POLITICA DE CONCURENTA IN UNIUNEA EUROPEANA

Una din cheile succesului integrarii economice europene a constituit-o existenta, inca de la inceputul constructiei
comunitare a unei politici comune in domeniul concurentei. Dupa 40 de ani de functionare, aceasta politica
continua sa fie o conditie necesara pentru existenta Pietei Interne Unice ce asigua libera circulatie a bunurilor,
serviciilor, capitalurilor si persoanelor.
In ultima instanta , principalul beneficiar al unei politici a liberei concurente este cetateanul in tripla sa calitate :

 de consumator ( concurenta libera conduce la o diversificare a ofertei si la o reducere a pretului de

vanzare)
 de participant pe piata fortei de munca ( libera concurenta obliga la un proces continuu de inovatie atat a
produsului realizat, cat si a procesului de productie)
 de actionar ( libera concurenta conduce la cresterea eficientei si la realizarea de profituri ridicate).
Libera concurenta intre firme favorizeaza inovatia, reduce costurile de productie, creste eficienta
economica si in consecinta, ridica nivelul de competitivitate al economiei europene.Stimulate de mediul
concurential, firmele ofera, astfel produse si servicii competitive din punct de vedere al calitatii si
pretului.
Politica de concurenta in UE, la fel ca si in celelalte mari puteri economice mondiale, se bazeaza pe
conceptia ca pietele unei concurente pure si perfecte sunt cele mai potrivite, in stare sa asigure
bunastarea populatiei. In consecinta, politica de concurenta vizeaza limitarea, controlarea, chiar
interzicerea comportamentelor intreprinderilor care aduc atingere concurentei perfecte.
Termenul de politica concurentiala este destul de general, referindu-se in linii mari la anumite legi si
actiuni intreprinse de guvern, sau in cazul de fata, de Comunitate in ansamblul sau ( ce actioneaza prin
intermediul Comisiei Europene), destinate a elimina sau cel putin a descuraja practicile comerciale
restrictive cum ar fi carteluri, monopoluri sau alte bariere netarifare care ar avea ca efect, in termenii
Tratatului “ prevenirea, restrangerea sau distorsionarea concurentei”.

Politica in domeniul concurentei interzice practici ca:

 acordarea de ajutoare publice care creeaza distorsiuni in relatiile de concurenta dintre agentii economici
 stabilirea preturilor prin intelegeri prealabile intre producatori sau furnizori
 crearea de carteluri care sa-si imparta piata, astfel incat sa nu concureze intre ele
 abuzul de pozitie dominanta pe piata
 realizarea de fuziuni care distorsioneaza libera concurenta.

Politica de concurenta in UE are urmatoarele caracteristici esentiale:

 marile principii ale politicii de concurenta sunt fixate prin tratate

 in Tratatul de la Roma se arata ca in domeniul concurentei ( comunitatea trebuie sa stabileasca un regim
care sa asigure ca in Piata comuna concurenta nu este denaturata)

1
  exista numeroase reglementari care precizeaza punerea in aplicare a principiilor politicii de concurenta
 Comisia Europeana este insarcinata cu aplicarea corecta a dreptului si dispozitiilor comunitare
 Curtea de Justitie arbitreaza litigiile si fixeaza jurisprudenta.

REGULI APLICABILE INTREPRINDERILOR

Acestea vizeaza in general urmatoarele aspecte:

1. “Interzicerea oricaror intelegeri/ acorduri intre intreprinderi, decizii de asociere si practici

concertate, care sunt susceptibile sa afecteze comertul intre statele membre si care au ca obiect
sau ca effect impiedicarea,restrangerea sau falsificarea concurentei in interiorul pietei commune.
( Tratatul de la Roma).

Tratatul ofera si exemple de astfel de intelegeri ce sunt “ nule de drept”:

 fixarea in mod direct sau indirect a preturilor de cumparare sau de vanzare sau a altor conditii de
tranzactionare;
 limitarea sau controlarea productiei, a desfacerilor, a dezvoltarii tehnice, sau a investitiilor;
 impartirea pietelor sau a surselor de aprovizionare;
 aplicarea in ceea ce priveste partenerii comerciali, a unor conditii inegale sau prestatii echivalente,
facandu-i sa suporte astfel un dezavantaj in lupta de concurenta;
 subordonarea incheierii de contracte de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care
prin natura lor sau conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul contractelor respective.

