Sunteți pe pagina 1din 9

Edmond Nicolau (n. 03.06.1922 Brăila - d. 02.09.

1996 București) a fost un


inginer român, specialist în radiocomunicații.
Promotor al ciberneticii în România, cu toate ramurile ei: tehnică, economică și,
nu în ultimul rând, biocibernetică. Unele studii de cibernetică, publicate împreună
cu profesorul Constantin Bălăceanu-Stolnici, au avut ecou în mediile științifice
internaționale. În studiile sale a îmbinat științele exacte cu cercetarea vieții. A
realizat modele cibernetice ale sistemului nervos (neurocibernetică). A fost de
asemenea promotorul ciberneticii medicale, fiind unul dintre fondatorii Societății
Române de Rețele Neuronale. A făcut studii în domeniul inteligenței artificiale
(limbaje naturale).
A fost profesor la Institutul Politehnic din București. La sfârșitul anilor 1960 a
reușit să impună crearea Facultății de Cibernetică, al cărei prim decan a devenit.
A avut cercetări și lucrări în domeniul antenelor, propagării undelor
electromagnetice, măsurărilor în radiotehnică, cibernetică.
[modifică] Lucrări (selecție)
· „Măsurări în radiotehnică” (1956)
· „Propagarea undelor electromagnetice” (1960)
· „Sinteza elementelor radiante” (1971)

Lumea informaticii romanesti a inregistrat personalitati cu contributii majore.


Pe multe dintre aceste personalitati le-am cunoscut.
La unii dintre ei le-am fost student.
Profesorii Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU si Dragos VAIDA, sunt trei
dintre ei.
Profesorul Edmond NICOLAU se distingea prin cultura, prin mobilitatea ideilor,
prin profunzime si mai ales prin prezenta sa de exceptie.
Venea la cursuri tot timpul elegant, cu cravata.
Avea o tinuta dreapta, un mers sprinten si o voce calda.
Avea cursul in cap, nu capul in curs.
Vehicula cu mare usurinta tratatele pe care le deschidea si prelua in direct, din
literatura straina, pasaje, formule, pe care le comenta.
Autor a numeroase carti fundamentale, profesorul Edmond NICOLAU a fost si
primul decan al Facultatii de Cibernetica.
Nicolae RACOVEANU a fost decan si profesor de sisteme de calcul.
Precis, concis si de vasta deschidere spre muzica si spre literatura, a ilustrat
ceea ce inseamna eleganta si rigoare cumulate intr-o singura persoana.
A adus mai multi discipoli, fara ca acestia sa se ridice la inaltimea maestrului.
Grigore MOISIL a incurajat informatica.
Emil MUNTEANU a clarificat multe aspecte si prin detaliile introduse in carti a
format o scoala de foarte mare valoare in programare.
Politehnica Bucuresteana a dezvoltat o facultate de Computer Science
extraordinar de bine definita.
Contributiile majore ale unor profesori precum Mircea PETRESCU, Adrian
PETRESCU s-au dovedit a fi esentiale.
Scoala a castigat mult prin valoare odata cu venirea profesorilor Nicolae TAPUS,
Valentin CRISTEA si Dan Luca SERBANATI.

Profesorul doctor docent Constantin IONESCU, este unul dintre


cei care au sesizat incotro bate vantul si a reusit sa se adapteze
noilor conditii, trecand de la statistica spre analiza si proiectarea
de sisteme informationale si informatice.
A condus multe doctorate in informatica.
Sunt multi profesori de azi care ii datoreaza formarea ca dascali,
ca oameni si cercetatori.
Cartea pe care a coordonat-o de Proiectarea Sistemelor
Informatice, celebra disciplina PSI este si acum, dupa multi ani
un model de cum se realizeaza o lucrare stiintifica in grup, sub o
indrumare atenta si competenta.
Desi a avut functii foarte importante in stat, profesorul Constantin
IONESCU a ramas uman, bun si foarte apropiat de tineri.
Edmond Nicolau , născut în 1922, a fost un inginer român, specialist în
radiocomunicaţii.

