¼ REALA

ANALIZA ¼ Partea I: Clase remarcabile de funcţii reale

Curs 1 Funcţii reale monotone pe un interval

1 De…niţii. Operaţii cu funcţii monotone

În cele ce urmeaz¼ a, I R este un interval nevid, care nu se reduce la un punct (intervalul I se
numeşte nedegenerat, se mai spune c¼ a are lungime strict pozitiv¼ a). Dac¼ a nu se precizeaz¼a altceva,
funcţiile în discuţie au valori reale.
Amintim urm¼ atoarele caracteriz¼ ari ale intervalelor: A R este un interval, A este
mulţime convex¼ a (adic¼ a, A conţine odat¼ a cu 2 puncte oarecare intervalul cu extremit¼ aţile în
aceste puncte), A este mulţime conex¼ a în spaţiul topologic uzual (R; R ).
Un interval compact este un interval închis şi m¼ arginit, de forma [a; b], cu a; b 2 R. Interiorul
unui interval I cu capetele a şi b, unde 1 a b 1, este intI = (a; b).
Dou¼ a mulţimi A şi B au acelaşi cardinal dac¼
a între ele se poate stabili o corespondenţ¼a bijectiv¼ a.
Reamintim c¼ a numim:
(i) mulţime …nit¼a o mulţime care …e este vid¼ a, …e are acelaşi cardinal cu o mulţime de forma
fk 2 N : 1 k ng, unde n 2 N ;
(ii) mulţime num¼arabil¼a o mulţime care are acelaşi cardinal cu mulţimea numerelor naturale;
Vom numi mulţime cel mult num¼arabil¼a (c.m.n.) o mulţime care este …nit¼ a sau num¼ arabil¼a.
În teoria mulţimilor se demonstreaz¼ a urm¼ atoarele propriet¼ aţi:
1) Orice submulţime a unei mulţimi c.m.n. este de asemenea c.m.n.
2) Reuniunea unei familii cel mult num¼ arabile de mulţimi c.m.n. este o mulţime c.m.n.
Exemple: Mulţimile Z şi Q sunt num¼ arabile. Orice interval nedegenerat I R este mulţime
nenum¼ arabil¼a. Cum mulţimea Q\I este num¼ arabil¼a, deducem c¼ a I n Q este nenum¼ arabil¼
a.
DEFINIŢIE. Spunem c¼ a o funcţie f : I ! R este:
a) cresc¼atoare (respectiv, strict cresc¼atoare) dac¼ a 8x1 < x2 din I avem f (x1 ) f (x2 ) (respectiv,
f (x1 ) < f (x2 ));
b) descresc¼atoare (respectiv, strict descresc¼atoare) dac¼ a 8x1 < x2 din I avem f (x1 ) f (x2 )
(respectiv, f (x1 ) > f (x2 )).
O funcţie f : I ! R se numeşte monoton¼a (respectiv, strict monoton¼ a) dac¼
a este cresc¼atoare
sau descresc¼ atoare (respectiv, este …e strict cresc¼ atoare, …e strict descresc¼ atoare).
Observaţii.
1) Intuitiv vorbind, o funcţie cresc¼ atoare "p¼ astreaz¼a ordinea", iar o funcţie descresc¼ atoare
"schimb¼ a (r¼
astoarn¼ a) ordinea".
2) Pentru f : I ! R consider¼ am mulţimea

f (x1 ) f (x2 )
E= ; unde x1 ; x2 2 I, x1 6= x2 :
x1 x2

Observ¼ am c¼a f este:

a) cresc¼atoare dac¼a şi numai dac¼ a toate elementele mulţimii E sunt pozitive ( 0)
b) descresc¼ atoare dac¼ a şi numai dac¼a toate elementele mulţimii E sunt negative ( 0)
c) monoton¼ a dac¼a şi numai dac¼ a toate elementele mulţimii E au acelaşi semn.
3) O funcţie este simultan cresc¼ atoare şi descresc¼atoare dac¼
a şi numai dac¼
a funcţia este con-
stant¼a.
4) O funcţie nu este monoton¼ a f : I ! R dac¼ a exist¼
a x1 < x2 < x3 în I astfel încât
f (x1 ) < f (x2 ) > f (x3 ) sau f (x1 ) > f (x2 ) < f (x3 ). Reciproca are loc pentru funcţii injective.

