PSIHIATRIE ȘI NURSING ÎN PSIHIATRIE

REFERAT:

NURSING-UL PACIENTULUI DEPRESIV

NURSING-UL PACIENTULUI DEPRESIV

1
 Depresia este o tulburare a stării afective, care duce la apariția unei trăiri de tristețe sau de
pierdere a speranței pentru o perioadă îndelungata de timp. Fiind mai serioasă decât un simplu
episod de tristețe, de supărare sau decât o trăire temporară de scădere a energiei, depresia poate
avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ți trăi viața, asupra capacității de muncă, asupra
stării generale de sanătate și asupra persoanelor apropiate.
În cazurile severe de depresie, persoana respectivă poate ajunge la incapacitatea de a
comunica, la incapacitatea de a efectua activitățile de rutină și chiar la suicid. În aceste cazuri,
consultul unui specialist si urmarea unui tratament sunt esențiale.
Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a căuta ajutor deoarece consideră că
acest lucru este o dovadă de slăbiciune personală sau un defect de caracter sau cred că trebuie să
fie capabili să iasă singuri din această stare.
La internarea în spital a bolnavului acesta trebuie primit cu căldură pentru câștigarea
încrederii și pentru asigurarea colaborării cu personalul medical. Trebuie să fim înțelegători,
atenți și să manifestăm interes deosebit pentru el încă din primele momente ale internării. . I se
va explica importanţa internării, asigurându-1 de faptul că se află pe "mâini bune" şi că va fi
bine îngrijit.
Asistentul medical va petrece cât mai mult timp cu pacientul , discutând cu el, de multe
ori simpla prezenţă având un efect benefic asupra pacientului, liniştindu-1 mai bine decât orice
medicaţie.
Odihna fizică şi psihică a pacientului trebuie să fie respectată. Se vor asigura condiţii
igienice de spitalizare, prin saloane curate, lenjerie de pat şi de corp curate. Pacientul va fi ajutat
să se încadreze în regimurile tipice ale spitalului. Igiena corporală a bolnavului se începe încă de
la internare, când este îmbăiat şi la nevoie deparazitat. Ea rămâne însă şi pe mai departe în
atenţia asistentei, constituind unul dintre factorii esenţiali ai vindecării. Neglijarea igienei
corporale scade capacitatea de funcţionare a pielii şi reduce posibilităţile de apărare a
organismului.
Se va stimula pacientul să se spele, să se îmbrace, acordându-i timp suficient. Se pot
efectua băi generale sau parţiale, duşuri, explicându-i că aceste îngrijiri duc la o mai bună
circulaţie, îmbunătăţesc procesele de metabolism, calmează sistemul nervos şi creează
bolnavului o stare plăcută de confort.
Starea tegumentelor reprezintă oglinda calităţii muncii profesionale de îngrijire şi
conştinciozitatea celui care o efectuează.
Pacienţilor cu depresie li se recomandă cât mai multă mişcare, o preocupare constructivă,
prin urmare durata perioadei de internare va fi cât mai scurtă posibilă.
Dacă pacientul este mai în vârstă şi se mobilizează mai greu, se va evita poziţia decubit
dorsal prea îndelungată pentru prevenirea escarelor de decubit. El va fi ajutat să se ridice şi să-şi
schimbe poziţia în pat.

2
 Pacienţilor cu depresie li se va da un regim alimentar normocaloric, bogat în vitamine şi
se vor administra lichide ca: apă, sucuri, supe pentru a hidrata organismul. Dacă pacientul
prezintă alte boli organice (diabet, boli cardiace, hepatită, etc.) se va asigura regimul alimentar
prescris de către medic
Supravegherea pacientului este o sarcină importantă a asistentei medicale. Se va urmări:
comportamentul, faciesul, funcţiile vegetative, funcţiile vitale, apariţia unor manifestări
patologice.
Expresia fetei: de cele mai multe ori este marcată de tristeţe, nelinişte, lipsa capacităţii
de a se bucura.
Starea psihică: trebuie urmărită starea de conştiinţă a pacientului deoarece aceştia pot
fi dezorientaţi în timp şi spaţiu.
Diureza: se urmăreşte zilnic cantitatea, calitatea urinii, notându-se valoric în foile de
temperatură, iar în caz de modificări se anunţă imediat medicul.
Transpiraţia: pacienţii cu depresii reactive pot prezenta transpiraţii abundente,
deoarece sunt agitaţi psihomotor, dar pot fi cauzate şi de medicaţia administrată ca reacţii
adverse.
Scaunul: se va urmări zilnic tranzitul intestinal şi se va nota în foaia de temperatură.
Vărsăturile: se va urmări zilnic cantitatea, conţinutul, culoarea şi frecvenţa acestora.
Se va supraveghea pacientul pentru a culege toate datele privind starea generală şi
evoluţia funcţiilor vitale, comunicând medicului tot ceea ce se observă la pacient.
Urmărind sistematic valorile funcţiilor vitale şi notându-le în foaia de temperatură pe
zile de boală (dimineaţa şi seara), se va putea întocmi tabloul evoluţiei pacientului. Se vor
urmări funcţiile vitale şi se vor compara cu valorile normale:
Pulsul: 60 - 80 pulsaţii/min., iar peste 60 ani 90 - 95 pulsaţii/min.
Temperatura: 36 - 37°C
Respiraţia: la femei: 18-20 resp./min
la bărbaţi:16-18 resp./min
Tensiunea arterială: 115 - 140 / 75 - 90 mmHg

Depresia este o tulburare cu multiple manifestări somatice, cu tulburări la nivelul tuturor

organelor şi sistemelor, necesitând examinări paraclinice la indicaţia medicului, cum ar fi:
examen cardiologic, examen neurologic, examen endocrinologic, examen radiologic, pacientul
fiind pregătit dinainte din punct de vedere psihic şi fizic şi va fi însoţit şi supravegheat în timpul
efectuării examinărilor.
Se va pune accent pe un tratament de durată folosindu-se mai multe metode de
psihoterapie. Astfel, una dintre metode se va baza pe un contact permanent cu pacientul, iar
programul va conţine atât terapie individuală cât şi de grup. Scopul este întărirea încrederii în
sine a depresivului, îmbunătăţirea capacităţii sale de comunicare, scăderea izolării şi dqzvoltarea
capacităţilor sociale. Tratamentul medicamentos al pacienţilor depresivi cuprinde mai multe
grupe, categorii de medicamente ( antidepresive, anxiolitice cu efect sedativ: Alprazolan,
Hidroxizin, trofic cerebral: tanakan, hipnotic sedativ: Dormicum, vit.b6, b1).
3
4