza nici un fel de
medicament asupra caruia are cea mai mica indoiala.
3. Verificarea calitatii medicamentului administrat
Decolorarea sau supracolorarea, precipitate, sedimente sau flacoane in
solutii, lichefierea medicamentelor solide, tulburarea sau opalescenta lor
denota o alterare a lor.
Medicamntele alterate nu vor fi administreate bolnavilor.
Prin alterare unele medicamente isi pierd din eficacitate, altele insa se
transforma in produse toxice, daunatoare organismului.
4. Respectarea cailor de administrare
Efectul unor medicamente este legat de calea de administrare. Intensitatea
efectului depinde de calea prin care a fost administrat medicamentul.
Nerespectarea cailor de administrare duce la periclitarea efectului
medicamentelor, la efecte nedorite, contrarii precum si la complicatii
locale la locul injectiilor.
5. Respectarea dozajului prescris
Odata cu identificarea medicamentelor se vor verifica si dozele prescrise.
Dozele notate in foile de observatie trebuie sa corespunda cu cele din
condicile de predare si cu adnotarile asistentei de la vizita.
Orice lipsa de concordanta va fi raportata medicului pentru a preciza doza
reala necesara.
6. Respectarea orarului de administrare
Medicamentele vor fi administrate in ritmul prescris. Nerespectarea
orarului poate duce la fenomene cumulative si de intoxicatii grave sau la
ineficacitatea tratamantului.
Medicamentele se descompun sau se elimina in organism in anumite
limite de timp. Administrarea la intervale mai scurte decat timpul lor de
eliminare duce la cumulare de la doze terapeutice la doze toxice sau chiar
letale.
7. Respectarea somunlui bolnavului
Bolnavii nu vor fi desteptati din somnul fiziologic niciodata pentru
administrarea medicamentelor simptomatice, precum si pentru
majoritatea celor patogenice.

33
Stabilirea orarului de administrare a medicamentelor care necesita o
concentratie continua in sange, trebuie facuta astfel incat, dupa
posibilitati, sa fie respectat somnul de noapte si de dupa masa.
8. Evitarea incompatibilitatii dintre medicamente
Cand se administreaza mai multe medicamente deodata, asistenta isi
poate modifica munca prin turnarea solutiilor sau picaturilor diferite in
acelasi pahar.
Numeroase medicamente devin insa ineficace sau chiar daunatoare prin
degradare, precipitare daca se amesteca cu altele.
9. Administrarea imediata a medicamentelor deschise
Medicamentele injectabile nu se pastreaza in stare deschisa. Fiolele, odata
deschise, vor fi injectate imediat.
Medicamentele sterile, odata deschise se injecteaza, pe de alta parte
contactul solutiilor cu aerul poate sa scada eficacitatea medicametului.
10.Respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor
Asistenta va pastra o ordine precisa in administrarea diferitelor
medicamente. Medicatia va incepe cu administrarea tabletelor, solutiilor
si picaturilor, va continua cu injectiile si la sfarsit ovulele vaginale si
supozitoarele.
11.Luarea medicamentelor in prezenta asistentei
La bolnav nu trebuie sa ramana nici un medicament, ele vor fi
administrate personal de catre asistenta medicala.
12.Servirea bolnavului spitalizat cu doze mici de medicamente
Bolnavul va primi deodata numai o doza unica pe care o va lua in
prezenta asistentei.
13.Prevenirea infectiilor intraspitalicesti
La administrarea parenterala a medicamentelor se vor pastra conditii
riguroase ale osepriei.
Pentru medicamentele injectabile va utiliza seringi si ace sterile, separate
pentru fiecare injectie chiar la acelasi bolnav.
14.Lamurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise
Asistenta medicala va explica bolnavului ce anume asteapta medicul de la
aceste medicamente si in cat timp se va instala efectul lor. Va preveni
bolnavul asupra eventulelor manifestari secundare care se pot ivi in urma
utilizarii medicamentelor.
15. Raportarea imediata catre medicul sectiei a greselilor de administrare a
medicamentelor
Orice greseala de administrare se raporteaza imediat medicului care luand
cunostinta de greseala comisa, poate lua masuri pentru a preveni
complicatiile.
Neraportarea in timp a greselilor poate atrage consecinte grave sau chiar
fatale.

34
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Medicamentele sunt substante de origine animala, vegetala sau chimica


transformate prin operatii farmaceutice intr-o forma de administrare: comprimat, fiola,
supozitoare.
Calea orala
Pe calea orala se pot lua medicamente sub forma de tableta, capsula, fiola,
comprimat, siropuri.
Efectul medicamentelor este usor intarziat datorita absortiei mai lente in sange.
In cazul osteomielitei am aplicat un tratament riguros bazat pe antibiotice,
solutii izotane si usoare analgezice.
Dintre acestea cele mai importante sunt:
1. Eritromicina
2. Rifamepicina
3. Algocalmin
4. Diazepam

Rolul asistentei medicale in tratament si ingrijire

Hidratarea organismului prin perfuzie

Calea intravenoasa este singura cale judicioasa pentru reechilibrarea


hidroionica si valemica a organismului.
Perfuzia intravenoasa picatura cu picatura poate fi utilizata pentru urmatoarele
scopuri:
- hidratarea si mineralizarea organismului in stari de dezechilibru hidro-
mineral;
- administrarea medicamentelor in perfuzii continue si doze la care se
urmareste un efect prelungit;
- pentru completarea proteinelor sanguine in caz de hipo si disproteinemie;
- pentru alimentatia pe cale poreuterala;
- pentru perfuzia de sange.
Materiale necesare:
- trusa de perfuzat ambalata original
- benzi de leucoplast pentru fixarea acului sau a carmelei de plastic si a
tubului perfuzorului de pielea bolnavului
- o musama sau un prosop steril sub membrul in care se face perfuzia
- o tavita renala
- substanta de perfuzat
- tampoane de vata
- comprese
- garou

