Sunteți pe pagina 1din 22

POLITICA MONETARĂ PROMOVATĂ DE BNR ÎN

ULTIMII 19 ANI.
COMPARAŢIE CU REPUBLICA CEHĂ
(cercetare ştiinţifică)

Aprilie 2010
CUPRINS:

1. STRATEGIA DE POLITICĂ MONETARĂ A ROMÂNIEI, CU DETALII


PRIVIND STRATEGIA DE ŢINTIRE A INFLAŢIEI

2. COMPARAŢIE ÎNTRE POLITICA MONETARĂ A ROMÂNIEI ŞI POLITICA


MONETARĂ A REPUBLICII CEHE

3. ANALIZA INFLAŢIEI ÎN ROMÂNIA ÎN ANII 2001, 2005, 2010

4. PREVIZIUNI PRIVIND EVOLUŢIA INFLAŢIEI ÎN ROMÂNIA


1. STRATEGIA DE POLITICĂ MONETARĂ A ROMÂNIEI, CU
DETALII PRIVIND STRATEGIA DE ŢINTIRE A INFLAŢIEI

Politica monetară din ultimele decenii s-a axat pe trei strategii standard, atât în
ţările industrializate, cât şi în cele emergente: ţintirea agregatelor monetare, ţintirea
cursului de schimb şi ţintirea inflaţiei.
Tratatul privind Uniunea Europeană( Tratatul de la Maastricht), care a intrat în
vigoare în 1993, reglementează obiectivele şi funcţionarea UE. Criteriile de la
Maastricht constituie o constrângere pentru politica monetară a noilor state membre UE
deoarece e necesar ca îndeplinirea criteriilor să se realizeze fără a pune în pericol
convergenţa reala. În aceste condiţii, strategia de politică monetară a BNR constă în
ţintirea inflaţiei şi asigurarea sustenabilităţii acelui nivel de inflaţie scăzută,
corespunzător criteriului de la Maastricht.

Criteriile de la Maastricht
(Indicatori de convergenţă nominală)
Indicatori de Criterii Maastricht România 2008 România 2009
convergenţă nominală
Rata inflaţiei (IAPC) <1,5 pp peste media 7,9 (criteriul: 4,0) 7,4 (criteriul: 3,4)
(procente, medie celor mai performanţi
anuală) 3 membri UE
Deficitul bugetului Sub 3% 5,4 …
consolidat (procente în
PIB)
Cursul de schimb faţă Sub 60% 13,6 …
de euro
(apreciere/depreciere
procentuală maximă pe
doi ani)
Ratele dobânzilor pe +/- 15% +9,7/-14,6 +7,2/-22,7
termen lung (procente
pe an, medie anuală)
Ratele dobânzilor pe < 2 pp peste media 7,7 (criteriul 6,2) 8,3 (criteriul: 6,4)
termen lung (procente celor mai performanţi
pe an, medie anuală) 3 membri UE dpdv al
criteriului ratei inflaţiei

