Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gips (CaSO4·2H2O)
2 3 se zgârîie cu unghia Galit, Hlorit
(sulfat de calciu)
se zgârîie cu o cuțitul,
5 Apatit (Ca5(PO4)3(OH-,Cl-,F-)) 48 Hematice, Lapis lazuli
sticla
se zgârîie cu un fișier
Orthoclase (KAlSi3O8)
6 72 Opal, Rutil
Ortoză nu se zgârîie cu sticla
se prelucrează cu
7 Cuarț (SiO2) 100
diamantul, zgârîie sticla
Granat, Turmalină
se prelucrează cu
8 Topaz (Al2SiO4(OH-,F-)2) 200 Beril, Spinel
diamantul, zgârîie sticla
se prelucrează cu
9 Corindon (Al2O3) 400
diamantul, zgârîie sticla
Sulfuri
Mineralele din aceasta grupă formează zăcăminte de minereuri care se exploatează
pentru cupru (Cu), zinc (Zn), fier (F).
- Galenă PbS – sulfură de plumb - calcopirită CuFeS2
- Blendă ZnS – sulfură de zinc - cinabru HgS – sulfură de mercur
- Pirită FeS2 – sulfură de fier - stibină Sb2S3 – sulfură de stibină
3. Oxizi şi hidroxizi.
Sunt cei mai simpli compuşi si oxigenului şi hidrogenului cu metale şi cu
metaloizii (aproximativ 40 elemente chimice). Oxizii şi hidroxizii sunt cantonaţi la
partea superioară a crustei terestre, la contactul acesteia cu atmosfera. Adâncimea până
la care se pot forma aceste minerale este dictată de adâncimea nivelului freatic. Ei
reprezintă 70% din greutatea crustei terestre.
Oxizii pot fi de fier (Fe), aluminiu (Al), mangan (Mn), titan (Ti), crom (Cr), etc.
Se formează în zonele de alterare a rocilor şi în zonele de oxidare a zăcămintelor
de minereuri.
- Hematit Fe2O3
- Magnetit Fe3O4
- Limonit – asociaţe de oxizi şi hidroxizi de Fe, Al, sulfaţi, carbnaţi
- Piroluzit – MnO2
4. Halogenuri
Cloruri (HCl), bromuri (HBr), ioduri, fluoruri.
Se caracterizează prin legături ionice tipice. Halogenurile sunt determinate de
elementele din grupa I si a II-a principală a tabelului lui Mendeleev.
- halit NaCl (clorura de sodiu) – absoarbe umiditatea
- silvină KCl (clorura de potasiu) – absoarbe umiditatea
- fluorină CaF2 (fluorură de calciu)
5. Carbonaţi
Carbonaţii sunt săruri ale acidului carbonic H2CO3. Carbonaţii sunt minerale care
formează depozite imense de origine sedimentară marină, au durităţi cuprinse între 3 şi
5, sunt în general incolore, transparente, albe, mai rar colorate în verde şi albastru (când
conţin ioni de cupru) sau în roz când conţin ioni de mangan. Fac efervescenţă cu acidul
clorhidric (HCl).
a) anhidri:
- grupa calcit (trigonal): calcit CaCO3, siderit FeCO3, rodocrozit MnCO3,
3
- grupa aragonit: aragonit CaCO3, witherit BaCO3, ceruzit PbCO3,
- grupa dolomit: dolomit CaMg(CO3)2, ankerit CaFe(CO3)2 (Hunedoara)
b) hidrataţi (bazici) – se cristalizează monoclinic:
malachit Cu2CO3(OH)2, azurit Cu3(CO3)2(OH)2
6. Sulfaţi
- săruri ale acidului sulfuric (H2SO4) cu culori albe, transparente, mai rar colorate.
- au duritate mică intre 2 şi 3,5.
- sunt minerale de origine sedimentară şi hidrotermală.
a) anhidri (fără apă) – sulfat de calciu (CaSO4)
anhidrit CaSO4, baritină BaSO4, celestină SrSO4, glauberit Na2Ca(SO4)2
b) hidrataţi (bazici)
gips CaSO4 · 2H2O, calcanit CuSO4 · 5H2O
8. Silicaţi
- cele mai întâlnite minerale în sursa terestră
- reprezintă o treime din numărul total de minerale cunoscute
- în structura lor reţin un număr relativ mic de elemente chimice.
