Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
SPECIALIZAREA:
INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE
PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT CU
FRECVENȚĂ REDUSĂ
DISCIPLINA:
TEHNOLOGII AGRICOLE
ANUL: II
STUDENT: VESELU(STROE) ALEXANDRA DENISA
Porumbul are multiple particularităţi fitotehnice şi biologice deosebite, dintre care
amintim: rezistă bine la secetă şi căldură; are puţine boli şi puţini dăunători; se poate cultiva
pe terenuri foarte diferite şi în condiţii climatice diferite; suportă monocultura; fiind o plantă
prăşitoare, lasă terenul curat de buruieni; constituie o bună premergătoare pentru foarte multe
plante; valorifică foarte bine îngrăşămintele organice şi minerale; reacţionează foarte puternic
la aplicarea irigării; poate fi semănat şi pentru nutreţ şi chiar pentru cultura a doua; are
coeficient de înmulţire foarte mare; prin însuşirea sa de plantă unisexuat-monoică permite
obţinerea comodă a hibrizilor foarte productivi şi adaptaţi zonelor de cultivare etc.
Rotaţia
Porumbul este o cultură puţin pretenţioasă la planta premergătoare; el se autosuportă în
cultură repetată, dar nu este indicat să dureze mai mult de 3-4 ani pe acelaşi teren, în condiţiile
administrării gunoiului de grajd cel puţin o dată în acest ciclu.
Cele mai bune premergătoare pentru cultura de porumb s-au dovedit a fi culturile care
eliberează terenul de timpuriu (plantele leguminoase: mazărea, fasolea, soia, borceagurile,
trifoiul, lucerna etc.), dând posibilitatea executării lucrărilor solului din timpul verii. Sunt
indicate ca bune premergătoare şi culturile târzii (cartoful, sfecla de zahăr etc.), dacă au fost
bine gunoite şi se execută corect lucrările solului. Deoarece grâul şi porumbul ocupă mai mult
de jumătate din suprafaţa arabilă a ţării, cea mai răspândită este rotaţia grâu-porumb. Această
rotaţie prezintă neajunsul că poate duce la îmburuienarea solului şi există posibilitatea
apariţiei unor boli comune (fuzarioza) sau a unor dăunători comuni (sfredelitorul, gărgăriţa
frunzelor etc.). Pentru aceasta, se recomandă întrerupera periodică a rotaţiei grâu-porumb şi
intercalarea, după 3-4 rotaţii, a altor culturi (mazărea, soia, floarea-soarelui, sfacla de zahăr
etc.). La rândul lui, porumbul este o bună premergătoare pentru toate culturile de primăvară;
de asemenea, el devine o bună premergătoare şi pentru grâul de toamnă.
Fertilizarea
Cele mai bune rezultate se obţin atunci când se efectuează o fertilizare organo-
minerală. Porumbul asigură o bună valorificare a gunoiului de grajd, aplicat direct, în doză de
20-40 de tone la hectar, la 3-4 ani.
Lucrările solului
Pregătirea unui pat germinativ corespunzător constituie una dintre cerinţele majore
pentru reuşita culturii de porumb boabe. Astfel, pentru fiecare caz din cele ce urmează a fi
prezentate se va aplica tehnologia adecvată, specifică, urmărindu-se conservarea apei în sol,
distrugerea buruienilor şi asigurarea unui bun pat germinativ.
Parcelele pe care s-a efectuat o arătură de slabă calitate şi care se prezintă cu mari
denivelări şi resturi vegetale la suprafaţă se vor lucra, imediat ce se poate ieşi pe câmp,
cu grapa cu discuri prevăzută cu lamă nivelatoare şi în agregat cu grapa cu colţi
reglabili. În preajma semănatului se vor lucra cu combinatorul până la adâncimea de
semănat.
Parcelele care nu au fost arate până la desprimăvărare se vor trata diferenţiat, după
cum urmează: tulpinile de porumb şi floarea-soarelui care nu au fost scoase de pe
teren se vor evacua cu mijloacele existente la dispoziţia fiecărui cultivator sau se vor
toca şi împrăştia cât mai uniform pe teren (în parcelele cu mai puţine resturi vegetale,
pentru fragmentarea acestora se va lucra cu grapa cu discuri prin treceri repetate, însă
lucrarea este costisitoare şi provoacă tasarea solului, ducând totodată la întârzierea
semănatului); se va efectua cu prioritate arătura, la adâncimea de 16-18 cm, cu plugul
în agregat cu grapa stelată, pe parcelele cu sol greu, cu grad ridicat de îmburuienare, în
special cu buruieni perene, şi pe cele cu cantităţi mari de resturi vegetale la suprafaţă;
arătura se va executa când solul s-a zvântat şi brazda se revarsă în urma plugului.
Sămânţa şi semănatul
Sămânţa pentru semănat trebuie să aparţină hibrizilor recomandaţi pentru fiecare zonă
de cultură. Se recomandă a se folosi numai sămânţa hibridă, certificată F1, obţinută de la
unităţi autorizate sau unităţi de cercetare-dezvoltare. Nu este indicat a se folosi sămânţa „din
pătul”, deoarece nivelul de producţie scade în acest caz cu circa 25-40%.
Adâncimea de semănat variază în funcţie de mai mulţi factori şi este de 5-8 cm. Se
urmăreşte ca sămânţa să ajungă pe teren umed şi aşezat. Limita inferioară este de 5 cm şi se
practică pe parcelele cu umiditate suficientă şi în solurile mai grele, cu textură argiloasă.
Semănatul se execută cu semănătorile SPC-4, SPC6(8) sau SERO-6(8), bine pregătite şi
corect reglate, pentru a asigura o repartizare cât mai uniformă a plantelor pe suprafaţa
cultivată.
Lucrări de îngrijire .
Prin lucrările de întreţinere se urmăresc: combaterea buruienilor, conservarea apei în
sol, combaterea bolilor şi a dăunătorilor etc. Se va avea în vedere că porumbul este o cultură
sensibilă la îmburuienare, în special în primele faze de vegetaţie. În acţiunea de combatere a
buruienilor se folosesc atât metode agrotehnice clasice (lucrarea cu sapa rotativă sau grapa cu
colţi, praşile mecanice şi manuale), cât şi metode chimice, prin aplicarea erbicidelor şi, cel
mai bine, aplicarea împreună a celor două metode. Lucrarea cu sapa rotativă se efectuează
înainte de răsărire sau când porumbul are 4-6 frunze, când solul este zvântat şi numai după ce
s-a ridicat roua. Sapa rotativă mobilizează solul pe adâncimea de 3-6 cm, agregatul se
deplasează cu viteza de 11-13 km/h, realizând 35-40 ha/schimb.
Recoltarea
Recoltarea porumbului necesită un volum mare de muncă şi trebuie realizată într-un
timp cât mai scurt, în special în parcelele pe care urmează să se însămânţeze cereale de
toamnă. Lucrarea de recoltat începe la coacerea deplină a boabelor, când acestea au acumulat
cea mai mare cantitate de substanţă uscată şi au un conţinut de apă de aproximativ 30%.