Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NESECRET
REGULAMENTUL DE LUPTĂ
AL TRUPELOR DE USCAT
PROIECT
Provizoriu,
Partea III
(grupă, pluton)
CHIŞINĂU – 2006
REGULAMENTUL DE LUPTĂ AL TRUPELOR DE USCAT
Partea III (grupă, pluton) Proiect
2 din 262
REGULAMENTUL DE LUPTĂ AL TRUPELOR DE USCAT
Partea III (grupă, pluton) Proiect
3 din 262
17.01.2011
REGULAMENTUL DE LUPTĂ AL TRUPELOR DE USCAT
Partea III (grupă, pluton) Proiect
CUPRINS
4 din 262
REGULAMENTUL DE LUPTĂ AL TRUPELOR DE USCAT
Partea III (grupă, pluton) Proiect
ANEXE..................................................................................................................... 234
5 din 262
17.01.2011
REGULAMENTUL DE LUPTĂ AL TRUPELOR DE USCAT
Partea III (grupă, pluton) Proiect
LISTA ABREVIERILOR
6 din 262
REGULAMENTUL DE LUPTĂ AL TRUPELOR DE USCAT
Partea III (grupă, pluton) Proiect
7 din 262
17.01.2011
Capitolul I
CAPITOLUL I
PROBLEME GENERALE
8 din 262
Probleme generale
10 din 262
Probleme generale
12 din 262
Probleme generale
13 din 262
17.01.2011
Capitolul I
14 din 262
Probleme generale
16 din 262
Probleme generale
17 din 262
17.01.2011
Capitolul I
18 din 262
Probleme generale
- concentrat, focul mai multor arme sau focul executat de una sau
mai multe subunităţi asupra unui singur obiectiv sau a unei părţi din
dispozitivul de luptă al inamicului;
- prin intervale, focul executat cu mitralierele printre flancurile a
două subunităţi învecinate, cu respectarea strictă a unghiului de siguranţă;
- pe deasupra trupelor, focul executat cu mitralierele de pe
(asupra unor) poziţii dominante, respectîndu-se cu stricteţe spaţiul de
siguranţă pe verticală calculat în funcţie de înălţimea obiectivelor trupelor
proprii peste care se execută tragerea.
Plutonul (grupa) execută focul din armele instalate pe maşinile
blindate, pistoale-mitraliere, mitraliere, puşti cu lunetă, aruncătoare de
grenade şi foloseşte grenade de mână, iar în lupta corp la corp - cu
baioneta şi patul armei.
Cu focul executat din maşinile de luptă se nimicesc tancurile, alte
maşini blindate, mijloacele de foc şi forţa vie a inamicului, se distrug
instalaţiile lui de fortificaţie, de asemenea, se doboară avioanele la
înălţimi mici, elicopterele şi alte ţinte aeriene. Cu focul din
transportoarele amfibiu blindate se nimicesc forţa vie, mijloacele de foc
şi alte ţinte.
Transportorul amfibiu blindat (maşina de luptă) este mijlocul
principal de luptă al plutonului şi grupei, ca urmare a puterii de foc,
condiţiilor de protecţie şi mobilităţii de care dispune.
In apărare transportoarele amfibii blindate (maşinile de luptă)
măresc stabilitatea şi caracterul activ al acesteia. Ele se dispun în cadrul
punctului de sprijin de pluton şi înapoia poziţiilor de apărare ale grupelor,
mai în adâncime, pentru a fi mascate şi protejate de focul inamicului, însă
la o asemenea distanţă încît să poată participa cu foc pe deasupra trupelor
proprii şi prin intervale, la distanţe cît mai mari în faţa limitei dinainte a
apărării.
In ofensivă transportoarele amfibii blindate (maşinile de luptă)
măresc caracterul decisiv al acţiunilor de luptă care devin mai impetuoase,
se desfăşoară în ritm mai rapid, pe o adîncime mai mare, asigurînd astfel
condiţii mai bune pentru manevrarea şi nimicirea inamicului.
În toate formele şi situaţiile de luptă, indiferent de procedeele de
acţiune (pe jos sau cu infanteria îmbarcată) transportoarele amfibii blindate
(maşinile de luptă) vor fi astfel folosite, încît să participe permanent şi
nemijlocit cu focul mitralierelor (armamentului) la acţiunile grupei şi
plutonului pe baza ordinelor comandanţilor acestora, încadrîndu-se organic
în concepţia subunităţilor proprii.
19 din 262
17.01.2011
Capitolul I
Art. 27. Infanteria, ca gen de armă din cadrul trupelor de uscat este
constituită din subunităţi de infanterie şi unităţi, şi mari unităţi de arme
întrunite (de infanterie moto).
Subunităţile de infanterie sînt înzestrate cu armament şi tehnică
militară modernă, dispun de mare putere de foc, mare mobilitate şi
capacitate de manevră. Ele sînt capabile să ducă o luptă dârză şi de lungă
durată, în orice condiţii de teren şi stare a vremii, ziua şi pe timp de noapte,
acţionând în cadrul eşalonului superior, în cooperare cu alte subunităţi şi
formaţiuni din sistemul naţional de apărare, independent sau izolat de
trupele proprii, pentru nimicirea inamicului pătruns pe teritoriul naţional.