Sursa: EUROSTAT, Institutul Naţional de Statistică, Banca Naţională a României

În România, adoptarea strategiei de ţintire a inflaţiei (2005) s-a realizat cu o


oarecare întârziere faţă de alte ţări din Europa Centrală şi de Est.
România şi-a propus ca obiectiv strategic de politică economică îndeplinirea
condiţiilor care să permită adoptarea euro ca monedă naţională în 2014. Acest obiectiv
solicită menţinerea unui mix coerent de politici economice. Pentru a accede la zona
euro,
criteriile de convergenţă sunt doar cele nominale (nu şi reale): stabilitatea cursului,
inflaţie scăzută, dobânzi apropiate de cele ale ţărilor din zona euro, deficit bugetar şi
stoc al datoriei publice moderate.
Strategia de ţintire a inflaţiei a fost necesară pentru a slăbi relaţia dintre agregatele
monetare şi inflaţie şi pentru a calibra politica monetară în funcţie de evoluţia ratei
inflaţiei, şi nu în raport cu o ţintă intermediară. De asemenea, strategia diminuează
riscurile asociate utilizării cursului de schimb ca ancoră nominală în contextul
liberalizării contului de capital.
Strategia de ţintire directă a inflaţiei, adoptată de BNR se caracterizează prin:
- asigurarea transparenţei strategiei de politică monetară ( de exmplu prin exprimarea
ţintei inflaţiei în termeni headline inflation= indicele preţurilor de consum, având în
vedere familiaritatea publicului cu acest indicator)
- asumarea angajamentului faţă de stabilitatea preţurilor şi anunţarea unor ţinte anuale
de inflaţie pentru o perioadă mai lungă de timp
- stabilirea ţintei ca punct central într-un interval de variaţie (+/- 1 punct procentual),
pentru a ancora anticipaţiile inflaţioniste
- practicarea flotării controlate a cursului de schimb
- independenţa băncii centrale şi responsabilitatea pentru atingerea ţintei
- stabilirea ţintei de inflaţie în consultare cu guvernul
De multe ori, reducerea ratei inflaţiei este asociată cu încetinirea creşterii
economice, sau chiar cu recesiunea. Acest lucru se întamplă dacă există contradicţii în
mixul de politici economice, dacă reducerea ratei inflaţiei nu e şi obiectivul principal al
altor politici ale autoritaţilor. Deci, dacă există un mix echilibrat de politici, se poate
asigura scăderea ratei inflaţiei concomitent cu menţinerea creşterii susţinute.
Investiţiile străine directe generează de obicei o astfel de evoluţie deoarece măresc
capacitatea productivă a economiei şi finanţeaza sustenabil un deficit extern. În urma
calculelor efectuate, experţii BNR au ajuns la concluzia că România îşi poate menţine
creşterea accelerată în condiţii de scădere a presiunilor inflaţioniste, chiar cu un deficit
de cont curent de 8-10 % din PIB. Pentru a putea atrage capital străin, economia
româneasca trebuie să ofere condiţii atrăgatoare. Acestea nu mai pot consta într-un nivel
scăzut al costului forţei de muncă sau în facilitaţi fiscale disproporţionale, pentru că s-ar
încălca prevederile UE, asa că va fi nevoie de alte măsuri, precum un regim fiscal mai
suplu sau o piaţă a forţei de muncă mai elastică.
Adoptarea de către România a strategiei de ţintire a inflaţiei, în contextul aderării la
UE, a fost urmată de intrări masive de capital. Însă, reducerea diferenţialului dintre
ratele dobânzilor nu a fost suficientă pentru atenuarea acestor intrări de capital.
Există şi alte criterii care condiţionează eficacitatea acestei strategii.:
- coborârea ratei anuale a inflaţiei sub 10%
- credibilitatea şi independenţa băncii centrale
- flexibilizarea cursului de schimb
- transparenţa şi resposabilitatea băncii centrale
- restrângerea dominaţiei fiscale şi ameliorarea coordonării dintre politica fiscală şi
cea monetară
- conturarea clară a comportamentului macroeconomic
Un obiectiv nominal esenţial pentru ţintirea inflaţiei şi aderarea la zona euro îl
constituie stabilitatea cursului de schimb. BNR a adoptat din 2004 o politică de
flexibilitate sporită a cursului de schimb, care se caracterizează prin intervenţii rare şi
previzibile. Intrările mari de capitaluri pe piaţa românească au determinat BNR să
menţină un regim de flotare controlată a leului. Această decizie a atras critici din partea
unor analişti, care au considerat că ţintirea directă a inflaţiei implică o flotare liberă a
cursului de schimb, si nu controlată, pentru a evita un eventual conflict de ţinte. În
consecinţă, BNR a explicat că va ajuta la descurajarea mişcărilor cursului spre zone
nesustenabile, dar nu va ţinti un anumit nivel al acestuia. Astfel, BNR a intervenit
discret pe piaţa valutară, începând cu 2005, prin cumpărari de valută, pentru a preveni
aprecierea mult prea rapidă a leului, care ar fi putut să erodeze competivitatea externă a
economiei române şi să genereze o scădere a inflaţiei într-o manieră nesustenabilă.
Îmbunătătţirea performanţelor economiei româneşti din ultimii ani a permis
atenuarea fluctuaţiilor de curs. Regimul valutar adoptat de România este de curs
flexibil, iar intervenţiile BNR pe piaţa valutară sunt tot mai rare. Acest echilibru de pe
piaţa valutară s-a realizat printr-un mix de politici, concretizat într-o politica monetară
restrictivă- rate înalte ale dobânzilor, politică fiscală strictă, diminuarea veniturilor,
creşteri salariale peste creşterile de productivitate.
Sursa: BNR
Politica monetară promovată de BNR se caracterizează şi prin reducerea constantă
a ratei dobânzii de politică monetara şi sterilizarea parţială a surplusului de lichidităţi
pentru a afecta atractivitatea pieţei monetare romaâneşti pentru capitalurile speculative.
La momentul actual, rata dobânzii de politică monetară este rata la care BNR efectuează
operaţiuni repo, derulate prin licitaţie pe termen de o saptămâna şi la o rată fixă de
dobândă. În urma insuficientei libertăţi de mişcare şi a eficienţei reduse în ajustarea
instrumentului de politică monetară în absenţa restricţiilor referitoare la mişcările de
capital, BNR a trebuit să identifice alte modaliţăti pentru a asigura restrictivitatea
politicii monetare în contextul expansiunii rapide a cererii agregate. În 2010 BNR a
intervenit de doua ori pe piaţa monetara, prin scăderea ratei dobânzii.
Prin utilizarea intensă a rezervelor minime obligatorii, a fost evitata creşterea
excesivă a ratei dobânzii de politică monetară. În prezent rata rezervelor minime
obligatorii la valută s-a diminuat, ajungând la 30% (valoarea din 2005).
Băncile centrale care practică regimuri de ţintire a inflaţiei
utilizează în mod activ instrumentele de politică monetară disponibile
şi trebuie să adopte cu regularitate decizii complexe în vederea
minimizării funcţiilor lor de pierdere. În cele ce urmează vom prezenta
o funcţie de pierdere relativ extinsă, dar de obicei discuţiile se axează
pe primele două paranteze:

L= α(π-π*)2 + β(y-y*)2 +γ(r-r*)2 + δ(er-er*)2


unde:
π – rata inflaţiei
π* – ţinta de inflaţie compatibilă cu stabilitatea preţurilor
y – ritmul de creştere a PIB
y* – ritmul potenţial de creştere a PIB
r – rata dobânzii reale
r* – rata dobânzii reale de echilibru
er – cursul de schimb real
er* – cursul de schimb real de echilibru
α, β, γ, δ – coeficienţii care denotă importanţa relativă a obiectivelor
avute
în vedere de funcţia de pierdere
Având ca obiectiv stabilitatea preţurilor pe termen lung, banca centrală trebuie să
acorde atenţie stabilităţii financiare şi evoluţiei de ansamblu a indicatorilor
macroeconomici. Până în 2008 România a avut creştere economică; în 2009, însă, în
contextul crizei globale, deficitul a ajuns la 7,7% din PIB. Pentru 2010 se preconizează
o creştere de 0,5% din PIB. Cât priveşte situaţia fiscală, deficitul a crescut la peste 3%
din PIB în 2008, depăşind nivelul prevăzut de programele de convergenţă. România a
depaşit şi nivelul ratei dobânzii pe termen lung, în 2008 ( nu trebuie să depaşească cu 2
puncte procentuale media celor mai performante trei ţări din UE).
Adoptarea euro, ultima etapă a unui proces complex, se preconizează a se realiza în
2015. Pentru aceasta se încearcă intrarea în mecanismul ratei de schimb în 2012 şi o
consolidare macroeconomică sustenabilă. România are în prezent cele mai mari
probleme în zona deficitului bugetului de stat.
2. COMPARAŢIE ÎNTRE POLITICA MONETARĂ A REPUBLICII CEHE ŞI
POLITICA MONETARĂ A ROMÂNIEI

CNB, Banca Naţională a Republicii Cehe, are ca obiectiv principal păstrarea


stabilitaţii coroanei cehe. Strategia de baza adoptată de CNB este ţintirea inflaţiei, la fel
ca şi în cazul BNR. Spre deosebire de BNR, care a adoptat această strategie în 2005,
CNB a decis adoptarea înca din 1998. Oricum, atât BNR, cât şi CNB îşi conturează
obiectivele şi strategiile prin încurajarea unui mediu economic stabil, care să permită o
creştere economică sustenabilă.
În graficele de mai jos se observă evoluţia ratei inflaţiei în cele două ţări:

(Romania)

(Cehia)
Sursa: CNB

În România, ţinta pentru 2008 este de 3,5%, iar pentru 2009 de 3,3%.
Studiind inflaţia măsurată prin IAPC (indicele armonizat al preţurilor de consum),
putem observa valorile mult mai mari înregistrate de România în perioada 2004-2009.
În România, inflaţia a depăşit semnificativ ţintele. În Cehia, inflaţia ţintă pentru
perioada 2006-2009 este de 3%. Putem observa depăşirea ţintei în 2008. În 2009, în
schimb, inflaţia scade continuu. Reglementarea preţurilor şi unele modificări la
impozitele indirecte au contribuit cel mai mult la scăderea inflaţiei. În 2009 inflaţia a
fost la jumătatea inferioară a benzii de toleranţă stabilite de CNB în jurul valorii de 3%.

Inflaţia măsurată prin IAPC:


Variaţie 2004 2005 2006 2007 2008 2009
procentuală T1 T2 T3 T4
anuală
România 11,9 9,1 6,6 4,9 7,9 6,8 5,9 4,9 4,7

Variaţie 2004 2005 2006 2007 2008 2009


procentual T1 T2 T3 T4
ă anuală
Cehia 2,6 1,6 2,1 3,0 6,3 2,1 1,4 0,2 0,5

În ceea ce priveşte evoluţia cursului de schimb, în cazul României, este evident că


stabilitatea cursului, în condiţiile deteriorării competivităţii produselor româneşti, ca
urmare a creşterii mai rapide a salariilor decât a productivităţii, atrage deteriorarea
balanţei comerciale şi în final deprecierea cursului valutar. În perioada 2008-prezent se
remarcă o volatilitate moderată a cursului de schimb.
Cât priveşte moneda Cehiei (coroana cehă), aceasta s-a apreciat şi a atins niveluri
record faţă de euro. Cursul de schimb al coroanei s-a apeciat faţă de euro şi dolar până
în 2008 cu 30% faţă de dolar şi 17% faţă de euro. A început apoi să se deprecieze spre
sfârşitul anului. Coroana cehă a fost foarte volatilă în raport cu euro şi dolar în 2009.
Poziţia fiscală a celor două ţări, dacă luăm în considerare surplusul sau deficitul
bugetar şi ponderea în PIB a datoriei publice brute, în condiţiile unei populaţii a Cehiei
de două ori mai mică decât a României, evidenţiază performanţe economice ale Cehiei
mult mai mari.