35
Pregatirea bolnavului
Administrarea intravenoasa a lichidelor se face in deculit dorsal in una din venele
bine vizibile si proeminente.
Se pot utiliza venele de la plica cotului, cefalica sau bazilica, vena safen interna,
venele maleolare etc.
Pregatirea bolnavului trebuie facuta cu multa putere de convingere, caci durata
mai indelungata a operatiei cere si o contributie mai mare din partea bolnavului in ceea
ce priveste mentinerea pozitiei corecte.
Membrul in care se face perfuzia se aduce in abductie fiind sprijinit pe o masuta
sau de o perna mai dura, acoperita cu o mausama sau cu un prosop steril.
Etape de executie
Aparatul montat si incarcat se evacueaza de aer si lichidul rece din tub, dupa
metode cunoscute.
Vom privi atent, dezinfectam locul punctiei, atasam garoul, identificam vena,
desfacem garoul.
Dupa ce vena s-a evidentiat suficient, se face punctia venoasa pentru a monta
perfuzia. Cu degetul mare de la mana stanga se imobilizeaza pielea la 2-4 cm sub locul
unde se face punctia iar cu restul mainii se intinde pielea segmentului de membru unde
se face punctia si se tine imobilizat membrul respectiv. Acul adaptat la perfuzor se tine
in mana dreapta si se inteapa pielea in vena astfel:
a) in primul rand se inteapa pielea deasupra locului care este fixat de
policele stang;
b) se introduce usor de-a lungul peretelui anterior al venei, oblic catre vena,
pana cand se simte ca a fost intepata vena;
c) se patrunde in lumenul venei, se “incarca” vena pe ac si se continua
inaintarea in lumenul ei, inca 2-3 cm avand grija sa nu iasa prin peretele
opus.
Apoi se deschide imediat prestubul pentru a permite scurgerea lichidului din
rezervor in vena. Dupa ce s-a verificat daca perfuzia lichidului se face fara obstacol,
asistanta va fixa cu benzi de leucoplast pavilionul acului si portiunea imediat vecina a
tubului de pielea bolnavului.
Vieza de curgere a lichidului perfuzat se regleaza prin ridicarea rezervorului la o
inaltime de 1 m si cu ajutorul prestubului in asa fel incat numarul picaturilor sa
corespunda cu cantitatile care trebuiesc sa se administreze.
Operatia de schimbare trebuie sa se petreaca in timp cat mai scurt pentru ca
sangele refulat prin ac sa nu se coaguleze.
Prin perfuzia intravenoasa picatura cu picatura se pot administra nu numai lichide
hidratante, ci si solutii alimentare cu valoare calorica inalta, solutii medicamentoase,
seruri imune.
Tratamentul perfuzabil al osteomielitei
Cuprinde:
- complex de vitamine antiinfectios
- tratament antibiotic si anume: oxacilina, gentamicina, eritromicina
- asigurarea unei hidratari corespunzatoare perfuzabile
36
SPITALUL CLINIC “SFANTUL IOAN”
SECTIA ORTOPEDIE

CAZUL CLINIC Nr. I

Proces de ingrijire pe perioada


20.04.2002-26.04.2002

CULEGEREA DATELOR

1. Prezentarea medicala

Domnul C. J. in varsta de 60 ani cu domiciliul in srada Soldat “Ilie Mihai”, nr. 3,


sector 3 Bucuresti se prezinta la camera de garda a spitalului clinic “Sfantul Ioan” pe data de
8.04. 2002 pentru internare cu diagnosticul de trimitere de OSTEITA FEMUR DREPT,
prezentand urmatoarele:
- durere coapsa dreapta
- abces fistulizant femur drept
Bolnavul locuieste impreuna cu sotia sa si cei doi copii inter-un apartament
cu 3 camere in conditii decente de viata.
Din antecedentele personale reiese ca bolnavul mentioneaza ca probleme patologice:
- TBC osos operat in 1977
- adenom de prostata in 1998
- neaga hepatita, alergie la medicamente.
Antecedentele meredocolaterale fiind fara legatura cu boala actuala.
Din istoric se pot mentiona urmatoarele:
Pacientul a fost operat in sectia noastra, in data de 15.03.2002 pentru granulom de fir
dupa artrodeza de sold drept (1977).
In luna aprilie pe cicatricea post-operatorie apare o fisura cu eliminari sangvinalente,
ulterior purulente, bolnavul prezentand totodata durere, febra si stari de oboseala.

EXAMEN CLINIC

- stare generala buna

Sistemul ganglionar: ganglioni nepalpabili, nedurerosi


Tegumente si mucoase: normal colorate
Aparatul respirator: torace normal comformat, anepliatii costale simetrice, vibratii
vocale transmise bilateral, sonoritate pulmonara normala, murmur vezicular drept
37
Aparatul cardiovascular: zona precordiala de aspect normal, soc apexian in spatiul v
intercostal stang, zgomote cardiace ritmice.
TA = 100/60 mm Hg
AV = 76 b/min
Aparatul digestiv: abdomen suplu cu respiratie, splina, ficat in limite normale, tranzit
intestinal prezent.
Aparatul neurogenital: loje renale libere, mictiuni fiziologice
Aparatul loco-motor:
Subiectiv:
Durere coapsa dreapta
Obiectiv:
Bolnav in decubit dorsal la planul de examinare. Membrul pelvin drept are o scurtare
aparenta de aproximativ 8 cm pe rama segmentului femural.
Pe fata interna a coapsei si soldului drept cicatrice post operatoriela aproximativ 22
cm.
Pe fata postero-externa a coapsei, cicatrice post-operatorie de aproximativ 6 cm.
In treimea medie, orificiu fistulos cu eliminari sero-purulente.
Mobilitatea activa si pasiva la nivelul soldului drept abolita.

Pentru investigarea starii generale se relizeaza urmatoarele examene biochimice si


hematologice:

Data Denumirea analizei Rezultat


10.04.2002 1. WBC 5.1. 10³/mm³
2. RBC 4.59 10³/mm³
3. HGB 13.0 g/dl
4. HTC 40.7 %
5. TGO 23 U/L
6. TGP 13 U/L
7. Glicemie 100 mg/dl

La data de 10.04.2002 se recolteaza secretia plagii in vederea realizarii examenului


bacteriologic.
Rezultatul indica: absenta oricarui germen.

II. Procese de ingrijire – evaluarea asistentei in cea de a doua zi de la internare,


am preluat spre ingrijire bolnavul C.J. in varsta de 60 de ani cu diagnosticul de internare
oseita femur drept dupa ce la data de 15.03.2002 a suferit o interventie pentru granulom
de fir dupa artrodeza de sold drept realizata in 1977.
Conform afirmatiilor pacientului in luna aprilie apare pe cicatricea postoperatorie
o fistula cu eliminari sangvinolente, ulterior purulente.
Coreland datele anamnestice cu cele ale examenului obiectiv se poate afirma ca
pacientul are alterata functia de mobilitate, aceasta prezentand impotenta functionala la
nivelul membrului drept si dureri.
38
Tegumentele sunt alterate la nivelul cicatricii operatorii prin prezenta fistulei cu
eliminari sero-purulente.
Pacientul prezinta modificarea comfortului, ceea ce duce la tulburarea somnului.
Functia respiratorie si circulatorie se mantine in limite fiziologice, fara
modificari. Pacientul prezinta mictiuni fiziologice si tranzit intestinal.
Analizand datele provenite de la examenul obiectiv si din culegerea datelor pot
afirma ca pacientul are alterate urmatoarele nevoi:
1. NEVOIA DE A SE MOBILIZA
Probleme:
- dureri la nivelul coapsei
- impotenta functionala
- risc de infectie
Diagnostic de ingrijire:
- alternarea mobilitatii prin prezenta procesului infectios grefat si cicatrice
post operatorie manifestata prin impotenta functionala la nivelul
membrului drept.
- disconfort legat de prezenta infectiei manifestat prin durere si secretii
purulente
Obiective:
- pacientul sa nu mai prezinte dureri
- remiterea procesului infectios
- sa se mobilizeze in limite normale
Interventii:
- se administreaza medicatia prescrisa
- se invata pacientul exercitii de mentinere a tonusului muscular.