Art. 28. Plutonul (grupa) de infanterie este o subunitate de luptă care
acţionează, de regulă, în cadrul companiei (plutonului) de infanterie în
cooperare cu subunităţi de tancuri şi de celelalte arme, cu subunităţi şi
formaţiuni din forţele teritoriale, precum şi independ sau izolat fiind în
măsură:
- să lupte cu succes împotriva inamicului superior în forţe şi
mijloace, folosind cu pricepere armamentul şi tehnica de luptă din
înzestrare, mijloacele improvizate sau alte resurse locale, precum şi terenul;
20 din 262
Probleme generale
22 din 262
Probleme generale
23 din 262
17.01.2011
Capitolul I
4. CONDUCEREA SUBUNITĂŢILOR
24 din 262
Probleme generale
25 din 262
17.01.2011
Capitolul I
26 din 262
Probleme generale
28 din 262
Probleme generale
29 din 262
17.01.2011
Capitolul I
30 din 262
Probleme generale
31 din 262
17.01.2011
Capitolul I
- să execute mascarea;
- să execute cu atenţie observarea şi ascultarea, să descopere la
timp inamicul şi să raporteze imediat despre acesta comandantului său;
- să acţioneze cu fermitate şi dîrzenie în apărare şi cu îndrăzneală şi
hotărîre în ofensivă; să-l nimicească pe inamic, mijloacele blindate şi
ţintele aeriene care acţionează la înălţimi mici; cu chibzuinţă să se
deplaseze pe cîmpul de luptă, să aleagă poziţiile de foc (locurile de
tragere); să acţioneze în cadrul grupei, independent, sau în condiţii de
izolare folosind cele mai adecvate procedee de luptă şi toate mijloacele, să
dea dovadă de vitejie, iniţiativă, ingeniozitate în luptă;
- să fie tare fizic şi rezistent, să cunoască mînuirea cu procedeele
luptei corp la corp;
- să cunoască indicii de recunoaştere a inamicului aerian, să ducă
focul asupra avioanelor, helicopterelor şi altor ţinte ale acestuia din
armamentul cu glonţ;
- să folosească cu pricepere terenul şi mijloacele de protecţie; să
cunoască procedeele de protecţie contra ADM NBC şi armelor de precizie
înaltă a inamicului; să folosească cu pricepere mijloacele de protecţie
individuală şi capacităţile de protecţie a maşinilor;
- să treacă corect şi cu repeziciune prin baraje, prin porţiuni de
teren contaminat, incendiat şi cu distrugeri masive, precum şi peste diferite
obstacole; să cunoască modul de plantare şi de neutralizare a minelor
antitanc şi antiinfanterie;
- să execute decontaminarea;
- să nu-şi părăsească poziţia de luptă fără aprobarea comandantului;
în cazul în care a fost izolat fără voia sa de pluton (grupă), să continuie
lupta folosind toate mijloacele, să se alăture fără întîrziere la subunitatea
cea mai apropiată şi să lupte în cadrul acesteia;
- în caz de rănire sau contaminare să ia măsuri de autoajutor, după
care, să continuie îndeplinirea misiunii de luptă. Dacă acest lucru nu este
posibil, cu aprobarea comandantului, să se deplaseze la punctul medical
luînd cu sine arma personală. Dacă nu poate să se deplaseze singur, să
aştepte sosirea sanitarului în locul indicat de comandant;
- să poată pregăti armamentul şi muniţiile pentru luptă, repede şi cu
dibăcie să încarce cu cartuşe încărcătoarele, benzile; să urmărească
consumul de muniţie şi alimentarea maşinii de luptă cu carburanţi; să
raporteze comandantului cînd a consumat 0,5 şi 0,75 din muniţia şi
carburanţi repartizate pentru ziua de luptă respectivă sau pentru o misiune;
33 din 262
17.01.2011
Capitolul I
35 din 262
17.01.2011
Capitolul I
36 din 262
Probleme generale
teren;
- în caz de evacuare (distrugere) a MLD (TAB), să lupte în cadrul
grupei folosind armamentul individual.
Art. 58. Trăgătorul cu puşca mitralieră şi pistolul mitralieră este
obligat:
- să cunoască armamentul, să-l întreţină în stare de funcţionare, să
ducă din el foc precis, să urmărească rezultatele focului şi, cu pricepere,
să-l corecteze;
- neîntrerupt să urmărească cîmpul de luptă şi să raporteze
comandantului de grupă despre ţintele descoperite, la comanda
comandantului de grupă sau de sine stătător să le nimicească cu foc; să
ducă observări după vecini şi să-i susţină cu foc;
- să poată folosi de aparatele şi mecanismele, amplasate în
compartimentul de luptă al MLD (TAB);
- să-l ajute pe ochitor-operator în pregătirea şi stivuirea muniţiilor
şi deservirea tehnică a armamentului, iar pe mecanic-conductor (şofer) – în
petrecerea deservirii tehnice şi reparaţie MLD (TAB);
- la desprinderea forţată de la grupa sa, imediat să se alipească la
grupa cea apropiată şi să continuie lupta în componenţa ei.
