Virgula

în propoziţie şi în frază.
(În ordine alfabetică a părţilor de propoziţii şi a propoziţiilor)
 APOZIŢIA (1A)
APOZIŢIA (1) b) dacă se referă la un pronume sau nume propriu.
Ex.:
1. Se despart prin virgulă: „Tu [,] limba noastră, cea fără de moarte,
a) apoziţiile coordonate juxtapuse: Când te aud şi stelele se-nchină.”
(V. Voiculescu)
Ex.: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie [,]
„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?”
Tânără mireasă [,] mamă cu amor! (M. Eminescu)
Fiii tăi trăiască numai în frăţie. c) dacă apoziţiile sunt dezvoltate.
Ca a nopţii stele, ca ai zilei zori...” Ex.: „Avem un vis neîmplinit [,]
(M. Eminescu) Copil al suferinţei,
suferinţei,
De jalea lui ne-au răposat
Şi moşii şi părinţii.” (O.Goga)

APOZIŢIA (1B) APOZIŢIA (1C)

d) apoziţiile introduse prin adică, sau, ori, anume, după nume, e) apoziţiile intercalate:
poreclit, numit, ş.a.
Ex.: Ex.:
„Îşi dezbracă Ţara sânul,
„Cine ştie să mintă şi să tragă chiulul [,] adică omul de Codrul [,] frate cu românul [,]
nimic, nu are zile bune.” (Folclor) De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă --
Sărac în ţară săracă.”
(M. Eminescu)
 APOZIŢIA (2)

2. Nu se izolează:
apoziţiile simple (cu excepţia celor ce stau pe lângă
pronume şi nume proprii).

Ex.:
„ ... Două care au şi-n humă
Şi-n azur aceeaşi mumă
Cât li-i neamul şi moşia,
Muma noastră [ ] România!” 
(G. Buznea)

ATRIBUTUL (1) ATRIBUTUL (2)

1. Se izolează:
a) atributele coordonate juxtapuse: 2. Nu se izolează:
Ex.: atributul neizolat (determinativ):
„Există două realităţi a căror imensă [,] zdrobitoare
greutate nu o simţim, dar fără de care nu putem trăi: Ex.:
aerul şi istoria”. (L. Blaga) „Toate [ ] culturile [ ] mari au sporit libertatea [ ]
b) atributul izolat (explicativ): lumii.”
Ex.: „Trăiască Soarele şi Glia, (M. Voiculescu)
Românul mult ce plânsu-mi-s-a,
Fie întreagă România [,]
Cea de la Nistru pân’ la Tisa”.
(D. Matcovschi)
 COMPLEMENTUL (1) COMPLEMENTUL (2)
(DIRECTE,INDIRECTE,DE LOC, DE TIMP, (DIRECTE, INDIRECTE, DE LOC, DE
DE MOD, DE SCOP, CONDIŢIONAL, DE TIMP,
CAUZĂ, CONCESIVE, CONSECUTIVE.) DE MOD, DE SCOP, CONDIŢIONAL, DE
CAUZĂ.)
Se despart prin virgulă:
complementele coordonate (multiple) juxtapuse: Nu se despart prin virgulă:
complementele de specii diferite:
Ex.:
„O mie de revoluţii nu valorează cât un izvor curat [,] Ex.:
un pom înflorit şi un ceas de iubire.” „Un cântec frumos pentru copii poate apăra în viitor [ ]
(Gr. Vieru) o Patrie.” (Gr. Vieru)

C OMPLEMENTUL (3)
I.În antepoziţie: C OMPLEMENTUL (4)
Izolarea e facultativă: (CIRCUMSTANŢIAL)
Ex.: „În cultură [ ] fiece popor îşi dăltuieşte
eternitatea.” (M. Voiculescu) II. Întercalat între subiect şi predicat:
1. Se izolează:
Sau: „În cultură [,] o generaţie poate fi simbolizată de o dacă subiectul stă înaintea predicatului:
personalitate.” (M. Voiculescu) Ex.:
„ Îndoiala [,] în filozofie [,] vine din cât mai
Notă: Complementele circumstanţiale dezvoltate se multă cunoaştere.”
izolează de obicei. (M. Voiculescu)

Ex.: „Fugind după stele [,] copiii se izbesc de lume.”