1
 5) Atenţie! Dac¼a f este cresc¼ atoare pe intervalele I1 şi I2 , în general nu putem deduce c¼ af
atoare pe I1 [ I2 (Exemplu: f (x) = x3 3x + 2, I1 = ( 1; 1], I2 = [1; +1)).
este cresc¼
6) Operaţii cu funcţii monotone Aplicând de…niţia funcţiilor monotone obţinem:
a) Suma a dou¼ a funcţii cresc¼
atoare (respectiv, descresc¼ atoare) este cresc¼atoare (respectiv, de-
scresc¼
atoare) (Veri…caţi!)
Exist¼
a perechi formate dintr-o funcţie cresc¼ atoare şi o funcţie descresc¼
atoare pentru care suma
nu e monoton¼ a. (Exemplu f; g : [0; 1) ! R, f (x) = x2 ; g (x) = x).
b) f cresc¼atoare, ( f ) este descresc¼ atoare.
c) Produsul a dou¼ a funcţii pozitive şi cresc¼
atoare (descresc¼ atoare) este funcţie cresc¼
atoare
(respectiv, descresc¼atoare). Rezultatul nu are loc pentru funcţii negative.
d) Compunerea a dou¼ a funcţii monotone de acelaşi tip (ambele cresc¼ atoare sau ambele de-
scresc¼
atoare) este cresc¼
atoare. Compunerea a dou¼ a funcţii monotone de tipuri diferite (una cresc¼a-
toare, cealalt¼
a descresc¼atoare) este descresc¼atoare. (Veri…caţi!)

2 Leg¼
atura cu alte clase de funcţii
1) Orice funcţie strict monoton¼a (pe o submulţime a lui R) este injectiv¼a.
Reciproca este fals¼ a, ceea ce se observ¼
a considerând un contraexemplu. Funcţia f : [0; 2] ! R,
de…nit¼ a f (x) = x pentru x 2 [0; 1] şi f (x) = 4 x dac¼ a x 2 (1; 2] nu este monoton¼ a (…ind strict
cresc¼atoare pe [0; 1] şi strict descresc¼ atoare pe (1; 2] ), dar este injectiv¼
a.
2) Orice funcţie monoton¼a pe un interval compact este m¼arginit¼a. (Reciproca este fals¼ a)
(Fie f : [a; b] ! R monoton¼ a şi a x b. Dac¼ a f este cresc¼atoare, f (a) f (x) f (b). Dac¼ a
f este descresc¼ atoare, f (a) f (x) f (b)).
Pe orice interval care nu este compact (adic¼ a, nu este m¼ arginit sau nu este închis) se pot de…ni
diverse funcţii monotone nem¼ arginite.
3) Fie f : I ! R derivabil¼ a. Atunci:
a) f este cresc¼ atoare , derivata f 0 (x) 0; 8x 2 I;
b) f este descresc¼ atoare , derivata f 0 (x) 0; 8x 2 I;
0
c) Derivata f (x) > 0; 8x 2 intI ) f este strict cresc¼ atoare (pe I, nu numai pe intI). Reciproca
este fals¼a;
d) Derivata f 0 (x) < 0; 8x 2 intI ) f este strict descresc¼ atoare (pe I, nu numai pe intI).
Reciproca este fals¼ a.
La a) şi b) implicaţiile directe se demonstreaz¼ a folosind de…niţia derivatei ca limit¼a (apelând
la limitele laterale), iar reciprocele lor sunt consecinţe binecunoscute ale teoremei lui Lagrange, ca
şi implicaţiile de la c) şi d). Pentru a ar¼ata c¼
a reciprocele de la c) şi d) sunt false este su…cient s¼
a
3 3
consider¼ am funcţiile x şi ( x ) de…nite pe R, care sunt strict monotone şi ale c¼ aror derivate se
anuleaz¼ a în origine.

4) Între familia funcţiilor monotone pe un interval şi familia funcţiilor continue pe acel interval
nu exist¼a nicio relaţie de incluziune. Pe orice interval (nedegenerat) putem de…ni funcţii continue
care nu sunt monotone, dar şi funcţii monotone care nu sunt continue. Vom ar¼ ata c¼
a mulţimea
punctelor de discontinuitate ale unei funcţii monotone pe un interval este c.m.n.
Va rezulta c¼a orice funcţie monoton¼a pe un interval este continu¼a aproape peste tot.
De…niţie. Spunem c¼ a o mulţime A R are m¼asura Lebesgue nul¼a (A este mulţime neglijabil¼a )
dac¼a: pentru orice " > 0 mulţimea A poate … inclus¼ a în reuniunea unei familii num¼ arabile de
intervale având suma lungimilor mai mic¼ a decât ".
O funcţie se numeşte continu¼a aproape peste tot (respectiv, derivabil¼a aproape peste tot) pe
un interval dac¼ a mulţimea punctelor în care nu este continu¼ a (respectiv, derivabil¼a) are m¼asura

