Sunteți pe pagina 1din 2

Crimele comise de regimul comunist în

România
O analiză detaliată a crimelor comise de regimul comunist în România a
fost făcută de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste
din România creată de preşedinţia României în aprilie 2006, care a
elaborat un raport cunoscut de publicul mai larg sub numele de „Raportul
Tismăneanu”. În acest raport au fost identificate următoarele crime
principale comise de regimul comunist din România:

1. Abandonarea intereselor naţionale prin servilism în relaţiile


cu URSS după 1945;
2. Anihilarea statului de drept şi a pluralismului prin înscenări şi
fraude, mai ales după furtulalegerilor în noiembrie 1946;
3. Distrugerea partidelor politice, prin arestarea liderilor şi a
militanţilor;
4. Impunerea unui regim dictatorial total înfeudat Moscovei şi
ostil valorilor politice şi culturale naţionale, lichidarea sindicatelor
libere, distrugerea social-democraţiei ca mişcare politică opusă
bolşevismului PCR;
5. Sovietizarea totală, prin forţă, a României, mai ales în
perioada 1948-1956, şi impunerea unui sistem politic despotic,
condus de o castă profitoare (nomenclatura), strâns unită în jurul
liderului suprem;
6. Politica de exterminism social (lichidarea fizică, prin asasinat,
deportare, întemniţare, muncă forţată, a unor categorii sociale -
burghezie, moşierime, ţărani, intelectuali, studenţi) ghidată de
preceptul luptei de clasă a făcut între 500 000 şi două milioane de
victime;
7. Persecuţia minorităţilor etnice, religioase, culturale sau de
orientare sexuală;
8. Exterminarea programată a deţinuţilor politici;
9. Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau
rezistenţa anticomunistă armată în munţi (1945-1962);
10. Represiunea împotriva cultelor, desfiinţarea Bisericii Greco-
Catolice;
11. Arestarea, uciderea, detenţia politica sau deportarea ţăranilor
oponenţi colectivizării, lichidarea violentă a revoltelor ţărăneşti
(1949-1962);
12. Deportările cu scop de exterminare, represiunile etnice,
gonirea şi „vânzarea” evreilor şi germanilor;
13. Represiunea împotriva culturii, cenzura extremă, arestarea si
umilirea intelectualilor neînregimentaţi ori protestatari (1945-1989);
14. Reprimarea mişcărilor şi acţiunilor studenţeşti din 1956;
15. Reprimarea mişcărilor muncitoreşti din Valea Jiului (1977),
Braşov (1987) şi a celorlalte greve din anii 1980;
16. Reprimarea oponenţilor şi disidenţilor în anii 1970 şi 1980
(omorârea inginerului Gheorghe Ursu, condamnarea la moarte a
lui Mircea Răceanu, Ion Mihai Pacepa, Liviu Turcu, Constantin
Răută);
17. Distrugerea patrimoniului istoric şi cultural prin dărâmările din
anii 1980 (un sfert din centrul istoric al Bucureştiului);
18. Crearea de lagăre pentru copiii fără părinţi sau cu handicap
(ex: Cighid);
19. Impunerea unor norme aberante privitoare la „alimentaţia
raţională”; înfometarea populaţiei, oprirea căldurii, starea de mizerie
la care regimul a condamnat un întreg popor;
20. Conceptualizarea mizeriei materiale şi morale, precum şi a
fricii, ca instrumente de menţinere a puterii comuniste;
21. Masacrarea cetăţenilor, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, cu
aprobarea conducerii Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, în
timpul Revoluţiei din 1989.