2. NEVOIA DE A AVEA TEGUMENTE INTEGRE SI CURATE


Probleme:
- dezechilibrul integritatii tegumentelor
- carente de igiena
- tumefactia femurului drept
Diagnostice de ingrijire:
- alterarea tegumentelor prin prezenta cicatricei operatorii
- prezenta sechelelor
Obiective:
- pacientul sa prezinte tegumentele curate si integre
- remiterea procesului infectios
Interventii:
- se realizeaza toaleta locala
- se schimba si se supravegheaza pansamentul
- pacientul sa beneficieze de o igiena corespunzatoare in 24 h

3. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI


Probleme:
39
- alterarea modului de a dormi
- anxietate
- imposibilitatea de a se destinde
Diagnostice de ingrijire:
- discomfort legat de prezenta infectiei manifestata prin durere si secretii
purulente
- alterarea modului de a dormi legat de durere, tumefactie, greturi, varsaturi
manifestat prin insomnie
Obiective:
- pacientul sa se odihneasca corespunzator
- sa beneficieze de ore odihnitoare (8-10 h/24 h) in 48 h

Interventii:
- asigurarea unui climat corespunzator prin aerisirea camerei cu o
temperatura constanta si umiditate
- schimbarea lenjeriei de pat si corp

4. NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA


Probleme:
- dificulatate in a se alimenta si hidrata
- greturi
- varsaturi
Diagnostice de ingrijire:
- alterarea starii de nutritie legata de procesul infectios manifestat prin
greturi, varsaturi, anorexie
- tulburari digestive
Obiective:
- inlaturarea greturilor
- sa fie menajat fizic si psihic
- echilibrare hidroelectrolitica
Interventii:
- administrarea medicamentelor necesare pentru inlaturarea greturilor
- efectuez bilantul intrari iesiri pe 24 h
- apreciez gradul de tolerare al alimentatiei
- servesc pacientul cu alimente prezentate atragator

5. NEVOIA DE A-SI MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN


LIMITE NORMALE
Probleme:
- cresterea temperaturii peste limite normale
- risc de suprainfectii
- potential de dezhidratare
Diagnostice de ingrijire:
- alterarea somnului datorita febrei
40
- dezechilibru nutritional cantitativ si calitativ datorat procesului infectios
- diminuarea procesului infectios
Obiective:
- sa nu mai prezinte modificari ale tegumentelor si ale mucoaselor
Interventii:
- asigur conditiile de mediu din salon
- aplic comprese reci si pungi cu gheata la nivelul femurului
- hidratez bolnavul cu cantitati mici si dese de lichide

41
1. NEVOIA DE A SE MOBILIZA
Definitie: A misca si a avea o buna postura sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in miscare, de a-si mobiliza toate
partile corpului prin miscari coordonate, de a pastra diferite parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea
functiilor organice.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
- diminuarea Fizic: -impotenta - alterarea - disparitia - evaluez gradul -Diazepam 9.07.2001
mobilitatii - proces functionala la functiilor de infectiei de dependenta 1 tb. - impotenta
infectios nivelul mobilizare legat in satisfacerea functionala
piciorului de prezenta nevoii picior drept
drept procesului -realizez toaleta -fistula post
infectios la locala cu operatorie
nivelul cloramina 11.07.2001
membrului drept alcool si - stare
pe cicatricea betadine generala buna
operatorie - ajut pacientul -afebril
manifestata prin in efectuarea -secretii la
impotenta toaletei generale nivelul
functionala - pozitionez fistulei
pacientul in 20.07.2001
pozitie antalgica -prezenta
moderata de
- alterearea Psihic: - neliniste; - disconfort - crearea -linistesc secretii
starii de confort -anxietate - prezenta de datorat prezentei unei stari pacientul cu -mobilitate
Social: secretii secretiilor, durerii optime de privire la partiala
-lipsa de - durere si anxietatii confort evolutia bolii recuperata
cunoastere a Obiectiv in
modalitatilor curs de
de realizare
autoingrijire

42
2. NEVOIA DE A AVEA TEGUMENTE CURATE SI INTEGRE
Definitie: A fi curat, ingrijit, a-ti proteja tegumentele si mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si
pielea sanatoasa, asa incat aceasta sa-si pota indeplini functiile.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
- alterarea Fizic: -secretii sero- - alterarea - pacientul sa - asigur -Diazepam 9.07.2001
integritatii - fistula la purulente integritatii prezinte conditiile de 1 tb. - fistula
tegumentelor nivelul plagii -intreruperi tegumentelor tegumente mediu adecvate -secretii
operatorii ale prin prezenta curate si acordarii
Psihic: continuitatii fistulei integre ingrijirilor
-anxietate tegumentare manifestata prin -pacientul sa -realizez toaleta 11.07.2001
Social: secretii sero- nu devina locala si - stare
-insuficienta purulente sursa de pansamentul in generala buna
cunoasterii infectii conditii aseptice -afebril
de sine si a nozocomiale - invat pacientul -secretii
necesitatilor -pacientul sa necesitatea unei seropurulente
igienice ale nu prezinte toalete la nivelul
organismului escare riguroase fistulei
- schimb pozitia 20.02.2002
in pat a -pacient
bolnavului ori afebril
de cate ori este -stare
nevoie generala buna
-realizez masaj –secretii
la nivelul purulente
zonelor de
presiune

3. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

43
Definitie: Este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se odihni in bune conditii, timp suficient astfel incat
sa-I permita organismului sa obtina randamentul maxim.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
- alterarea starii -proces -dureri - disconfort -diminuarea - evaluez gradul -Diazepam 9.07.2001
de confort infectios legat de discomfortului de alterare a 1 tb. -
prezenta nevoii pacientulprez
procesului -ajut la inta dureri
infectios diminuarea care il
manifestat durerilor prin impiedica sa
prin dureri refrigerarea la doarma
nivelul plagii -are
- are insuficeienta -disconfort -insomnie -alterarea -pacientul sa - vorbesc cu insuficienta
de somn si -anxietate somnului si beneficieze de pacientul de somn
odihna odihnei ore suficiente incercand sa
datorita de somn si diminuez 11.07.2001
discomfortulu odihna anxietatea -insomnie
i si anxietatii -invat pacientul -pacientul
manifestata sa se relaxeze prezinta
prin insomnie gandindu-se la anxietate
ceva placut
-realizez inanite 20.02.2002
de culcare -pacientul
toaleta generala doarme putin
pentru relaxarea -anxietate
muschilor diminuata

44
4. NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA
Definitie: Oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente de buna calitate si in cantitate
suficienta pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indispensbila unei bune
functionari.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Deficit de alimente si Social: -greutate in - nutritie -sa fie echilibrat - invat bolnavul sa -metro-clopramid
lichide -lipsa fondurilor asigurarea dezechilibrata din punct de vedere efectueze exercitiile -irplex
materiale rezervelor zilnice hidro-electrolitic in cavitatii bucale in - calciu gluconic Obiectivul unu
Psihic: alimentare 24 h fiecare zi realizat
-anxietate -iritabilitate -pacientul sa nu - efectuez bilantul
mai fie anxios in intrari-iesiri pe 24 h
24 h