Pondere în PIB 2005 2006 2007 2008


surplus(+)/ deficit
bugetar(-)
Cehia -3,6 -2,7 -1,0 -1,2p

Pondere în PIB 2005 2006 2007 2008


datorie publică
brută
Cehia 29,8 29,6 28,9 27,9p

Pondere în PIB 2005 2006 2007 2008


surplus(+)/ deficit
bugetar(-)
România -1,2 -2,2 -2,5 -5,2p

Pondere în PIB 2005 2006 2007 2008


datorie publică
brută
România 15,8 12,4 12,7 15,2p

p- prognoza
Ponderea deficitului României a cescut pana la 3% din PIB în 2008, depăşind
nivelul pevăzut în programele de convergenţă. În acest context, România a primit în
2008 consiliere din partea Comisiei Euopene cu privire la riscul de a nu respecta
plafonul de 3% din PIB în contextul unei expansiuni economice puternice.
În Republica Cehă, în schimb, rezultatele bugetare din ultimii ani au fost relativ în
conformitate, sau chiar mai bune decat ţintele stabilite în programele de convergenţă.
Ponderea datoriei publice s-a menţinut în ambele ţări considerabil sub valoarea de
referinţă a PIB.
În ceea ce priveşte rata dobânzii de referinţă, CNB a majorat-o o singură dată, în
2008, cu 25 de puncte de bază, în luna februarie, acţiune care a fost inversată în august.
În prezent, BNC a decis menţinerea dobânzii de referinţă la 1%, cea mai redusă din
Europa Centrală şi de Est. Pe de altă parte, în România, au avut loc reduceri
semnificative ale ratei dobânzii, deşi politica monetară a devenit mai restrictivă. In
2010, BNR a intervenit de două ori pe piaţa monetară:
- la 6 ianuarie a scăzut rata dobânzii la 7,5%
- la 3 februarie a mai scăzut, ajungând la 7%
Adoptarea euro nu este condiţia esenţială a convergenţei, ci ultima etapa a unui
proces complex. BNR a propus un calendar de adoptare, eliminând variantele extreme
(adoptarea prea devreme a euro sau prelungirea perioadei).

ADOPTAREA ANTICIPATĂ ADOPTAREA CU ÎNTÂRZIERE


Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje
- - - - - - avans în - -
accele creşte realiz întârzi
rarea rea area erea
reduc riscul conve integr
erii ui rgenţe ării
costur şocuri i comer
ilor lor nomin ţului
de asime ale şi datorit
tranza trice reale ă
cţiona din persist
re şi a cauza - - creşterea enţei
riscul nesinc şansel costur
ui roniză or pt. ilor de
cursul rii realiz tranza
ui de cicluri area cţiona
schim lor refor re
b econo melor -
mice struct - -
- îmbunatăţirea urale întarzi
consistenţei mixului de - - erea
politici stabili - - refor
macroceonomice rea îmbun melor
ex- ătăţire struct
ante a a urale
nivelu sincro
lui nizării - -
parităţ ciclul scăder
ii de ui de ea
schim afacer intere
b faţă i sului
de invest
euro - păstrarea flexibilităţii itorilo
este care derivă din r
dificil autonomia politicii
ă câta monetare
vreme - -
cursul volatil
de itatea
schim cursul
b ui de
poate schim
suferi b
încă
modif
icări
ample

- -
pierde
rea
flexib
ilităţii
politic
ii
monet
are
sau a
ratei
de
schim
b
poate
duce
la
riscul
ajustă
rii
prin
produ
cţie
sau
prin
număr
ul
locuri
lor de
munc
ă

Pentru adoptarea euro se doreşte intrarea în mecanismul ratei de schimb în 2012


pentru a menţine flexibilitatea politicii monetare şi a ratei de schimb. De asemenea, se
încearcă menţinerea consolidării macroeconomice sustenabile. BNR va acorda o
perioadă de timp suficientă pentru stabilirea ratei de schimb de echilibru, în absenţa
vârfurilor de intrări de capital (specifice perioadei de după intrarea în UE) şi a ieşirilor
de capital, datorate crizei financiare. Adoptarea euro de către România se prevede a fi în
2015.
În ciuda progreselor economice remarcabile, în circumstanţele actuale, e puţin
probabil ca Republica Cehă să fie în masură să-şi îndeplinească toate criteriile de
convergenţă pe termen mediu. Un deficit public de peste 3% va fi principalul obstacol.
Guvenul ceh nu recomandă stabilirea unei date ţintă pentru moment şi nici încercarea de
a intra în ERM II în 2010. Condiţiile pentru a adopta euro sunt legate de deficitul
bugetar, nivelul datoriilor, inflaţia, rata dobânzilor pe termen lung şi intrarea în
mecansimul ratelor de schimb pentru minim 2 ani. Cehia a amânat deja de cateva ori o
decizie privind calendarul de aderare la zona euro. Autorităţile susţin că se pune accent
pe sprijinirea creşterii economice, iar adoptarea euro e lasată pe plan secundar, în
contextul cizei actuale. Guvernul nu prevede intrarea în zona euro până după 2015, la
fel ca şi guvernul României. Cehia speră astfel să evite experienţa Lituaniei, căreia i-a
fost refuzată intrarea în 2006 pentru că a depaşit limita de inflaţie.