2
Lebesgue nul¼
a.
Se demonstreaz¼
a c¼
a orice submulţime cel mult num¼ arabil¼a a lui R are m¼ asur¼a Lebesgue
a. Fie " > 0. Dac¼
nul¼ a A = fa1 ; :::an ; :::g este o mulţime num¼ arabil¼
a, putem scrie A =
[
1 [1
" " " "
fak g ak 2k+2 ; ak + 2k+2 şi suma lungimilor intervalelor ak 2k+2 ; ak + 2k+2 ,k 1
k=1 k=1
X
1
" "
este 2k+1
= 2
< ". Acest fapt arat¼
a
k=1
5) Teorem¼a. Orice funcţie monoton¼a pe un interval compact f : [a; b] ! R este integrabil¼a
Riemann.
Teorema de mai sus este o consecinţ¼
a a Criteriului lui Darboux de integrabilitate Riemann.
De asemenea, aceast¼
a teorem¼a poate … dedus¼ a folosind Criteriul lui Lebesgue de integrabilitate
Riemann.
6) Teorema lui Lebesgue. Orice funcţie monoton¼a pe un interval este derivabil¼a aproape
peste tot.

3 Mulţimea punctelor de discontinuitate ale unei funcţii monotone

Un punct de discontinuitate al unei funcţii este un punct din domeniul de de…niţie al funcţiei, în
care funcţia nu este continu¼ a. Limita unei funcţii într-un punct de discontinuitate …e nu exist¼ a,
…e exist¼a şi este diferit¼
a de valoarea funcţiei în acel punct. Limita într-un punct nu exist¼ a …e dac¼a
o limit¼a lateral¼a bine de…nit¼ a în acel punct nu exist¼ a, …e dac¼
a limitele laterale în acel punct exist¼
a
şi sunt diferite.
Punctele de discontinuitate ale unei funcţii reale de…nite pe un interval se clasi…c¼ a în dou¼a
categorii disjuncte.
De…niţie. Fie f : I ! R: Spunem c¼ a un punct de discontinuitate x0 2 I al funcţiei f este
de speţa întâi dac¼ a limitele laterale ale funcţiei f în x0 exist¼
a şi sunt …nite.
Punctele de discontinuitate care nu sunt de speţa întâi se numesc puncte de discontinuitate de
speţa a doua.
Observaţii.
1) Vom nota limitele laterale ale funcţiei f în punctul x0 2 I astfel:
Limita la stânga: f (x0 0) = lim f (x) sau, mai simplu, f (x0 0) = lim f (x).
x!x0 x%x0
x<x0

Limita la dreapta: f (x0 + 0) = lim f (x) sau, mai simplu, f (x0 + 0) = lim f (x).
x!x0 x&x0
x>x0

Dac¼ a x0 2 I este extremitate (stâng¼ a, respectiv dreapt¼ a) a intervalului I una din limitele
laterale (limita la stânga, respectiv limita la dreapta) nu este de…nit¼ a, nu are sens s¼ a ne punem
problema existenţei ei, iar x0 este punct de discontinuitate de prima speţ¼ a dac¼ a cealalt¼ a limit¼a
exist¼a, este …nit¼
a şi diferit¼
a de f (x0 ).
2) Într-un punct de discontinuitate x0 al funcţiei f , care este de prima speţ¼ a şi interior inter-
valului I; avem f (x0 0); f (x0 + 0) 2 R şi în plus, …e c¼ a f (x0 0) 6= f (x0 + 0) (@ limita lui f în
x0 ), …e c¼
a f (x0 0) = f (x0 + 0) 6= f (x0 ).
3) Într-un punct de discontinuitate de speţa a doua cel puţin una din limitele laterale …e nu
exist¼a, …e este in…nit¼ a.
Exemple. (De veri…cat a…rmaţiile)
1) Funcţia parte întreag¼ a f : R ! R , f (x) = [x], este continu¼a pe R n Z şi are ca puncte de
discontinuitate numerele întregi (puncte de discontinuitate de speţa I).
2) Funcţia signum are originea ca singur punct de discontinuitate pe R, de speţa I.

