CA Pitesti Minuta de Practică Neunitară Secţia Penală Martie 2019

1
CURTEA DE APEL PITEŞTI
ROMÂNIA Str. Victoriei, nr. 22, Piteşti, jud. Argeş

Tel. (0248) 21.93.74;Fax (0248) 22.38.28
E-mail: curteaapelpiteşti@yahoo.com
ca-pitesti@just.ro
Operator de date cu caracter personal nr. 3918
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

TRIMESTRUL I - 2019
MINUTA
întâlnirii profesionale de practică neunitară, în materia penal,
pe trimestrul I – 2019 - din data de 21 martie 2019
CUPRINS
PROPUSE DE CURTEA DE APEL PITEŞTI
I. Constatarea dezincriminării infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr.
241/2005 cu ocazia aplicării dispoziţiilor privind anularea suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei, în baza art. 97 alin. 1 Cod penal
II. Posibilitatea procesuală ca instanţă de judecată să constituie subiect pasiv al

infracţiunii de înşelăciune în modalitatea normativă prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal
III. Existenţa autorităţii de lucru judecat în cazul soluţionării, distinct, a

infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
IV. Judecarea pe cale separată a unor/unui act material component al

infracţiunii continuate, în condiţiile în care cu privire la celelalte acte materiale s-a pronunţat o
hotărâre definitivă de condamnare a inculpatului
V. Concursul ideal între infracţiunea de fals în declaraţii şi infracţiunea de

favorizarea făptuitorului
VI. Punerea în dezbatere a modalităţii echitabile de soluţionare a laturii civile,

în raport de cauza Deaconu contra României.
TEME PROPUSE DE JUDECĂTORIA BREZOI

VII. Imposibilitatea punerii în executare a sentinței penale definitive prin care i
s-a aplicat minorului o măsură educativă neprivativă de libertate. Imposibilitatea de aducere a
minorului, conform art. 511 Cod proc. pen. Incidența cazului de contestație la executare
prevăzut de art. 598 alin. 1 lit. c) teza a doua
VIII. Lipsa precizării în concret a duratei pedepsei complementare în ipoteza

sesizării instanței cu un acord de recunoaștere a vinovăției
1
2
I. Constatarea dezincriminării infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr.

241/2005, cu ocazia aplicării dispoziţiilor privind anularea suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei, în baza art. 97 alin. 1 Cod penal
1.1. Materia juridică: Drept penal şi Drept procesual penal;

1.2. Subcategoria: Infracţiunea prev. şi ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005
1.3. Obiect ECRIS Infracţiunea prev. şi ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005
1.4. Act normativ Cod penal şi Cod de procedură penală; Legea nr. 241/2005
1.5. Articole aplicabile Legea nr. 241/2005; Legea nr. 85/2006; art. 97 Cod penal;
art. 41 Cod penal anterior; art. 4 Cod penal; art. 57 Cod penal; art. 64 Cod penal anterior; art. 25
Cod procedură penală; art. 397 Cod procedură penală; art. 1357 Cod civil; art. 244 Cod penal; art.
35 Cod penal; art. 323 Cod penal; art. 292 Cod penal; art. 215 Cod penal; art. 311 Cod procedură
penală; art. 33 Cod penal anterior
ABSTRACT
OPINIA UNANIMĂ este în sensul că, este obligatorie constatarea dezincriminării
faptei, indiferent de modalitatea procedurală în care se dă eficienţă dispoziţiilor art. 4 Cod penal, deci
şi în ipoteza anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, instituţie de individualizare
reglementată de art. 97 alin. 1 Cod penal.
ARGUMENTE
Prin decizia penală nr. 666/A din data de 03 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel
Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus admiterea apelurilor declarate
de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş şi inculpatul G. R. C., în prezent încarcerat
în Penitenciarul Târgu-Jiu), împotriva sentinţei penale nr. 21 din data de 30.01.2018 pronunţată de
Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 2297/216/2016.
S-a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând:
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare, aplicată
inculpatului în pedepsele componente şi înlăturat sporul de 2 ani şi 2 luni.
S-a menţinut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate
prin sentinţele penale nr. 1067/04.11.2015 şi nr. 1242/22.12.2015 pronunţate de Tribunalul Argeş.
S-a repus în individualitatea lor pedepsele de:
- 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1067/04.11.2015
pronunţată de Tribunalul Argeş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 494/A din 20.04.2016 a
Curţii de Apel Piteşti, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b şi alin. 2 din Legea
241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior şi art. 5 Cod penal;
- 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr 1242/22.12.2015 pronunţată de
Tribunalul Argeş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 661/A din 02.06.2016 a Curţii de Apel
Piteşti, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41
alin.2 Cod penal anterior;
- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr 173/01.06.2010 pronunţată de
Judecătoria Curtea de Argeş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 473/R din 26.04.2011 a Curţii de
Apel Piteşti, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005;
- 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr 173/01.06.2010 pronunţată de
Judecătoria Curtea de Argeş pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 111 din Legea 76/2002;
În baza art. 4 Cod penal, au fost constatate încetate efectele sentinţei penale nr
173/01.06.2010 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare
aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005, ca urmare a intervenirii
dezincriminării faptei.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal anterior, au fost contopite pedepsele de 3 ani
şi 6 luni închisoare, 3 ani închisoare şi 6 luni închisoare menționate anterior, cu pedepsele de 2 ani şi 1
2
3
an închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 21/30.01.2018, pronunţată de Judecătoria Curtea de
Argeş, şi aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adaugat
un spor de 6 luni, în total pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în condiţiile
art. 57 Cod penal anterior şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b
şi c Cod penal anterior, pe o perioadă de 5 ani.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b şi c Cod penal anterior, pe perioada executării
pedepsei principale de 4 ani închisoare.
S-a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 225.112 lei cu titlu de daune
materiale către partea civilă Primăria Municipiului Curtea de Argeş, iar în baza art. 25 şi art. 397 Cod
procedură penală combinat cu art. 1357 şi următoarele Cod civil, a fost respinsă ca neîntemeiată
acţiunea civilă exercitată de partea civilă Primăria Municipiului Curtea de Argeş.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.
Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că:
Prin sentinţa penală nr. 21 din data de 31 ianuarie 2018 pronunţată de Judecătoria
Curtea de Argeş în dosarul nr. 2297/216/2017, s-a dispus: ”
În baza art. 244 alin 1 şi 2 Cod penal cu aplic art. 35 alin 1 C.p., cu aplic art. 5 C.p.,
condamnă inculpatul G. R. C, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de
înşelăciune.
În baza art. 323 Cod penal cu aplic art. 5 C.p., stabileşte pentru acelaşi inculpat o
pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
Constată că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu următoarele
fapte:
- infracţiunea prev. şi ped. de art. 9 alin 1 lit b din legea 241/2005, pentru care a fost
condamnat la 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1067/04.10.2015, în dosarul penal nr.
2586/109/2015 al Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală 494/A din 20 aprilie 2016 a Curţii
de Apel Piteşti;
3233/109/2015 al Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală NR. 661/A din data de 02 iunie
2016, a Curţii de Apel Piteşti;
- infracţiunea prev şi ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru care a fost
condamnat la 1 an închisoare şi infracţiunea prev şi ped. de art. 11 din Legea nr. 76/2002 pentru
care a fost condamnat la 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr.173/01.06.2010 pronunţată de
Judecătoria Curtea de Argeş definitivă prin decizia penală nr.473/R/26.04.2011 a Curţii de Apel
Piteşti în dosarul penal nr. 2139/216/2009 al Judecătoriei Curtea de Argeş;
În baza art. 97 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 16 din Legea 187/2012, anulează
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr.
1067/04.10.2015, în dosarul penal nr. 2586/109/2015 al Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia
penală 494/A din 20 aprilie 2016 a Curţii de Apel Piteşti;
În baza art. 97 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 16 din Legea 187/2012, anulează
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr.
1242/22.12.2015, în dosarul penal nr. 3233/109/2015 al Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia
penală NR. 661/A din data de 02 iunie 2016, a Curţii de Apel Piteşti;
Repune în individualitatea lor pedepsele:
- de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr.
1067/04.10.2015 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2586/109/2015, definitivă prin decizia
- de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr.
1242/22.12.2015, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 3233/109/2015, definitivă prin
decizia penală NR. 661/A din data de 02 iunie 2016, a Curţii de Apel Piteşti:
3
4
- 1 an închisoare şi de 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală

nr.173/01.06.2010 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 2139/216/2009,
definitivă prin decizia penală nr.473/R/26.04.2011 a Curţii de Apel Piteşti,
Recontopeşte pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţele penale sus-menţionate cu
cele aplicate în prezenta cauză şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la
care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (2 ani +1 an +2 ani +1 an +6 luni),
urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni, în regim de detenţie.
În baza disp. art. 25 şi art. 397 C.p.penală coroborat cu art. 1357C.civil, admite
acţiunea civilă exercitată de partea civilă Primăria Mun. Curtea de Argeş, cu sediul în municipiul
Curtea de Argeş, bulevardul Basarabilor, numărul 99, judeţul Argeş, și pe cale de consecinţă obligă
inculpatul să plătească acestei părţi civile suma de 225.112 lei, reprezentând daune materiale.
În baza art. 25 alin. 3 din Codul de procedură penală, dispune desfiinţarea copiei de pe
procesul-verbal de licitaţie nr. 334/21.03.1996 aflată la fila 119 dosar de urmărire penală”.
Instanţa de fond a constatat, că inculpatul a trecut, cu intenţie şi în mod fraudulos -
folosind un înscris fals, respectiv procesul-verbal nr. 334 din data de 21.03.1996, în patrimoniul SC B.
SRL, imobilul reprezentat de terenul situat în Curtea de Argeş, jud. Argeş, bun care, în fapt, nu îi
aparţinea. Un alt mijloc fraudulos, care scoate în lumină ideea că inculpatul avea cunoştinţă despre
faptul că terenul în litigiu nu se află în patrimoniul SC B. SRL, este reprezentat de un alt act depus la
notar, în copie, (pus la dispoziţie de notarul G. A.), cu titulatura „Fişa bunului imobil din str. P.”,
întocmit în numele numitului M. G., în data de 11.07.2000. În cadrul acestui înscris, printre alte
clasificări, în care sunt incluse bunuri mobile aflate în proprietatea SC B. SRL, se regăsesc două
rubrici: una referitoare la terenuri, fiind precizat şi terenul în suprafaţă de 2409 mp, în dreptul căreia,
conţinutul rubricii „menţiuni”, nu este lizibil (în mod normal trebuia să se menţioneze proprietarul
imobilului) şi alta despre „Date referitoare la proprietari”, în dreptul căreia se menţionează că, terenul
pe care este amplasată hala de producţie, aparţine SC B. SRL.
În sarcina inculpatului G. R. C. s-a reţinut de către instanţa de fond săvârşirea
infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 şi 2 Cp., cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp. şi uz de fals,
prev. de art. 323 Cp., cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp., ambele cu aplic. art. 38 Cp. constând în aceea că, în
perioada aprilie - august 2012, utilizând mijloace frauduloase, respectiv:
 procesul verbal de licitaţie nr. 334 din data de 21.03.1996, înscris fals
 un extras de carte funciară al terenului în cauză, din 29.10.2009, care fără a fi
fals nu mai exprima o situaţie actuală, atestând nereal că SC B. SRL are drept de proprietate al asupra
terenului în suprafaţă de 2409,38 mp (menţiunile din cartea funciară fuseseră radiate cu o lună înainte
de folosirea acestui extras)
 actul denumit „fişa bunului imobil", care face parte de din memoriul tehnic
justificativ întocmit de expertul cadastral M. G., la data de 11.07.2000, înscris falsificat astfel încât să
rezulte contrariul, respectiv că terenul, în suprafaţă de 2409 mp, aparţine SC B. SRL
 delegaţia, nedatată, prin care martorul O. V., era împuternicit, în calitate de
reprezentant al SC P. SA Piteşti, să participe în faţa notarului public la semnarea încheierii de
completare a contractului de vânzare cumpărare, înscris care, fară a fi fals, prin prezentarea denaturată,
a creat notarului public convingerea că împuternicirea emisă pe numele martorului este valabilă şi
pentru data de 16.05.2012, cunoscând că aceste înscrisuri atestau aspecte nereale referitoare la dreptul
de proprietate al SC B. SRL asupra terenului în suprafaţă de 2409 mp, l-a indus în eroare pe notarul
public, determinându-l să întocmească încheierile de completare nr. 17/06.04.2012 şi
2222/16.05.2012, pentru contractul de vânzare cumpărare nr. 2863/21.05.1998, prin care SC B.
SRL, societate la care inculpatul a deţinut funcţia de administrator, a devenit pe nedrept
proprietar asupra terenului în suprafaţă de 2400 mp, situat în mun. Curtea de Argeş, jud. Argeş.
Cu privire la legea penală mai favorabilă, instanţa de fond a apreciat, având în vedere
intrarea în vigoarea, începând cu data de 01.02.2014, a noului Cod penal şi a noului Cod de procedură
penală, că potrivit art. 5 NCP, ”(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea
definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.(2)
Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate
4
5
neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau

completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale
mai favorabile.” Curtea Constituţională a statuat că aplicarea legii penale mai favorabile trebuie făcută
global şi nu raportat la fiecare instituţie în parte.
În cauza de faţă, instanţa de fond a reţinut, că inculpatul a comis faptele pentru care a
fost trimis în judecată sub imperiul vechiului Cod penal. Faţă de o atare succesiune de legi penale în
timp, instanţa a constatat că noul Cod penal conţine prevederi mai favorabile în ceea ce priveşte
limitele pedepselor.
Instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de
art.74 alin.1 C.p. pentru individualizarea pedepsei, iar în cauza de faţă în raport de forma de vinovăţie
reţinută şi de modalitatea în care au fost comise faptele descrise, a reţinut un grad de periculozitate
destul de însemnat al acestora, pericolul fiind cu atât mai evident cu cât priveşte un inculpat cunoscut
cu antecedente penale, pentru săvârşirea unor alte fapte de evaziune fiscală, conform certificatului de
cazier judiciar.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de
2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi la pedeapsă de un an închisoare pentru
săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
Instanţa a constatat, totodată, că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente
cu următoarele fapte:
2586/109/2015 al Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală 494/A din 20 aprilie 2016 a Curţii
de Apel Piteşti;
3233/109/2015 al Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală NR. 661/A din data de 02 iunie
2016, a Curţii de Apel Piteşti;
- infracţiunea prev şi ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru care a fost
condamnat la 1 an închisoare şi infracţiunea prev şi ped. de art. 11 din Legea nr. 76/2002 pentru care a
fost condamnat la 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr.173/01.06.2010 pronunţată de Judecătoria
Curtea de Argeş definitivă prin decizia penală nr.473/R/26.04.2011 a Curţii de Apel Piteşti
În baza art. 97 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 16 din Legea 187/2012, instanţa a anulat
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1067/04.10.2015,
în dosarul penal nr. 2586/109/2015 al Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală 494/A din 20
aprilie 2016 a Curţii de Apel Piteşti;
În baza art. 97 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 16 din Legea 187/2012, s-a anulat
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1242/22.12.2015,
în dosarul penal nr. 3233/109/2015 al Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală NR. 661/A
din data de 02 iunie 2016 a Curţii de Apel Piteşti;
S-au repus în individualitatea lor pedepsele:
- de 2 ani închisoare, la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr.
1067/04.10.2015 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2586/109/2015, definitivă prin decizia
- de 3 ani închisoare, la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr.
1242/22.12.2015, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 3233/109/2015, definitivă prin decizia
penală NR. 661/A din data de 02 iunie 2016, a Curţii de Apel Piteşti:
- 1 an închisoare şi de 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr.173/01.06.2010
pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 2139/216/2009, definitivă prin decizia penală
nr.473/R/26.04.2011 a Curţii de Apel Piteşti.
S-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţele penale sus-menţionate cu
cele din prezenta cauză şi aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a
5
6
adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (2 ani +1 an +2 ani +1 an +6 luni), urmând să
execute în final pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni, în regim de detenţie.
Cu privire la latura civilă, instanţa de fond a constatat că, în cursul urmăririi penale, prin
adresa nr. 7731/22.05.2013, Primăria Mun. Curtea de Argeş s-a constituit parte civilă în procesul
penal cu suma de 225.112 lei, reprezentând valoarea terenului în suprafaţă de 2409,31 mp, situat în
mun. Curtea de Argeş, jud. Argeş.
Referitor la titularul dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, potrivit
memoriului tehnic justificativ întocmit de M. G., ca parte din documentaţia tehnică cadastrală, „terenul
aparţine Primăriei Curtea de Argeş”, iar potrivit raportului de evaluare întocmit de SC W. B. -
Sucursala Piteşti (bancă în favoarea căreia SC B. SRL a constituit ipotecă de rang I asupra imobilului
Hala de producţie în suprafaţă construită la sol de 578,475 mp - număr corp clădire C1, în vederea
garantării unui credit, ipotecă înscrisă în cartea funciară prin încheierea nr. 920/10.07.2003), s-a
precizat că „terenul pe care se află clădirea evaluată nu este proprietatea SC B. SRL, datorită faptului
că la data perfectării tranzacţiei situaţia juridică a acestuia era incertă, mai precis vânzătoarea SC P. SA
nu intrase în posesia documentelor de proprietate asupra terenului”.
Conform raportului de evaluare a proprietăţii imobiliare nr. 573 din data de 26.03.2012,
întocmit pentru terenul intravilan cu suprafaţa de 2409 mp, a fost evaluat la suma de 225.112 lei, fără
TVA.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 25 şi art. 397 C.p.penală coroborat cu art.
1357C.civil, s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Primăria Mun. Curtea de Argeş, și, pe
cale de consecinţă, a fost obligat inculpatul să plătească acestei părţi civile suma de 225.112 lei,
reprezentând daune materiale.
În baza art. 25 alin. 3 din Codul de procedură penală, s-a dispus desfiinţarea copiei de
pe procesul-verbal de licitaţie nr. 334/21.03.1996.
Curtea, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile aduse, de actele şi lucrările
dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.417 alin.1 şi 2 Cod
pr.penală şi în limitele impuse de art.418 şi art.419 Cod pr.penală, a constatat că apelurile declarate
de parchet şi inculpat sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă
interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate, din care rezultă atât existenţa faptelor
pentru care apelantul-inculpat G. R. C. a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu forma de
vinovăţie, în forma cerută de lege.
Astfel, se constată totodată, că inculpatul nu a invocat procedura simplificată,
reglementată de art. 375 şi urm. Cod pr.penală, nerecunoscând faptele pentru care a fost trimis în
judecată, însă instanţa de fond a analizat punctual apărările acestuia înlăturându-le, constatând în
esenţă că, inculpatul, personal, a avut cunoştinţă de situaţia reală a terenului din mun. Curtea de Argeş
şi a încercat să profite de unele erori comise de fostul Birou de Cartea Funciară Curtea de Argeş,
implicându-se în toarte demersurile făcute la OCPI pentru intabularea în cartea funciară a dreptului de
proprietate al SC B. SA cu privire la acest teren, stabilindu-se în mod indubitabil ca fiind cel care,
ulterior (după îndreptarea, la cererea terţului SC A. S. SRL, a erorii materiale strecurate în încheierea
de Carte Funciară nr. 1080/02.10.2000), în numele lichidatorului, a făcut demersuri la OCPI, în mod
repetat, încercând să înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate al SC B. SRL, cu privire la terenul
din cauză, cu menţiunea că cererile inculpatului au fost respinse de către OCPI tocmai pe considerentul
că nu există acte de proprietate ale SC B. SRL pentru acest teren.
În consecinţă, raportat la motivele de apel menţionate şi ţinând seama de faptul că în
virtutea principiului inevitabilităţii şi indispensabilităţii, inculpatul trebuie să răspundă penal pentru
infracţiunile săvârşite şi să suporte în scopul constrângerii şi prevenirii reiterării în viitor a acestor
abateri sau incorectitudini, tratamentul punitiv instituit, iar la proporţionalizarea pedepsei retributive se
are în vedere periculozitatea reală a faptelor, desprinsă cu preponderenţă din modul, mijloacele şi
împrejurările de comitere, dar mai ales urmările produse, Curtea a constatat aşadar că, pedeapsa
principală aplicată acestuia este proporţională în raport de gravitatea faptelor comise şi modalitatea
concretă în care a acţionat.
6
7
Astfel, reţinând astfel gravitatea faptelor concurente comise de inculpat şi având în