Alimente Social: -slabicune -alimentatia - -bolnavul sa - servesc paciantul cu


necorespunzatoare - imposibilitatea musculara necorespunzatoar beneficieze de un alimente prezentate
de a-si procura -oboseala e are legatura cu aport lichidian si atragator si impreuna
alimentele -scadere imposibilitatea alimentar suficient alcatuim regimul Obiectivul doi
necesare ponderala de a-si procura alimentar realizat
alimente

Greturi, varsaturi Social: -scadere in -tulburari - bolnavul sa se - sustin bolnavul


- aport lichidian- greutate digestive legate hidrateze si il incurajez
alimentar de hidratare corespunzator Obiectiv trei
insuficient insuficienta, pentru a avea o
oferinu-I un realizat
anorexie stare de bine in 24 mediu de
manifestata prin h securitate
scaderea in -servesc pacientul cu
greutate alimente prezentate
atragator
5. NEVOIA DE A-SI MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE

45
Definitie: Mentinerea temperaturii in limite normale este o necesitate a organismului de a conserva o temperatura la un
grad aproximativ constant pentru a-si mentine o stare de bine.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Hipertermie Fizic: -febra -alterarea -scaderea febrei - asigur bolnavului -Ringer 500 ml
-proces -reducerea temperaturii -asigurarea o camera aerisita -Glucoza 500
infectios mobilitatii corpului ca confortului necesar -aplic comprese ml Obiectivul unu
urmare a bolnavului reci la nivel axilar -Algocalmin realizat
procesului si la plici
infectios - schimb pozitia
manifestat prin bolnavului la
febra de tip fiecare 24 h
septicemic

Modificarea starii Psihic: -oboseala -anxietate legata - sa beneficieza de


de confort -anxietate -cefalee de slabiciune confort psihic si sa
-slabiciune manifestata prin se diminueze
alterarea starii de anxiatatea Obiectivul doi
confort realizat

Potential de Psihic: -neliniste -ptential de - sa fie echilibrat -hidratez bolnavul


deshidratare -anxietate -disconfort deshidratare hidro-electrolitic cu cantitati mici si
-stres -refuz lichidian legat de -sa beneficieze de dese de lichide Obiectiv trei
-transpiratie anxietate, stres un aport lichidian realizat
manifestat prin
refuz lichidian

Nevoia fundamentala Manifestari de Obiective Interventii autonome

46
independenta
1. Nevoia de a se imbraca - capacitatea fizica, mobilitatea -mentinerea fortei musculare -il invat sa-si aleaga singur
si dezbraca articulara, tonus muscular, -schimbarea lenjeriei de corp imbracamintea si accesoriile
maturitate psihosociala ori de cate ori este nevoie corespunzatoare
-il invat exercitii fizice si
posturi pentru mentinerea
tonusului fizic
2. Nevoia de a comunica - functionare adecvata a -sa-si mentina integritatea -invat pacientul: sa utilizeze
cu semenii organelor de sunet mijloacelor de comunicare mijloace specifice de exprimare
-debit verbal: usor, ritm -captarea increderii in echipa a sentimentelor
moderat, limbaj clar, precis de ingrijire - sa fie receptiv
3. Nevoia de a-si practica -pacientul participa la slujbe -respectarea convingerilor care -determin pacientul sa-si
religia religioase sa-I permita efectuarea exprime propriile convingeri si
-citeste carti si reviste actiunilor religioase valor
religioase
4. Nevoia de a fi preocupat -integritatea psihica Pacientul trebuie sa: -il orientez spre acele activitati
in vederea relizarii -pacientul manifesta ambitie in - sa-si continue activitatile corespunzatoare
relizarea activitatilor specifice conform varstei si aptitudinilor -il stimulez pentru a obtine
varstei sale sale performanta dorita
-sa-si cunoasca in continuare
resursele intelectuale
5. Nevoia de a se recrea - scaderea starii de incordare -planificarea impreuna cu -pacientul este multumit
-capacitatea fizica buna pacientul a activitatilor
-dezvoltarea psihologica si recreative
emotionala optima -asigurarea conditiilor necesare
realizarii acestor activitati
6. Nevoia de a invata cum -dorinta si interesul de a invata Pacientul trebuie: -organizez activitati de educatie
sa-si pastreze sanatatea -acumularea de cunostinte - sa cunoasca norme de pentru sanatate
mentinere a sanatatii -informez cu privire la boala
- sa cunoasca date despre boala
sa

47
SPITALUL CLINIC “SFINTUL IOAN”

SECTIA ORTOPEDIE

CAZUL CLINIC Nr. II

Proces de ingrijire pe perioada


20.04.2002-26.04.2002

CULEGEREA DATELOR

1. Prezentarea medicala

Domnul P.Z. in varsta de 19 ani, domiciliu in str. Brancoveni, nr. 14, sector
3, Bucuresti se prezinta la sectia ortopedie la spitalul “Sf. Ioan” cu diagnosticul de
asteomielita acuta metafiza inferioara femur drept in ziua de 14.04.2002.
La internare bolnavul prezinta:
- tumefactie a genuchiului drept si coapsa dreapta in treimea inferioara
- inapetenta, grturi, varsaturi
Istoricul bolii:
Bolnavul a fost internat in perioada 3.03.2002 – 11.03.2002 la spitalul
“Grigore Alexandrescu” pentru tumefactie, durere, impotenta functionala.
In urma analizelor efectuate, rezultatul hemoculturii a iesit pozitiv cu
stafilococ auriu stabilinu-se diagnosticul de osteomielita acuta metafiza inferioara
femur drept.
In timpul spitalizarii a urmat un tratament de ameliorare a bolii fapt pentru
care nu a fost incizat, astfel ca se transfera pe sectia de ortopedie a spitalului
“Sfantului Ioan” pentru continuarea tratamentului de specialitate a leziunii de
osteomielita treimea inferioara femur drept.
Antecedente heredo-colaterale – mama decedata
Antecedente personale
- fiziologice – nu avem date
- patologice – hepatita tip B
La internare bolnavul prezinta la examenul general:
- tegumente palide;
- mucoase umede;

48
- fauere curate;
- tesut conjunctivo-adipos normalo reprezentat;
- torace normal conformat;
- zgomote cardiace ritmice – 80 b/ minut, TA= 110/65 Hg;
- rinichi nepalpabili, mictiuni spontane;
- orentat temporo-spatial.
-
Examenul aparatului locomotor

La inspactie: In deculat dorsal cu membrele inferioare in extensie se constata


o discreta tumefactie a genuchiului drept care are reliefuri osoase.
La palpare: Se constata discret soc ratulian iar metafiza inferioara a
femurului este dureroasa la presiune.
Flexia, extensia genuchiului sunt posibile. Nu se incizeaza, se imobilizeaza
in aparat gipsat pelvipedias drept.