Interzicerea acestor practici depinde de anumite conditii:

 in primul rand, schimburile intracomunitare trebuie revizuite in conformitate cu jurisprudenta Curtii de

Justitie a Comunitatilor Europene chiar daca partenerii se situeaza in acelasi stat
 in al doilea rand acordurile trebuie sa fi avut ca obiect sau ca effect restrangerea sau inselarea
concurentei in interiorul pietei comunitare, ceea ce exclude acordurile intre intreprinderi din UE care
vizeaza tarile terte;
 o ultima conditie impusa are in vedere ca atingerea adusa concurentei sa fie importanta: astfel acordurile
de importanta minora intra in sfera de derogari, de exemplu, pentru IMM, un accord nu afecteaza in mod
semnificativ conditiile pietei cand cota de piata detinuta de intreprinderile respective nu depaseste 5 % ,
iar cifra de afaceri anuala cumulata nu depaseste 300 mil euro.

Tratatul prevede totusi si o serie de derogari pentru acordurile care : contribuie la “ameliorarea productiei sau a
distributiei produselor” si la “promovarea progresului tehnic sau economic” si care in acelasi timp permit “
utilizatorilor sa obtina o parte echitabila din profitul care rezulta”. Astfel de situatii sunt tolerate doar daca
producatorii isi mentin capacitatea de a oferi bunuri sau servicii competitive. Exceptarea este de natura
individuala si se practica atunci cand Comisia autorizeaza in mod expres o intelegere verificata in prealabil.Un
alt tip de derogari au caracter colectiv si se aplica unei serii intregi de acorduri, fiind necesar un regulament
conceput de Consiliu si care precizeaza anumite cerinte.

Exemplu: cazul VOLKSWAGEN

In iunie 2001 , Comisia a dat o amenda de 30 milioane euro producatorului de autoturisme Volkswagen. In
1996-1997, Volkswagen trimisese concesionarilor sai germani o circulara care ii incita sa nu faca reduceri pentru
noile VW Passat. Acest gen de practici este impotriva regulilor de concurenta, deoarece ele mentin in mod
artificial preturile ridicate pentru consummator.

2. abuzurile de pozitie dominanta . Acest articol nu reglementeaza concentrarile, ci se limiteaza la

interzicerea faptului de a eploata intr-un mod abuziv, o pozitie dominanta, fiind mai mult corectiv decat
preventiv. In acest caz nu locul ocupat intr-un sector de activitate este pus in discutie ci doar faptul de a
obtine un avantaj excesiv din aceasta pozitie este criticat: “este incompatibil cu piata comuna si interzis, in

2
 masura in care comertul intre statele membre este afectat, faptul pentru una sau mai multe intreprinderi de
a exploata in mod abuziv o pozitie dominanta pe piata comuna sau pe o parte substantiala a acesteia”.

Pentru a determina daca o intreprindere este sau nu intr-o pozitie dominanta, indiferent daca ea apartine
Comunitatii sau unei tari terte, se judeca in primul rand cota de piata detinuta ( care trebuie sa fie mai mare de
50% , iar intreprinderea trebuie sa aiba capacitatea de a o mentine). Cand intreprinderea ocupa 70-80%
calificarea este automat facuta, iar daca nu este cazul, atunci intervin alte elemente complementare cum ar fi:
reputatia, marca produsului,eficienta retelei comerciale, avansul tehnologic, puterea economica a concurentilor,
existenta unei concurente latente, accesul la resurse si tehnologie. Etapa urmatoare consta in stabilirea
abuzului, daca acesta exista, luandu-se in considerare numai efectele comportamentului firmei si excluzandu-se
orice acuzatie de intentie de frauda.

Sunt prezentate mai multe situatii:

1. impunerea in conditii neachitabile ( preturi prea mari sau prea mici pentru eliminarea unor
producatori concurenti)
2. limitarea productiei, a desfacerilor sau a dezvoltarii tehnice in detrimentul consumatorului
3. aplicarea unui tratament discriminatoriu partenerilor comerciali.