Promotor al ciberneticii în România, cu toate ramurile ei: tehnică,


economică şi, nu în ultimul rând, biocibernetică. Unele studii de cibernetică,
publicate împreună cu profesorul Constantin Bălăceanu-Stolnici, au avut ecou în
mediile ştiinţifice internaţionale. În studiile sale, a îmbinat ştiinţele exacte cu
cercetarea vieţii.

A realizat modele cibernetice ale sistemului nervos (neurocibernetică). A


fost, de asemenea promotorul ciberneticii medicale, fiind unul dintre fondatorii
Societăţii Române de Reţele Neuronale şi al inteligenţei artificiale (limbaje
naturale).

La sfârşitul anilor 1960 a reuşit să impună crearea Facultăţii de


Cibernetică, al cărei prim decan a devenit. A fost profesor la Institutul Politehnic
din Bucureşti. A avut cercetări şi lucrări în domeniul antenelor, propagării undelor
electromagnetice, măsurărilor în radiotehnică, cibernetică.
Edmond Nicolau, promotor al ciberneticii şi simbol al interdisciplinarităţii în
România

Edmond Nicolau poate fi un exemplu pentru generaţiile tinere în


dezvoltarea pe mai departe a informaticii şi ciberneticii româneşti. Intelectual de
mare fineţe, el a abordat diferite domenii ale cunoaşterii umane, fiind renumit ca
promotor al interdisciplinarităţii şi umanitarismului în informatica şi cultura
contemporană. Gândurile pe care le mărturisea într-unul dintre numeroasele
interviuri pe care le-a dat de-a lungul timpului par în momentul acesta mai
actuale ca niciodată:
"Ştiinţa produce mult oriunde. Întrebarea este cum să faci cercetare
fundamentală într-o ţară mică. Depinde de ceea ce vrea să facă fiecare. Dacă
doriţi să faceţi matematică aveţi nevoie de un creier bun, informaţie, un creion şi
o hârtie. Am dovedit că ştim cum să le folosim toate acestea. Dacă doriţi să faceţi
fizică teoretică aveţi nevoie de acces la un laborator modern şi o ambianţă
creatore de dialog. Nu cred că un Robinson Crusoe poate reineventa ştiinţa.
Acolo unde este creată ambianţa optimă, creatorii de ştiinţă se adună la un loc...

Singura incompatibilitate între diferite interese ale cognitiei sau diferite


aptitudini este lipsa unei flexibilităţi comportamentale. O atitudine multilaterala nu
înseamnă altceva decat o deschidere profitabilă şi nu competenţă universală".

Profesorul Edmond Nicolau s-a nascut la Braila, in ziua de 2 iunie


1922. Inca de mic copil a fost atras de electronica, prima sa pasiune. Dupa
absolvirea liceului "Nicolae Balcescu" (1940), a absolvit cursurile Institutului
Politehnic Bucuresti (1945). Edmond Nicolau a fost unul din creatorii Facultatii de
Electronica a I.P.B. (1948), unde a devenit profesor. Dupa absolvirea facultatii de
filosofie (1954), el a devenit doctor in 1969 si doctor in stiinte in 1974.