II. Proces de ingrijire

Am preluat in ingrijire in cea de a doua zi de la internare pe bolnavul P.Z. in


varsta de 19 ani cu diagnosticul de internare ostomielita metafiza inferioara femur
drept.
Din discutiile cu el, am constatat ca pacientul este comunicativ, putin anxios
fiind speriat de boala sa, orientat temporo-spatial si prezinta urmatoarele constante
biologice:
- repiratie ritmica asimetrica, cu o frecventa de 17 rep/ min
- tensiune arteriala = 110/65 Hg
- temperatua = 38,4 C
Bolnavul este purtator al unui aparat gipsat la nivelul femurului drept si
prezinta o tumefactie la genuchiul drept si coapsa dreapta in treimea inferioara cu
recomandare de repaus la pat, impotenta functionala, adaugandu-se si tulburari
digestive (greturi, varsaturi, inapetenta).
Bolnavul are un somn neodihnitor datorita starii de hipertermie, a mediului
necunoscut, conditii impuse de spitalizare.
Analizand datele subiective si obiective, rezultatele examenului clinic si
paraclinic, bolnavul prezinta urmatoarele probleme de ingrijire:
- postura inadecvata
- imobilizarea in atele gipsate
- anxietate
- dificultate in a se alimenta si hidrata

49
1. NEVOIA DE A SE MISCA SI A-SI MENTINE O POSTURA
ADECVATA

Probleme:
- dificultate in mobilizare
- alterarea starii de confort

Diagnostic:
- dezechilibrul mobilitatii fizice
- durere
- tumefactie

Obiectivul:
- bolnavul sa se poat mobiliza
- sa nu prezinte complicatii
- sa aiba o stare de confort

Interventii:
- efectuarea exercitiilor fizice
- pozitionarea bolnavului in pozitia antologica pentru evitarea durerii

2. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

Probleme:
- stare de insomnie
- imposibilitatea de a se destinde
- alterarea somnului

Diagnostic de ingrijire:
- discomfort legat de prezenta tumefactiei
- alterarea modului de a dormi legat de durere

Obiective:
- sa se odihneasca corespunzator
- sa beneficieze de ore odihnitoare

Interventii:
- asigurarea unui climat corespunzator unui somn odihnitor
- schimbatul lenjeriei de corp si de pat

50
3. NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA

Probleme:
- dificultate in a se alimenta si hidrata
- greturi
- varsaturi

Diagnostic de ingrijire:
- alterarea starii de nutritie legata de procesul infectios
- anorexie, greturi

Obiective:
- inlaturarea greturilor
- sa fie menajat fizic si psihic

Interventii:
- efectuarea toaletei bucale in fiecare zi

4. NEVOIA DE A-SI PASTRA TEGUMENTELE CURATE

Probleme:
- alterarea integritatii tegumentelor prin aparitia tumefactiei

Diagnostic de ingrijire:
- carente de igiena
- mucoase uscate
- durere

Obiective:
- sa fie echilibrat fizic si psihic
- sa nu mai prezinte complicatii

Interventii:
- pacientul va fi echilibrat hidroelectrolitic
- realizez un pansament in conditii aseptice
- realizez toaleta locala

51
1. NEVOIA DE A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA
Definitie: A misca si a avea o buna postura sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in miscare, de a-si mobiliza toate
partile corpului prin miscari coordonate, de a pastra diferite parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea
functiilor organice.

Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea


dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Dezechilibrul Fizic: -durere -dezechilibrul - sa nu mai -bolnavul sa Rifampicina
mobilitatii fizice - prezenta -tumefactie I n mobilitatii fizice prezinte durere si efectueze exercitii -oxacilina
aparatului treimea legat de prezenta sa se siminueze printr-o crestere
gipsat inferioara a aparatului gipsat procesul de gradata a
-oboseala femurului drept manifestat prin inflamatie miscarilor in Obiectivul unu realizat
-slabiciune durere, tumefactie -sa nu mai functie de toleranta
a femurului drept prezinte pentru satisfacerea
complicatii in 24 nevoilor
h

Dificultate de a Fizic: -limitarea -dificultate in a - pacientul sa se -asigurarea


ramane in pozite -lipsa de amplitudinii ramane in pozitie poata mobiliza paciantului o
functionala cunoastere a miscarii functionala legata singur in putine pozitie corecta
modalitatilor de de lipsa de zile - schimbarea
folosire a cunoastere a -sa aiba o posura pozitiei pacientului Obiectivul doi realizat
mijloacelor modalitatilor de adecvata la 2 h
ajutatoare folosire a
pentru deplasare mijloacelor
ajutatoare
Potential de Psihic: -astenie -potential de -bolnavul sa aiba -incurajez bolnavul
accident - anxietate -slabiciune accident legat de o forta musculara in mentinerea
-pierderea anxietate pastrata in 24 h tonusului muscular
echilibrului manifestat prin -sa fie echilibrat -comunic eficace
-neliniste pierderea psihic in 3 zile cu bolnavul Obiectivul trei realizat
echilibrului astenic,
neliniste,
slabiciune
musculara

52
2. NEVOIA DE A-SI PASTRA TEGUMENTELE SI MUCOASELE INTEGRE
Definitie: A fi curat, ingrijit, a-ti proteja tegumentele si mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si
pielea sanatoasa, asa incat aceasta sa-si pota indeplini functiile.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Dificultatea de a-si Fizic: -mucoase uscate -ddificultate in - pacientul sa -ajut pacientul in
mentine - durere -tumefactiea asigurarea unei prezinte efectuarea toaletei
tegumentele curate -tumefactie femurului drept igiene adecvate tegumente si zilnice: fata, gat,
-proces -carente de legata de procesul mucoasele in 24 membre
osteomielitic igiena osteomielitic de ore Obiectivul unu realizat
-pacientul sa
beneficieze de o
igiena
corespunzatoare
in 24 ore

Alterarea Fizic: -tegumente -alterarea - pacientul sa fie -evaluez starea de


echilibrului -intoleranta modificate integritatii echilibrat deshidratare si
hidroelectrolitic digestiva -greturi tegumentelor legat hidroectrolitic in asigur un aport
-varsaturi de intoleranta 24 h suplimentar de
digestiva -prevenirea lichide Obiectivul doi realizat
manifestat prin deshidratarii in
greturi, varsaturi 24 h

Intoleranta la efort Psihic: -astenie -intoleranta la -bolnavul sa -asigur intimitatea


- teama -neliniste effort legat de beneficieze de o bolnavului
- pierdere -disconfort pierderea imaginii stare de confort -ajut bolnavul sa-si
imaginii de sine de sine manifestat necesara schimbe atitudinea
prin astenie, refacerii in 3 zile
neliniste, -sa fie echilibrat Obiectivul trei realizat
disconfort psihic in 3 zile

53
3. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI
Definitie: Este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se odihni in bune conditii, timp suficient astfel incat
sa-I permita organismului sa obtina randamentul maxim.
Problema Sursa de Manifestari de Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate dependenta ingrijire Autonome Delegate
Dificultati in a dormi Fizic: -cantitate si calitate - tulburari al -inlaturarea durerii, -asigur bolnavului o
si a se odihni -durere necorespunzatoare somnului legat stresului camera curata
-stres de somn si odina de durere, stres, -bolnavul sa -aplic pungi cu Obiectivul unu
-hipertermie hipertermie prezinte un gheata realizat
echilibru al functiei
termoreglarii