vedere contextul în care a acţionat şi starea de pericol creată faţă de valorile sociale ocrotite de norma
de drept, s-a apreciat că intervenţia statului prin autorităţile responsabile în acest sens, trebuie să fie
fermă şi, cu ajutorul pârghiilor legale, să stopeze ferm astfel de activităţi infracţionale, iar în virtutea
principiului inevitabilităţii şi indispensabilităţii, inculpatul trebuie să răspundă penal pentru
abateri sau incorectitudini, tratamentul punitiv instituit.
Curtea a constatat însă că, raportat la specificul cauzei şi ţinând cont de situaţia juridică
a inculpatului prin prisma antecedentelor penale ale acestuia, analizând incidenţa legii mai
favorabile, conform art. 5 C.pen., unde se vor avea în vedere următoarele aspecte, stabilirea legii
penale mai favorabile se va face prin utilizarea a 4 criterii:
1.condiţiile de incriminare;
2. cerinţele privind tragerea la răspundere penală;
3.condiţiile de sancţionare;
4. consecinţele condamnării.
1. Un prim criteriu este cel al condiţiilor de incriminare. De pildă, va fi mai favorabilă
legea penală care permite încadrarea faptei într-o modalitate mai puţin periculoasă sau care prevede
incidenţa unei cauze justificative sau a unei cauze de neimputabilitate reglementate de legea penală
nouă (de pildă, consimţământul victimei).
2. Criteriul privind tragerea la răspundere penală presupune compararea legilor
succesive sub aspectul existenţei sau inexistenţei unor cauze care exclud răspunderea penală (amnistie,
presripţie, împăcare etc.).
3. Pe baza criteriului sancţiunilor de drept penal, legea penală mai favorabilă va fi
identificată cu luarea în considerare a naturii sancţiunilor şi a limitelor acestora:
– sunt mai blânde măsurile educative sau de siguranţă comparativ cu pedepsele;
– sunt mai favorabile pedepsele principale neprivative de libertate faţă de cele privative
de libertate;
– detenţiunea pe viaţă este mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea sau pedeapsa cu
amenda;
– este mai favorabilă legea care nu prevede posibilitatea aplicării, alături de pedepsele
principale (dacă acestea sunt identice), a altor sancţiuni de drept penal (de pildă, pedepse
complementare sau măsuri de siguranţă);
– pedepsele accesorii urmează soarta pedepselor principale;
– dacă sancţiunile au acelaşi minim special, dar maximul special este diferit, este mai
favorabilă legea care prevede un maxim special mai redus;
– dacă maximul este identic, însă minimul este diferit, este mai blândă legea care are
limita minimă a sancţiunii mai redusă;
–când legile succesive prevăd limite asimetrice ale sancţiunilor (de exemplu,
închisoarea de la 2 la 7 ani şi de la 3 la 5 ani), este mai favorabilă legea care prevede un maxim mai
mic, dacă judecătorul orientează sancţiunea spre maxim, iar dacă judecătorul urmează să dozeze
sancţiunea spre minimul acesteia, va fi mai favorabilă legea care prevede minimul special mai redus;
– în privinţa sancţiunilor alternative, judecătorul trebuie mai întâi să se fixeze asupra
naturii (genului) sancţiunii, după care, aplicând criteriile de mai sus, va stabili legea penală mai blândă;
– dacă pedepsele principale sunt de aceeaşi natură şi au aceleaşi limite speciale, este mai
favorabilă legea care prevede pedepsele complementare sau accesorii mai blânde ori care nu
reglementează asemenea sancţiuni.
4. A fost inclus criteriul privitor la consecinţele condamnării printre criteriile utilizate la
stabilirea legii penale mai favorabile, deoarece în practica judiciară s-a decis că sub incidenţa
principiului legii penale mai favorabile intră şi normele care reglementează instituţii legate de
executarea sancţiunilor de drept penal, cum este liberarea condiţionată.
Reluând analiza tuturor criteriilor de mai sus, Curtea, în acord cu instanţa de fond, a
constatat că legea mai favorabilă inculpatului este Noul Cod Penal, având în vedere limitele
7
8
pedepselor, cu trimitere la dispoziţiile DEC. NR. 265/2014 a CCR, dar şi DEC. Nr. 5/2014, 10/2014 a
ÎCCJ.
În consecinţă, în raport de criteriile expuse şi verificând încadrarea faptelor din
rechizitoriu, dar şi încadrarea faptelor în Noul Cod penal din 1968, cu referire la limitele de pedeapsă
stabilite comparativ, se va reţine că pedepsele stabilite atât pentru infracţiunea de înşelăciune, cât
şi pentru cea de uz de fals, sunt legale şi temeinice.
S-a constatat însă că, analizând infracţiunile pentru care s-a constatat că sunt
concurente cu infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze, pe de o parte, potrivit Deciziei nr.
363/07.05.2015 a CCR, a intervenit dezincriminarea faptei prev. de art. 6 din Legea 241/2005,
pentru care s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, conform
sentinţei penale nr 173/01.06.2010 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, iar pe de altă
parte şi Decizia ÎCCJ-HP 29/19.11.2015, care a stabilit că, în procedura de modificare a pedepsei
prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cadrul operațiunii de
contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul Codului penal anterior, pentru o
infracțiune săvârșită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul
noului Cod penal, pentru o infracțiune săvârșită sub Codul penal anterior, se impune
determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din Codul penal, astfel
că legea mai favorabilă inculpatului este Codul Penal din 1968, considerente pentru care în baza
art. 4 Cod penal, se impune a se constata încetate efectele sentinţei penale nr. 173/01.06.2010
pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată
pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005, ca urmare a intervenirii
dezincriminării faptei.
Prin urmare, se impune desfiinţarea în parte a sentinţei instanţei de fond şi rejudecând,
se va dispune descontopirea pedepsei principale rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare aplicată
inculpatului în pedepsele componente şi înlăturarea sporului de 2 ani şi 2 luni.
În consecinţă, se va menţine anularea suspendării sub supraveghere a executării
pedepselor aplicate prin sentinţele penale nr. 1067/04.11.2015 şi nr. 1242/22.12.2015 pronunţate
de Tribunalul Argeş, fiind repuse în individualitatea lor pedepsele de:
- 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1067/04.11.2015
pronunţată de Tribunalul Argeş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 494/A din 20.04.2016 a
Curţii de Apel Piteşti, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b şi alin. 2 din Legea
241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior şi art. 5 Cod penal;
- 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr 1242/22.12.2015 pronunţată de
Tribunalul Argeş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 661/A din 02.06.2016 a Curţii de Apel
Piteşti, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41
alin.2 Cod penal anterior;
- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr 173/01.06.2010 pronunţată de
Judecătoria Curtea de Argeş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 473/R din 26.04.2011 a Curţii de
Apel Piteşti, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005;
- 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr 173/01.06.2010 pronunţată de
Judecătoria Curtea de Argeş pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 111 din Legea 76/2002.
Ca atare, în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b cod penal anterior, se vor contopi pedepsele
de 3 ani şi 6 luni închisoare, 3 ani închisoare şi 6 luni închisoare menționate anterior cu pedepsele de 2
ani şi 1 an închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 21/30.01.2018 pronunţată de Judecătoria Curtea
de Argeş şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care va adăuga
un spor de 6 luni, rezultând în total o pedeapsă principală de 4 ani închisoare, cu executare în
condiţiile art. 57 Cod penal anterior, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a)
teza a II-a, lit. b şi c Cod penal anterior, pe o perioadă de 5 ani.
Constatând omisiunea instanţei de fond, va aplica inculpatului şi pedeapsa accesorie
constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b şi c Cod penal
anterior, pe perioada executării pedepsei principale de 4 ani închisoare.
8
9
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii şi
având în vedere modificările aduse în apel soluţiei instanţei de fond, în baza art. art. 275 alin. 3 Cod
procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, vor rămâne în sarcina acestuia, iar
conform art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, onorariul parţial al apărătorului din oficiu în sumă de
150 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Într-o primă opinie, se apreciază că, se impune constatarea dezincriminării infracţiunii
prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În a doua opinie, se apreciază că, nu se impune recunoaşterea încetării efectelor
hotărârii de condamnare cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 6 din Legea nr.
241/2005, ca urmare a intervenirii dezincriminării faptei.
II. Posibilitatea procesuală ca instanţa de judecată să constituie subiect pasiv al

infracţiunii de înşelăciune în modalitatea normativă prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal
2.1. Materia juridică: Drept penal şi Drept procesual penal;

2.2. Subcategoria: Infracţiunea de înşelăciune
2.3. Obiect ECRIS: Infracţiunea de înşelăciune
2.4. Act normativ: Cod penal şi Cod de procedură penală
2.5. Articole aplicabile: Art. 244 Cod penal; art. 66 Cod penal; art. 323 Cod penal;
art. 153 Cod penal; art. 35, art. 36, art. 33, art. 38, art. 39 Cod penal, art. 5 Cod penal; art. 91 Cod
penal; art. 60 Cod penal; art. 321 Cod penal; art. 41 Cod penal; art. 215 Cod penal; art. 89 Cod
penal; art. 26 Cod penal; art. 289 Cod penal; Legea nr. 39/2003; art. 367 Cod penal; art. 48, art. 49
Cod penal, art. 68 Cod penal; art. 431 Cod Civil.
ABSTRACT
OPINIA MAJORITARĂ este în sensul că este imposibil din punct de vedere faptic, ca
instanţa de judecată să constituie subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune în modalitatea normativă
prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, iar în speţă, încadrarea juridică corectă a faptei deduse
judecăţii este în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, prev. de art. 52 Cod penal
rap. la art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000.
ARGUMENTE
Prin decizia penală nr. 898/A din data de 22 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de
Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie –
Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpaţii: M. I. şi T. N., împotriva sentinţei penale nr. 199/15.11.2017
pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 12024/90/2012.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală şi rejudecând:
1. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor
prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi g) Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, aplicată inculpatului M. I., în
pedepsele componente şi înlăturat sporul de 6 luni închisoare.
S-a înlăturat condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, iar în
baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, combinat cu art. 16 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, şi
art. 153 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art.
323 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, şi art. 5 Cod penal.
S-a înlăturat dispoziţiile art. 91 Cod penal cu toate consecinţele şi s-a dispus ca
inculpatul M. I. să execute pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare prin privare de libertate, în
condiţiile art. 60 Cod penal.
2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea
drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi g) Cod penal pe o perioadă de 2 ani, aplicată inculpatului
B. I., în pedepsele componente şi înlăturat sporul de 4 luni închisoare.
9
10
S-a înlăturat condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an şi închisoare, iar în baza art.