Profesorul Edmond Nicolau a fost promotorul ciberneticii în ţara


noastră, cu toate ramurile ei: cibernetică tehnică, cibernetică economică şi, nu în
ultimul rând, biocibernetică. La începutul anilor '60 a reuşit să impună crearea
Facultăţii de cibernetică economică la Academia de Studii Economice, al cărei
prim decan a devenit. De asemenea, a fost primul director ştiinţific al Centrului de
Calcul din A.S.E. Unele studii de cibernetică şi realizarea unor modele de neuro-
cibernetică publicate împreună cu prof. Constantin Bălăceanu Stolnici sau
împreună cu prietenul său din Lausanne, Alexandru Popovici, au avut ecou în
mediile ştiinţifice internaţionale. Lucrările respective au fost traduse imediat şi
publicate în Franţa şi S.U.A. (1963) cu sau fără cunoştinţa sa. Apoi, atentia
asupra studiilor sale a crescut. O carte scrisă împreună cu Solomon Marcus şi
Sorin Stati a fost tradusă în Italia şi apoi în Spania. O altă carte despre
neurocibernetică a fost publicată la Moscova şi apoi la Sofia şi câteva fascicole
au fost publicate la Amsterdam. Treptat a început să fie invitat la întruniri
ştiinţifice internaţionale din cauza originalităţii şi subiectului lucrărilor.

Îmbinarea ştiinţelor exacte cu cercetarea vieţii, în buna tradiţie a lui


Norbert Wiener, întemeietorul ciberneticii, şi a precursorului ei român Ştefan
Odobleja, a reprezentat un teren predilect de reflecţie şi studiu al profesorului.
Împreună cu acad. C. Bălăceanu-Stolnici, a realizat modele cibernetice ale
sistemului nervos (neurocibernetica). A publicat o serie de cărţi şi articole în
domeniu. S-a interesat de bionică şi bioinginerie. Mai tarziu, avea sa fie
promotorul informaticii medicale, al studiului reţelelor neuronale (înca din 1987,
fiind unul din fondatorii Societîţii Române de Reţele Neuronale) şi al inteligenţei
artificiale (limbaje naturale).
A cultivat, în unele din scrierile sale, eseul ştiinţific, din care, cu inteligenţa sa
sclipitoare şi cunoştinţele sale enciclopedice, a realizat adevarate bijuterii ale
genului. Invitat fiind la Primul Congres Mondial de Transdiciplinaritate de la
Arabida, Portugalia, în noiembrie 1994, Edmond Nicolau a prezentat o lucrare
remarcabilă cu titlul "Cele două transdiciplinarităţi în pragul unei noi Renaşteri".

Savant multilateral, profesorul Edmond Nicolau a gândit şi scris enorm.


Este autor, coautor sau coordonator a peste 70 de volume (peste 10 numai la
Editura Academiei) şi circa 500 de articole ştiinţifice publicate în 16 ţări şi în nouă
limbi... A făcut parte din conducerea unor reviste internaţionale ca: editor adjunct
la Kybernetics, membru în consiliul ştiinţific al publicaţiei Revue Internationale de
Systemique, membru în colegiul de redacţie al revistelor Robotica (Anglia) şi
Cybernetica (Belgia), recenzent la Zentralblatt fur Mathematik.

În afara domeniilor tehnice, unde a avut contribuţii originale importante,


în preocupările profesorului Edmond Nicolau intra cosmogonia şi antropogeneza,
căutand locul omului în univers, istoria, evoluţia şi viitorul ştiinţei, societatea ca
un organism (Can Society Learn, Namur, 1992), epistemologia şi hermeneutica,
relaţia ştiinţă-religie, spiritualitatea în diversele religii, de la cele mai primitive şi
extrem orientale, până la religia mozaică şi la creştinism. El a fost chiar şi
profesor la Academia pentru Studiul Istoriei, Culturii şi al Religiilor.

Prestigoasa activitate ştiinţifică a profesorului Edmond Nicolau s-a


bucurat de aprecierea forurilor ştiinţifice naţionale şi poate în special,
internaţionale. Prezenţa lui ar fi onorat fără îndoiala şi Academia Română...
A fost invitat să conferenţieze la instituţii academice, la congrese şi simpozioane
ştiinţifice, atât în ţară cât şi peste hotare. A condus congrese internaţionale sau
secţii de congrese la Namur, Oxford, Amsterdam, Patras, Ciudad de Mexico,
Palma de Majorca etc. De asemenea, a fost membru în comitetul de organizare
al Congresului International de Cibernetică, Bucureşti, 1996 şi al Congresului
Transdisciplinaritatea Actuală în Cibernetică şi Filozofie, Oradea, 1996.A fost
distins cu numeroase premii ştiinţifice.