Epuizare Social: -restrictie in -modificarile -educarea -stabilesc impreuna


-lipsa de miscari confortului prin paciantului privind cu bolnavul un
cunoastere a -stare de disconfort lipsa de tehnici de program de exercitii
mijloacelor de -prezenta cunoastere a destindere si Obiectivul doi
relaxare aparatului gipsat modalitatilor de relaxare realizat
relaxare si -sa beneficieze de o
destindere stare de confort
fizic si psihic

Dezechilibru psihic Psihic: -teama -dezechilibru - eliminarea -comunic cu bolnavul


-anxietate -neliniste psihic legat de anxeitatii lasanu-l sa-si exprime
-stres anxietate, stres, temerile Obiectiv trei
manifestat prin -stabilim un program realizat
tema si neliniste de somn

4. NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA

54
Definitie: Oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente de buna calitate si in cantitate
suficienta pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indispensbila unei bune
functionari.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Deglutitie dificila Fizic: -febra - deglutitie -inlaturarea febrei -rehidratez pacintul -NaCl 9%
-proces -disfagre dificila in si transpiratiei in cu cantitati mici de -Glucoza 200 ml
infectios -transpiratie legatura cu 12 h lichide reci -Ringer 500 ml Obiectivul unu in
procesul -ii administrez un -Ca curs de realizare
infectios numar de 2000-3000 -Vitamina C 500
manifestat prin calorii/zi
febra si disfagre

Anxietate Psihic: -refuz de a se -anxietate rin -bolnavul sa nu mai -evaluez starea


-neacceptarea alimenta neacceptarea fie anxios in 24 h psihica a bolnavului
bolii -stare de bolii, teama prin -ajut bolnavul sa
-teama de neliniste schimbarea recunoasca anxietatea Obiectivul doi
schimbare a modului de viata sa fata de problemele realizat
modului de manifestata prin sale
viata si a refuz de a-si
climatului asigura un aport
nutritional

Aport insuficient Social: -lipsa de -aport insuficient - sa cunoasca -educ pacientul


de alimente fata de -schimbarea alimente de nervi, legat de importanta privind un raport
nevoi modului de viata -izolare dezechilibrul valorilor calorice suficient de lichide si Obiectiv trei
si a climatului de nutritional zilnice in 24 h alimente realizat
spitalizare

Nevoia fundamentala Manifestari de independenta Obiective Interventii autonome Evaluare

55
1. Nevoia de a respira Pacientul are: Pacient independent sa-si Observ si notez zilnic in Obiectiv realizat
si a avea o buna -16 resp./ min pastreze in continuare foaia de observatii: puls,
-TA =110/65 mm Hg independenta tensiune, respiratie
circulatie
-puls = 80 b/min

2. Nevoia de a elimina Bolnavul are mictiuni spontane Bolnavul sa-si mentina Notez numarul de mictiuni Obiectiv realizat
nedureroase, scaun prezent in functia renala si digestiva si scaune in foaia de
fiecare zi normala observatii
3. Nevoia de a se Pacientul este independent in Sa-si mentina independenta Incat pacientul sa-si aleaga Obiectiv realizat
imbraca si dezbraca satisfacerea acestei nevoi si aparatul muscular integru singur accesoriile si
imbracamintea
4. Nevoia de a-si Temperatura corpului normala Pacientul sa continue Sa consume lichide in Obiectiv realizat
mantine temperatura la 36,4 masurile ce trebuiesc aplicate functie de temperatura
mediului
corpului in limite
5. Nevoia de a evita Bolnavul este optimist si are Bolnavul isi mentine in Observ satrea psihica si Obiectiv realizat
pericolele incredere in personalul medical continuare integritatea comunic cu acesta
psihica
6. Nevoia de a fi Integritate psihica, dezvoltare Sa continue efectiv -Preocupez bolnavul in Obiectiv realizat
ocupat armonioasa, ambitie activitatile si aptitudinile orice activitate care il
conform varstei intereseaza
7. Nevoia de a actiona Bolnavul participa la activitati Bolnavul sa-si mentina Observ interesul pentru Obiectiv realizat
conform propriei religioase convingerea religioasa activitatile religioase ale
pacientului
credinte
8. Nevoia de a se Bolnavul participa la activitati Bolnavul sa fie preocupat de Observ interesul pentru Obiectiv realizat
recrea recreative scop activitatile recreative ale
bolnavului
9. Nevoia de a invata Acumulare de cunostinte Sa cunoasca norme de Organizez activitati de Obiectiv realizat
suficiente mentinere a sanatatii educare si sanatate
10. Nevoia de a Bolnavul comunica eficient cu Bolnavul sa-si mentina Urmaresc comportamentul Obiectiv realizat
comunica familia si echipa de ingrijire acesta independenta bolnavului

56
SPITALUL CLINIC “SFINTUL IOAN”
SECTIA ORTOPEDIE

CAZUL CLINIC Nr. III

Proces de ingrijire pe perioada


20.04.2002-26.04.2002

CULEGEREA DATELOR

1. Prezentarea medicala

Domnul V.S. in varsta de 16 ani, domiciliu in Str. Carpati, Nr. 3, Sector 1, Bucuresti,
absolvent al liceului industrial Nr.1, se interneaza prin garda ortopediei chirurgicale al
spitalului clinic “Sfintul Ioan” pe data de 20.04.2002. pentru internare cu diagnosticul de
osteomielita glezna stinga la 72 de ore, punandu-se diagnosticul de osteomielita acuta
metafiza distala, tibia stanga in ziua de 19.06.2002.
Bolnavul locuieste impreuna cu parintii intr-un apartament cu doua camere in conditii
decente de viata.
La internare bolnavul prezinta

• Febra,
• Frisoane
• Facies vultuos
• Faringe superemic
• Durere la nivelul gleznei stangi

Istoricul bolii

Bolnavul afirma ca in urma cu trei zile au inceput dureri la nivelul gleznei stingi, fiind
insotite de cresterea temperaturii, frisoane repetate, fapt ce-l determina sa se prezinte la camera
de garda ortopedie-chirurgicala

57
Antecedente heredo-colaterale - fara importanta

Antecedente personal - fiziologice - nu avem date


- patologice - rubeola

La examenul clinic obiectiv si subiectiv, bolnavul prezinta:

- tegumente palide uscate, potential de deshidratare


- mucoase uscate, fanere curate
- tesutul conjunctiv adipos normal reprezentat
- torace normal conformat, MV prezent bilaterar, 17 resp/min., zgomote
cardiace ritmice 78 batai/min ., T A 130/60mmHg
- abdomen suplu, mobil cu respiratia, tranzit intestinal prezent
- rinichi nepalpabil, mictiuni spontane nedureroase
- bolnavul este orientat temporo-spatial

Examenul local – stabileste modificari inflamatorii ale pieli, iar metafiza


distala tibiei stangi se poate palta un abces profund sub periost care ulterior se
deschide chirurgical, se evacueaza si se face lavaj cu apa oxigenata din abundenta iar
glezna se va imobiliza in aparat ghipsat cu fereastra.
Dupa drenarea abcesului sub periost si dupa imobilizarea in aparat ghipsat, bolnavul afirma ca
durerea a mai diminuat fiind afebril, TA = 130/60mmHg, puls 78 batai/min., satrea generala fiind
satisfacatoare.
I se efectueaza pansamente in conditii aseptice, piciorul ramanand in aparat gipsat pina la
vindecare.