3. ANALIZA INFLATIEI IN ROMANIA IN ANII 2001- 2005- 2010

Anul 2000 reprezinta punctul de cotitura in evolutia economiei Romaniei dupa


perioada de scadere economica (1997-1999).Astfel,anul 2000 reprezinta inceputul unei
perioade caracterizate prin crestere economica ridicata,imbunatatire a echilibrului intern
si extern-reducerea inflatiei,reducerea deficitului bugetar,cresterea rezervelor
internationale ale BNR si deficit de cont current sustenabil. Dupa anul 2000,mixul de
politica economica a fost concentrate catre consolidarea trendului de evolutii
macroeconomice positive,prin asigurarea bazelor pt o crestere economica sustenabila.In
mare masura,acest obiectiv a fost indeplinit,Romania inregistrand in perioada 2000-
2005 una din cele mai mari rate de crestere economica dintre tarile candidate pentru
integrarea in Uniunea Europeana,inflatia s-a redus,deficitul bugetar a redus sub limita
de 3% stabilita de tratatul de la Maastricht,in fluxul de investitii straine directe a crescut
substantial,iar rata somajului a scazut continuu.
Principalul motor al reformelor inregistrate in ultimii ani a fost perspective
integrarii in Uniunea Europeana,Romania semnand trataul de Aderare la Uniunea
European ape 25 aprilie 2005,prin programele de finantare ale UE-PHARE, ISPA,
PSAL II si PAL). Aceste programe au avut si vor avea si in continuare un impact real
asupra economiei romanesti, furinizand finantare si expertiza tehnica pentru asigurarea
unei dezvoltari durabile si cresterea competitivitatii economiei.
Cresterea economica medie in Romania a fost de peste 5% in perioada 2000-
2005.Relansarea economica inceputa in 2000 s-a datorat ritmului ridicat de crestere al
cererii interne,in special a consumului neguvernamental,dar si cresterii investitilor.
Formarea bruta de capital fix a fost un motor important al cresterii economice,
reprezentand una din componentele cele mai dinamice ale cererii interne.
Formarea PIB dupa categorii de resurse scoate in evidenta caracterul foarte volatile
al productiei agricole,care depinde de conditile climatice. Componenta cea mai mare a
PIB-ul este reprezentata de servicii(48,32% in 2005), urmata de industrie (24,38% in
2005), agricultura (8,94% in 2005) si constructii (6,45% in 2005).
Anul 2001: Din perspectiva surselor emisiunii monetare, beneficiind sporadic de
aportul factorilor autonomi ai lichidtatii, banca centrala a reusit sa mentina un decalaj
redus între nivelul mediu al disponibilului bancilor în contul curent si cel prevazut al
rezervelor minime obligatorii.
Începând din luna iulie 2001, BNR a redus cu trei puncte procentuale (de la 30 la
27 la suta ) rata rezervelor minime obligatorii constituite pentru depozitele în lei.
Aceasta masura a avut ca scop cresterea rolului instrumentelor de piata în
implementarea politicii monetare, reducerea costurilor de intermediere ale bancilor
si îngustarea ecartului dintre dobânzile active si cele pasive practicate în relatiile cu
clientii nebancari. Diminuarea cererii de rezerve a bancilor (cu circa 2 900 miliarde
lei) a solicitat suplimentar controlul lichiditatii, BNR fiind nevoit sa majoreze
volumul sterilizarii, în paralel cu prelungirea scadentelor la acest tip de operatiuni. Trei
trimestre ale anului 2001 au fost marcate de o modificare radicala . Astfel, începând din
februarie, baza monetara (indicatori calculati ca medii lunare; baza monetara a fost
ajustata cu neindeplinirea nivelului prevazut al rezervelor) a fost acoperita integral de
activele externe nete, în timp ce activele interne nete au constituit pe ansamblu un factor
de contractie monetara , nivelul lornegativ adâncindu-se tot mai mult, pe masura
extinderii operatiunilor de sterilizare. Doar în luna septembrie, emisiunea monetara a
avut ca surs principal activele interne nete ale BNR, al caror nivel negativ s-a diminuat
prin reducerea soldului contului în valuta al Ministerului Finantelor Publice.
În primele noua luni ale anului 2001, masa monetara în sens larg (M2) a crescut
într-un ritm superior celui al preturilor de consum, înregistrând o majorare cu 4,8 la
sut în termeni reali. Dupa reculul sezonier din luna ianuarie (diminuare cu 6,2 la suta),
M2 a înregistrat o crestere reala de 11,7 la suta în intervalul februarie –septembrie
2001.
Privit prin prisma ofertei de bani, evolutia stocului de moneda în lei din primele
noua luni ale anului 2001 a fost rezultatul sporirii cu 17,9 la suta a bazei monetare
medii si al majorarii cu 12 la suta a multiplicatorului monetar. Expansiunea monetara
a avut loc în pofida constrângerii exercitate asupra cererii de bani (exprimat prin M2)
de atractivitatea ridicata a titlurilor de stat, singurul instrument alternativ de economisire
utilizat pe scara larga de sectorul nebancar. Intensificarea investiiilor financiare sub
aceasta forma a determinat cresterea pseudo-agregatului monetar M2T(alcatuit din
M2 si volumul titlurilor de stat detinute de sectorul nebancar) cu 8,8 la suta în termeni
reali, fata de nivelul din ultima zi a lunii decembrie 2000.
Masa monetara în lei (M2*) a consemnat o evolutie diferita de cea a agregatului
M2. Fata de finele lunii decembrie 2000, M2* s-a contractat în termeni reali cu 3,9 la
suta.
Masa monetara în sens restrâns (M1) a avut o traiectorie descendenta ,
reducându-se cu 9 la suta în termeni reali. Soldul disponibilitatilor la vedere a suferit o
contractie de 26,2 la suta , în timp ce volumul numerarului în afara sistemului bancar
s-a majorat cu 4,6 la suta în termeni reali. Ponderea numerarului în M2 s-a situat
în septembrie 2001 la nivelul de 13,9 la suta , similar celui din decembrie 2000.
Cvasibanii au sporit în termeni reali cu 9,5 la suta , datorita majorarii economiilor
populatiei si a depozitelor în valuta ale rezidentilor. Comparativ cu luna decembrie
2000, soldul economiilor populatiei s-a majorat cu 2,5 la suta în termeni reali, pe
fondul cresterii veniturilor si al vânzarilor nete de valuta efectuate de persoanele fizice
prin casele de schimb valutar. Diminuarea usoar a ponderii economiilor populatiei în
M2 (23,5 în septembrie 2001 fata de 25,9 la suta în septembrie 2000) se explica , pe
de o parte, prin concurenta exercitata de titlurile de stat emise de Ministerul Finantelor
Publice, iar pe de alt parte, prin faptul ca încrederea populatiei în sistemul bancar
nu este complet refacuta .
Depozitele în lei pe termen si conditionate au înregistrat o evolutie descendenta , în
principal ca urmare a dobânzilor insuficient de atractive oferite de banci. În perioada
ianuarie-septembrie 2001, volumul acestor depozite s-a redus cu 6,3 la suta în termeni
reali.Depozitele în valuta ale rezidentilor au ajuns în septembrie 2001 la 45,4 la suta
din totalul masei monetare, dupa ce la finele anului 2000 reprezentau 40,4 la suta .
În primele noua luni ale anului 2001, atât contrapartida externa , cât si cea
reprezentata de creditul neguvernamental au contribuit puternic la expansiunea
monetara .
Contrapartida interna a masei monetare, activele interne nete, au reprezentat un
factor de contractie monetara , reducându-se cu 24,1 la suta în termeni reali, în
principal ca urmare a cresterii valorii negative a indicatorului „Alte active interne nete”.
Creditul intern net a scazut cu 5,5 la suta în termeni reali.
Creditul guvernamental net s-a redus drastic, cu 33,6 la suta în termeni reali fata de
sfârsitul lunii decembrie 2000. Principala cauza a acestei restrângeri a reprezentat-
o majorarea la sfârsitul lunii iunie a soldului creditor al contului în valuta al
Ministerului Finantelor Publice.
Creditul neguvernamental a consemnat în schimb o expansiune notabila(13,6 lasuta
în termeni reali), confirmând faptul ca procesul de creditare a economiei a cunoscut o
revigorare puternica . Majorarea raportului dintre creditul neguvernamental si
depozitele totale atrase de banci (de la 47,1 la suta în decembrie 2000 la 51 la suta în
iunie 2001) sugereaza o crestere a rolului bancilor în intermedierea financiara.
Activele externe nete au reprezentat principala sursa de creatie monetara .
Ponderea activelor externe nete în masa monetara s-a înscris pe un trend ascendent,
ajungând la sfârsitul perioadei analizate la nivelul de 64 la suta (fata de 50,2 la suta în
decembrie 2000). Majorarea în termeni reali a contrapartidei externe a masei
monetare,exprimata în lei, a fost de 33,6 la suta.