(M. Voiculescu)
 C OMPLEMENTUL (4 A ) C OMPLEMENTUL (5)
2. Izolarea e facultativă: III. Plasat imediat după predicat:
dacă predicatul stă înaintea subiectului: 1. Nu se izolează (de obicei) de predicat.
Ex.: „O, libertate, sfântă libertate! Ex.:
Din slobozii şi sate deşteptate, „Fiecare, cu ce poate, să-şi ajute [ ] ţara lui.”
Te-nalţă- [ ] n slava vecinicei voroave [ ]
Românii Basarabiei moldave.” (I. Hadârcă) (Folclor)

Sau: „În umbra copacilor nu creşte [,] prea înalt [,] iarba.”

(Folclor)

C OMPLEMENTUL (5 A ) C OMPLEMENTUL (6)

2. Izolarea e facultativă:
dacă complementul plasat după predicat e urmat de alte (concesiv)
complemente sau propoziţii:
Ex.: Se izolează în orice poziţie:
„Omul fără casă merge [ ] uşor [ ] la război, dar se şi Ex.:
predă la fel.” ( Gr. Vieru) „Deşi mai zgomotoasă la vârsta tinereţii [,] ambiţia
aceea este mai pură.” (M. Voiculescu)
Sau: „Drumul spre stele ne obligă [,] uneori [,] să trecem
prin mai mulţi nori.” (M. Voiculescu) „Numai materializându-l [,] fie şi parţial [,] idealul
nostru se transformă în beneficiu şi pentru alţii.”
Notă: În cazul izolării sunt anulate concomitent regulile (M. Voiculescu)
din fişele 2 şi 5.
 SUBIECTUL

1. Se despart prin virgulă:

subiecte multiple juxtapuse:
Ex.:
„Trădarea în dragoste [,] războiul şi moartea nu pot fi
trecute pe curat ca poezia.” (Gr. Vieru)

2. Nu se desparte prin virgulă:

subiectul de predicat :
Ex.:
„Lumea [ ] are culorile dispoziţiei noastre.”
(A. Silvestru)

ADRESAREA C UVINTE INCIDENTE

Se izolează:
Se izolează în orice poziţie: Ex.: „De obicei [,] florile şi poeziile sunt vestminte de gală
- antepusă: ale minciunii.” (I. Minulescu)
Ex.: „Românie, Românie [,] „Se zice cu tot dreptul: limba este naţiunea şi [,]
Nu lăsa ruşii să vie…” (Folclor) prin urmare [,] limba română este naţiunea română.”
- intercalată: (A. Russo)
Ex.: „Curaj [,] prieteni [,] deşteptaţi-mi Patria dacă Excepţie:
vreţi să pot adormi în pace.” (A. Russo) Nu se izolează: deci, însă, totuşi (în interiorul
- postpusă: propoziţiei):
Ex.: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie…” Ex.: „Cât de misterioase sunt [ ] totuşi [ ] toate lucrurile!
(M. Eminescu) Când le întâlnesc, le salut, dar ele nu-mi răspund.”
(L. Blaga)
 P. C. ADVERSATIVĂ P. C. CONCLUSIVĂ
(CONJUNCŢII: IAR, DAR, ÎNSĂ, CI.) (CONJUNCŢII: DECI, DE ACEEA.)

Se izolează: Se izolează:
Ex.: Ex.:
„Trăiesc acei ce vor să lupte [,] iar cei fricoşi se plâng şi „O luptă-i viaţa [,] deci te luptă.” (G. Coşbuc)
mor.” (G. Coşbuc)
„Iubirea părintescă e nesecată [,] de aceea nesecată e
„Sunt ochii mării frumoşi [,] dar mergem după apă la şi răbdarea părintelui.” ( I. Slavici )
Izvor.” (Gr. Vieru)

„Nu e învăţat cel ce citeşte cărţi [,] ci cel ce ştie ce citeşte.”