În 1992 a fost instituit Premiul Edmond Nicolau pentru cea mai bună
lucrare de biofizica şi/sau biocibernetică, premiu ce se atribuie anual, în cadrul
Conferinţei Naţionale de Informatică Medicală.
Dascăl prin vocaţie, profesorul Edmond Nicolau a format zeci de generaţii de
tineri, studenţi, doctoranzi şi colaboratori. A ţinut cursuri la Universitatea
Politehnică Bucureşti (Măsuri electrice şi electronice, Antene şi propagare,
Reţele neuronale), la Academia de Studii Economice, la Academia Tehnică
Militară, Şcoala Superioră de Radiolocaţie, la Universitatea Ecologică şi
Hyperion. Cursurile sale, ţinute cu un remarcabil talent pedagogic, făceau
întotdeauna sala plină. "Era un profesor în adevăratul sens al cuvântului. Adică
un om ce nu se mulţumea să transmită un anumit număr de informaţii, ci se
străduia să formeze modele de gândire şi comportare, cultivând aptitudini şi
talente." (Grigore Moisil)
A plecat dintre noi la 2 septembrie 1996.

·
· Edmond Nicolau
· Cristian Claude
· Dragoş Vaida
· Emil Muntean
· Ion Văduva
· Mircea Petrescu
Edmond Nicolau
· General
· Studiile
· Cariera
· Lucrari
· Media
· Legaturi
Poziţii deţinute în diferite organizaţii naţionale şi internaţionale:
Carti si articole publicate [n domeniul ciberneticii
· Cibernetica (1961, în colaborare cu acad. C. Balaceanu-Stolnici)
· Cibernetica şi omul (1964)
· Elemente de neurocibernetică (1967, în colaborare cu acad. Balaceanu-
Stolnici)
· Introducere în cibernetică (1969)
· Omul informaţional (1971)
· Modelarea electronică globală a unor funcţii fiziologice (1972)
· Neurocybernetique. Les fondaments cybernetiques de lŐactivite nerveuse
(1971, Paris, în colaborare cu acad. C. Bălăceanu-Stolnici)
· Consideration sur la modelation analogique du systheme cardio-
vasculaire (1971, Paris)
· Interpretarea cibernetică şi psihologică a unor laturi ale procesului muncii
(1971)
· Omul maşină cibernetică (1978)
· Creierul electronic (1979)
· Cibernetica şi creaţia (1995)
· Odobleja şi naşterea ciberneticii generalizate pe pământ românesc - o
evaluare (1995)
· Remarci asupra creativităţii ştiinţifice considerată ca proces cibernetic
(1995)
Lucrări
· „Măsurări în radiotehnică” (1956)
· „Propagarea undelor electromagnetice” (1960)
· „Sinteza elementelor radiante” (1971)

· Studii
Edmond Nicolau poate fi un exemplu pentru generaţiile tinere în dezvoltarea
pe mai departe a informaticii şi ciberneticii româneşti. Intelectual de mare fineţe,
el a abordat diferite domenii ale cunoaşterii umane, fiind renumit ca promotor al
interdisciplinarităţii şi umanitarismului în informatica şi cultura contemporană.
Gândurile pe care le mărturisea într-unul dintre numeroasele interviuri pe care le-
a dat de-a lungul timpului par în momentul acesta mai actuale ca niciodată:

"Ştiinţa produce mult oriunde. Întrebarea este cum să faci cercetare


fundamentală într-o ţară mică. Depinde de ceea ce vrea să facă fiecare. Dacă
doriţi să faceţi matematică aveţi nevoie de un creier bun, informaţie, un creion şi
o hârtie. Am dovedit că ştim cum să le folosim toate acestea. Dacă doriţi să faceţi
fizică teoretică aveţi nevoie de acces la un laborator modern şi o ambianţă
creatore de dialog. Nu cred că un Robinson Crusoe poate reineventa ştiinţa.
Acolo unde este creată ambianţa optimă, creatorii de ştiinţă se adună la un loc...

