Kinetoterapia

in afectiunile
de neuron
motor periferic
Kinetoterapia in afectiunile de neuron
motor periferic

Programul kinetic de recuperare se alcatuieste pe baza realitatii

clinico-functionale, a deficitului motor si senzitiv testat.Un astfel de
program va putea apoi fi adaptat oricarui bolnav cu un acelasi
sindrom clinico-functional, indifferent de etiopatogenia acestuia.
In afara sindromului clinic-functional, este important de
cunoscut tipul de leziune a nervului (neurotmesis, axonotmesis,
neurapaxia), pentru orientarea asupra momentului inceperii, a
intensitatii si duratei programului de recuperare.
Lezarea nervilor periferici determina 3 sindroame clinice de
baza: sindromul motor, sindromul senzitiv si cel vasculotrofic.
Kinetoterapia ocupa primul loc in rezolvarea primelor doua si ajuta
tratamentul celui de al treilea.
GENERALITATI
Recuperarea in sindromul motor
Principalele obiective
- Evitarea aparitiei deformarilor si atitudinilor vicioase,
(paralizia unor grupuri musculare determina dezechilibrul
fortelor aplicate asupra unui segment). Musculatura intacta
(antagonista) duce la deviatii, retracturi musculotendinoase, ele
insele cause ale unor disfunctionalitati.
Posturarile sunt tehnicile de elective
Posturile corectoare se mentin permanent, in afara perioadelor
de activitate recuperatorie
 - Evitarea atrofierii muschilor paralizati, in asteptarea aparitiei
reinervatiei spontane
Activarea muschilor paralizati se face fie prin stimulari
electrice, fie prin manevre kinetoterapeutice.
- Cresterea fortei fibrelor musculare restante sanatoase,
deoarece in majoritatea cazurilor lezarea nervului nu afecteaza
toate fasciculele sau fibrele din structura muschiului, inervatia
conservandu-se la unele dintre ele. Raportul dintre numarul
fibrelor musculare compromise si al celor cu inervatia
conservata va determina si gradul de paralizie a respectivului
muschi.
- Refacerea imaginii kinestezice este un obiectiv cu atat mai
important, cu cat segmental paralizat a fost supus si unei
imobilizari gipsate mai prelungite
- Cresterea in continuare a fortei si rezistentei musculare pe
masura ce reinervarea se produce, pentru ca pacientul sa se
apropie cat mai mult posibil de performantele motorii de
dinaintea accidentului
- Recastigarea coordonarii si abilitatilor, ca etapa finala a
refacerii complete. Pe langa exercitiile specific se foloseste si
terapia ocupationala, care va asigura – mai ales pentru membrul
superior – intreaga capacitate de autoservire, ca si pe cea
profesionala.
Recuperarea in sindromul senzitiv
Sensibilitatea pierduta trebuie refacuta, pentru ca de multe ori poate
crea un handicap mai important chiar decat paralizia.
Prima care se reface este sensibilitatea dureroasa ( intepatura cu acul),
apoi cea tactile (atingerea cu tamponul de vata), iar sensibilitatea
termica reapare in final mai intai pentru rece apoi pentru cald. Dupa
refacerea sensibilitatii protopatice, se redobandeste stereognozia.
In perioada de anestezie totala a segmentului afectat, inainte de a
incepe reeducarea propriu-zisa a sensibilitatii este important
prevenirea lezarii acestuia. Aceasta poate surveni din neatentia
pacientului ( expunere la frig, atingerea obiectelor fierbinti, raniri etc.)
sau a fizioterapeutilor ( aplicare de parafina, electroterapie etc.)
- Refacerea sereognoziei inseamna recastigarea capacitatii de
recunoastere a obiectelor atinse sau tinute in mana (volum,
forma, greutate, consistenta) fara ca aceste obiecte sa fie vazute
- Refacerea localizarii senzatiei este necesara, deoarece
reinervarea se poate face anarchic
Recuperarea in sindromul vasculotrofic
Kinetoterapia este un element important in cadrul acestui program.
Exercitiile facute in scopul recuperarii celor cu sindrom motor au prin
ele insele si un effect favorabil asupra sindromului vasculotrofic.
Raman de adaugat o serie de exercitii cu adresa directa circulatorie
periferica (posturile antideclive, exercitiile tip Bürger cu variantele
respective etc.)

Paralizia nervului circumflex

Mononeuropatia tronculara a circumflexului (frecvent traumatica)
influenteaza mushii deltoid si micul rotund, ceea ce inseamna un
deficit functional de abductie – flexie si extensie a bratului si foarte
putin de rotatie externa.
1. In cazul neurapraxiei (intrerupere functionala a
conducerii nervoase) si axonotmesis-ului ( leziune partiala),
cand exista reale sperante de recuperare functionala, programul
de reeducare se adreseaza direct deltoidului, vizand:
- Evitarea caderii umarului (umarul "in epolet") prin atrofia
deltoidului : se realizeaza prin mentinerea bratului cu o chinga trecuta
pe sub cot
- Evitarea instalarii retractiei capsulare (umarul blocat) prin
pozitionarea in abductie a bratului ( o perna in axila), ca si prin
executarea de miscari pasive pe toata amplitudinea posibila
- Evitarea ridicarii umarului prin contractia trapezului – miscare
absolut inutila si care creaza un stereotip fals de miscare.

Pe toata perioada de recuperare a fortei deltoidului, programul kinetic

a avut :

 Exercitii pentru mobilitatea si tonifierea globala a umarului

 Exercitii de mobilitate si tonifiere a coloanei cervicale
 Exercitii de mobilizare a celorlalte articulatii ale membrului
respective

2. In cazul in care paralizia este rezultatul intreruperii

totale a conducerii nervoase ( neurotmesis), se va urmari
antrenarea musculaturii accesorii, a miscarilor de abductie –
flexie – extensie ale bratului.

Flexia va fi promovata prin antrenarea brahialului,

bicepsului si marelui pectoral
Extensia ramane sa fie realizata de marele dorsal si
rotundul mare
Abductia - este miscarea principala a deltoidului ( va fi
ajutat si prin activarea supraspinosului, ajutat capetele
bicepsului si tricepsului, iar de la 70° si de catre pectoralul
mare.