(Folclor)
„Bani au mulţi [,] însă cinste n-au toţi.” (Folclor)

P. C. COPULATIVĂ (2)
P. C. COPULATIVĂ (1) (CONJUNCŢIA „NICI”)
(CONJUNCŢIA „ŞI”)
1. Nu se izolează: Se izolează:
Ex.:
„Oda păcii au cântat-o poeţii [ ] şi au plâns-o
Ex.:
mamele.” (M. Voiculescu)
„Nu fi falnic [,] nici face din ţânţar armăsar.”
2. Se izolează: (C. Negruzzi)
Dacă conjuncţia „şi" se repetă: „Noi sfinţim ţărâna asta,
Ex.: Deci să nu ne fie teamă
„...Şi-mi vorbesc de ţara noastră [,] şi-mi grăiesc de-al Nici să ştim de unde suntem [,]
ţării dor.” (B. P. Hasdeu) Nici să spunem cum ne cheamă.” (Al. Murgu)
 P. C. DISJUNCTIVĂ P. C. DISJUNCTIVĂ
(CONJUNCŢII: ORI, SAU.) (CONJUNCŢII: BA-BA, FIE-FIE, CÂND-
CÂND. (SE REPETĂ DE OBICEI).
1. Nu se izolează:
Ex.: „Nu s-a pomenit ca cineva să străbată înot oceanul [ ] Se izolează (începând cu al doilea jonctiv):
ori să ajungă într-o singură viaţă la capătul graiului său .”
(Gr. Vieru) Ex.:
2. Se izolează: „Forţarea uşilor deschise se produce fie din
dacă ori, sau se repetă încăpăţânare [,] fie din ignoranţă.” (M. Voiculescu)
Ex.: „Cine vorbeşte mult ori ştie multe [,] ori minte
multe.” (Folclor)
„Sau taci [,] sau zi ceva mai bun decât tăcerea.”
(Folclor)

P. C. J UXTAPUSE
Se izolează:
1.Copulative:
Ex.: „Începutul nostru ni s-au tăgăduit [,] numele ni s-au
prefăcut [,] pământul ni s-au sfâşiat [,] drepturile ni
s-au călcat în picioare numai pentru că n-am avut
conştiinţa naţionalităţii noastre.” (M. Kogălniceanu)
2.Adversative:
Ex.: „E bine să înveţe un popor de la altul [,] nu e bine
să înveţe un popor pe altul.” (Gr.Vieru)
3. Concluzive:
Ex.: „...Eu sunt român [,] mi-e dragă ţara mea.”
(C. Negruzzi)
 P. S. ATRIBUTIVĂ (1)
P. S. ATRIBUTIVĂ (2)

Se despart prin virgulă: I. Se izolează (în orice poziţie):

atributivele coordonate juxtapuse: dacă are funcţie explicativă:
Ex.:
„Fac parte din elită prin faptul că vorbesc [,] gândesc si Ex.:
simt româneşte.” „O, români, români ai Daciei [,] ce purtaţi un mândru semn
(Gr. Vieru) De origină [,] istoria acum fie-ni îndemn.”
(Gh. Asachi)

P. S. ATRIBUTIVĂ (2A)

II. Nu se izolează (în orice poziţie):

dacă are funcţie determinativă:

Ex.: „O ţară [ ] ce nu-şi cunoaşte trecutul este ca un copil [ ]

care nu-şi ştie părinţii.” (Gr. Vieru)
„Rare momentele [ ] în care România să fi putut
transforma harta ei geografică în harta ei istorică.”
(A. Păunescu)
„Eu privesc ca Patria mea toată acea întindere de loc [ ]
unde se vorbeşte româneşte.” (M. Kogălniceanu)
 P. S. COMPLETIVĂ DIRECTĂ P. S. COMPLETIVĂ DIRECTĂ
/
(1) INDIRECTĂ
(1A)
I. Înaintea regentei:
2. Se izolează:
1. Nu se izolează: Ex.:
dacă e reluată în regentă printr-un pronume personal: „Ce ţie nu-ţi place [,] altuia nu-i face.” (Folclor)
Ex.: „De ce te temi [,] de aceea nu scapi.” (Folclor)
„Câtă limbă româna a rămas în Basarabia [ ] ar putea
s-o înveţe şi rusul.”
(Gr. Vieru)