396 alin. 6 Cod procedură penală, combinat cu art. 16 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, şi art. 153
Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 321 alin.
1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
S-au menţinut dispoziţiile art. 91 Cod penal, privind suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei principale de 2 ani închisoare, cu toate consecinţele.
3. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea
drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi g) Cod penal pe o perioadă de 2 ani, aplicată inculpatului
T. N., în pedepsele componente şi înlăturat sporul de 4 luni închisoare.
S-a înlăturat condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art.
396 alin. 6 Cod procedură penală, combinat cu art. 16 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, şi art. 153
Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 321 alin.
1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
S-au menţinut dispoziţiile art. 91 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei principale de 2 ani închisoare, cu toate consecinţele.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin deciziei.
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile Obştea de Moşneni
Cozia Priboiasa şi Statul Român prin ANAF reprezentată de DRGFP Craiova şi partea responsabilă
civilmente Obştea de Moşneni Surdoiu Pripoara, împotriva aceleiaşi sentinţe.
În raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele referitor la faptele
comise de către inculpaţi şi încadrarea juridică a acestora:
Faptele inculpaţilor, care în perioada aprilie 2007 –noiembrie 2009, în baza unei
rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile, au indus şi menţinut în eroare prin
prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv că, anterior naţionalizării Obştea de
Moşneni Pripoara Surdoiu a deţinut în proprietatea suprafaţa de 669,70 ha teren forestier în Pădurea
Dăngeşti-Trupul de pădure Groşi, fiind folosite înscrisuri falsificate în cadrul dosarului cu nr.
709/198/2007 al Judecătoriei Brezoi, pentru reconstituirea a dreptului de proprietate asupra suprafeţei
de 669,70 ha teren forestier, inducând în eroare în acest mod atât instanţele de judecată: Judecătoria
Brezoi, Tribunalul Vâlcea, precum şi membrii Comisiilor locale de aplicare a Legii nr.18/1991
Perişani şi Berislăveşti, respectiv membrii Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate
privată asupra terenurilor Vâlcea, şi în această modalitate au cauzat un prejudiciu în cuantum de
19.932.089,089 lei statului român, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune
săvârşită în formă continuată, respectiv complicitate la această infracţiune, infracţiuni prevăzute şi
pedepsite de disp.art.215 al.1, 2 şi 5 C.pen.cu aplic. art.41 al.2 C.pen, respectiv art.26 C.pen.rap.la art.
215 al.1, 2 şi 5 C.pen.cu aplic. art.41 al.2 C.pen..
Judecătoria Brezoi, a pronunţat sentinţa civilă nr.741/21.07.2009, rămasă definitivă
prin decizia civilă nr.1348/R/27.11.2009 a Tribunalului Vâlcea, iar Comisia judeţeană pentru
stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vâlcea a emis titlurile de proprietate cu
numerele nr.18231/15.09.2011 şi 18232/15.09.2011.
S-a reţinut, ca perioadă a săvârşirii infracţiunilor, intervalul anterior menţionat,
întrucât la data de 27 noiembrie 2009, a rămas definitivă hotărârea pronunţată în dosarul nr.
709/198/2007.
Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M. I., în calitate de preşedinte al Obştei de
Moşneni Pripoara-Surdoiu, s-a reţinut comiterea infracţiunilor de înşelăciune, faptă prev. şi ped. de art.
215 alin. 1, 2 şi 5 din C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.pen., uz de fals, faptă prev. şi ped. de art.
291 din C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a din C.pen.; constând în
aceea că, în perioada martie 2008-noiembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate
de preşedinte al Obştei de Moşneni Pripoara-Surdoiu, a folosit documente falsificate, respectiv harta-
Planul de hotărnicie al Pădurei Dăngeşti, precum şi procesul verbal de bună vecinătate din data de
30.04.2004 şi adeverinţa cu nr 155/20.03.2008 în dosarul 709/198/2007 al Judecătoria Brezoi, ce
atestau în mod nereal drepturi de proprietate în pădurile Dăngeşti- trupul Groşi, în favoarea Obştei de
Moşneni Surdoi-Pripoara, cunoscând că adevăratul proprietar al suprafeţei de 669,70 ha este statul, în
10
11
scopul de a induce în eroare instanţele de judecată, Comisiile locale de fond funciar Perişani şi
Bersilăveşti şi Comisia judeţeana Vâlcea, pentru a obţine, fără drept, în patrimoniul Obştei de Moşneni
Surdoi-Pripoara, suprafaţa de 669,70 ha-fond forestier, în urma unei înţelegeri prealabile cu primarul
comunei Berislăveşti, inculpatul B. I. şi agentul agricol din cadrul aceleiaşi primării, inculpatul T. N.,
cauzând statului un prejudiciu de 19.932.089,089 lei.
În sarcina inculpatului M. I. s-a reţinut şi comiterea infracţiunii de uz de fals, faptă prev.
de art. 291 C.p, în formă continuată, constând în aceea că, a folosit în cadrul dosarului cu
nr.709/198/2007 al Judecătoria Brezoi, redevenit dosarul cu nr 1544/198/2008, mai multe documente
falsificate, respectiv harta - Planul de hotărnicie al Pădurei Dăngeşti (Dăngeşti-Toaca-Grebla),
proprietatea Eforiei Spitalelor Civile Bucureşti, precum şi două acte oficiale false -procesul verbal de
bună vecinătate din data de 30.04.2004 şi adeverinţa cu nr 155/20.03.2008, documente ce atestau în
mod nereal drepturi de proprietate în trupul de pădure Groşi pentru Obştea de Moşneni Surdoi
Pripoara, deşi cunoştea că adevăratul proprietar al suprafeţei de 669,70 ha este statul.
Astfel, înscrisurile mai sus menţionate erau apte şi chiar au produs consecinţe juridice,
fiind luate în considerare de instanţa de judecată la admiterea acţiunii Obştii de Moşneni Surdoiu
Pripoara, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acesteia pentru suprafaţa de
669,70 ha, fond forestier.
Faptele inculpaţilor B. I. şi T. N., care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi unei
înţelegeri prealabile, au falsificat procesul verbal de bună vecinătate din data de 30.04.2004 şi
adeverinţa din 20.03.2008, documente înregistrate la primăria Berislăveşti sub numerele.
1972/02.05.2007, respectiv 155/20.03.2008, în modalitatea descrisă în actele de începere a urmăririi
penale şi care ulterior au fost folosite în cadrul dosarului 709/198/2007, al Judecătoria Brezoi de către
preşedintele Obştii de moşneni Surdoiu Pripora, inculpatul M. I., întrunesc elementele constitutive ale
infracţiunii prevăzute şi pedepsite de disp.art.289 al.1 C.pen.
In cauză, s-au reţinut disp.art.289 C.pen., deoarece au fost falsificate înscrisuri ce au
fost înregistrate la primăria Berislăveşti sub numerele. 1972/02.05.2007, respectiv 155/20.03.2008,
având un caracter oficial, cu prilejul întocmirii acestora, iar falsificarea s-a produs prin atestarea unor
fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, aşa cum se menţionează în actele de urmărire
penală .
Instanţa de fond a observat, în esenţă, că inculpatul M.I. a fost trimis în judecată pentru
comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi a infracţiunii de uz de fals,
constând în faptul că ar fi folosit înscrisuri falsificate (respectiv harta - Planul de hotărnicie al Pădurei
Dăngeşti (Dăngeşti-Toaca-Grebla), proprietatea Eforiei Spitalelor Civile Bucureşti, precum şi două
acte oficiale false - procesul verbal de bună vecinătate din data de 30.04.2004 şi adeverinţa cu nr
155/20.03.2008,) în faţa instanţelor judecătoreşti şi altor organe ce aveau în competenţă reconstituirea
dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi implicit le-ar fi indus şi menţinut în eroare pe
acestea prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, iar ceilalţi doi inculpaţi, pentru
comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave
săvârşită de către inculpatul M.I.
Instanţa de fond a apreciat, că infracţiunile pentru comiterea cărora s-a dispus trimiterea
în judecată a inculpaţilor se află într-un raport de conexitate etiologică faţă de infracţiunea de fals, atât
existenţa infracţiunii de uz de fals, cât şi cea a înşelăciunii depinzând de existenţa infracţiunii de fals ce
are ca obiect material harta - Planul de hotărnicie al Pădurei Dăngeşti (Dăngeşti-Toaca-Grebla),
proprietatea Eforiei Spitalelor Civile Bucureşti.
În absenţa constatării acestei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată sau a
solicitării tragerii la răspundere penală pentru comiterea acestei infracţiuni, concomitent cu tragerea la
răspundere penală pentru comiterea infracţiunilor conexe, instanţa de fond nu a procedat la judecarea
cauzei, nefiind legal sesizată, neputându-se constata existenţa infracţiunii de uz de fals şi nici a celei de
înşelăciune în condiţiile în care falsul, ca situaţie premisă, nu a fost constatat sau nu s-a solicitat
tragerea la răspundere penală pentru comiterea acestuia.
Dispoziţiile rechizitoriului, a constatat prima instanţă, în ceea ce priveşte descrierea
faptei pentru comiterea căreia se solicită tragerea la răspundere penală, sunt contradictorii, atât timp cât
11
12
în expunere se face vorbire de înscrisuri falsificate, însă prin dispozitiv nu se solicită tragerea la
răspundere penală pentru comiterea infracţiunii de fals cu privire la aceste înscrisuri, recunoscându-se,
prin disjungerea cercetărilor penale şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă
Judecătoria Brezoi, pentru a se continua cercetările penale cu privire la identificarea autorului
infracţiunii de fals sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 Cod penal, a hărţii Planul Pădurei
Dăngeşti (Dăngesti-Toaca-Grebla) com Berislăveşti-jud Argeş, proprietatea Eforiei Spitalelor Civile
Bucureşti, scara 1:10 0000, supraf. 1333,89 ha , însoţit de copie de pe planul de hortănicie, verificat in
anul 1874, conform amenajamentului de către ing.insp. silvic (nume indescifrabil), nr. de parcele 24,
constând în falsificarea prin contrafacerea scrierii sau prin alterarea lui,că în prezent nu s-a stabilit
falsificarea respectivului înscris şi nici autorul acestei infracţiuni.
Cu atât mai mult este surprinzătoare dispoziţia de disjungere, deşi urmărirea penală şi
judecata erau obligatoriu a se realiza împreună pentru toate infracţiunile conexe, cu cât s-a reţinut că
există indicii de săvârşire a infracţiunii de fals în înscrisuri de către inculpatul M.I., cel puţin sub forma
instigării, iar în cazul respectiv acesta nu s-ar face vinovat de comiterea infracţiunii de uz de fals,ci a
celei de fals în înscrisuri sub semnătură privată,trimiterea prematură în judecată a acestuia,în absenţa
constatării infracţiunii premise, având grave consecinţe procesuale, prin disjungerea dispusă prin actul
de sesizare acesta devenind neregulat şi punând în imposibilitate instanţa de a soluţiona cauza, dată
fiind evidenta legătură de conexitate între infracţiuni, ca şi structura complexă a infracţiunii de fals
vizavi de cea de uz de fals,care ar fi absorbită în prima.
În consecinţă, a apreciat instanţa de fond, dat fiind că s-a dispus disjungerea cercetărilor
prin săvârşirea infracţiunii de fals ce are ca obiect material harta - Planul de hotărnicie al Pădurei
Dăngeşti (Dăngeşti-Toaca-Grebla), proprietatea Eforiei Spitalelor Civile Bucureşti, iar prin actul de
sesizare s-a dispus trimiterea în judecată pentru comiterea unor infracţiuni conexe faţă de respectiva
infracţiune, judecată ce nu poate avea loc atât timp cât situaţia premisă (a falsului) nu a fost dovedită,
actul de sesizare trebuie să precizeze care este înscrisul a cărui folosire a condus la săvârşirea
infracţiunii de uz de fals şi a celei subsecvente de înşelăciune, dat fiind că implicit, prin disjungere, a
arătat că respectiva infracţiune de fals nu a fost stabilită.
De asemenea, a reţinut prima instanţă, descrierea faptelor din actul de sesizare este
contradictorie, sub aspectul efectelor produse asupra persoanelor vătămate, fiind incluse în procesul
penal, ca persoane vătămate-părţi civile atât Statul Român, cât şi Obştea Cozia Priboiasa, izvorul
pretenţiilor acestora fiind comun, pretenţii ce se exclud reciproc, dat fiind faptul că prin pretinsa
constituire frauduloasă a dreptului de proprietate nu puteau fi deposedate simultan de acelaşi teren,
asupra căruia nu aveau drept de proprietate comună.
Ca o consecinţă a celor expuse, instanţa de fond a apreciat, că, este evident, că în
prezenţa menţionatelor lipsuri ale actului de sesizare nu poate proceda la soluţionarea cauzei, fiind
nelegal sesizată, aspectele anterioare relevând de altfel şi o încălcare a principiului potrivit căruia
dispoziţiile legale trebuie a fi interpretate în sensul producerii de efecte juridice, actul de sesizare
având ca scop final tragerea la răspundere penală a celor trimişi în judecată, în cauză putându-se
aprecia, datorită celor expuse, că acest scop lipseşte.
Prin sentinţa penală nr.54 din 10 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în
dos. nr. 12024/90/2012, în temeiul art.300 alin.2 Cod de procedură penală, s-a restituit dosarul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie -
Serviciul Teritorial Piteşti, în vederea refacerii actului de sesizare a instanţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs parchetul, susţinând că, prima instanţă a
ajuns la o concluzie greşită restituind, în temeiul art.300 alin.2 Cod pr.penală, dosarul parchetului, în
vederea refacerii actului de sesizare.
In favoarea acestor susţineri, parchetul a invocat dispoziţiile art.45 şi 38 Cod pr.penală,
ce permit disjungerea, în toate cazurile de conexitate, aşadar, această soluţie de disjungere ce a fost
adoptată prin rechizitoriu, chiar şi referindu-se la o infracţiune conexă, nu legitimează, în opinia
parchetului, refacerea actului de sesizare.
12
13
Pe de altă parte, în ce priveşte latura civilă a cauzei, chiar dacă prin rechizitoriu se
menţionează două părţi civile, acest aspect ar fi trebuit să fie rezolvat în cursul procedurii de judecată
de către instanţă, cu ocazia soluţionării acţiunii civile.
Examinând recursul parchetului, sub toate aspectele de fapt şi de drept, cât şi în privinţa
motivelor invocate, Curtea l-a apreciat întemeiat, ţinând seama de următoarele argumente:
Procedura reglementată de legiuitor prin dispoziţiile art.300, este o procedură de
regularizare ce urmăreşte conformitatea rechizitoriului cu dispoziţiile formale ale art.262, 263, 264
Cod pr.penală, nefiind posibil, pe această cale, să se verifice aspecte ce ţin de legalitatea sau temeinicia
urmăririi penale, examinarea acestor împrejurări făcând obiectul unor activităţi distincte.
De altfel, pentru motive de netemeinicie, nici nu mai este posibilă restituirea dosarului
de urmărire penală, în condiţiile abrogării art.333 Cod pr.penală, prin Legea nr.356/2006.
Din argumentaţia primei instanţe a rezultat, mai degrabă, o analiză nepermisă în acest
cadru procesual, a soluţiilor pe care parchetul le-a dispus prin actul de sesizare, ajungându-se în cele
din urmă, tot la o critică de netemeinicie, însă, în nici un caz, instanţa, nu a verificat rechizitoriul din
perspectiva textelor de lege precizate mai sus (art.262, 263, 264 Cod pr.penală), singurele ce pot
susţine o soluţie de regularizare a acestuia.
In altă ordine de idei, aşa cum a arătat parchetul în motivele de recurs, nici
împrejurarea nominalizării a două părţi civile din actul de sesizare, nu constituie motiv de refacere a
acestuia, instanţa de judecată având competenţa de a examina, în cadrul acţiunii civile, calitatea
procesuală a celor ce se pretind titulari de drepturi subiective.
In opinia Curţii, instanţa de fond a fost legal sesizată, caz în care , în limitele prevăzute
de art.317, are obligaţia să se pronunţe, astfel că în baza dispoziţiilor art.385/15 pct.2 lit. d Cod
pr.penală, s-a admis recursul parchetului, cu consecinţa restituirii dosarului primei instanţe pentru
continuarea judecăţii, conform dec.pen. nr. 630/R/01.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti,
în opinia instanţei de recurs, instanţa de fond fiind legal sesizată.
Recursurile formulate de inculpaţii M.I., B.I. şi T.N. împotriva deciziei penale nr.
630 din 1 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori şi de familie în dosarul nr. 12024/90/2012, au fost respinse ca inadmisibile prin
încheierea nr. 622 din data de 10.12.2014 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei în dosarul cu
acelaşi număr, cu motivarea că a fost formulat un recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs şi
astfel a fost încălcat principiul unicităţii căii de atac.
Întrucât prin decizia Curţii de Apel Piteşti s-a trimis cauza Tribunalului Vâlcea pentru
continuarea judecăţii, dosarul privind pe cei trei inculpaţi a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe la
data de 30.10.2014, cu acelaşi număr, 12024/90/2012.
Având în vedere dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora cauzele aflate
în curs de judecată în primă instanţă la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început
cercetarea judecătorească se soluţionează de către instanţa competentă conform legii noi, potrivit
regulilor prevăzute de aceeaşi lege, precum şi ale art. 14 alin. 1 din acelaşi act normativ, conform
căruia rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată ori de către instanţa
competentă, dispusă după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, se desfăşoară conform
legii noi, prin încheierea din data de 14 ianuarie 2015, dosarul nr. 12024/90/2012 a fost trimis
judecătorului de cameră preliminară.
În raport de obiectul camerei preliminare, stabilit prin disp. art. 342 Cod procedură
penală, de infracţiunile pentru care fiecare inculpat a fost trimis în judecată, precum şi de situaţia de
fapt ce a stat la baza încriminării reţinută de procuror, inculpaţii au solicitat să se constate
neregularitatea actului de sesizare sub aspectul datelor privitoare la faptele reţinute în sarcina lor şi
încadrarea juridică a acestora, precum şi sub aspectul probelor şi mijloacelor de probă menţionate în
rechizitoriu.
Examinând cererea formulată de inculpaţi, prin apărătorii aleşi ai acestora, referitoare la
neregularitatea rechizitoriului, la aspecte ce privesc legalitatea administrării probelor şi a efectuării
actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală, prin prisma dispoziţiilor art. 345 alin.
13
14
1 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat că cererile şi excepţiile