Na+, K+, Ba2+, Ca, Mg, Mn, Al, Fe3+
- structura silicaţilor se deosebeşte de cea a celorlalte minerale prin faptul că se
întâlneşte gruparea tetraedică [SiO4]4–
Aceste grupări tetraedice se pot uni punând în comun ioni de oxigen,
dispuşi în vârfurile tetraedului.
În funcţie de asocierea grupărilor tetraedice [SiO4]4– există mai multe
clase de silicaţi:
a) nezosilicaţi (nezo (gr) – insulă) sunt silicaţii cu grupări tetraedice izolate. Se
mai numesc şi ortosilicaţi.
grupa olivinei este o serie izomorfă: forsterit Mg2SiO4, fayalit Fe2SiO4
grupa granaţilor (se găsesc în rocile metamorfice şi aluviuni):
Pirop Mg3Al2[SiO4] Uvarovit Ca3Cr2[SiO4]3
- Piralspite Almandin Fe3Al2[SiO4] - Ugrandite Grossular Ca3Al2[SiO4]3
Spessartin Mn3Al2[SiO4] Andradit Ca3Fe2[SiO4]3
b) sorosilicaţi – sunt mineralele cu perechi de tetraede de forma SiO4
[Si2O7]6– hemimorfit
[Si6O18]12–
Si6 – 6 de siliciu in interior
Beril O18 – 18 de oxigen
12-
ioni de oxigen liberi
Al2Be3(Si6O18)
e) inosilicaţi (inos = lanţ) – minerale în care tetraedrii de SiO4 sunt dispuşi sub
formă de lanţuri infinite (simple sau duble)
• simple:
piroxeni:
- rombici: enstatit Mg2(Si2O6), ferosilit Fe2(Si2O6)
- monoclinici: jadeit NaAl(Si2O6)
• duble:
- amfiboli rombici: antofilit (Mg, Fe)2(Si4O11) (OH)2-
- amfiboli monoclinici: tremolit, actinot, hornblendă,
f) filosilicaţi (filos = frunză) – silicaţi cu grupări tetraedice dispuse sub forma de
reţele plane infinite.
Reţelele plane de tetraedre de SiO4 se leagă între ele prin ioni de Al3+, Fe3+ şi Mg2+
generând o structură stratificată care generează un clivaj perfect şi un habitus lamelar.
Au sistem de cristalizare monoclinic. O parte din filosilicaţi formează argile.
Grupe: - Caolinit
- minerale argiloase: caolinit, talc, pirofilit, glauconit
- smectite
- mice: muscovit, biotit
- clorite: clinoclor, pennin, chamosit
g) tectosilicaţi – mineralele cu reţele tridimensionale de tetraedri de [SiAlO4]–
• grupa feldspaţi – se întâlnesc în toate tipurile de roci, în proporţie de 60%
magmatice, 30 % metamorfice, 10 % sedimentare.
- feldspaţi alcalini: sanidin KAlSi3O8, adular, anortoză (NaK)AlSi3O8
- feldspaţi plagioclazi:
În rocile magmatice: albit NaAlSi3O8, oligoklaz alb
În rocile magmatice intermediare: andesin, labradorit negru
În rocile magamatice ultrabazice: bytownit, anortit Ca2Al2Si2O8
• grupa feldspatoizi: sodalit, leucit
• grupa mineralelor de SiO2 – formează 80 % din crusta terestră.
Din toate formele de apariţie ale silicei, 12 % apare în mineralele de cuarţ:
cuarţ SiO2, calcedonie, opal, tridimit, cristobalit
5
ROCILE MAGMATICE
Magma este o topitură naturală de silicaţi în care coexistă cele trei stări de agregare
ale materiei:
- solidă (minerale cristalizate)
- lichidă – topitura silicatică (minerale care nu au cristalizat încă)
- gazoasă HCl, HF, HB, H2S, H2O, CO2, CO
Rocile magmatice se formează prin:
- consolidarea magmei în interiorul crustei terestre la adâncimi mari (rocile
plutonice)
- consolidarea magmei pe filoane la adâncimi mai mici (filoniene subvulcanice)
- consolidarea magmei la suprafaţă – roci vulcanice (efusive)
Compoziţia mineralogică se reduce la asociaţii de minerale silicatice:
- feldspaţi (60%) - mice (3%)
- piroxeni şi amfiboli (17%) - alte minerale (8%)
- cuarţ (12%)
Mineralele care rezultă prin cristalizare direct din magmă se numesc minerale
primare (principale sau accesorii).
