Sunteți pe pagina 1din 2

Nora

Mama

deschide ferestrele și le închide


e un ritual
ca perindarea anotimpurilor
și fazele lunii
ea așteaptă
vântul dă buzna prin suflet
cu noi miresme cunoscute
de cer și trandafirii albi și altele
la fel de proaspete
mirosul de pânză întinsă în licărul apei
al pietrei răcorite sub ploaie
și al pâinii calde
mirosul copiilor 
acestea le aduce vântul
deschide ferestrele 
apoi le închide și așteaptă 
e un ritual

Nora

Fii tare mamă și uită ce doare,


Fii tare să fiu mai tare și eu,
Sunt zile adesea cu supărare,
Dar cred că nu va fi așa mereu.

Zâmbește mamă și uită de toate,


Zâmbind mă faci să zâmbesc și eu,
Nu-i totul în roz, dar totul se poate
Când avem credință în Dumnezeu.

La fel și mie îmi pare așa greu


Când totu-i la fel și n-are un sens,
Fii tare mamă, o spun mai mereu
Zâmbește și uită... uită de stres!
Daniel Cassianu

De ziua ta, mama!

Ne gonește timpul fără milă,


În vârtejul multelor trăiri,
Într-o lume stearpa și umilă,
Noi uităm, că îți suntem copii.

Știm că ne aștepți oricând acasă,


Iar “acasă” e oriunde ești.
Dorul de feciori prea mult te-apasă,
De le spui icoanelor povești.

Știu că în ruga ta, ti-aduci aminte,


De tristeți, de supărări și dor,
În nădejdea bucuriei sfinte,
Să ne vezi acasă uneori,

Ce ar trebui să spun acum,


Ce-ți doresc, din gândurile multe.
Ca atunci când mă abat din drum,
Inima să știe să te asculte.

Am crescut, se pare, foarte mult,


Dar din naștere, la un sfârșit firesc,
Zbate în suflet, dintr-un început,
Cuvântul “mama” sfânt și omenesc.

Mă mistuie, ca un luceafăr blând,


Din mii de slove, un cuvânt aparte.
De care îmi amintesc mereu zâmbind,
Chiar dacă, mama tu ești, prea departe