3
 3) Funcţia lui Dirichlet (care asociaz¼ a 1 numerelor raţionale şi 0 celor iraţionale) are ca puncte
de discontinuitate de speţa a II-a toate numerele reale.
4) Funcţia sinus cardinal f (x) = sinx x , x 2 R n f0g, prelungit¼a prin f (0) = a 2 R are în origine
un punct de continuitate dac¼ a a = 1, respectiv un punct de discontinuitate de speţa I dac¼ a a 6= 1.
1
5) De…nim g : ( 1; 0] ! R prin g (x) = x dac¼ a x < 0 şi g (0) = a 2 R. Originea este punct
de discontinuitate de speţa a doua pentru g, deoarece lim x1 = 1 (limita lui g în origine este
x%0
in…nit¼
a).
6) De…nim h : [0; +1) ! R prin h (x) = sin x1 , x 2 (0; +1) şi h (0) = a 2 R. Originea este
punct de discontinuitate de speţa a doua pentru h, deoarece lim sin x1 nu exist¼
a.
x&0
Observ¼ am c¼
a funcţiile de mai sus care au puncte de discontinuitate de speţa a doua nu sunt
monotone pe intervalul de de…niţie. Acesta nu este un fenomen întâmpl¼ ator. Vom demonstra c¼ a
funcţiile monotone pot avea numai puncte de discontinuitate de speţa întâi.

3.1 Marginile unei mulţimi de numere reale

Reamintim de…niţiile marginilor unei mulţimi de numere reale şi caracteriz¼ arile "cu "" ale acestor
margini.
Fie A R o mulţime nevid¼ a şi m; M 2 R. Spunem c¼ a
a) M = sup A (M este marginea superioar¼a a mulţimii A, supremum din A) dac¼ a M este cel
mai mic majorant al mulţimii A, adic¼ a are propriet¼ aţile:
(S1) a M , 8a 2 A (M este majorant pentru A);
(S2) Dac¼a M 0 este un majorant pentru A, atunci M M 0 .
b) m = inf A (m este marginea inferioar¼a a mulţimii A, in…mum din A) dac¼ a m este cel mai
mare minorant al mulţimii A, adic¼ a are propriet¼aţile:
(I1) m a, 8a 2 A (m este minorant pentru A);
(I2) Dac¼a m0 este un minorant pentru A, atunci m0 m.
Dac¼a exist¼
a, marginea superioar¼ a (marginea inferioar¼ a) a unei mulţimi este unic¼a.
Spunem c¼ a o mulţime A R este majorat¼ a (respectiv, minorat¼ a) dac¼
a exist¼a în R cel puţin un
majorant (respectiv, un minorant) al mulţimii A. Conform axiomei Cantor-Dedekind (care st¼ a
la baza de…nirii mulţimii numerelor reale), orice mulţime majorat¼ a de numere reale are margine
superioar¼a în R. De aici rezult¼
a c¼
a orice mulţime minorat¼ a de numere reale are margine inferioar¼ a
în R (utiliz¼
am simetrizarea mulţimii faţ¼a de originea axei reale).
Dac¼a A R nu este majorat¼ a, punem sup A = +1, iar dac¼ a A R nu este minorat¼ a, punem
inf A = 1. Pentru A = ; R lu¼ am inf A = +1 şi sup A = 1.
3.1.1 Propriet¼
aţi ale marginilor mulţimilor nevide de numere reale
Not¼am R := R[ f 1; +1g.
1) A R nevid¼a ) inf A sup A în R (cu egalitate dac¼
a şi numai dac¼
a A are un singur
element);
În general, pentru orice mulţime A R avem A [inf A; sup A].
2) A B nevide ) sup A sup B şi inf A inf B în R;
3) Pentru 2 R şi A R, not¼ am A := f a : a 2 Ag. Dac¼ a = 0, avem A = f0g şi
inf A = sup A = 0. Not¼ am ( A) := ( 1)A = f a : a 2 Ag, simetrica mulţimii A faţ¼ a de origine.
Avem sup( A) = inf A şi inf( A) = sup A.
sup A, dac¼a >0 inf A, dac¼
a >0
În general: sup( A) = şi inf( A) = :
inf A, dac¼
a <0 sup A, dac¼a <0

4
3.1.2 ari cu " ale marginilor …nite ale unei mulţimi de numere reale
Caracteriz¼
Propoziţie. Fie A R. Dac¼a M 2 R este majorant pentru A, atunci