Art. 59. Lunetistul este obligat:
- să cunoască arma sa, s-o întreţină în stare de funcţionare şi să
poată duce focul precis din ea;
- atent să ducă observarea cîmpului de luptă, să descopere şi să
aprecieze ţintele, la comanda comandantului sau de sine stătător să
nimicească cele mai importante din ele (ofiţerii, observatorii, lunetiştii,
calcule a mijloacelor de foc, helicoptere, care zboară la înălţimi mici);
- cu pricepere să folosească capacităţile de protecţie şi mascare a
terenului şi a obiectelor din teren în scopul ocupării poziţiei de foc
favorabile pentru nimicirea inamicului.
Art. 60. Puşcaşul sanitar este obligat:
- să cunoască şi cu pricepere să folosească înzestrarea medicală a
sanitarului, de asemenea mijloacele din zonă pentru acordarea ajutorului
medical;
- să urmărească apariţia răniţilor pe câmpul de luptă şi să
raporteze despre ei comandantului;
37 din 262
17.01.2011
Capitolul I
38 din 262
Apărarea
CAPITOLUL II
APĂRAREA
1. NOŢIUNI GENERALE
17.01.2011
Capitolul II
40 din 262
Apărarea
41 din 262
17.01.2011
Capitolul II
42 din 262
Apărarea
17.01.2011
Capitolul II
44 din 262
Apărarea
17.01.2011
Capitolul II
Art. 79. Ambuscada se execută la ordin sau din proprie iniţiativă, când
plutonul de infanterie acţionează independent sau izolat, ziua şi noaptea, în
condiţii grele de stare a vremii, în teren greu accesibil, în locuri favorabile
executării atacului prin surprindere, de la distanţă mică.
Ambuscada constă în atacul surpriză dintr-o poziţie mascată împotriva unui
obiectiv (ţintă) static temporar sau în deplasare; sistemul de foc se
organizează combinat cu baraje, obstacole şi distrugeri.
Art. 80. În apărare fiecare soldat, folosind cu iscusinţă arma sa,
construcţiile de fortificaţie şi proprietăţile avantajoase ale terenului, este în
stare să nimicească forţa vie a inamicului şi să ducă cu succes lupta
împotriva tancurilor şi blindatelor acestuia.
Art. 81. Subunităţilor care se apără le este interzis să părăsească
punctele de sprijin (poziţiile de apărare) ocupate şi să se retragă fără
ordinul comandantului eşalonului superior.
2. PLUTONUL ÎN APĂRARE
46 din 262
Apărarea
47 din 262
17.01.2011
Capitolul II
48 din 262
Apărarea
49 din 262
17.01.2011
Capitolul II
50 din 262
Apărarea
51 din 262
17.01.2011
Capitolul II
52 din 262
Apărarea
53 din 262
17.01.2011
Capitolul II
54 din 262
Apărarea
17.01.2011
Capitolul II
17.01.2011
Capitolul II
58 din 262
Apărarea
59 din 262
17.01.2011
Capitolul II
60 din 262
Apărarea
17.01.2011
Capitolul II
62 din 262
Apărarea
17.01.2011
Capitolul II
64 din 262
Apărarea
17.01.2011
Capitolul II
66 din 262
Apărarea
67 din 262
17.01.2011
Capitolul II
68 din 262
Apărarea
17.01.2011
Capitolul II
70 din 262
Apărarea
Primind misiunea de a ieşi spre punctele de sprijin ale plutoanelor sale sau
de a ocupa aliniamentul de tragere, comandantul grupei blindate deplasează
blindatele din adăposturi. Grupa blindată se deplasarea fulgerător sub
acoperirea aerosolilor (fumurilor) sau cu folosirea altor mijloace de
mascare. Grupa blindată trebuie să devanseze inamicul în ocuparea
aliniamentului favorabil.
Odată cu apropierea la aliniamentul de tragere comandantul grupei
blindate precizează misiunile blindatelor, care ocupă poziţiile de tragere
pregătite sau folosesc cutele terenului, şi cu foc, împreună cu subunităţile
eşalonului întîi, nimicesc inamicul şi resping ofensiva lui. După respingerea
atacului inamicului grupa blindată acţionează conform ordinului
comandantului de batalion (companie).
Executînd ordinul de ocupare a poziţiilor de tragere în punctul de
sprijin al plutonului, comandanţii blindatelor (ochitorii-operatori, trăgătorii
cu mitraliere de pe TAB), odată cu apropierea de punctul de sprijin,
stabilesc legătura cu comandantul de pluton şi îndeplinesc misiunile puse
de acesta.
Art. 122. Ambuscada de foc în apărare se creează în componenţa
plutonului (grupei) întărit cu subunităţi de aruncătoare de flăcări şi pionieri.
Ea este destinată pentru producerea pierderilor maximale inamicului cu foc
prin surprindere prin ochire directă, foc pumnal şi folosirea barajelor de
mine şi exploziv.