Singura incompatibilitate între diferite interese ale cognitiei sau diferite


aptitudini este lipsa unei flexibilităţi comportamentale. O atitudine multilaterala nu
înseamnă altceva decat o deschidere profitabilă şi nu competenţă universală".

Profesorul Edmond Nicolau s-a nascut la Braila, in ziua de 2 iunie


1922. Inca de mic copil a fost atras de electronica, prima sa pasiune. Dupa
absolvirea liceului "Nicolae Balcescu" (1940), a absolvit cursurile Institutului
Politehnic Bucuresti (1945). Edmond Nicolau a fost unul din creatorii Facultatii de
Electronica a I.P.B. (1948), unde a devenit profesor. Dupa absolvirea facultatii de
filosofie (1954), el a devenit doctor in 1969 si doctor in stiinte in 1974.

Profesorul Edmond Nicolau a fost promotorul ciberneticii în ţara


noastră, cu toate ramurile ei: cibernetică tehnică, cibernetică economică şi, nu în
ultimul rând, biocibernetică. La începutul anilor '60 a reuşit să impună crearea
Facultăţii de cibernetică economică la Academia de Studii Economice, al cărei
prim decan a devenit. De asemenea, a fost primul director ştiinţific al Centrului de
Calcul din A.S.E. Unele studii de cibernetică şi realizarea unor modele de neuro-
cibernetică publicate împreună cu prof. Constantin Bălăceanu Stolnici sau
împreună cu prietenul său din Lausanne, Alexandru Popovici, au avut ecou în
mediile ştiinţifice internaţionale. Lucrările respective au fost traduse imediat şi
publicate în Franţa şi S.U.A. (1963) cu sau fără cunoştinţa sa. Apoi, atentia
asupra studiilor sale a crescut. O carte scrisă împreună cu Solomon Marcus şi
Sorin Stati a fost tradusă în Italia şi apoi în Spania. O altă carte despre
neurocibernetică a fost publicată la Moscova şi apoi la Sofia şi câteva fascicole
au fost publicate la Amsterdam. Treptat a început să fie invitat la întruniri
ştiinţifice internaţionale din cauza originalităţii şi subiectului lucrărilor.

Îmbinarea ştiinţelor exacte cu cercetarea vieţii, în buna tradiţie a lui


Norbert Wiener, întemeietorul ciberneticii, şi a precursorului ei român Ştefan
Odobleja, a reprezentat un teren predilect de reflecţie şi studiu al profesorului.
Împreună cu acad. C. Bălăceanu-Stolnici, a realizat modele cibernetice ale
sistemului nervos (neurocibernetica). A publicat o serie de cărţi şi articole în
domeniu. S-a interesat de bionică şi bioinginerie. Mai tarziu, avea sa fie
promotorul informaticii medicale, al studiului reţelelor neuronale (înca din 1987,
fiind unul din fondatorii Societîţii Române de Reţele Neuronale) şi al inteligenţei
artificiale (limbaje naturale).
A cultivat, în unele din scrierile sale, eseul ştiinţific, din care, cu inteligenţa sa
sclipitoare şi cunoştinţele sale enciclopedice, a realizat adevarate bijuterii ale
genului. Invitat fiind la Primul Congres Mondial de Transdiciplinaritate de la
Arabida, Portugalia, în noiembrie 1994, Edmond Nicolau a prezentat o lucrare
remarcabilă cu titlul "Cele două transdiciplinarităţi în pragul unei noi Renaşteri".

Savant multilateral, profesorul Edmond Nicolau a gândit şi scris enorm.