M = sup A , 8" > 0; 9a" 2 A a. î. M " < a" :

Dac¼a m 2 R este minorant pentru A, atunci

m = inf A , 8" > 0; 9b" 2 A a. î. b" < m + ":

Observaţie. Din Propoziţia de mai sus rezult¼a c¼

a marginea superioar¼
a a unei mulţimi majorate
şi marginea inferioar¼
a a unei mulţimi minorate sunt puncte aderente pentru acea mulţime, adic¼ a
orice vecin¼
atate a marginii …nite a mulţimii are m¼ acar un punct comun cu mulţimea.
Deducem c¼a exist¼
a un şir cresc¼
ator (an )n 1 cu termenii din A a. î. lim an = sup A, respectiv
n!1
un şir descresc¼
ator (bn )n 1 cu termenii din A a. î. lim bn = inf A. Aceast¼
a condiţie cu şiruri
n!1
r¼
amâne valabil¼ a şi pentru margini in…nite.

3.2 Propriet¼
aţile mulţimii punctelor de discontinuitate ale unei funcţii
monotone
Teorema 1 (privind natura punctelor de discontinuitate ale unei funcţii monotone;
Weierstrass) O funcţie monoton¼a f : I ! R poate avea numai puncte de discontinuitate de
prima speţ¼a.
(Cu alte cuvinte, o funcţie monoton¼ a nu poate avea puncte de discontinuitate de speţa a doua).
Demonstraţie. S¼ a ar¼
at¼am c¼a f are limite laterale …nite în …ecare punct x0 2 I. Este su…cient
s¼
a trat¼
am cazul când x0 este punct interior intervalului I. În cazurile când x0 este extremitate
stâng¼a, respectiv dreapt¼a a lui I, vom elimina partea din demonstraţie referitoare la limita la
stânga f (x0 0), respectiv la limita la dreapta f (x0 + 0).
Este su…cient s¼
a facem demonstraţia în cazul unei funcţii cresc¼ atoare. Dac¼ a f este descresc¼
a-
toare, atunci ( f ) este cresc¼ atoare şi, conform cazului precedent, are limite laterale …nite în x0 .
Avem lim f (x0 ) = lim ( f )(x0 ) şi lim f (x0 ) = lim ( f )(x0 ).
x%x0 x%x0 x&x0 x&x0
Fie f : I ! R cresc¼
atoare şi x0 2 I punct interior intervalului I. Vom ar¼
ata c¼
a

f (x0 0) f (x0 ) f (x0 + 0): (1)

(Analog, dac¼ a f : I ! R este descresc¼ atoare şi x0 2 I este punct interior intervalului I, avem
f (x0 0) f (x0 ) f (x0 + 0)). Dac¼ a x0 este o extremitate a intervalului I, se elimin¼ a din
inegalit¼
aţile anterioare limita lateral¼
a care nu este de…nit¼a.
Consider¼ am mulţimea S := ff (x) : x < x0 ; x 2 Ig. Cum x < x0 ; x 2 I ) f (x) f (x0 ),
num¼ arul f (x0 ) este majorant pentru S. Conform axiomei Cantor-Dedekind este …nit¼ a marginea
superioar¼ a M := sup S. În plus, M f (x0 ).
Ar¼at¼
am c¼ a f (x0 0) = M , adic¼ a: 8" > 0, 9 = (") > 0 a.î.

8x 2 (x0 ; x0 ) \ I; jf (x) M j < ": (2)

Fie " > 0. Din caracterizarea cu " a marginii superioare …nite a unei mulţimi, exist¼
a x " < x 0 ; x" 2 I
astfel încât f (x" ) > M ". Cum f este cresc¼ atoare, x" < x < x0 ) M " < f (x" ) f (x) M )
jf (x) M j = M f (x) < ". Pentru (") = x0 x" este satisf¼ acut¼
a condiţia (2). Cum " > 0 este
oarecare, rezult¼a c¼a f (x0 0) = M . Dar M f (x0 ), adic¼ a f (x0 0) f (x0 ):