Ambuscada de foc se organizează în locurile, care îngreunează
desfăşurarea rapidă a inamicului şi efectuarea manevrei pentru ieşirea de
sub foc. Poziţia ei trebuie să asigure dispunerea în ascuns a plutonului
(grupei), să aibă condiţii bune pentru observare, ducere a focului şi căi de
retragere. Pe poziţie se sapă amplasamente, care se maschează minuţios;
căile de acces, care aduc nemijlocit spre poziţii, se minează. Pentru
mascarea urmelor lăsate de şenile, deplasarea spre locul ambuscadei de foc
e necesar de efectuat pe teren cu vegetaţie joasă, iarna urmele şenilelor se
mătură cu copaci cu ramurile netăiate legaţi de maşinile de luptă.
Succesul acţiunilor plutonului (grupei) în ambuscada de foc se
obţine: prin respectarea mascării în timpul deplasării spre raionul
ambuscadei de foc; prin organizarea iscusită a sistemului de foc; prin
crearea zonei de nimicire cu foc (a pungii de foc) cu folosirea largă a
minelor; prin lipsa şabloanelor în organizarea şi procedeelor de acţiuni a
grupelor, blindatelor; prin determinarea corectă a momentelor de
deschidere a focului de 1a o distanţă minimă (foc la gura ţevii), folosirea
acţiunilor neaşteptate şi prin surprindere; prin organizarea strictă a
71 din 262
17.01.2011
Capitolul II
72 din 262
Apărarea
3. GRUPA ÎN APĂRARE
73 din 262
17.01.2011
Capitolul II
74 din 262
Apărarea
75 din 262
17.01.2011
Capitolul II
76 din 262
Apărarea
77 din 262
17.01.2011
Capitolul II
78 din 262
Apărarea
79 din 262
17.01.2011
Capitolul II
80 din 262
Apărarea
81 din 262
17.01.2011
Capitolul II
82 din 262
Apărarea
83 din 262
17.01.2011
Capitolul II
84 din 262
Apărarea
85 din 262
17.01.2011
Capitolul II
86 din 262
Apărarea
87 din 262
17.01.2011
Capitolul II
88 din 262
Apărarea
17.01.2011
Capitolul II
90 din 262
Apărarea
CAPITOLUL III
OFENSIVA
1. NOŢIUNI GENERALE
17.01.2011
Capitolul II
92 din 262
Apărarea
93 din 262
17.01.2011
Capitolul II
94 din 262
Apărarea
sau fără regruparea forţelor, TAB sau MLD pleacă la atac, de regulă, direct
din poziţiile pe care le-au ocupat pe timpul apărării.
Art. 194. Ocuparea poziţiei de plecare se face succesiv, începând cu
armamentul greu, astfel încât forţele să realizeze în ascuns dispozitivul de
luptă şi să fie în măsură să treacă la ofensivă la semnalul stabilit.
Art. 195. Ofensiva (atacul) începe cu pregătirea de foc, care constă în
totalitatea acţiunilor de lovire prin foc, executată în mod unitar, prin
surprindere, într-o perioadă de timp determinată, în scopul producerii unor
pierderi însemnate grupării de forţe şi mijloace, elementelor de conducere
şi sistemului de lovire prin foc al inamicului îndeosebi în sectorul de rupere
sau pătrundere în dispozitivul acestuia.
Durata pregătirii de foc a atacului trebuie să fie cât mai scurtă şi
depinde de: procedeul de trecere la ofensivă; caracterul apărării inamicului;
misiunile de lovire prin foc şi gradul de lovire ce trebuie realizat; de
numărul gurilor de foc participante.
În cazul ofensivei din contact nemijlocit cu inamicul, pregătirea de
foc a atacului este determinată de timpul necesar executării acţiunilor de
lovire.
În ultima parte a pregătirii de foc, militarii plutonului (grupei)
execută foc pentru nimicirea obiectivelor descoperite.
Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul trebuie dusă cu toată
fermitatea, iar inamicul trebuie nimicit atît pe timpul pregătirii de foc, cît şi
pe timpul atacului.
Art. 196. Ofensiva din mişcare constă în deplasarea subunităţilor
din raionul iniţial spre limita dinainte a apărării inamicului, desfăşurarea în
dispozitiv premergător de luptă şi de luptă şi atacul forţelor şi mijloacelor
acestuia trecute în grabă la apărare. Se execută cu succes, îndeosebi, cînd
pe timpul pregătirii de foc s-a reuşit să se scoată din luptă majoritatea
mijloacelor antitanc ale inamicului.