inculpaţilor sunt neîntemeiate.
Drept urmare, prin încheierea din data de 25 martie 2015, pronunţată de judecătorul de
cameră preliminară în dosarul nr. 12024/90/2012, au fost respinse ca neîntemeiate cererile şi excepţiile
formulate de inculpaţi şi, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea
sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 92/D/2012 din 14.12.2012 întocmit de Direcţia Naţională
Anticorupţie – Serviciul Teritorial Piteşti, s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe cei trei
inculpaţi, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor arătate pentru fiecare.
Încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 25 martie 2015 a rămas
definitivă prin Încheierea penală nr. 78C/CC/CP din data de 2 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel
Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 291/46/2015, ca urmare a
respingerii contestaţiilor formulate de inculpaţi.
În faza de cercetare judecătorească, fiecare dintre inculpaţi a declarat că înţelege să
beneficieze de dreptul de a nu da nicio declaraţie.
Pe latura civilă a cauzei, în faza de urmărire penală, ca urmare a solicitării organului
de urmărire penală, cu adresa nr.69881/04.12.2012, Statul Român - prin Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală - reprezentată legal de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea
s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 19.932.089,089 lei, reprezentând valoarea terenurilor şi a
masei lemnoase. Cererea nu a fost motivată în fapt şi în drept.
De asemenea şi Direcţia Silvică Vâlcea, în numele Statului Român, s-a constituit parte
civilă în cauză cu suma de 19.932.089,089 lei reprezentând contravaloarea terenului cu vegetaţie
forestieră şi masă lemnoasă exploatată de pe suprafaţa de 669,70 ha ce a fost reconstituit Obştii de
moşneni Pripoara Surdoiu comunicând acest lucru cu adresa nr. 9393/03.12.2012.
Tot în faza de urmărire penală, Obştea Cozia Priboiasa a formulat trei cereri prin care s-
a constituit parte civilă în procesul penal şi a solicitat obligarea celor trei inculpaţi la plata
echivalentului în lei al sumei de 2.210.010 euro, reprezentând valoarea terenurilor forestiere, precum şi
cu valoarea masei lemnoase calculată la data de 24.11.2012 la suma de 9.967.375 lei.
La data de 06.11.2012, Obştea Cozia Priboiasa a depus o altă cerere prin care a înţeles
să se constituie parte vătămată – parte civilă în cauză cu sumele de 48.000 lei reprezentând
contravaloarea masei lemnoase estimată a se pune în valoare anual; 25.947 lei, reprezentând masa
lemnoasă exploatată şi neplătită de către Obştea Pripoara Surdoiu în perioada anilor 2006/2007 în
partida 034 Simniceanu şi suma de 24.000 lei reprezentând contravaloarea masei lemnoase exploatată
de Obştea Pripoara Surdoiu de la primire titlului de proprietate şi până la suspendarea serviciului
silvic.
În plus, faţă de sumele solicitate cu titlu de despăgubiri civile, această obşte a cerut
obligarea inculpaţilor la plata sumei de 17.ooo lei cheltuieli de judecată efectuate cu acordarea
asistenţei juridice în toate cauzele civile în care obştea a fost parte, calculate până în luna februarie
2012.
Prin aceiaşi cerere, obştea a solicitat ca inculpaţii să fie obligaţi să-i plătească cu titlu de
daune morale echivalentul în lei a sumei de 2.000.000 euro.
Reluând judecata fondului, Tribunalul Vâlcea a pronunţat s.p. nr. 199/15.11.2017,
dispunând în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, din oficiu şi la cererea formulată de
partea civilă Obştea de moşneni Cozia - Priboiasa numai în ceea ce priveşte infracţiunile ce fac
obiectul judecăţii, schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei,
după cum urmează:
1. din infracţiunile de înşelăciune prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de
alte mijloace frauduloase, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. şi ped. de art.
215 alin. 1, 2 şi 5 din Codul penal anterior, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior şi uz de
fals în formă continuată, prev. şi ped. de art. 291 din Codul penal anterior, cu aplic. art. 41 alin. 2 din
Codul penal anterior, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal anterior în infracţiunile de
înşelăciune prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, în formă
continuată, prev. şi ped. de art. 244 alin.1 şi alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art.
14
15
5 Cod penal şi uz de fals în formă continuată, prev. şi ped. de art. 323 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin.
1 Cod penal şi art. 5 Cod penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, pentru inculpatul M. I.;
2. din infracţiunile de fals intelectual, prev.de art. 289 din Codul penal anterior şi
complicitate la infracţiunea de înşelăciune prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte
mijloace frauduloase, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 215
alin. 1, 2 şi 5 din Codul penal anterior, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, ambele cu
aplic. art. 33 lit. a din Codul penal anterior, în infracţiunile de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 321
alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal şi art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin.1 şi alin.
2 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal, ambele cu aplic. ambele cu aplic.
art. 38 alin. 1 Cod penal, pentru inculpatul B. I. şi
3. din infracţiunile de fals intelectual, prev. de art. 289 din Codul penal anterior şi
mijloace frauduloase, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 215
alin. 1, 2 şi 5 din Codul penal anterior, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, ambele cu
aplic. art. 33 lit. a din Codul penal anterior, în infracţiunile de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 321
alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal şi art. 48 alin1 Cod penal raportat la art. 244 alin.1 şi alin.
2 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod
penal, pentru inculpatul T. N.
1. În baza art. 244 alin.1 şi alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5
Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. I. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea
exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi g Cod penal pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă
complementară.
În baza art. 323 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal, a fost
condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a dispus ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea
exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi g Cod penal, ca pedeapsă complementară, la
care se adaugă un spor de 6 luni închisoare.
În total, s-a dispus ca inculpatul M. I. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani
interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi g Cod penal (interzicerea dreptului
de a ocupa funcţia de preşedinte al Obştii de moşneni Pripoara-Surdoiu Cod penal, ca pedeapsă
complementară.
În baza art. 91 alin. 1Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere în condiţiile art. 92 alin. 1 şi 2 Cod penal, stabilindu-se un termen de supraveghere de 3
ani ce se va calcula de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere rămâne definitivă.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere
inculpatul M. I. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă şi
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale
de existenţă.
În baza art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal, s-a impus inculpatului să frecventeze un program
de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii
din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca
inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, respectiv în cadrul Primăriei
comunei Racoviţa, jud. Vâlcea pe o perioadă de 80 de zile.
Supravegherea inculpatului M. I., s-a dispus a se face în conformitate cu dispoziţiile art.
94 Cod penal.
15
16
S-a atras atenţia acestuia asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea
suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situaţia în care, pe parcursul termenului de
supraveghere, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligaţiile impuse,
precum şi asupra art. 97 Cod penal, privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b şi g Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal, executarea pedepsei complementare a interzicerii
exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal, va începe după rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturile
prevăzute de art. 66 lit. a, b şi g Cod penal, ca pedeapsă accesorie, în condiţiile şi pe durata prev. de
art. 65 alin. 3 Cod penal.
În baza art. 65 alin. 3 Cod penal, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor
drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa
principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, a fost condamnat
inculpatul B. I., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin.1 şi alin. 2 Cod penal, cu
aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2
ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi g Cod penal,
ca pedeapsă complementară.
inculpatul B. I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării
drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi g Cod penal, ca pedeapsă complementară, la care se adaugă
un spor de 4 luni închisoare.
În total inculpatul B.I. va executa pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani
interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi g Cod penal (interzicerea dreptului
de a ocupa funcţia de primar), ca pedeapsă complementară.
În baza art. 91 alin. 1Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere în condiţiile art. 92 alin. 1 şi 2 Cod penal, stabilindu-se un termen de supraveghere de 2
ani ce se va calcula de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei
inculpatul B. I. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
de existenţă.
În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, s-a impus inculpatului să frecventeze un program de
reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din
comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca
comunei Sălătrucel, jud. Vâlcea pe o perioadă de 80 de zile.
Supravegherea s-a dispus a se face în conformitate cu dispoziţiile art. 94 Cod penal.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea
precum şi asupra art. 97 Cod penal privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
16
17
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b şi g Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal, va începe după rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturile
prevăzute de art. 66 lit. a, b şi g Cod penal, ca pedeapsă accesorie, în condiţiile şi pe durata prev. de
art. 65 alin. 3 Cod penal.
În baza art. 65 alin. 3 Cod penal, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor
drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa
principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, a fost condamnat
inculpatul T. N. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin.1 şi alin. 2 Cod penal, cu
aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2
ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi g Cod penal,
ca pedeapsă complementară.
inculpatul T. N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării
drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi g Cod penal, ca pedeapsă complementară, la care se adaugă
un spor de 4 luni închisoare.
În total, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2
ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi g Cod penal, ca pedeapsă
complementară.
În baza art. 91 alin. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere în condiţiile art. 92 alin. 1şi 2 Cod penal, stabilindu-se un termen de supraveghere de 2
ani ce se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei
inculpatul Talpoş Nicolae să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
de existenţă.
În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, s-a impus inculpatului să frecventeze un program de
reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din
comunitate;
comunei Sălătrucel, jud. Vâlcea pe o perioadă de 60 de zile.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea
precum şi asupra art. 97 Cod penal privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, va începe după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
17
18
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a Statului Român, reprezentat de
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentată legal de Direcţia Generală a Finanţelor
Publice Craiova – prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea.
S-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de Obştea de moşneni Cozia
Priboiasa, aşa cum a fost precizată prin cererile depuse ulterior la dosar atât în faza de urmărire penală
cât şi în faza de judecată.
S-a respins acţiunea civilă formulată de Statul Român – prin Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală, reprezentată convenţional de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova,
prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea.
În baza art. 19, art. 20 şi art. 397 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 1357 Cod civil, s-a
admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva - prin Direcţia
Silvică Vâlcea şi a fost obligat inculpatul M. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente Obştea de
moşneni Pripoara – Surdoiu, precum şi pe inculpaţii B.I. şi T. N. să restituie în natură Statului Român
– prin Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Vâlcea şi prin ANAF, terenul cu vegetaţie
forestieră în suprafaţă totală de 669,70 ha, cu suprafeţele menţionate în procesele verbale de punere în
posesie, în caz contrar, a fost obligat inculpatul M.I., în solidar cu Obştea de moşneni Pripoara
Surdoiu, precum şi în solidar cu inculpaţii B. I. şi T. N., să plătească părţii civile cu titlu de despăgubiri
materiale suma totală de 19.932.089,089 lei, reactualizată până la data plăţii efective.
În baza art. 404 alin. 4 lit. c Cod procedură penală, s-a dispus ridicarea sechestrului
asigurător instituit prin pct. 1 din Ordonanţa din 29.11.2012, dată de DNA – Serviciul Teritorial
Piteşti în dosarul penal nr. 92/P/2012, asupra terenului forestier în suprafaţă totală de 669,70 ha situat
pe raza comunelor Perişani şi Berislăveşti, jud. Vâlcea, individualizat în procesul verbal de aplicarea
sechestrului asigurător încheiat la data de 03.12.2012, din care :
- terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 555 ha şi 7400 m.p., situat pe raza
comunei Perişani, jud. Vâlcea, având amplasamentul cadastral în U.P.VIII-U.A. 107 A, 108A,109A,
109B,110A ,110B, 111, 112, 113A, 113B, 114A, 114B, 116,116B,116C, 117A, 117B, 117C, 117D,
117E, 118A, 118B,118C,119A,119V, 120A,120B,120C120V,125A,125B,125C,126A şi 126V, cu
vecinătăţile indicate, teren specificat în titlul de proprietate nr. 18232 din data de 15.09.2011 şi
- terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 113,96 ha, situat în comuna Berislăveşti,
jud. Vâlcea, având amplasamentul cadastral în U.P.VIII UA 103A,103B, 104, 105, 106A,106B, 107B,
107A, 108B şi 108C, cu vecinătăţile indicate , pentru care a fost emis titlul de proprietate nr. 18231 din
data de 15.09.2011.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin pct. 2 din ordonanţa nr.
92/P/2012 din data de 29.11.2012 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor
individualizate prin procesele verbale de aplicare a sechestrului penal din data de 03.12.2012.
În baza art. 297 alin. 2 Cod procedură penal raportat la art. 249 alin.1 Cod procedură
penală, s-a instituit sechestru asigurător până la concurenţa sumei de 19.932.089,089 lei, asupra
imobilelor terenuri aparţinând părţii responsabile civilmente Obştea de moşneni Pripoara Surdoiu, în
suprafaţă de 196,30 ha, pentru care deţine titlul de proprietate nr. 59/2002 şi de 12,84 ha, pentru care
deţine titlul de proprietate nr.442/2004, ambele terenuri fiind situate pe raza com. Perişani , jud.
Vâlcea.
În baza art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus desfiinţarea totală a
următoarelor înscrisuri falsificate:
- Planul Pădurei Dăngeşti ( Dăngesti – Toaca - Grebla) com. Berislăveşti – jud. Argeş,
proprietatea Eforiei Spitalelor Civile Bucureşti, scara 1:20 0000, supraf. 1333,89 ha. copie, însoţit de
copie de pe planul de hortănicie, conform amenajamentului (nume indescifrabil);
- procesul verbal de bună vecinătate din data de 30.04.2004 încheiat între inculpaţii B.
I., în calitate de primar al comunei Berislăveşti, jud. Vâlcea și M. I., în calitate de președinte al Obștii
de Moșneni Pripoara Surdoiu, înregistrat sub numărul 1972 din data de 02.05.2007 şi
- adeverinţa cu nr 155 din data de 20.03.2008, semnată de inculpaţii B. I., în calitate de
primar şi T. N., în calitate de agent agricol.
18
19
În baza art. 256 Cod procedură penală, raportat la art. 256 Cod procedură penală, s-a
dispus restabilirea situaţiei anterioare, în sensul că s-au desfiinţat în totalitate ca fiind false toate actele
subsecvente celor precizate mai sus, respectiv, procesele verbale de punere în posesie nr.
5953/16.08.2011 şi nr. 4856/12.09.2011 încheiate de Comisiile locale constituite în baza Legii
Fondului Funciar Perişani şi Berislăveşti, pentru terenurile cu vegetaţie forestieră în suprafaţă totală de
669,70 ha, hotărârea de validare nr. 176/2011 a comisiei Judeţene pentru stabilirea drepturilor de
proprietate asupra terenurilor Vâlcea, precum şi documentaţia cadastrală înregistrată la OCPI Vâlcea
şi intabulările efectuate în Cartea Funciară.
În baza art. 174 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la
plata sumei de câte 8.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se includ şi cheltuielile de
câte 5.000 lei efectuate în faza de urmărire penală pentru fiecare inculpat.
Împotriva sentinţei penale nr. 199/15.11.2017 pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia
penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională
Anticorupţie – Serviciul Teritorial Piteşti , inculpaţii M. I. şi T.N., părţile civile: Obştea de Moşneni
Cozia Priboiasa şi Statul Român – prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – reprezentantă de
Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova – Administraţia Judeţeană a Finanţelor
Publice Vâlcea şi partea responsabilă civilmente Obştea de Moşneni Surdoiu Pripoara.
Curtea, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile aduse, de actele şi
lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin.
1 şi 2 Cod pr. penală şi în limitele impuse de art. 418 şi art. 419 Cod pr. penală, va constata că
apelurile declarate de parchet şi de inculpaţi sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
pentru care fiecare apelantul-inculpat a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu forma de
vinovăţie, în forma cerută de lege, analizând corelativ şi dispoziţiile legii mai favorabile aplicabile în
raport cu încadrarea juridică a faptelor reţinută în sarcina inculpaţilor.
Ansamblul probator administrat a relevat aşadar că, pornind de la soluţia pronunţată în
dosarul nr. 709/198/2007 al Judecătoriei Brezoi, la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea
Obştii de Moşneni Pripoara – Surdoiu, au fost depuse în dosarul instanţei înscrisuri cu menţiuni
nereale sau false în întregime şi anume, o fotocopie a Planul Pădurii Dăngesti (Dăngeşti – Toaca -
Grebla) comuna Berislăvești, jud. Argeş, proprietatea Eforiei Spitalelor Civile Bucureşti, scara
1:20.000, suprafaţa de 1333,89 ha şi copie de pe planul de hotărnicie al ing. Pleşoianu verificat în anul
1874 de ing. I Râmniceanu, întocmit conform amenajamentului de către ing. insp. silvic (nume
indescifrabil), semnat de expert Laţiu Ioan.
Din acest punct de vedere, situaţia astfel prezentată este confirmată şi de înscrisurile
ridicate de la inculpatul M. I. cu ocazia percheziţiei domiciliare, (sentinţa civilă nr. 420/19.11.1914,
legalizată sub. nr. C/3884/22.11.2006 de Direcţia Judeţeană Argeş a Arhivelor Naţionale; adeverinţa
nr. 155/20.03.2008, eliberată de Primăria com. Berislăveşti, în original; raportul de expertiză tehnică
extrajudiciară întocmit de expert Dincă Eugeniu, cu anexe, plus 6 hărţi; adresa obştii Pripoara Surdoiu
nr. 27/08.05.2007 către Comisia locală Perişani, la care sunt anexate o hartă cu inscripţii olografe
privind vechiul amplasament al obştii şi 12 procese verbale de bună vecinătate în original şi la indigo;
6 hărţii în fotocopii, cu ştampila OCAOTA Vâlcea, clasificate “Secret de serviciu”, care au trecute şi
codurile, alte înscrisuri), dar şi de probele administrate pe parcursul desfăşurării procesului penal, cu
referire la declaraţiile persoanelor fizice care au semnat procesele verbale de bună vecinătate cu
inculpatul, atestă în principal ajutorul primit de inculpat de la o parte din angajaţii Direcţiei Silvice
Vâlcea, de care, sau mai bine zis care i-a folosit pentru a-şi atinge scopul propus, completate de
superficialitatea preşedintelui Comisiei locale Perişani de aplicare a Legii nr. 18/1991 rep., care nu s-a
conformat dispoziţiilor cuprinse în legile proprietăţii ce vizează procedura de reconstituire a dreptului
de proprietate, precum şi de expertizele de specialitate efectuate în cauză, care fac dovada că acest
inculpat a început să preconstituie probe din care să rezulte că terenul cu vegetaţie forestieră din
punctul Groşi a aparţinut Obştei Pripoara Surdoiu, înainte de a formula cererea înregistrată la data de
01.09.2005 la Comisia locală Perişani, după punerea în posesie a Obştei Cozia Priboiasa pe acest teren.
19
20
Este cert şi fără putinţă de tăgadă faptul că, la reconstituirea dreptului de proprietate în
favoarea Obştii de Moşneni Pripoara – Surdoiu, au fost depuse de acest inculpat în dosarul instanţei
înscrisuri cu menţiuni nereale sau false în întregime şi anume, o fotocopie a Planul Pădurii Dăngesti
(Dăngeşti – Toaca - Grebla) comuna Berislăvești, jud. Argeş, proprietatea Eforiei Spitalelor Civile
Bucureşti, scara 1:20.000, suprafaţa de 1333,89 ha şi copie de pe planul de hotărnicie al ing. Pleşoianu
verificat în anul 1874 de ing. I Râmniceanu, întocmit conform amenajamentului de către ing. insp.
silvic (nume indescifrabil), semnat de expert Laţiu Ioan, înscrisuri în baza cărora Judecătoria Brezoi, a
pronunţat aşadar sentinţa civilă nr. 741/21.07.2009, definitivă prin decizia civilă nr.
1348/R/27.11.2009 a Tribunalului Vâlcea, iar Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor Vâlcea a emis Titlurile de proprietate cu numerele nr.
18231/15.09.2011 şi 18232/15.09.2011.
Întrucât la data de 27 noiembrie 2009 a rămas definitivă hotărârea pronunţată în dosarul
nr. 709/198/2007, perioada în care s-a menţionat de instanţa de fond că este desfăşurată activitatea
infracţională de către inculpat este corectă, fiind vorba aşadar de martie 2008-noiembrie 2009, când în
baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de preşedinte al Obştei de Moşneni Pripoara-Surdoiu, a
folosit documente falsificate, inculpatul M.I. a acţionat în felul prezentat, în urma unei înţelegeri
prealabile cu primarul comunei Berislăveşti, inculpatul B.I. şi agentul agricol din cadrul aceleiaşi
primării, inculpatul T.N., cauzând statului un prejudiciu estimat la suma de 19.932.089,089 lei, iar
aceste înscrisuri au produs consecinţe juridice, fiind luate în considerare de instanţa de judecată la
admiterea acţiunii Obştii de Moşneni Surdoiu Pripoara şi reconstituirea dreptului de proprietate în
favoarea acesteia pentru suprafaţa de 669,70 ha, fond forestier, deşi cunoştea că adevăratul proprietar
al suprafeţei de 669,70 ha este statul.
Prin urmare, în mod corect s-a stabilit că, din procesul verbal de constituire a Marii
Unităţi Forestiere Bazinul Olt, încheiat la data de 10 octombrie 1948, precum şi din modificările
făcute prin referatul din 24 martie 1949 al Comisiei de verificare a Amenajamentelor, se reţine că
Unitatea de Producţie VIII-a Muntele Omu face parte din Marea Unitate Forestieră ( M.U.F ), iar în
cuprinsul capitolului 3 al acestui proces verbal denumit „Elemente informative”, se face menţiunea că
„Unitatea de Producţie VIII-a Muntele Omu este formată din cinci păduri cu cinci trupuri”, printre care
se afă şi Pădurea Dăngeşti, trupul Groşi, parcelele 6-18,20b şi 21-23, precum şi Pădurea Simniceanu,
trupul Simniceanu, parcelele 19, 20a, 20c, 20d, 24, 25 şi 26, iar despre cele cinci păduri din care este
constituită Unitatea de Producţie a VIII-a Muntele Omu, în procesul verbal se precizează că au trecut
în diferite posesiuni şi au avut studii de amenajare şi exploatare separate, dar şi că „Pădurile Dăngeşti,
trupul Groşi şi Vatra Schitului Cornetu, trupul Vatra Schitului Cornetu au fost în proprietatea Eforiei.
În 1832, potrivit legii generalului Kiselef, prin care s-a înfiinţat Eforia spitalelor Civile din Bucureşti,
aceste păduri au trecut în patrimoniul acesteia până în 1948, când au trecut la stat, după
desfiinţarea Eforiei Spitalelor”.
Acelaşi proces verbal face referire şi la Pădurea Simniceanu, în legătură cu care se
menţionează că „a fost proprietatea în indiviziune a Moşnenilor Jeguleni, constituiţi în Obştea
Surdoiu din comuna Perişani, judeţul Argeş”, iar din documentul intitulat „Revizuirea
Amenajamentului Pădurii „Dăngeşti” (Dăngeşti-Toaca-Grebla-Groşi) situată în hotarul Comunei
Berislăveşti, jud. Argeş-Proprietatea Eforiei Spitalelor Civile”(studiat şi avizat în şedinţa de la 7
ianuarie 1942.(Vol.7, f.18-69), pus la dispoziţia de Direcţia Silvică Vâlcea, reiese că în partea I , pag.1,
se menţionează faptul că ”porţiuni din Pădurea Dăngeşti poartă denumiri diferite ca: Dăngeşti-Toaca-
Grebla-Groşi, fără ca aceste porţiuni să constituie trupuri separate, întrucât pădurea Dăngeşti este
compusă dintr-un singur trup, dintr-un singur masiv păduros….”.. „ Din punct de vedere silvic,
această pădure este pusă sub administraţia silvică proprie a Eforiei Spitalelor Civile, exercitată în
exterior prin Circumscripţia Silvico-Domenială a II-a cu sediul la Rm Vâlcea. Proprietarul acestei
păduri este Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti.
Aşadar, harta” Planul Pădurei Dăngeşti (Dăngeşti-Toaca-Grebla-Groşi), comuna
Berislăveşti-jud Argeş, Proprietatea Eforiei Spitalelor Civile Bucureşti, Scara 1:10.000, suprafaţa de
1833,89 ha, copie după planul de hotărnicie al ing Pleşoianu, verificat în anul 1874 de ing
I.Râmniceanu, întocmit conform Amenajamentului de ing.Silvic ss indescifrabil”, este anexă la
20
21
Amenajamentul Pădurei „Dăngeşti” (Dăngeşti-Toaca-Grebla-Groşi) situată în hotarul Comunei