P. S. COMPLETIVĂ DIRECTĂ P. S. C. CAUZALĂ (1)

/ INDIRECTĂ (2)
II. După regentă: I. Înaintea regentei:
Nu se izolează: 1. Se izolează (de obicei):
Ex.: Ex.:
„Să nu aşteptăm [ ] să ne întrebe bătrâneţea ce am „Fiindcă se desfăşoară între efecte [,] viaţa copiilor
făcut la tinereţe.” (M. Voiculescu) pare mai fericită.” (După M. Voiculescu)
2. Nu se izolează:
„Legat adânc [ ] de tot ce-mi are glia,
dacă accentul logic cade asupra ei:
De-acest nestins de cremene şi vis,
Ex.:
Îmi e mai scump un sat din România
„Nu pentru că am ochi albaştri [ ] îi sunt mamei
Decât oricare Londră sau Paris ”
drag.”
(V. Carianopol)
(Gr. Vieru)
 P. S. C. CAUZALĂ (3)
P. S. C. CAUZALĂ (2)
III. După regentă:
II. Intercalată în regentă: 1.Se izolează (de obicei):
Se izolează (din ambele părţi): Ex.:
„Întoarce seara ce datorezi soarelui [,] căci până
Ex.: mâine e mult.” (G. Vieru)
„Frica [,]cum are ochi mari [,] vede şi ce nu-i.”
2.Nu se izolează:
(Folclor)
dacă accentul logic cade asupra ei:
Ex.:
„Lacul oglindeşte stelele [ ] fiindcă vrea să fie cer.”
(L. Blaga)

P. S. C. CONDIŢIONALĂ (1)
P. S. C. CONCESIVĂ I. Înaintea regentei:
1. Se izolează (de obicei):
Se izolează indiferent de poziţia ei faţă de regentă: Ex.:
Ex.: „Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea [,] poate să
a) „Deşi pământul se învârte mereu [,] m-am născut acasă.” plece de acasă.” (Gr. Vieru)
(Gr. Vieru) 2. Nu se izolează:
b) „Dumnezeu [,] că e Dumnezeu [,] şi nu poate mulţumi dacă accentul logic cade asupra ei:
lumea toată.” (Folclor) Ex.:.
c) „Binele are ciudata calitate de a nu putea fi exterminat [,]
„Dacă nu ari primăvara [ ] nu coci pâine iarna.”
deşi este fără încetare învins.” (A. Blandiana)
(Folclor)
 P. S. C. CONDIŢIONALĂ (3)
P. S. C. CONDIŢIONALĂ (2)
III. După regentă:
II. Intercalată în regentă: 1. Se izolează (de obicei):
Se izolează (din ambele părţi): Ex.: „ Slav aş fi fost [,] de nu eram latin,
Ex.: Latin aş fi [,] de n-aş fi fost şi dac ─
„Reputaţia vine greu [,] dacă vine [,] la capătul unor dar a ieşit aşa: să fiu român,
nesfârşite eforturi.” Şi eu cu soarta asta mă împac!” (G. Dumitrescu)
(M. Voiculescu) 2. Nu se izolează:
dacă accentul logic cade asupra ei:
Ex.: „Nu ne durăm o istorie [ ] dacă, concomitent, nu
ne durăm o cultură.” (M. Voiculescu)

P. S. C. CONSECUTIVĂ P. S. C. FINALĂ (1)

(Poate fi plasată doar după regentă!!!)
1. Se izolează: I .Înaintea regentei:
Ex.: Se izolează (de obicei):
„Sunt lucruri atât de serioase [,] încât nu pot fi spuse Ex.: „Ca să nu te înghită adâncul mării [,] trebuie să dai
decât în glumă.” (A. Blandiana) din mâini şi din picioare.” (Gr. Vieru)
II. Intercalată:
2. Nu se izolează: Se izolează (din ambele părţi):
dacă e introdusă prin de; prea…ca să...; suficient de...ca dacă se află înaintea predicatului regentei:
să...; destul de...ca să... imediat după predicatul regentei: Ex.:
Ex.: „Geniul [,] ca să fie complet [,] trebuie să aibă suflet
„A intrat viţel şi a ieşit [ ] de nu-i încap coarnele pe uşă.” de bărbat şi inimă de femeie.” (V. Alecsandri)
(Folclor)
 P. S. C. FINALĂ (2) P. S. C. DE LOC (1)