58
II. Proces de ingrijire – evaluarea asistentei

Am preluat spre ingrijire in cea de a treia zi de la internare pe bolnavul V.S in varsta de


16 ani cu diagnosticul de internare osteomielita meatafiza distala tibia stanga, bolnavul
prezentand cu trei zile inainte de internare un sindrom infectios cu febra, frisoane, facies vultos,
faringe hiperemic, cu greutate in deglutitie, impotenta functionala la nivelul gleznei stangi, cu
semne de imfamatie locala.
Din discutia avuta prin culegerea datelor, bolnavul nu poate preciza motivele
care au determinat modificarile la nivelul gleznei neaducandu-si aminte de nici un
tarumatism minor.
Inca de la internare se punctioneaza zona tumefiata aspiranduse o secretie
purulenta si in urma radiografiei se pune diagnosticul de osteomielita, iar
simtomatologia generala are ca punct de plecare abcesul de la nivelul superiostului.
Ca urmare acestui fapt se poate aprecia un risc de alterare al tegumentelor, o
mobilitate redusa membrului, mai mentionez efectuarea drenajului abcesului
superiostic si montarea de aparat gipsat cu fereastra impunand tehnici de ingrijire
atat asupra aparatului gipsat cat si a plagi a tubului de dren de la nivelul abcesului
cu obligativitatea de respectare a regulilor de asepsie pentru prevenirea
complicatiilor si stoparea procesului infectios.
Bolnavul prezinta un grad de dificultate in alimentatieprin greutatea in a
inghiti, legat de hiperemie faringiana cat si prin imobilizare in aparat ghipsat,
restrictia in miscari.
Se mai poate aprecia o stare de discomfort, anxietate, neliniste, durere prin
prezenta aparatului ghipsat a tubului de dren cu ore de odihna nesatisfacatoare.
Procesul infectios local cu afectarea generala a stari si descarcarea toxinelor
microbiene in singe determina o crestere a temperaturi corpului, bolnavul
prezentand dificultate de a se autoingriji. Este adaptat la mediul spitalicesc,
colaboreaza cu personalul medical facandu-si noi cunostinte, ascultand muzica,
citeste reviste.

Evaluand si apreciind datele culese pot evalu ca probleme de ingrijire


urmatoarele:
-imposibilitatea de a se deplasa,
-dificultatea de a se alimenta si hidrata,
-ore de somn si odihna insuficiente,
-incapacitatea de a-si acorda ingrijiri igenice,
-dezechilibru in procesul termoreglarii.

59
Diagnostic de ingrijire
1. Dificultate de a se misca legat de prezenta aparatului gipsat manifestat prin
intoleranta la effort

2. Dezechilibru nutritional cantitativ si calitativ datorita procesului infectios


manifestat prin febra, frisoane, faringe superemic, facies vultos.

3. Alterarea somnului datorita febrei, durerilor, anexietati manifestat prin teama,


neliniste.

4. Deficit de autoingrijire legat de prezenta aparatului gipsat manifestat prin


oboseala, slabiciune musculara, intoleranta la activitate.

5. Dezechilibru in procesul termolegrari legat de proces infectios manifestat prin


tegumente si mucoase uscate, facies vultos, faringe superemic.

Pacientul are perturbate urmatoarele nevoi:

1. Nevoia de a se misca si a-si mentine o postura adecvata


2. Nevoia de a-si pastra tegumentele si mucoasele integre si curate
3. Nevoia de a dormi si a se odihni
4. Nevoia de a se alimenta si hidrata
5. Nevoia de a-si mentine temperatura corpului in limite normale

60
1. NEVOIA DE A SE MISCA SI A AVEA O POSTURA ADECVATA
Definitie: A misca si a avea o buna postura sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in miscare, de a-si mobiliza toate
partile corpului prin miscari coordonate, de a pastra diferite parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea
functiilor organice.

Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea


dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Imposibilitatea de a Fizic: -prezenta -dificultate de a se - pciaentul sa nu -observ si masor la -Oxacilina
se deplasa - prezenta puburilor de dren misca legat de devina sursa de fiecare 15’: facies, -Gentamicina
aparatului -greutate in prezenta aparatului infectii puls, TA, respiratie
gipsat deplasare gipsat, manifestat nozocomiale pe -controlez si verific
-intoleranta la prin intoleranta la perioada de tuburile de dren Obiectivul unu realizat
efort effort, greutate in spitalizare -asigur bolnavului
deplasare -urmarirea o pozitie
functiilor vitale a confortabila si
tuburilor de dren aplic pungi cu
-sa aiba forta gheata la nivelul
musculara gambei stangi
pastarata
Restrictie in Fizic: -limitarea -restrictie in -educatia -efectuez exercitii
miscari -lipsa de amplitudinii miscari prin lipsa bolnavului pasive apoi active
cunoastere a miscarii cu in cunoastere a privind folosirea in functie de
modalitatilor de scaderea fortei mijloacelor mijloacelor toleranta fizica a
folosire a musculare ajutatoare pentru auxiliare pentru pacientului Obiectivul doi in curs de
mijloacelor deplasare, deplasare: -schimb pozitia la realizare
ajutatoare manifestat prin bastoane, carje fiecare 2 ore
pentru deplasare scaderea fortei masand zonele
musculare predispuse la
escare
Risc potential Psihic: -teama -risc de accident -pacintul sa nu -comunic eficace
si actual de - anxietate -neliniste legat de anxietate mai fie anxios si cu bolnavul si il
accidente -durere manifestat prin sa fie echilibrat incurajez vorbinu-I
teama, neliniste, psihic in 24 ore. despre evolutia Obiectivul trei realizat
durere favorabila a bolii

61
2. NEVOIA DE A-SI PASTRA TEGUMENTELE SI MUCOASELE INTEGRE SI CURATE
Definitie: A fi curat, ingrijit, a-ti proteja tegumentele si mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si
pielea sanatoasa, asa incat aceasta sa-si pota indeplini functiile.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Incapacitatea de a- Fizic: -oboseala -deficit de -sa poata sa -ajut bolnavul sa-si
si acorda ingrijiri - prezenta -slabiciune autoingrijire legat devina efectueze toaleta
identice personale aparatului musculara de prezenta independent zilnica pe regiuni
gipsat -durere aparatului gipsat -sa prezinte incepand cu ochii
-intoleranta la manifestat prin tegumente si si terminand cu Obiectivul unu realizat
activiatate slabiciune mucoase integre membrele
musculara, -intarirea
oboseala, durere tonusului
muscular

Risc complicatii si Social: -prezenta -risc de - educatia -asigur o camera


suprainfectii -lipsa de tuburilor de dren suprainfectie prin pacientului linistita cu o
cunostere a -restrictie in lipsa de cunoastere privind regulile lenjerie de pat si
regulilor de miscare a regulilor de de igiena corp
igiena -fistulizare igiena elementare elementare in 24 -controlez zilnic
elementare prin prezenta ore zonele predispuse Obiectivul doi realizat
tubului de dren a escarelor si
fistulizarii si efectuez cu
restrictie in miscare bolnavul exercitii
usoare de
mobilizare
Anxietate Psihic: -iritabilitate -anxietate legat de -diminuarea -discut cu bolnavul
-izolare -modificarea mediul necunoscut anxietatii in 24 despre boala sa si il
-mediu starii de confort manifestata prin ore incurajez in
necunoscut modificarea starii -asigurarea legatura cu evolutia
de confort, confortului bolii
iritabilitate psihic Obiectivul trei realizat