Anul 2005: Apropierea momentului adoptării oficiale a strategiei de ţintire directă a


inflaţiei a constituit unul din catalizatorii manifestării efectelor liberalizării în luna
aprilie a accesului nerezidenţilor la operaţiuni cu depozite la termen în lei. Intrările de
capital au cunoscut începând cu luna iulie o creştere abruptă, generând valori record ale
rulajului pieţei valutare interbancare cu mult superioare nivelurilor atinse în perioada
precedentă şi o amplificare fără precedent a presiunilor asupra cursului de schimb
al leului.
Pe acest fond, în intervalul iulie-august, aprecierea în termeni nominali a leului faţă
de euro a cunoscut o puternică accelerare. Spre sfârşitul trimestrului, condiţiile pieţei
valutare interbancare au suferit o schimbare de proporţii care a stopat coborârea cursului
de schimb leu/euro şi a inversat ulterior sensul de evo-luţie a acestuia; leul a continuat
însă să consemneze comparativ cu luna iunie o apreciere nominală de 3,0 la sută (- 4,7
la sută în termeni reali). Faţă de moneda americană, leul a câştigat în acest interval 3,6
la sută în termeni nominali şi 5,3 la sută în termeni reali, recuperând parţial pierderea
suferită în trimestrul precedent. Calculată ca variaţie anuală medie la nivelul
trimestrului III,moneda naţională şi-a consolidat aprecierea în raport cu euro (16,2 la
sută în termeni nominali şi 26,5 la sută în termeni reali), dar şi-a atenuat-o uşor faţă de
dolar (16,0 la sută în termeni nominali şi 26,3 la sută în termeni reali).
Amplificarea presiunilor asupra cursului de schimb al leului s-a datorat valorilor
foarte înalte atinse de supraoferta de pe piaţa valutară (in luna iulie,excedentul pietei
valutare interbancare si al caselor de schimb a fost de 373 milioane euro;comparativ cu
o medie de 75milioane euro in trimestrul 2 in 2005;in august acesta a urcat la 1
162milioane euro)în primele două luni ale trimestrului; acestea au fost alimentate
consistent de intrările de capital pe termen scurt (in lunile iulie si august,vanzarile nete
de devize ale nerezidentilor pe piata valutara interbancara au fost de 136,respectiv
159milioane euro,superioare celor cumulate din perioada februarie-iunie (161milioane
euro) volumul record al acestora reflectând interesul sporit al nerezi-denţilor pentru
dobândirea de active denominate în moneda naţională .O contribuţie relativ mai
restrânsă la sporirea excedentului de devize al pieţei valutare şi-au adus-o şi factorii
sezonieri (creşterea volumului remiterilor din străinătate (remiterile din strainatate au
atins o valoare medie lunara de 341,5milioane euro,fata de o medie de 196milioane euro
in trimestrul al doilea al acestui an,dar achizitile nete de devize efectuate de casele de
schimb in perioada iulie-august au atins cifra record de 1012milioane euro) şi a
veniturilor din turism, precum şi diminuarea cererii de devize aferente plăţilor în contul
datoriei externe private). De asemenea, o fracţiune din fluxurile financiare, care au avut
ca destinaţie predilectă acoperirea sporului amplificat oferta pieţei valutare. Totalul
acestor intrări de capital a înregistrat în perioada iulie-august creşteri importante, în
condiţiile în care: depozitele constituite de băncile nerezi-dente pe piaţa românească au
fost de 4,4 ori mai mari decât plasamentele similare din trimestrul II al acestui an;
sectorul bancar rezident a vândut titluri de valoare externe în sumă de 333 milioane euro
în luna iulie şi, respectiv, 368 milioane euro în luna august; împrumuturile financiare
externe contractate de sectorul bancar şicorporatist s-au menţinut la valori ridicate. În
schimb, suma de 500 milioane euro obţinută la sfârşitul lunii iunie de Primăria
Bucureşti prin emiterea de obligaţiuni pe piaţa din Luxemburg a avut în intervalul
analizat un impact neutru asupra ofertei de devize a pieţei valutare interbancare.
Pentru a descuraja intrările de capital volatil, dar şi pentru a stopa aprecierea
excesivă a leului, banca centrală a intervenit puternic pe piaţa valutară, achiziţionând în
perioada iulie -august un volum record de devize. Începând cu a doua jumătate a
trimestrului, BNR a recurs şi la relaxarea politicii lichidităţii şi apoi a politicii ratei
dobânzii, încercând astfel să reducă oportunităţile de arbitrajare între cele două
segmente ale pieţei monetare. Deşi a devenit mai puţin predictibil(volatilitatea cursului
leu/euro a atins in luna august cea mai ridicata valoare din ultimele sase luni), cursul
leu/euro a continuat să-şi accentueze în august traiectoria descendentă. Aceasta a fost
însă întreruptă şi apoi inversată în luna septem-brie, când, pe fondul reapariţiei
deficitului de valută pe segmentul interbancar, leul a înregistrat o uşoară depreciere în
termeni nominali (0,1 la sută). Scăderea ofertei de valută spre sfârşitul trimestrului s-a
datorat, în principal, stopării intrărilor de capital pe termen scurt ca urmare a coborârii
ratelor de dobândă ale BNR şi ale pieţei monetare interbancare, dar şi a creşterii
atractivităţii plasamentelor pe alte pieţe. La restrângerea vânzărilor totale de valută
pe piaţă a contribuit într-o mică măsură şi reducerea sezonieră a remiterilor din
străinătate.
Anul 2010: Trendul ascendent al cursului de schimb leu/euro s-a accentuat în