În condiţiile ideei genezei târzii, din mineralele primare rezultă minerale secundare.
Minerale vulcanice clasificate după culoare:
- sialice - deschise la culoare - (felsice sau leucocrate): feldspaţi, feldspatoizi,
grupa silicei SiO2, muscovit - conferă rocii un caracter acid care creează magmei
vâscozitate.
- mafice – închise se la culoare - (femice, melanocrate): rocile feromagneziene.
Structura rocilor magmatice defineşte particularităţile legate de forma,
dimensiunea şi relaţiile reciproce dintre componentele rocii (cristale şi sticlă):
1. După gradul de cristalizare:
- structură holocristalină: roci plutonice (roci de adâncime)
- structură hipocristalină: roci din cristale şi sticlă – roci vulcanice (de suprafaţă)
- structură sticloasă: pechstein (verde), obsidian, piatră ponce
2. După dimensiunea cristalelor:
• Faneritică – cristalele sunt vizibil cu ochiul liber:
- larg cristalizată (diametrul cristalelor mai mare de 5 mm)
- mediu cristalizată (diametrul cristalelor este intre 0,1 si 1 mm)
- mărunt cristalizată (diametrul cristalelor este mai mic de 1 mm)
• Afanitică – cristalele nu sunt vizibile cu ochiul liber:
- microcristalină (vizibile la microscop)
- criptocristalină (apar la microscop ca nişte puncte)
3. După dimensiunea relativă:
- granulară (echigranulară) – rocă formată din cristale uniform dezvoltate
- porfirică (inechigranulară) – formată din cristale larg dezvoltate prinse într-o
masă de cristale mărunte şi sticlă.
Textura rocilor magmatice defineşte aranjamentul spaţial al mineralelor unei roci,
conferă informaţii referitoare la condiţiile de cristalizare ale magmei (lavei).
Cristalele pot cristaliza în condiţii de:
6
- imobilitate rezultând textura masivă
- mobilitate rezultând textura rubanată
- mobilitate a lavei rezultând textură vacuolară şi textură amigdaloidă dată de
cristalizarea unor minerale în vacuolele vulcanice
ROCILE METAMORFICE
Metamorfismul este procesul de adaptare fizică şi chimică a rocilor formate într-o
altă etapă de evoluţie geologică la condiţiile existente în zonele profunde ale litosferei
sub regiunile de alterare şi sedimentare.
Factorii metamorfici:
- temperatura 300 – 800oC - fluide
- presiunea: litostatică, orientată (stress tectotic) - timp
În condiţiile generate de predominarea anumitor factori metamorfici rocile iniţiale
suferă o serie de modificări, ionii mineralelor care le formează aranjându-se într-o serie
de structuri diferite de cele iniţiale.
Structura rocilor metamorfice:
Rocile metamorfice au structuri diferite de ale rocilor sedimentare şi magmatice,
fiind rezultatul a trei procese:
- Cataclazare (sfărâmarea rocilor)
- Metasomatism (înlocuire sub acţiunea fluidelor)
- Blasteza (proces de recristalizare a mineralelor)
1. Structura cataclastică rezultă în urma proceselor mecanice de zdrobire şi
măcinare a rocilor preexistente sub acţiunea presiunilor tectonice dezvoltate în zonele
de deformare a crustei:
- homeoclastică: roca este formată din cataclaste de aceeaşi dimesiune
7
- heteroclastică: roca este formată din cataclaste de diferite dimensiuni
2. Structura metasomatică
Metasomatism = procesul de substituţie a mineralelor vechi (paleosom) cu
minerale noi (neosom). Presupune un proces de dizolvare a mineralelor vechi simultan
cu un proces de precipitare a mineralelor noi în condiţiile unui metasomatism avansat.
Mineralele vechi conservă în masa lor o serie de minerale nou formate.
3. Structura blasitcă
Blasteză = procesul de recristalizare a mineralelor preexistente în condiţii solide.
Mineralele vor avea, în majoritatea cazurilor, contururi xenomorfe (neregulate). Cu
toate acestea, câteva mineralrele tind către o forma izometrică: cuarţ, feldspaţi şi
granaţi.