62
3. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI
Definitie: Este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se odihni in bune conditii, timp suficient astfel incat
sa-I permita organismului sa obtina randamentul maxim.
Problema Sursa de Manifestari de Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate dependenta ingrijire Autonome Delegate
Dificultati in a dormi Fizic: -cantitate si calitate - tulburari al -inlaturarea durerii, -asigur bolnavului o
si a se odihni -durere necorespunzatoare somnului legat stresului camera curata,
-stres de somn si odina de durere, stres, -bolnavul sa linistita, aerisita si il Obiectivul unu
-hipertermie hipertermie prezinte un asez cat mai realizat
manifestat prin echilibru al functiei confortabil
somn termoreglarii sa -aplic pungi cu
neodihnitor beneficieze de 10 gheata la nivelul
ore de somn pe gleznei stangi
noapte

Epuizare Social: -restrictie in -modificarile -educarea -stabilesc impreuna


-lipsa de miscari confortului prin paciantului privind cu bolnavul un
cunoastere a -stare de disconfort lipsa de tehnici de program de exercitii
mijloacelor de -prezenta cunoastere a destindere si fizice in limita Obiectivul doi
relaxare aparatului gipsat modalitatilor de relaxare tolerantelor realizat
relaxare si -sa beneficieze de o -administrez inainte
destindere si stare de confort de culcare un pahar
reclasare cu fizic si psihic cu lapte cald
restrictie in
miscari

Dezechilibru psihic Psihic: -teama -dezechilibru - eliminarea -comunic cu bolnavul


-anxietate -neliniste psihic legat de anxeitatii lasanu-l sa-si exprime
-stres anxietate, stres, temerile si il ajut sa Obiectiv trei
manifestat prin gandeasca pozitiv realizat
tema si neliniste -stabilim un program
de somn

63
4.NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA
Definitie: Oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente de buna calitate si in cantitate
suficienta pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indispensbila unei bune
functionari.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Dificultate in se Fizic: -greturi - alterarea starii -inlaturarea -administrez -Metro-clopramid
aliment si hidrata -proces infectios -varsaturi de nutritie legat greturilor, bolnavului cuburi -Viplex
osos -anorexieatie de procesul varsaturilor, -Calciu gluconic Obiectivul unu
infectios anorexiei in 24 ore
de gheata, lichide realizat
manifestat prin -sa fie menajat fizic reci (sucuri,
anorexie, greturi, si psihic in timpul ceaiuri, supe)
varsaturi varsaturii pentru
indepartarea
varsaturilor si
stimularea
apetitului
Deficit de alimente Social: -greutate in -nutritie -sa fie echilibrat -invat bolnavul sa
si lichide -lipsa fondurilor asigurarea dezechilibrata din hidr-electrolitic in efectueze toaleta
materiale nevoilor zilnice lipsa fondurilor 24 ore cavitatii bucale in
Psihic: alimentare materiale cu -pacientiul sa nu fiecare zi dupa masa Obiectivul doi
- anxietate -iritabilitate greutate de a-si mai fie anxios in 24 cu musetel si realizat
asigura nevoile ore Glicerina Boraxata
alimentare -efectuez bilantul
zilnice, interri-iesiri pe 24 ore
iritabilitate

Greturi, varsaturi Social: -scadere in -tulburari -bolnavul sa se -apreciez gradul de


-aport lichidian si greutate digestive legate hidrateze toleranta al
alimentar de hidratare corespunzator alimentelor Obiectiv trei
insuficient insuficienta, pentru a ave o stare -sustin bolnavul si il realizat
-anorexie anorexie, de bine in 24 ore incurajez oferindu-I
manifestate prin -sa nu mai prezinte un mediu de securitate
scaderea in tulburari digestive - servesc pacientul cu
greutate in 12 ore alimete prezentate
atragator

64
Nevoia fundamentala Manifestari de independenta Obiective Interventii autonome Evaluare
1. Nevoia de a respira Pacientul are: Pacient independent sa-si pastreze Observ si notez zilnic in foaia de Obiectiv realizat
-16 resp./ min in continuare independenta observatii: puls, tensiune,
si a avea o buna -TA =110/65 mm Hg respiratie
circulatie -puls = 80 b/min

2. Nevoia de a elimina Bolnavul are mictiuni spontane Bolnavul sa-si mentina functia Notez numarul de mictiuni si Obiectiv realizat
nedureroase, scaun prezent in fiecare renala si digestiva normala scaune in foaia de observatii
zi
3. Nevoia de a se Pacientul este independent in Sa-si mentina independenta si Incat pacientul sa-si aleaga singur Obiectiv realizat
satisfacerea acestei nevoi aparatul muscular integru accesoriile si imbracamintea
imbraca si dezbraca corespunztoare
4. Nevoia de a-si Temperatura corpului normala la 36,4 Pacientul sa continue masurile ce Sa consume lichide in functie de Obiectiv realizat
trebuiesc aplicate in functie de temperatura mediuluiambiant si
mantine temperatura temperatura mediului ambiant sa poarte imbracaminte adecvata
corpului in limite
5. Nevoia de a evita Bolnavul este optimist si are incredere Bolnavul isi mentine in continuare Observ satrea psihica si comunic Obiectiv realizat
in personalul medical integritatea psihica cu acesta
pericolele

6. Nevoia de a fi Integritate psihica, dezvoltare Sa continue efectiv activitatile si -Preocupez bolnavul in orice Obiectiv realizat
armonioasa, ambitie aptitudinile conform varstei activitate care il intereseaza
ocupat si de a se realiza
7. Nevoia de a actiona Bolnavul participa la activitati Bolnavul sa-si mentina convingerea Observ interesul pentru Obiectiv realizat
religioase religioasa activitatile religioase ale
conform propriei pacientului
credinte
8. Nevoia de a se Bolnavul participa la activitati Bolnavul sa fie preocupat de Observ interesul pentru Obiectiv realizat
recreative scopurile sale activitatile recreative ale
recrea bolnavului
9. Nevoia de a invata Acumulare de cunostinte suficiente Sa cunoasca norme de mentinere a Organizez activitati de educare si Obiectiv realizat
sanatatii sanatate
cum sa-si pastreze
sanatatea
10. Nevoia de a Bolnavul comunica eficient cu familia Bolnavul sa-si mentina acesta Urmaresc comportamentul Obiectiv realizat
si echipa de ingrijire independenta bolnavului
comunica

65
BIBLIOGRAFIE

1. Tehnica ingrijirii bolnavului – Carol Mozes


2. Principiile medicinei interne,Vol. I – Harisae
3. Ortopedii si Traumatologie –mica enciclopedie
4. Boli infectioase – Prof. Dr. Mircea Chiotan
5. Cursuri nursing – Maria Szabo

66