5
 Analog, considerând mulţimea D := ff (x) : x > x0 ; x 2 Ig, se arat¼a c¼
a f (x0 + 0) = inf D
f (x0 ):
Folosind inegalitatea (1) se demonstreaz¼ a c¼
a putem compara limitele laterale ale unei funcţii
monotone în puncte diferite.
Lema 1. Fie f : I ! R o funcţie monoton¼a şi x1 < x2 puncte din I.
a) Dac¼a f este cresc¼atoare, atunci f (x1 + 0) f (x2 0):
b) Dac¼a f este descresc¼atoare, atunci f (x1 + 0) f (x2 0):
Demonstraţie. Este su…cient s¼ a facem demonstraţia pentru f cresc¼atoare. În cazul f de-
scresc¼ atoare aplic¼
am proprietatea a) pentru funcţia opus¼
a ( f ), apoi înmulţim cu ( 1) inegali-
tatea.
Fie f cresc¼atoare. Conform demonstraţiei Teoremei 1, avem
f (x1 + 0) = inf ff (x) : x > x1 ; x 2 Ig
f (x2 0) = sup ff (x) : x < x2 ; x 2 Ig
Se observ¼a c¼
a inf ff (x) : x > x1 ; x 2 Ig = inf ff (x) : x1 < x < x2 ; x 2 Ig şi
sup ff (x) : x < x2 ; x 2 Ig = sup ff (x) : x1 < x < x2 ; x 2 Ig :Rezult¼ a c¼
a
f (x1 + 0) = inf ff (x) : x1 < x < x2 ; x 2 Ig sup ff (x) : x < x2 ; x 2 Ig = f (x2 0).

Lema 2. Dac¼a exist¼a o aplicaţie injectiv¼a : A!B, iar B este cel mult num¼arabil¼a, atunci
A este cel mult num¼arabil¼a.
Într-adev¼ar, funcţia obţinut¼
a prin restrângerea codomeniului, ' : A! (A), ' (x) = (x) este
bijectiv¼
a, deci A şi (A) au acelaşi cardinal. Cum (A) B şi B este c.m.n., avem c¼ a (A)
este c.m.n. Dac¼ a (A) este …nit¼ a, atunci A este …nit¼ a. Dac¼a (A) este num¼ arabil¼
a, atunci A este
num¼ arabil¼
a. În ambele cazuri, A este c.m.n.
Teorema 2 (Alexandru Froda, matematician român, 1894-1973)
Mulţimea punctelor de discontinuitate ale unei funcţii reale monotone pe un interval este cel
mult num¼arabil¼a.
Demonstraţie. Consider¼ am o funcţie f : I ! R. Not¼ am cu Disc(f ) mulţimea punctelor de
discontinuitate ale funcţiei f . Dac¼ a funcţia este continu¼ a, atunci Disc(f ) este mulţime vid¼ a, şi
implicit este cel mult num¼ arabil¼
a (c.m.n.).
Presupunem c¼ a funcţia dat¼a nu este continu¼ a. Este su…cient s¼ a facem demonstraţia în cazul
când f este cresc¼ atoare. Dac¼ a f este descresc¼ atoare, observ¼ am c¼ a Disc(f ) = Disc( f ), iar
pentru funcţia cresc¼atoare ( f ) ştim c¼ a Disc( f ) este c.m.n.
Fie x0 2 Disc(f ). În demonstraţia Teoremei 1 am ar¼ atat c¼
a f (x0 0) f (x0 ) f (x0 +0):Dac¼ a
am avea f (x0 0) = f (x0 ) = f (x0 + 0), atunci f ar … continu¼ a în x0 , contradicţie. Atunci
f (x0 0) < f (x0 ) sau f (x0 ) < f (x0 + 0), de unde f (x0 0) < f (x0 + 0). Se alege un num¼ ar
raţional arbitrar r(x0 ) între f (x0 0) şi f (x0 + 0). Procedând astfel pentru …ecare punct din
Disc(f ) de…nim o funcţie r : Disc(f ) ! Q.
Dac¼ a Disc(f ) are un singur element, demonstraţia este încheiat¼ a. În cazul când Disc(f ) are cel
puţin 2 elemente, ar¼ at¼
am c¼ a funcţia r este strict cresc¼
atoare.
Fie x1 < x2 puncte oarecare din Disc(f ). Conform Lemei 1 şi de…niţiei funcţiei r, avem
f (x1 0) < r(x1 ) < f (x1 + 0) f (x2 0) < r(x2 ) < f (x2 + 0);
de unde r(x1 ) < r(x2 ):
Cum r este strict monoton¼ a, r : Disc(f ) ! Q este injectiv¼a. Conform Lemei 2, ştiind c¼
aQ
este num¼
arabil¼a, rezult¼a c¼
a Disc(f ) este cel mult num¼
arabil¼
a, q.e.d.
Corolar. Orice funcţie monoton¼a pe un interval este continu¼a aproape peste tot.