Berislăveşti,jud Argeş-Proprietatea Eforiei Spitalelor Civile”,din anul 1925, revizuit, studiat şi avizat
în şedinţa de la 7 ianuarie 1942, hartă ce a fost falsificată, în sensul modificării limitei de proprietate
a Eforiei Spitalelor Civile de pe pârăul Simniceanu pe plaiul Furciturilor-Plaiul Şipotului, fiind exclus
în fapt de pe hartă trupul de pădure Groși, cuprins între pârăul Simniceanu, plaiul Furciturilor-
Plaiul Şipotului și pârâul Curpenei şi a fost trecut în proprietatea Obștei de Moșneni Surdoiu
Pripoara, micşorându-se astfel şi suprafaţa totală deţinută de Eforie de la 1833,89 ha la 1333,89
ha, iar această hartă falsificată a fost folosită în dosarul civil nr. 709/198/2007 al Judecătoriei
Brezoi de către preşedintele Obştii de Moşneni Pripoara Surdoiu, inculpatul M. I.
Prin urmare, reţinând toate aceste informaţii şi raportând toate aceste înscrisuri la
înscrisurile prezentate în instanţele civile de inculpatul M.I. şi de asemenea, la comisiile de fond
funciar, în susţinerea cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea Obştii de
Moşneni Pripoara – Surdoiu, pentru ca în final să se compare harta falsificată, depusă la dosarul
Judecătoriei Brezoi de inculpatul M.I., în baza căreia s-a efectuat expertiza topo de expertul Laţiu Ioan,
cu cea depusă în acest dosar de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva-prin Direcţia Silvică Vâlcea,
în mod real s-a constatat existenţa unor modificări evidente, după cum urmează:
- eliminarea cuvântului Groşi din denumirea planului;
- modificarea scării 1:20 000( faţă de 1:10.000);
- modificarea suprafeţei totale de 1333,89 ha, în loc de 1833,89 ha;
- reducerea numărului de parcele, respectiv 24 faţă de 30;
-adăugarea denumirii de Groşi dincolo de limita ce marchează proprietatea Eforiei
Spitalelor Civile, introducând-o în proprietatea Obştei de Moşneni Surdoi – Pripoara;
- renumerotare în parte a parcelelor şi
- modificarea limitei de proprietate a Eforiei Spitalelor Civile de pe pârăul Simniceanu
pe plaiul Furciturilor - Plaiul Şipotului, respectiv excluderea în fapt de pe hartă a trupului de pădure
Groşi, cuprins între pârăul Simniceanu, plaiul Furciturilor - Plaiul Şipotului şi pârâul Curpenei şi
totodată, trecerea acesteia în proprietatea Obştei de Moşneni Surdoi - Pripoara.
Revenind astfel la activitatea infracţională ce face obiectul prezentei analize, rezultă că
la data de 30.04.2004, între inculpatul B.I., primarul comunei Berislăvești şi inculpatul M.I.,
preşedintele Obştii de Moşneni Pripoara - Surdoiu, s-a încheiat procesul verbal de bună vecinătate în
care s-a menţionat în fals că Obştea de Moşneni Surdoiu - Pripoara a deţinut pădure vecină cu limitele
de proprietate ale comunei Berislăveşti, fiind recunoscuţi ca proprietari moşnenii din fosta Obşte
Groşi-Simniceanu, actuală Pripoara - Surdoiu, fără să fie prezentate de către inculpatul M.I. vreun
document oficial şi totodată, la cererea acestuia, inculpatul B.I., împreună cu inculpatul T.N., agent
agricol în cadrul Primăriei Berislăveşti, a eliberat adeverinţa cu nr. 155/20.03.2008 în cuprinsul căreia
se face menţiunea în fals că Obştea de Moşneni Surdoiu - Pripoara a deţinut pădure vecină cu limitele
de proprietate ale comunei Berislăveşti, fiind recunoscuţi ca proprietari moşnenii din fosta Obşte
Groşi Simniceanu, actuală Pripoara Surdoiu, fără să fie prezentat de către reprezentantul Obştii de
Moşneni Surdoiu Pripoara, nici un document oficial.
Procesul verbal de bună vecinătate din data de 30.04.2004 şi adeverinţa nr. 155 din
data de 20.03.2008 au fost înregistrate în Registrul de intrări - ieşiri al Primăriei comunei Berislăveşti
sub numărul 1972/02.05.2007, respectiv 155/20.03.2008.
În sarcina inculpatului M.I. se reţine şi faptul că, în dosarul de reconstituire a dreptului
de proprietate constituit la nivelul Comisiilor locale Perișani şi Berislăveşti, în calitate de
reprezentant al Obştii de moşneni Surdoiu - Pripoara, a fost depusă harta falsificată a Eforiei
Spitalelor Civile Bucureşti, iar constatarea tehnico-ştiinţifice grafică efectuată în cauză, a
concluzionat că între cele două hărţi, harta Planul Pădurei Dăngeşti ( Dăngesti – Toaca – Grebla -
Groşi) com. Berislăveşti, jud. Argeş, proprietatea Eforiei Spitalelor Civile Bucureşti, scara 1:10 0000,
suprafaţă 1833,89 ha şi harta Planul Pădurei Dăngeşti (Dăngesti-Toaca-Grebla) com. Berislăveşti, jud
Argeş, proprietatea Eforiei Spitalelor Civile Bucureşti, scara 1:10 0000, suprafaţă 1333,89 ha, există
diferenţe de redactare, pe care le şi menţionează, conform celor expuse anterior.
21
22
În acelaşi timp, din expertiza tehnică în specialitatea silvicultură efectuată de