Art. 197. Ofensiva din mişcare la care participă plutonul se execută
în urma unei pregătiri în timp scurt, împotriva unei apărări nepregătite sau
pregătite în grabă, cu scopul câştigării de timp în vederea exploatării unei
situaţii favorabile sau preluării iniţiativei după o apărare dusă cu succes;
acest procedeu asigură pregătirea în secret a luptei, surprinderea în acţiune
şi o vulnerabilitate mai redusă a forţelor faţă de loviturile inamicului şi se
bazează pe puterea de foc şi posibilităţile de manevră ale forţelor proprii;
timpul de pregătire este redus la minimul necesar pentru a trece la
nimicirea inamicului înainte ca acesta să poată să se concentreze sau să-şi
95 din 262
17.01.2011
Capitolul II
96 din 262
Apărarea
17.01.2011
Capitolul II
98 din 262
Apărarea
17.01.2011
Capitolul II
17.01.2011
Capitolul II
2. PLUTONUL ÎN OFENSIVĂ
17.01.2011
Capitolul II
17.01.2011
Capitolul II
17.01.2011
Capitolul II
17.01.2011
Capitolul II
17.01.2011
Capitolul II
3. GRUPA ÎN OFENSIVĂ
17.01.2011
Capitolul II
17.01.2011
Capitolul II
17.01.2011
Capitolul II
17.01.2011
Capitolul II
17.01.2011
Capitolul II
17.01.2011
Capitolul II
opriri scurte asupra mijloacelor de foc ale inamicului din şi dintre clădiri,
care nu au fost distruse pe timpul pregătirii de foc, trec cu viteză prin culoar
şi se apropie de obiectiv creînd breşe în reţelele de sîrmă ghimpată. Grupele
de asalt, deplasîndu-se în coloană, trec imediat prin culoare şi desfăşurîndu-
se în dispozitiv de luptă în trăgători, sub sprijinul de foc al mitralierelor de
pe transportoare amfibii blindate (al armamentului de pe maşinile de luptă)
şi mitralierelor de sprijin, asaltează şi ocupă clădirile mai mici de la
marginea localităţii sau din apropierea obiectivului de atac.
Aruncătoarele, urmînd progresiunea luptei, execută foc asupra
inamicului dispus în tranşee şi şanţuri de comunicaţie.
Pe măsura apropierii de obiectivul de atac, focul se transportă asupra
etajelor superioare şi asupra podurilor clădirilor. Grupele pătrund cu
repeziciune în clădire, urcînd la etaj pe scări sau prin spărturile din planşee,
nimicesc inamicul cu grenade de mînă, cu foc executat la distanţă apropiată
cu pistoalele mitralieră şi cu puştile mitralieră, cu focul aruncătoarelor de
flăcări, precum şi prin lupta corp la corp.
În încăperile de la etaj militarii (luptătorii) pătrund cu ajutorul
frînghiilor cu gheară de pisică aruncate prin ferestre şi al scărilor mobile. În
interiorul clădirilor acţiunile se duc din încăpere în încăpere, înlăturîndu-se
barajele de pe scări şi coridoare.
În timp ce lupta se desfăşoară pentru nimicirea inamicului din
interiorul clădirii, grupele de sprijin ocupă poziţii de tragere cu tunurile şi
aruncătoarele de grenade antitanc, aruncătoarele şi transportoarele amfibii
blindate (maşinile de luptă) în intervalele dintre clădiri, de unde execută
trageri asupra mijloacelor de foc ale inamicului descoperite în clădirile
învecinate, în grădini sau parcuri, interzicînd executarea de contraatacuri pe
direcţia grupului de asalt.
După cucerirea clădirii, grupul de asalt o consolidează şi se
pregăteşte pentru respingerea unui eventual contraatac al inamicului. Pentru
consolidarea clădirii comandantul de pluton ordonă grupelor de asalt să
instaleze armamentul automat la ferestre, saci cu nisip (pămînt) la uşi şi
ferestre; grupelor de sprijin să dispună transportoarele amfibii blindate
(maşinile de luptă) în intervalul dintre clădiri, folosind denivelările şi
acoperirile existente, tunurile şi aruncătoarele de grenade antitanc - la
parterul clădirii, cu posibilităţi de executare a tragerilor prin spărturile din
zid, mitralierele - la ferestrele de la etaj şi în podul clădirii (poziţii de
tragere de rezervă) pentru a-l lovi pe inamic de la distanţă cît mai mare şi a
realiza focul etajat.
17.01.2011
Capitolul II
17.01.2011
Capitolul II
17.01.2011
Capitolul II
CAPITOLUL IV
DEPLASAREA
1. NOŢIUNI GENERALE
2. MARŞUL
3. SIGURANŢA MARŞULUI
- să ia hotărîrea;
- să dea ordinul de luptă;
- să organizeze cooperarea;
- să dea indicaţii privind asigurarea marşului, protecţia contra
mijloacelor incendiare;
- să organizeze completarea cu muniţie, carburanţi şi alimente pînă
la normele stabilite;
- să controleze gătinţa efectivului, armamentului şi tehnicii militare
în vederea îndeplinirii misiunii de luptă;
- să raporteze comandantului de batalion (companie) despre gătinţa
plutonului pentru executarea misiunii de luptă.
Pe timpul însuşirii misiunii comandantul de pluton trebuie să
înţeleagă:
- misiunea coloanei păzite;
- misiunea plutonului;
- ora cînd trebuie să fie gata pentru îndeplinirea misiunii.
La analiza situaţiei comandantul de pluton trebuie:
- să studieze pe hartă (schemă) itinerarul de deplasare (raionul de
dispunere - pentru pichetul fix)şi caracterul terenului;
- să determine locurile probabile de întîlnire cu inamicul, precum şi
locurile ambuscadelor posibile şi să stabilească modul de acţiuni al patrulei
de siguranţă, forţelor principale şi mijloacelor de întărire în cazul întîlnirii
cu forţele inamicului;
- să determine direcţiile probabile de acţiuni al avioanelor,
elicopterelor şi altor ţinte aeriene, componenţa mijloacelor de foc de
serviciu şi observatorilor;
- să determine ordinea de pregătire a plutonului pentru executarea
marşului.