III. După regentă: I. Înaintea regentei:

1.Se izolează (de obicei): 1. Se izolează (de obicei):
dacă finala e îndepărtată de verbul-predicat al regentei (mai Ex.:
ales prin complement circumstanţial.): „Unde geniile au lipsit [,] cultura s-a târît.”
(M. Voiculescu)
Ex.:
dacă în regentă apare un adverb corelativ:
„Adună la tinereţe [,] ca să ai la bătrâneţe.” (Folclor)
Ex.: „Unde te doare [,] acolo te legi.” (Folclor)
2.Nu se izolează:
dacă e introdusă prin „de”, „să” după predicatul regentei:
2. Nu se izolează:
Ex.:
dacă accentul logic cade asupra ei:
„Duceţi-vă [ ] de muriţi mai bine slobozi, decât să trăiţi
Ex.: „Unde-i unul [ ] nu-i putere
în robie şi ocară.” (A. Russo)
La nevoi şi la durere.” (V. Alecsandri)

P. S. C. DE LOC (2)
II. Intercalată în regentă:
Se izolează din ambele părţi:
dacă stă înaintea predicatului
Ex.:
„Nu stiu boii că-n ţărână [,] pe-unde treci [,] e numai
sânge.” (G. Coşbuc)

III. După regentă:

Nu se izolează:
Ex.:
„Nu vorbi [ ] unde nu sunt urechi.”
(Folclor)
 P. S. C. DE MOD (1)
P. S. C. DE MOD (2)
I. Înaintea regentei:
1. Se izolează de regentă (de obicei): II. După regentă:
Ex.: „Cât suntem setoşi de dragoste [,] suntem setoşi de 1. Nu se izolează:
viaţă.” (M. Voiculescu) când urmează imediat după verbul-predicat:
dacă în regentă se află adverbul corelativ aşa: Ex.:
Ex.: „Cum vei semăna [,] aşa vei secera.” (Folclor) „Două sunt cele pe care le-am iubit [ ] fără să le
văd mai întâi: Dumnezeirea şi Patria.”
2. Nu se izolează (Gr. Vieru)
dacă accentul logic cade asupra ei:
Ex.:
„Ajungi la masa altuia, cum ţi-e gustul [ ] nu poţi
mânca..” (Folclor)

P. S. C. DE MOD (2A) P. S. PREDICATIVĂ

2. Se izolează: Nu se izolează oricare ar fi poziţia ei faţă de regentă.

- când regenta se termină cu un complement
circumstanţial: Ex.:
Ex.: „Cum ţi-i bună dimineaţa [ ] ţi-i şi mulţumita.”
„Onoarea merge desculţă prin tăciuni aprinşi [,] fără (Folclor)
să-i pese dacă lasă ori nu urme.” (Gr. Vieru) „Lumea nu e [ ] a cui o străbate cu piciorul.”
(N. Iorga)
- când în regentă se află un comlement circumstanţial de
mod:
Ex.: „Ritmic valurile cad [,]
cum se zbate-n dulce ropot
Apa-n vad.” (G. Coşbuc)
 P. S. SUBIECTIVĂ (1) P. S. SUBIECTIVĂ (1A)

1. Nu se izolează oricare ar fi poziţia ei faţă de regentă: 2.Se izolează:

Ex.: - dacă e preluată în regentă prin pronumele demonstrativ
„Cine-şi cerşeşte independenţa [ ] nu o merită.” acela (cu variantele sale):
(M. Voiculescu) Ex.:
„ Am ştiut că [ ] tot ce ne calcă pământul [ ] „Cine are în casă Biblia [,] acela are adunaţi într-o
Devine paşnică recoltă.” (M. Sorescu) singură carte pe cei mai importanţi şi valoroşi scriitori ai
lumii.” (Gr. Vieru)
„Numai capul românului nu trebuie [ ] să-l taie românul.”
(B. P. Hasdeu) - pentru a dezambiguiza mesajul:
Ex.:
„Cine cântă [,] necazurile şi le sperie.” (Folclor)