prima parte a trimestrului IV, pe fondul deteriorarii perceptiei investitorilor asupra
evolutiilor economice si financiare din regiune si al tensionarii mediului politic intern.
Raportul leu/euro a revenit însa ulterior pe o panta general descendenta, miscarea
reflectând relativa îmbun t ire a apetitului global pentru risc i, spre finele intervalului,
conturarea perspectivei stabilizarii climatului politic intern; aceasta evolutie a fost
însotit însa si de sporirea variatiilor zilnice ale cursului de schimb leu/euro.
În consecinata , în intervalul octombrie - decembrie, leul s-a apreciat fata de euro cu
0,3 la suta în termeni nominali si cu 1,7 la suta în termeni reali (comparativ cu o
depreciere nominala si reala de 0,5 la suta în trimestrul III); în raport cu dolarul
SUA - în conditiile în care valoarea acestuia a scazut usor fata de euro - leul s-a
apreciat cu 0,6 la suta în termeni nominali si cu 2,0 la suta în termeni reali. Din
perspectiva variatiei anuale medii a cursului de schimb consemnate in trimestrul IV, leul
i-a diminuat semnificativ deprecierea nominala in raport cu euro(10,6 la suta),
inregistrand totodata prima apreciere nominala din ultimile trimestre fata de dolarul
SUA (0,2 la suta).
Presiunile in directia cresterii cursului de schimb leu/euro s-au intensificat in prima
parte a lunii octombrie, în conditiile în care sentimentul nefavorabil al investitorilor fata
de pietele financiare din regiune sau global pentru risc si a sentimentului fata de
economiile din regiune. Un impact favorabil asupra asteptarilor investitorilor pe piata
interna si, implicit, asupra evolutiei cursului de schimb, au exercitat si: evolutia relativ
mai buna decât se anticipase a unor indicatori economici publicati în acest
interval(PIB, produc iaindustrial , deficitul bugetar), îmbunatatirea de catre Comisia
European a proiectiilor privind evolutia economiei românesti în 2010 si 2011
(prognoza de toamna ) si reafirmarea de catre bancile straine a angajamentului de
mentinere a expunerii pe piata locala . Acest impact a fost într-o oarecare masura
potentat de deciziile de politica monetara adoptate de BNR în prima parte a lunii
noiembrie, în contextul tensionarii mediului politic intern si,ulterior, al amânarii
intrarilor programate de fonduri externe prevazute pentru trimestrul IV în cadrul
aranjamentului încheiat cu UE, FMI si alte institutii financiare internationale. În
aceste conditii, împrumuturile în valuta efectuate în acest interval de MFP pe pia a
interna (în suma de 2 217,1 milioane euro) nu au perturbat evolutia cursului de schimb
leu/euro, valoarea medie a acestuia înregistrând o crestere marginala fata de luna
anterioara ; o depreciere consistenta a înregistrat însa forintul (0,9 la suta ), în timp ce
zlotul si coroana ceha s-au apreciat comparativ cu euro.
Într-un context extern caracterizat de influente mixte, volatilitatea cursului de
schimb al leului a crescut în decembrie, evolutia acestuia reflectând, în principal,
efectele de sens opus pe care le-au exercitat asupra sentimentului investitorilor
mentinerea pe traiectorii favorabile a unor indicatori economici importan si
(comunicatul privind evolutia PIB în trimestrul III, productia industriala în
octombrie si balanta comerciala pe primele zece luni), pe de o parte si, pe de alta
parte, prelungirea instabilitatii politice si a incertitudinilor asociate acesteia pâna spre
sfâr itul cea de-a doua decada a lunii. Validarea de catre Parlament a noului guvern în
data de 23 decembrie si crearea, pe acest fond, a premiselor pentru reactivarea
aranjamentului multilateral de finantare externa încheiat cu Uniunea European ,
FMI si alte institutii financiare internationale au influentat însa în sens favorabil
evolutia cursului de schimb leu/euro, care a consemnat pe ansamblul lunii decembrie
cea mai ampla scadere din ultimele opt luni (1,5 la suta ).
4. Previziuni macroeconomice
pentru urmatorii ani
Unele concluzii la nivelul României
• Abordarea într-o manieră flexibilă a țintirii inflației
– perspectiva unei traiectorii dezinflaționiste pe termen mediu fezabile
– sustenabilitatea câștigurilor dezinflaționiste realizate
– accent asupra gestiunii de risc la nivel macroeconomic și al stabilității financiare
în implementarea țintirii inflației
• evitarea agravării dezechilibrelor existente fără a transforma variabilele macroeconomice
aferente în
ținte ale politicii monetare
• utilizarea instrumentelor neortodoxe cu recunoașterea ex ante a eficacității limitate în
timp a acestora
– urmărirea ancorării eficace a anticipațiilor inflaționiste fără modificarea
traiectoriei dezinflaționiste anunțate
– rolul necesar jucat de celelalte componente ale mix-ului de politici în gestionarea
cererii agregate și asigurarea stabilității macroeconomice
• Riscuri derivând din actualul context economic internațional
– riscuri limitate din perspectiva creșterii economice, incl. prin canalul schimburilor
comerciale externe
– evaluarea riscurilor asupra fluxurilor financiare: cea mai probabilă totusi
continuarea unor expuneri mai moderate pe România, stress tests relevă absența
riscului sistemic; nevoia de limitare a acumulării de credite în valută
– persistența îndepărtării temporare de la traiectoria inflaționistă anunțată și
menținerea credibilității băncii centrale