În hotărîre comandantul de pluton determină:
- constituirea dispozitivului de marş şi ordinea de îndeplinire a
misiunii primite;
- misiunile grupelor, mijloacelor de întărire şi mijloacelor de foc;
- modul de cooperare;
- modul de realizare a conducerii şi legăturii (radio, prin agenţi şi
prin semnale).
În ordinul de luptă comandantul de pluton indică:
- informaţii despre inamic şi eventualele acţiuni terestre şi aeriene
ale acestuia pe timpul executării marşului;
Сapitolul IV
4. TRANSPORTUL
CAPITOLUL V
trimis siguranţa.
Pe timpul desfăşurării recunoaşterii comandantul de pluton
trebuie:
- să indice reperele;
- să determine direcţiile probabile de acţiuni ale inamicului;
- să determine misiunile grupelor, poziţiile de apărare ale lor,
fîşiile de tragere şi sectoarele de tragere suplimentare, poziţiile de tragere
de bază şi de rezervă a maşinilor de luptă (transportoarelor amfibii
blindate), sectoarele de tragere de bază şi suplimentare de pe fiecare
poziţie;
- să stabilească aliniamentele de deschidere a focului din
maşinile de luptă (transportoarele amfibii blindate), mitraliere,
aruncătoare de grenade;
- să indice itinerarul de deplasare a patrulelor, misiunile lor,
ordinea de executare a serviciului şi modul de acţiuni în caz de
descoperire a inamicului;
- să determine pentru pîndă (dacă se instalează) componenţa,
misiunea, locul, modul de executare a misiunii, de menţinere a legăturii
şi de efectuare a schimbului;
- să determine succesiunea amenajării genistice a poziţiilor, locul
adăposturilor pentru efectiv şi locul de instalare a barajelor;
- să determine activităţile privind asigurarea acţiunilor de luptă
pe timp de noapte şi în alte condiţii de vizibilitate redusă.
În hotărîre comandantul de pluton determină:
- modul de îndeplinire a misiunii primite;
- misiunile grupelor, poziţiile de apărare ale lor, fîşiile de tragere
şi sectoarele de tragere suplimentare, poziţiile de tragere de bază şi de
rezervă a maşinilor de luptă (transportoarelor amfibii blindate),
sectoarele de tragere de bază şi suplimentare de pe fiecare poziţie;
- pentru pîndă – componenţa, misiunea, locul, modul de
executare a misiunii, de menţinere a legăturii şi de efectuare a
schimbului;
- itinerarul de deplasare pentru patrule, misiunile lor, ordinea de
executare a serviciului şi modul de acţiuni în caz de descoperire a
inamicului;
- misiunile subunităţilor date ca întărire şi mijloacelor de foc.
În ordinul de luptă comandantul de pluton indică:
- reperele;
- componenţa, situaţia şi caracterul posibil de acţiuni a
inamicului;
Staţionarea şi siguranţa staţionării
CAPITOLUL VI
1. CERCETAREA
- prizonierii şi transfugii;
- documentele, modelele de armament şi tehnică de luptă capturate
sau găsite pe câmpul de luptă;
- terenul şi populaţia din zonă – prin cercetare, respectiv prin
investigare.
Art. 372. Forţele de cercetare sunt constituite din militarii şi
subunităţile destinate să îndeplinească, permanent sau temporar, misiuni de
cercetare.
Art. 373. Mijloacele de cercetare cuprind tehnica de luptă,
aparatura şi alte categorii de mijloace cu ajutorul cărora forţele de cercetare
acţionează în scopul îndeplinirii misiunilor primite.
Art. 374. Elementele de cercetare se constituie temporar din
militari, subunităţi din diferite arme. Ele au o compunere variabilă, în raport
de misiune, situaţia tactică şi teren. Elementele de cercetare acţionează pe
jos, pe autovehicule, elicoptere şi alte mijloace care le asigură deplasarea
rapidă şi îndeplinirea la timp a misiunilor primite.
Plutonul (grupă) de infanterie motorizată poate constitui următoarele
elemente de cercetare: cercetaşul, echipa de cercetare, patrula de
cercetare şi patrula de cercetare independentă.
Cercetaşul este militarul destinat să îndeplinească misiuni de
cercetare. El se trimite în misiune de către echipa sau patrula de cercetare,
precum şi de către subunităţile luptătoare. Cercetaşul acţionează în faţă,
lateral sau înapoia subunităţii din care face parte, în scopul cercetării
inamicului şi terenului şi pentru al preveni pe comandant asupra acţiunilor
prin surprindere ale inamicului.
Echipa de cercetare are valoarea de la 2-4 militari până la o grupă şi se
trimite în misiune de către patrula de cercetare, patrula de cercetare
independentă, precum şi de către subunităţile de toate armele. Ea se
destinează pentru cercetarea inamicului şi terenului pe o direcţie sau a unui
obiectiv. În funcţie de situaţie, echipa de cercetare poate fi de cap, de flanc
şi de spate.