Nu este prevazuta nici o derogare ca in cazul intelegerilor, iar sanctiunea este pronuntata de Comisie care, pe
calea deciziei, ordona intreprinderii sa puna capat situatiei constatate si-i poate aplica o amenda.

Exemplu: CAZUL MICROSOFT CORPORATION

Dupa 5 ani de ancheta aprofundata si dupa trei comunicari de incriminare, Comisia Europeana a adoptat la 24
martie 2004 o decizie prin care a stabilit ca firma americana Microsoft Corporation a incalcat regulile de
concurenta consacrate prin Tratatul CE abuzand de pozitia sa de cvasi-monopol pe piata sistemelor de
exploatare pentru PC cu scopul de a restrange concurenta pe pietele de sisteme de exploatare pentru servere
de grupuri de lucru si cititoare multimedia.Deoarece acest comportament nu incetase inca , Comisia a cerut
firmei Microsoft sa divulge concurentilor sai, intr-un termen de 120 zile, informatiile privind interfetele necesare
pentru ca produsele acestora sa poata dialoga cu sistemul de expoatare Windows. Microsoft mai trebuia , de
asemenea, ca intr-un termen de 90 de zile, sa propuna firmelor de echipamente ( si utilizatorilor finali) o
versiune a sistemului sau de exploatare Windows care sa nu tina cititorul Windows Media (WMP). Deoarece a
fost cazul unui abuz “ foarte grav si continuu”, comis de cinci ani si jumatate, Comisia a penalizat firma
Microsoft atribuindu-i o amenda de 497.2 milioane euro.

3. concentrarea – nu a fost prevazuta in Tratatul de la Roma, dar Comisia a considerat intotdeauna ca aceasta
poate conduce la o exploatare abuziva a pozitiei dominante. Reglementarile din decembrie 1989 si din
septembrie 1990 au acoperit aceasta lacuna, impunand o notificare obligatorie a proiectelor de fuziuni si
achizitii la Comisia Europeana, astfel, se instituie un control preventiv al Comisiei, care poate sa interzica
operatiunile de concentrare ce prezinta o dimensiune europeana, daca ele risca sa conduca la o pozitie
dominanta susceptibila sa obstructioneze in mod semnificativ concurenta.

Astfel se permite politicii de concurenta sa intervina , la un stadiu precoce al unui proces de concentrare,
aproband sau interzicand aliantele avute in vedere. Controlul preventiv se aplica urmatoarelor tipuri de
operatiuni: fuzionare,preluare de control, creare de entitati comune pornind de la un prag minim. Acest prag
minim a fost modificat prin regulamentul Consiliului din 30 iunie 1997 .Intreprinderile respective din care cel
putin una apartine unui stat membru al UE, trebuie sa indeplineasca anumite criterii:

cifra de afaceri (CA) mondiala cumulata care trebuia la inceput sa fie mai mare de 5 miliarde ecu
a fost adusa la 2.5 miliarde
CA realizata in interiorul spatiului comunitar care anterior trebuia sa fie mai mare de 250 milioane
ecu pentru cel putin doua dintre unitati a fost adusa la 100 milioane;
Fiecare intreprindere nu trebuie sa realizeze mai mult de 2/3 din Ca totala din Comunitate in
interiorul unuia si aceluiasi stat membru.

3
In acest caz, protocolul de acord trebuie ratificat in mod obligatoriu de Comisie, aceasta avand insa si
posibilitatea sa-l suspende. Practic Comisia apreciaza daca exista sau nu o pozitie dominanta care sa constituie
o piedica semnificativa pentru concurenta si hotaraste aprobarea sau interzicerea acordului.