Potrivit INS, creşterea medie a preţurilor pe total în ultimele 12 luni (aprilie 2009 –
martie 2010), faţă de precedentele 12 luni (aprilie 2008 – martie 2009), determinată pe
baza IPC, este de 5,1 la sută, iar cea determinată pe baza indicelui armonizat al preţurilor
de consum (IAPC) este de 5 la sută.
Asociaţiei Analiştilor Financiar – Bancari din România (AAFBR) estima că rata lunară a
inflaţiei în martie s-ar fi situat la 0,2 la sută, iar rata anuală ar fi coborât la 4,2 la sută faţă,
potrivit unui sondaj în rândul membrilor asociaţiei.
Estimările analiştilor financiari au variat între 0,1 şi 0,3 la sută pentru inflaţia în luna
martie, ceea ce ar plasa rata anuală a inflaţiei între 4,1 şi 4,3 la sută. Pentru finele anului
2010 rata anuală a inflaţiei s-ar putea situa la patru la sută (estimările variază între 3,6 şi 5
la sută). Banca Naţională a României a urcat prognoza de inflaţie pentru 2010 de la 2,6 la
sută la 3,5 la sută şi estimează pentru 2011 o rată a inflaţiei de 2,7 la sută, unul dintre
motivele care au influenţat prognoza fiind creşterea accizelor la tutun.

20
Contribuţia inflaţionistă a componentelor IPC (indicele preţurile de consum) arată un
impact de 6,5 la sută la produsele din tutun, 4,5 la sută la combustibili, 3,5 la sută la
legume, fructe şi ouă şi 1,5 la sută la preţurile administrate. De asemenea, BNR a
reconfirmat ţinta de inflaţie de trei la sută propusă pentru 2011, iar pentru 2010 ţinta
rămâne de 3,5 la sută.

21
BIBLIOGRAFIE

1) www.bnr.ro
2) www.insse.ro
3) www.financiarul.com
4) R. Lipsey, A. Chrystal - Principiile economiei, Ed. Economica, Bucuresti, 2002
5) J. Stiglitz, C. Wlash- Economie, Ed. Economica, Bucuresti, 2005

22

S-ar putea să vă placă și