Patrula de cercetare şi patrula de cercetare independentă are valoare de
la o grupă până la un pluton şi poate fi întărită cu cercetaşi de artilerie,
chimici şi de geniu.
Patrula de cercetare se trimite în misiune de către detaşamentul de
cercetare, compania de infanterie motorizată. Ea se destinează pentru
cercetarea inamicului şi terenului sau a unor obiective pe o direcţie sau într-
un raion.
Patrula de cercetare poate fi: de cap, de flanc şi de spate.
Patrula de cercetare independentă se trimite în misiuni de către
600 m; patrula de
cercetare – pe
autovehicule până la
10 km şi pe jos până
la 2 km; patrula de
cercetare
independentă – până
la 15 km.
Noaptea şi ziua pe timp de ceaţă şi viscol, în localităţi, în teren acoperit şi
greu accesibil, distanţele se reduc.
Art. 375. După primirea ordinului de luptă, comandantul însuşeşte
misiunea, analizează situaţia, ia hotărârea - pe care o concretizează în planul
de acţiune, o raportează eşalonului superior, iar după aprobarea acesteia dă
ordinul de luptă, organizează cooperarea şi trece la pregătirea în detaliu a
subunităţii şi acţiunilor de cercetare.
La însuşirea misiunii, comandantul trebuie să înţeleagă: situaţia
tactică, misiunea primită şi condiţiile în care trebuie îndeplinită, precum şi
precizările referitoare la cooperarea cu alte subunităţi.
Pe timpul analizei situaţiei, trebuie să studieze: inamicul,
subunităţile proprii, terenul, timpul la dispoziţie, condiţiile
hidrometeorologice şi nevoile de asigurare tehnică, materială şi medicală.
Studiind inamicul, comandantul subunităţii trebuie să analizeze:
- compunerea de luptă, caracterul general al acţiunilor şi activităţilor
subunităţilor acestuia pe direcţia sau în raioanele de cercetat;
- elementele dispozitivului de luptă, precum şi alte obiective dispuse
pe direcţia de acţiune; limita dinainte a dispozitivului, flancurile, intervalele
şi direcţiile care permit pătrunderea în ascuns a elementelor de cercetare în
dispozitivul inamicului;
- locurile de dispunere a mijloacelor de foc, barajelor, obstacolelor
şi cum pot fi ocolite acestea;
- dacă inamicul întrebuinţează arme de distrugere în masă şi ce
măsuri trebuie luate pentru protecţia personalului şi limitarea efectelor
acestora;
- aliniamentul sau raionul unde este posibilă întâlnirea cu inamicul
şi măsurile ce trebuie luate pentru evitarea surprinderii, descoperirea şi
cercetarea acestuia.
Din analiza inamicului, trebuie desprinse concluzii referitoare la
forţele şi mijloacele care ar putea fi întâlnite pe timpul deplasării şi
executării acţiunilor de cercetare şi măsurile cele mai indicate pentru
îndeplinirea cu succes a misiunii primite.
protecţie individuală.
Art. 381. În apărare plutonul (grupa) participă la realizarea
sistemului de observare şi, la ordin, execută ambuscade, incursiuni,
cercetarea inamicului şi terenului de la flancuri (intervale) şi pe direcţia de
contraatac sau retragere a trupelor proprii, acţionând ca patrulă de cercetare.
Pe direcţia pe care inamicul întrebuinţează elemente de cercetare şi
acestea au pătruns în dispozitivul propriu, comandantul plutonului (grupei)
trebuie să determine natura şi valoarea lor, direcţiile de deplasare şi să le
raporteze eşalonului superior.
Art. 382. În ofensivă plutonul (grupa) acţionează, la ordin, ca
patrulă de cercetare sau patrulă de cercetare independentă, îndeosebi pe
timpul pătrunderii în adâncimea apărării inamicului, urmăririi acestuia şi
forţării din mişcare a cursurilor de apă.
Comandantul patrulei, pe baza rezultatelor observării personale şi ale
acţiunii echipelor (cercetaşilor), determină:
- aliniamentul de apărare, tăria, compunerea, dispozitivul de luptă şi
locul mijloacelor de foc ale inamicului;
- existenţa barajelor în faţa apărării şi la flancurile dispozitivului
inamicului;
- intervalele în dispozitivul inamicului şi flancurile descoperite.
Descoperind un flanc sau interval în dispozitivul de apărare al
inamicului, patrula trebuie să pătrundă cu îndrăzneală în adâncimea apărării
acestuia, să determine dispunerea punctelor de sprijin şi a mijloacelor de
foc (a tancurilor, artileriei), locurile punctelor de comandă, compunerea şi
raioanele de dispunere ale rezervelor.
Observarea şi ascultarea
Incursiunea
Ambuscada
2. SIGURANŢA
3. MASCAREA
5. APĂRAREA ANTIAERIANĂ
7. ASIGURAREA GENISTICĂ
8. ASIGURAREA CHIMICĂ
9. PROTECŢIA INFORMAŢIILOR
CAPITOLUL VII
1. ASIGURAREA MATERIALĂ
2. ASIGURAREA TEHNICĂ
luptă;
- să verifice modul cum se execută întreţinerea tehnică a
armamentului şi a autovehiculelor de luptă de către soldaţi şi echipaje;
- să cunoască locul unde se evacuează autovehiculele
deteriorate;
- să ia măsuri pentru completarea plinurilor cu carburanţi-lubrifianţi
la autovehicule şi de reîmprospătarea acestora şi a militarilor cu muniţie;
- să asigure echipajelor şi şoferilor de pe autovehicule timpul
necesar pentru executarea întreţinerilor tehnice.