Este autor, coautor sau coordonator a peste 70 de volume (peste 10 numai la
Editura Academiei) şi circa 500 de articole ştiinţifice publicate în 16 ţări şi în nouă
limbi... A făcut parte din conducerea unor reviste internaţionale ca: editor adjunct
la Kybernetics, membru în consiliul ştiinţific al publicaţiei Revue Internationale de
Systemique, membru în colegiul de redacţie al revistelor Robotica (Anglia) şi
Cybernetica (Belgia), recenzent la Zentralblatt fur Mathematik.

În afara domeniilor tehnice, unde a avut contribuţii originale importante,


în preocupările profesorului Edmond Nicolau intra cosmogonia şi antropogeneza,
căutand locul omului în univers, istoria, evoluţia şi viitorul ştiinţei, societatea ca
un organism (Can Society Learn, Namur, 1992), epistemologia şi hermeneutica,
relaţia ştiinţă-religie, spiritualitatea în diversele religii, de la cele mai primitive şi
extrem orientale, până la religia mozaică şi la creştinism. El a fost chiar şi
profesor la Academia pentru Studiul Istoriei, Culturii şi al Religiilor.

Prestigoasa activitate ştiinţifică a profesorului Edmond Nicolau s-a


bucurat de aprecierea forurilor ştiinţifice naţionale şi poate în special,
internaţionale. Prezenţa lui ar fi onorat fără îndoiala şi Academia Română...
A fost invitat să conferenţieze la instituţii academice, la congrese şi simpozioane
ştiinţifice, atât în ţară cât şi peste hotare. A condus congrese internaţionale sau
secţii de congrese la Namur, Oxford, Amsterdam, Patras, Ciudad de Mexico,
Palma de Majorca etc. De asemenea, a fost membru în comitetul de organizare
al Congresului International de Cibernetică, Bucureşti, 1996 şi al Congresului
Transdisciplinaritatea Actuală în Cibernetică şi Filozofie, Oradea, 1996.A fost
distins cu numeroase premii ştiinţifice.

În 1992 a fost instituit Premiul Edmond Nicolau pentru cea mai bună
lucrare de biofizica şi/sau biocibernetică, premiu ce se atribuie anual, în cadrul
Conferinţei Naţionale de Informatică Medicală.
Dascăl prin vocaţie, profesorul Edmond Nicolau a format zeci de generaţii de
tineri, studenţi, doctoranzi şi colaboratori. A ţinut cursuri la Universitatea
Politehnică Bucureşti (Măsuri electrice şi electronice, Antene şi propagare,
Reţele neuronale), la Academia de Studii Economice, la Academia Tehnică
Militară, Şcoala Superioră de Radiolocaţie, la Universitatea Ecologică şi
Hyperion. Cursurile sale, ţinute cu un remarcabil talent pedagogic, făceau
întotdeauna sala plină. "Era un profesor în adevăratul sens al cuvântului. Adică
un om ce nu se mulţumea să transmită un anumit număr de informaţii, ci se
străduia să formeze modele de gândire şi comportare, cultivând aptitudini şi
talente." (Grigore Moisil)

A plecat dintre noi la 2 septembrie 1996.


Cariera
· membru de onoare al Societăţii Române de Informatică Medicală
· preşedinte de onoare al Societăţii Române de Reţele Neuronale
· membru de onoare al Societăţii Române de Inginerie Clinică şi Inginerie
Medicală
· preşedintele Clubului de Prospectivă, Bucureşti
· vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Oamenilor de Ştiinţă
· copreşedinte al Clubului de Studii Interdisciplinare
· director pentru educaţie al World Organization for Systems and
Cybernetics
· membru în consiliul de administraţie la Asscociation Internationale de
Cybernetique
· director tehnic internaţional la Institut de Hautes Syntheses
· membru adjunct al Academiei Internaţionale a Oamenilor de Ştiinţă (San
Marino)
· vicepreşedinte al Academiei de Cibernetică Odobleja (Lugano)
· membru activ al Academiei de Ştiinţă din New York.