Exemplu: CAZUL TOTALFINA-ELF AQUITAINE

In Franta , TotalFina si Elf Aquitaine au propus o fuziune care ar fi permis noii societati controlul unor piete ale
produselor petroliere in Franta, ceea ce ar fi antrenat costuri mai ridicate pentru distribuitori si pentru
consumatori ( noul grup ar fi reprezentat 55% din capacitatile de rafinare si ar fi controlat depozitele de import
franceze). In februarie 2000, Comisia Europeana a autorizat fuziunea celor doi giganti ai petrolului in anumite
conditii. Pentru rezolvarea problemelor de concurenta evidentiate de Comisie, TotalFina si Elf au acceptat sa
cedeze catre concurenti o parte importanta a operatiunilor vizate. Noua societate ar fi dobandit, de exemplu o
pozitie dominanta in vanzarile de carburanti pe autostrazi ( ar fi detinut 2/3 din numarul de benzinarii de pe
autostrazi rezultand care este o piata specifica cu preturi ridicate). Cu scopul de a mentine o piata competitiva
in acest sector, in interesul consumatorilor, Comisia Europeana a obligat TotalFina si Elf sa vanda cca. 70 de
benzinarii din cele 214 de care dispunea, ianinte de a autoriza fuziunea. De asemenea, grupul a trebuit sa
renunte la controlul depozitelor care alimenteaza reteaua de oleoducte, obiectivul fiind acela de a pastra, in
aval, la nivelul vanzarii cu amanuntul de carburant si pacura, posibilitatea pentru concurenti de a nu fii prizonieii
unui singur furnizor.

ROLUL COMISIEI EUROPENE IN POLITICA DE CONCURENTA

Pentru atingerea celor doua obiective ale politicii de concurenta, functionarea economiei de piata si a Pietei
Unice, trebuie indeplinite doua conditii:

 regulile de concurenta trebuie aplicate in mod universal, atat intreprinderilor publice cat si celor private;

 autoritatea de implementare a regulilor concurentiale trebuie sa aiba capacitatea de a impune penalitati,

constand in amenzi suficient de mari pentru a descuraja incalcarea legii.
Comisia poate impiedica autoritatile nationale sa subventioneze in mod abuziv industiile nationale prin
incalcarea regulilor de concurenta comunitara. In acest sens, subventiile acordate companiilor aeriene ar
putea servi ca exemplu. Acest sector, care s-a liberalizat progresiv in contextul pietei interne, a facut in
mod traditional obiectul unui control statal.
De asemenea , Comisia se ocupa de concentrarile de mari dimensiuni care isi desfasoara o parte
semnificativa a activitatii pe teritoriul mai multor state membre ale UE. In 1994, Comisia Europeana a
spart si sanctionat trei mari carteluri europene, dupa ce a descoperit acorduri secrete incheiate intre
societati pentru fixarea preturilor sau impartirea pietelor Comunitatii, care aveau drept consecinte
minimizarea concurentei, cresterea preturilor si reducerea posibilitatilor de alegere pentru consumatori.
De exemplu , s-a constatat existenta unui cartel in domeniul stalpilor de otel. In functiune din 1984 acest
cartel implica 17 societati si era administrat prin intermediul Eurofer, Asociatia europeana a siderurgiei.
Au fost aplicate amenzi in valoare totala de 104.4 milioane ecu. Un alt exemplu: 23 de producatori de
ciment, 8 asociatii nationale ale producatorilor de ciment si omologii lor europeni au fost amendati global
cu 248 milioane ecu, deoarece s-a descoperit ca se pusesera de acord de a nu vinde pe pietele lor
interne.

 CONCLUZII
Politica in domeniul concurentei este esentiala in realizarea pietei interne ratiunea de a fi a acesteia fiind
tocmai aceea de a permite tuturor firmelor sa concureze in conditii egale pe pietele oricarui stat
membru.De aceea este importanta ma buna implicare a consumatorilor, cresterea transparentei in
adoptarea deciziilor, precum si intarirea cooperarii internationale.
In ceea ce priveste politica in domeniul concurentei aceasta a evoluat ca fiind una din cele mai
importante politici comunitare si de asemenea ca una din cele mai importante politici comunitare.Cu
toate acestea trebuie tinut seama de faptul ca tarile membre au propriile lor reglementari in domeniul
concurentei, limita de demarcatieintre competentele nationale si comunitare fiind uneori fificil de trasat.
Comisia percepe politica de concurenta ca o problema sensibila si asta mai ales in sectoarele productiei
de gaz si electricitate, telecomunicatii si servicii postale. Insa problema este aceeasi si pentru serviciile
financiare sau de transport in masura in care exista bariere in calea intrarii pe piata rezultand din
reglementari nationale sau locale si punandu-se problema accesului la retele sau alte facilitati
indispensabile.

4
5