P. S. C. DE TIMP (1) P. S. C. DE TIMP (2)

I. Înaintea regentei: II. Intercalată în regentă:
1. Se izolează (de obicei): Se izolează (din amble părţi):
Ex.: „De când există lumea [,] cea mai mare problemă a dacă se află înaintea predicatului regentei:
deştepţilor este cum să se facă înţeleşi de proşti.”
(A. Blandiana) Ex.:
Când în regentă se află un adverb corelativ: „A râde nu e neapărat o obligaţie, dar [,] când o faci [,]
Ex.: „Când seacă apa [,] atunci se cunoaşte preţul controlează-te.”
fântânii.” (Folclor) (M. Voiculescu)
2. Nu se izolează:
Dacă accentul logic cade asupra ei:
Ex.: „După ce apune soarele [ ] laudă ziua.” (Folclor)
 P. S. C. DE TIMP (3) P. S JUXTAPUSE CU
REGENTA
III. După regentă:
1. Nu se izolează: Se izolează:
Ex.: 1. P. S. C. Condiţională:
„Cuvintele plâng [ ] când sunt uitate.” Ex.:
(M. Voiculescu) „Vrei viitorul a-l cunoaşte [,] întoarce-te spre
2. Se izolează: trecut.” (M. Eminescu)
dacă regenta se termină cu un complement 2. P. S. C. Cauzală:
circumstanţial: Ex.:
Ex.: „Ideile se răzvrătesc când sunt acoperite [,] le
„Primiţi-mă în casă [,] până ce vă veţi găsi trebuie aer.” (M. Voiculescu)
dumneavoastră alta.” (Folclor)
 Virgula, ca semn de punctuaţie, poate fi înlocuită, în special, de
I.a.
paranteze [( )] şi de linie de pauză [--].
Dar: Prutule, -- durută rană
În acest caz se va ţine cont de următoarele:
Peste ţara cea ştefană --
I. Parantezele şi linia de pauză (spre deosebire de virgulă) Tu desparţi ca un duşman
se pot referi doar la o singură regulă de punctuaţie: Moldovan de moldovan.

Ex.: „Prutule [,] durută rană Sau: Prutule, (durută rană

Peste ţara cea ştefană [,] Peste ţara cea ştefană)
Tu desparţi ca un duşman Tu desparţi ca un duşman
Moldovan de moldovan.” (G. Buznea) Moldovan de moldovan.

III. Posibilitatea utilizării liniei de pauză în locul virgulei e

II. Parantezele vor izola doar intercalările, din ambele părţi
(propoziţii, părţi de propoziţii, construcţii incidente, apoziţii).
Ex.:
„Surprindem [,] de regulă [,] râsul florilor, ignorăm [,]
adesea [,] plânsul lor.”
(M. Voiculescu)
Sau: „Surprindem (de regulă) râsul florilor, ignorăm (adesea)
plânsul lor.”
mai mare: ea va izola atât intercalările cu caracter explicativ
(asemeni parantezelor), cât şi construcţii incidente postpuse,
apoziţii postpuse, construcţii eliptice etc
Ex.:
„Mi-e dor de Poporul Român – Opere complete.”
(A. Păunescu)
„Omul -- cutia de rezonanţă a naturii.”
(M. Voiculescu)
 IV. Linia de pauză, parantezele nu pot înlocui virgula ce 1. Bibliografie selectivă (1):
desparte părţi de propoziţii, propoziţii coordonate joncţionale sau
juxtapuse. 1. Drincă, Sergiu. Semne ortografice şi de punctuaţie în limba
română: norme şi exerciţii. B.: Editura Ştiinţifică şi
Ex.: Enciclopedică, 1983.
„Religia îţi adânceşte [,] Arta îţi ridică şi Ştiinţa îţi lărgeşte 2. Avram, Mioara. Gramatica pentru toţi. B.: Editura Academiei
personalitatea.” Republicii Socialiste România, 1986.
(M. Eliade) 3. Ciobanu, Anatol. Punctuaţia limbii române. Ch.: Ed.
„Lumina”, 1993.
4. Popescu, Ştefania. Gramatică practică a limbii române cu o
culegere de exerciţii. B.: Editura didactică şi pedagogică, 1971.

Bibliografie selectivă (1a):

5. Anuţei, Mihai. Dicţionar de proverbe român-german. B.:
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982.
6. Voiculescu, Marin. Aforisme, cugetări, maxime. Timişoara:
Ed. „Facla”, 1987
7. Vieru, Grigore. Taina care mă apără.Opera poetică. Iaşi:
Princepes Edit, 2008
8. Bărbuţă, Ion. Punctuaţia în limba română: norme şi exerciţii.
Chişinău, 2009.