Alte minerale (piroxeni, amfiboli şi mice) tind către o formă prismatică, alungită,
aplatizată. Rocile metamorfice sunt roci complet cristalizate (nu întâlnim sticlă,
minerale fără formă (amorfe).
În funcţie de forma şi dimensiunea cristalelor, structura blastică poate fi:
• homeoblastică – rocă metamorfică formată din cristale de aceeaşi dimensiune:
- granoblastică – cristale de aceeaşi dimensiune sub formă de granule:
cuarţit, marmură
- lepidoblastică – roca formată din cristale cu habitus tabular (lamelar,
foios, solzos) rezultând micaşist.
- nematoblastică – roca este formată din cristale cu habitus prismatic,
acicular sau fibros rezultând amfibolit
• heteroblastică – rocă metamorfică formată din cristale de dimensiuni diferite:
- porfiroblastică – roca este formată din cristale mari prinse într-o masă de
cristale mărunte (granuloblastice, lepidoblastice, nematoblastice) ex: şist cu granaţi,
staurolit
- poekiloblasitcă – ţesut granular în care se conservă (cristalizează) cristale
cu contur cristalografic.
Textura rocilor metamorfice reprezintă aranjamentul spaţial al mineralelor dictat
de predominarea unui anumit tip de presiune:
- când predomină presiunea orientată (stress) mineralele au un anumit habitus
(prismatic, tabular), se dispun perpendicular pe direcţia de stres rezultând textura
orientată: - şistoasă (şisturi, filite) – plan paralelă, ondulată
- gnasică
- liniară
- când predomină presiunea litostatică, temperatură (în jurul camerelor magmatice)
rezultă textura neorientată (masivă)
Clasificare după textură şi mineralogie:
- cu şistuozitate: şisturi, gnaisé, filite, ardezii, milonite
- fără şistuozitate: cuarţite rezultă prin metamorfismul gresiilor cuarţoase, marmure
formate prin recristalizarea calcarelor (amfibolit, serpentinite, saponite)
8
ROCI SEDIMENTARE
I. Componenţii rocilor sedimentare:
1. Litoclaste (lito = pietră, clast = sfărâmătură) sunt fragmente de roci
preexistente. Alcătuiesc rocile detritice.
2. Mineralele rocilor sedimentare
- alogene (detritice) sunt mineralele provenite din rocile preexistente, minerale
care au rezistat proceselor de alterare, transport şi au fost resedimentate: cuarţ Q,
muscovit Ms, zirconiu ZiSiO4
- antigen (neuformaţie) sunt minerale rezultate prin precipitare din soluţii prin
procese chimice sau biochimice
- argiloase (vezi filosilicaţi, mai puţin mice)
- grele sunt minerale cu greutăţi specifice mai mari de 2,9 g/cm2
3. Bioclaste (bio = viaţă) sunt schelete sau învelişuri de protecţie ce au aparţinut
unor organisme marine sau continentale. Pot fi de origine minerală: calcit, aragonit,
calcedonie, fosfaţi.
4. Oolite, pisolite
Oolite sunt corpusculi sferici sau ovoidali cu diametrul sub 2 mm, formaţi dintr-un
nucleu (un fragment de bioclast sau fragmente minerale şi un cortex)
Pisolite sunt oolite cu diametrul mai mare de 2 mm
5. Pelete sunt corpusculi sferici sau ovoidali, de natură carbonatică cu o structură
criptocristalină
6. Lumpuri sunt agregate corpusculare care mulează mai multe litoclaste, bioclaste
7. Material vulcanic participă în proporţii ridicate la alcătuirea rocilor piroclastice.
8. Materia organică este prezentă în rocile sedimentare sub formă de bitumine,
cărbune, poleu, răşini (chihlimbar)
9. Material cosmic provine din dezagregarea meteoriţilor. Sunt fragmente de
dimensiuni micronice compuse din fier şi nichel cu crustă de magnetit (F3O4) sau din
silicaţi.
10. Liant
- matrice format din fracţiuni granulometrice inferioare fracţiunilor care
compun un sediment; prin cimentare devine liant
- ciment – se formează prin precipitarea diferitelor minerale de soluţii:
carbonatic (calcit, aragonit, dolomit, siderit, ankerit), silicios (curaţ, calcedonie, opal),
oxidic (limonitic, hematitic), sulfatic.
Seria calcar
calcar – gresie calcar grezos
Gresie calcaroasă
11
Gresie