Art. 535. Întreţinerea tehnică a autovehiculelor se execută de către
echipajele acestora; la nevoie poate interveni şi grupa de întreţinere tehnică
a batalionului.
Întreţinerea tehnică a autovehiculelor şi a armamentului individual
se execută în perioada de pregătire a luptei sau în alte pauze de luptă:
- în lupta ofensivă şi de apărare, de regulă, după
îndeplinirea misiunii (la sfîrşitul unei zile de luptă sau în alte pauze
de luptă);
- în marş, pe timpul haltelor mari, în raioanele odihnei de zi (de
noapte) sau în raioanele de dispunere (concentrare). Pe timpul haltelor
mici echipajele şi şoferii execută controlul sumar al autovehiculelor şi
înlătură defecţiunile constatate.
Pe timpul ducerii acţiunilor de luptă autovehiculele se repară, de
regulă, pe locul ieşirii acestora din luptă sau în cel mai apropiat loc
adăpostit, cu forţele echipajelor şi şoferilor ajutaţi de către grupele de
reparaţii. Pentru reparaţii mai mari (ce nu se pot executa pe locul
deteriorării) autovehiculele se evacuează cu mijloacele batalionului, în
raionul de adunare a tehnicii deteriorate.
Armamentul şi tehnica de luptă pierdute în luptă se completează în
mod centralizat prin companie, de regulă, la sfîrşitul zilei de luptă.
3. ASIGURAREA MEDICALĂ
A N E X E
ANEXE
Anexa nr. 1
a) Mutarea eforturilor de pe o
b) Învăluirea (o variantă)
direcţie pe alta (o variantă)
Anexa nr. 4
1 2
3 3
Anexa nr. 5
p. 300 m
ANEXE
p. 50 m
p. 50 m
p. 50 m
ini de luptă (o variantă) b) Pe jos (o variantă)
Anexa nr. 10
PLUTONUL INFANTERIE MOTORIZATĂ ÎN LUPTA DE OFENSIVĂ
DIN CONTACT NEMIJLOCIT CU INAMICUL
(apărarea inamicului pregătită în grabă - o variantă)
p. 100 m
ANEXE
a) Pe
Anexa nr. 11
PLUTONUL INFANTERIE MOTORIZATĂ ÎN LUPTA
DE OFENSIVĂ DIN MIŞCARE
(o variantă)
ANEXE
2 – 3 km
Anexa nr. 12
PLUTONUL INFANTERIE MOTORIZATĂ ÎN LUPTA
DE OFENSIVĂ ÎN LOCALITATE
(o variantă)
ANEXE
p. 600 m
Anexa nr. 13
PLUTONUL INFANTERIE MOTORIZATĂ ÎN LUPTA
DE OFENSIVĂ ÎN PĂDURE
(o variantă)
ANEXE
Anexa nr. 14
PLUTONUL INFANTERIE MOTORIZATĂ LA MARŞ
(o variantă)
ANEXE
25-50 m
Anexa nr.15
RAIOANELE, PUNCTELE, ALINIAMENTELE FIXATE LA MARŞ
Punct de Punct de
Punct
coordonare coordonare
iniţial
Nr. 2 Nr. 1
Raion de
dispunere
ANEXE
a trupelor
(iniţial)
Haltă pînă la 1 oră
(după 3-4 ore de marş)
Haltă pînă la 2-3 ore
noapte)
(în a doua jumătate
pei de marş)
a etapei de marş)
Anexa nr. 16
PLUTONUL INFANTERIE MOTORIZATĂ ÎN SIGURANŢA MARŞULUI
(o variantă)
Punct de
coordonare
Nr. 3
ANEXE
Punct de
coordonare
Nr. 4
Odihna d
(la sfîrşit
25-50 m
Distanţa
vizibilă Odihna de 24 ore
(1500 m) (după 2-3 etape de marş)
Raionul nou
de dispunere
(final)
Anexa nr. 17
PLUTONUL INFANTERIE MOTORIZATĂ ÎN STAŢIONARE
(o variantă)
ANEXE
S=
ANEXE
Anexa nr. 18
PLUTONUL INFANTERIE MOTORIZATĂ
ÎN SIGURANŢA STAŢIONĂRII
(o variantă)
Pînă la 2 km
R–4
turn
S
R–3 1200m
p.geod.
1000m
R–2
... casă
650m
R–1
pod
300m
.
.
.
2
.
3 – 5 km
. Anexa nr. 19
R-3
S R-2
p. geod
stîlp
Pd. VERDE 1000m 800m Pd. MARE
R-1
pietre
400m
Pînă la 1500 m
ANEXE
ANEXE
ANEXE
ANEXE
PENTRU NOTIŢE ŞI OBSERVĂRI
PENTRU NOTIŢE ŞI OBSERVĂRI