expertul tehnic judiciar Marinescu Viorel Gheorghe, a rezultat că limitele de hotar stabilite prin
procesul verbal de bună vecinătate din 30.03.2004 şi adeverinţa nr. 155 din 20.03.2008 nu corespund
realităţii, iar pe baza unei expertize evaluatorii s-a stabilit că terenurile menţionate în procesul verbal
de bună vecinătate încheiat la data de 30.04.2004 şi semnat adeverinţa nr. 155 din 20.03.2008 erau
fond forestier proprietate publică a statului, fiind identificate, din punct de vedere amenajistic ca fiind
Ocolul silvic Călimăneşti, U.P.VI u.a.:15e,15f; 16c; 39c, 39d; 40b, 40c, 40d; 48b; 49a; 50b; 56; 57a;
58; 120a; 59 Ocolul silvic Călimăneşti U.P.VIIIu.a102.
S-a constatat că există o singură excepţie, respectiv porţiunea de teren cuprinsă între
bornele amenajistice nr. 278 şi respectiv 273, în care terenul agricol cu folosinţa islaz proprietate a
comunei Berislveşti este vecin cu u.a 118 care face parte din terenul forestier obiect al lucrării de
expertiză tehnică judiciară. S-a concluzionat că aceste terenuri, vecine cu terenurile forestiere
revendicate de Obştea de moşneni Pripoara Surdoiu, nu se regăsesc în situaţia dispusă de art. 3 alin. 4
din Legea nr. 213/1998, cu modificările ulterioare, privind bunurile proprietate publică, mai puţin
excepţia arătată.
Este astfel cert, că inculpatul M. I. şi-a pus în aplicare rezoluţia infracţională cu succes
din momentul în care a intrat în posesia hărţii originale preluată de la martorul V.I. în contextul deja
expus (martor care păstrase din luna octombrie în anul 1958 amenajamentul silvic al Pădurii
Dăngesti, harta ce continea Pădurii Dăngesti ( Dăngesti-Toaca-Grebla-Groși) situată în hotarul com
Berislavesti, jud Arges, proprietatea Eforiei Spitalelor Civile, însoțit de copie de pe planul de
hortănicie al ing Plesoianu verificat in anul 1874 de ing I Râmniceanu, conform amenajamentului de
către ing insp silvi-nume indescifrabil, precum și contracte de vânzare cumpărare a terenurilor
aparținând locuitorilor din com Dăngesti), având încredinţarea că nu mai există alte acte originale şi
bazându-se evident pe afirmaţia făcută în acest sens chiar de martor, care nu i-a comunicat şi faptul că
mai are în păstare o copie xerox de pe hartă pe care o realizase în anul 2005, dar şi o copie a planului
Pădurii Dăngesti, harta ce conținea Pădurea Dăngesti( Dăngesti-Toaca-Grebla-Groși), precum și
amenajamentul silvic al Pădurii Dăngesti( Dăngesti-Toaca-Grebla-Groși),cu precizarea că martorul a
predat în primăvara anului 2012, Ocolului Silvic Călimănesti, prin numitul C.V., pădurea amenajament
silvic, iar contractele de vânzare cumpărare la locuitorii din com Dăngesti.
Reţinând astfel situaţia de fapt conform celor ce preced şi revenind la motivele de apel
susţinute de inc. M.I. în vederea reformării hotărârii instanţei de fond, se constată că acestea reiau
apărările formulate de inculpat la judecarea în fond a cauzei, reiterând aşadar că nu se face vinovat de
comiterea vreunei fapte penale de natura celor descrise în actul de trimitere în judecată şi apreciind
deci că nu sunt probe care dovedesc vinovăţia sa, nefiind întrunite elementele constitutive ale niciuneia
din infracţiunile descrise, iar pe de altă parte se susţine şi împlinirea termenului de prescripţie a
răspunderii penale cu privire la infracţiunile imputate.
În acord cu instanţa de fond, constatăm aşadar că în cauză s-a făcut dovada deplină a
activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul M.I., constând în aceea că, în calitate de preşedinte al
Obştei de Moşneni Pripoara Surdoiu, în perioada martie 2008-noiembrie 2009, a întreprins fără
echivoc, personal, demersuri şi acţiuni clare, concrete, orientate cu scopul de a obţine ilegal, în baza
unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu o persoană necunoscută până în
prezent, precum şi cu inculpaţii B.I. şi T.N., prin utilizarea unor documente (harta Planul de
hotărnicie al Pădurei Dăngeşti (Dăngeşti - Toaca - Grebla) şi înscrisuri oficiale cu conţinut nereal
( procesul verbal de bună vecinătate din data de 30.04.2004 înregistrat sub nr. 1972/02.05.2007 şi
adeverinţa nr. 155/20.03.2008), inducând în eroare Comisiile locale Perişani şi Berislăveşti de punere
în aplicare a Legii nr. 18/1991, a Comisiei Judeţene Vâlcea de punere în aplicare a legilor proprietăţii,
Judecătoriei Brezoi şi Tribunalul Vâlcea, în patrimoniul Obştei de Moşneni Surdoiu-Pripoara,
suprafaţa de 669,70 ha fond forestier situată în Pădurea Dăngeşti, trupul de pădure Groşi, teren ce nu
ar fi fost obţinut dacă nu existau documentele falsificate mai sus menţionate, cauzând statului roman,
reprezentat de Regia Naţională a Pădurilor, un prejudiciu de 19.932.089,089 lei, fiind deci întrunite
elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă calificată şi în formă continuată
prev. şi ped. de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi uz de fals în
22
23
formă continuată, prev. şi ped. de art. 323 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod
penal.
Faptele au fost comise de inculpatul M.I. cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, dat
fiind că având cunoştinţă că înscrisurile menţionate mai sus şi prezentate la comisii şi în faţa
instanţelor sunt false, acesta le-a folosit în scopul reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul
de 669,70 ha pădure în trupul Groşi, teren ce nu a aparţinut niciodată obştii reprezentată de inculpat,
astfel că admiterea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a fost făcută de instanţă în sensul
înscrisurilor de care s-a folosit inculpatul şi despre care ştia că nu corespund adevărului.
Tocmai faptul că, în discuţiile purtate în şedinţele comisiilor de fond funciar s-a făcut
solicitarea ca inculpatul M.I. să prezinte procese verbale de bună vecinătate, face dovada că
inculpatul nu a putut prezenta acte cu care să se facă dovada proprietăţii, astfel că prin toate
manoperele dolosive utilizate a încercat să acopere acest aspect, reuşind să-şi pună în aplicare
planul infracţional descris.
Este cert faptul că a fost vorba de un plan bine conturat, iar pentru punerea lui în
aplicare inculpatul, alături de complicii săi, stăruind insistent şi având în mod cert o imagine de
ansamblu a activității infracționale ulterioare, cu fiecare înscris falsificat folosit, a concretizat acest
plan, fiind deci indubitabil că inculpatul a acționat prin inducere în eroare, dar şi asupra aceluiași tip
de înscrisuri, prin același mod de operare, în condiții de loc și timp similare, fiind prejudiciată aceeaşi
persoană vătămată, astfel că în final activitatea ilicită derulată de aceştia a concurat la prejudicierea
părţii civile prin reconstituirea ilicită a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 669,70 ha teren ce
aparţine Statului Român şi aflat în administrarea părţii civile Regia Naţională a Pădurilor Romsilva
prin Direcţia Silvică Vâlcea, precum şi cu valoarea materialului lemnos exploatat de obşte prin
intermediul societăţii comerciale administrată în drept de tatăl inculpatului.
Astfel, este demonstrată şi împrejurarea că în realitate, inculpatul M.I., în calitate de
preşedinte al Obştei Pripoara Surdoiu, a fost persoana care a organizat licitarea suprafeţelor de teren de
pe care urma să fie exploatată masa lemnoasă, precum şi persoana care s-a ocupat de valorificarea
materialului lemnos de către SC M. C. SRL, societate la care a avut iniţial calitatea de administrator de
drept, iar după cesionare către tatăl său, a fost administratorul de fapt al acesteia şi conform
constatărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare – Secţia Vâlcea, vânzarea - cumpărarea
materialului lemnos între obşte şi societatea mai sus menţionată a fost făcută prin negociere directă,
fiind dovedit astfel şi interesul considerabil de ordin personal pe care îl avea inculpatul pentru ca
demersurile sale infracţionale să se finalizeze cu succes.
Conform probelor, exploatarea materialului lemnos de pe terenurile aparţinând obştei a
fost făcută de inculpatul M.I. din anul 2006 şi a continuat exploatarea şi pe terenurile ce fac obiectul
cauzei de faţă, în paralel fiind efectuată de acelaşi inculpat şi tăierea arborilor nemarcaţi, stabilindu-se
cu certitudine că în aceiaşi perioadă a anului 2011, în care a fost vândut material lemnos de pe
terenurile obştei, inculpatul M.I. a împrumutat Obştea Pripoara Surdoiu cu sumele de 500 lei şi
respectiv 10.000 lei, în condiţiile în care, în aceiaşi perioadă, SC M.C. SRL Perişani, al cărei
administrator a fost până în anul 2010, când a cesionat-o tatălui său, a achitat obştei valoarea
materialului lemnos pe bază de chitanţă, sume de câte 5.000 lei.(Vol.9 u.p., f. 83şi urm.).
Important de reţinut este că, de la acelaşi consiliu de administraţie, inculpatul a primit
aprobarea ca toate cheltuielile cu exploatarea masei lemnoase făcută de societatea SC M.C. SRL
Perişani, administrată de tatăl său, la care acesta are calitatea de angajat, dar şi de administrator de
fapt, să fie suportate din banii obştei, iar în declaraţiile date în cauza de faţă, o parte din membrii obştei
Pripoara Surdoiu au susţinut că nu au fost întrebaţi în legătură cu exploatarea masei lemnoase pe care
inculpatul M. I. a făcut-o prin intermediul firmei sale.
Mijloacele de probă administrate în cauză, de asemenea, au făcut dovada că obţinerea
fără drept a pădurii Groşi de către obştea Pripoara Surdoiu nu ar fi fost posibilă dacă inculpatul M. I.
nu ar fi primit sprijinul inculpatului B.I., care a eliberat în fals procesul verbal de bună vecinătate
încheiat la data de 30.04.2004, iar ulterior şi pe al inculpatului T.N. care, împreună cu inculpatul B.I.,
au eliberat în fals adeverinţa nr. 155/2008 din data de 20.03.2008 prin care s-a atestat în mod mincinos
că Obştea de Moşneni Surdoiu Pripoara a deţinut pădure vecină cu limitele de proprietate ale comunei
23
24
Berislăveşti, fiind recunoscuţi ca proprietari moşnenii din fosta Obşte Groşi Simniceanu, actuală
Pripoara Surdoiu.
Inculpatul M. I. le-a pus la dispoziţie, în cunoştinţă de cauză celor doi complici, acte
din care rezultau limitele de hotar, iar referirea la Amenajamentul Pădurei Dăngeşti de către inculpatul
B. I., este de natură ducă la concluzia că adeverinţa a fost eliberată în cunoştinţă de cauză de cei doi
inculpaţi, cu menţiuni necorespunzătoare adevărului, întrucât aşezământul, ca şi harta nemodificată nu
este de natură să creeeze dubii cu privire la vecinii acestei obşti.
Ambele înscrisuri au fost eliberate la cererea inculpatului M.I. şi cu conţinutul solicitat
de acesta, iar întotdeauna inculpatul M.I. a avut actele deja pregătite, trebuind a fi doar semnate,
nerealizându-se în fapt nicio verificare concretă a actelor şi vecinătăţilor pe teren.
Din acest punct de vedere, nu a fost prezentat niciun document de către reprezentantul
Obştii de Moşneni Surdoiu Pripoara- inculpatul M. I., că pădurea Obştei de moşneni Pripoara Surdoiu
se învecinează cu proprietatea comunei Berislăveşti ori că trupul de pădure Groşi a aparţinut anterior
anului 1948 vreuneia dintre obştile de moşneni constituite în comuna Perişani, jud. Vâlcea. Nu s-a
prezentat nicio dovadă, respectiv niciun act din care să rezulte că Obştea Surdoiu a făcut obiectul
legilor speciale de expropiere, în contextul prezentat sprijinul dat de inculpaţii B. I. şi T.N. la
obţinerea terenului de 669,70 ha fiind în mod cert substanţial, dat fiind că, prin conţinutul lor care
nu corespunde realităţii, cele două înscrisuri oficiale făceau dovada că pe traseul indicat în aceste
documente Obştea şi Primăria se învecinează, constatarea expertului Marinescu cu privire la
vecinătatea unităţii administrativ teritoriale referindu-se la un singur punct de vecinătate, însă nu cu
pădurea obştei, aşa cum s-a menţionat în cele două înscrisuri, ci cu islazul obştei.
În consecinţă, în mod corect a stabilit instanţa de fond că, faptele fiecăruia dintre
inculpaţii B. I. și T. N., care, în perioada aprilie 2007 – noiembrie 2009, în baza unei rezoluţii
infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile, au indus şi menţinut în eroare prin prezentarea ca
adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv că, anterior naționalizării Obștea de Moșneni Pripoara
Surdoiu a deținut în proprietatea suprafața de 669,70 ha teren forestier în Pădurea Dăngești-Trupul de
pădure Groși, fiind folosite înscrisuri falsificate în cadrul dosarului cu nr. 709/198/2007 al Judecătoriei
Brezoi pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 669,70 ha teren forestier,
inducând în eroare în acest mod atât Judecătoria Brezoi şi Tribunalul Vâlcea, precum și membrii
Comisiilor locale de aplicare a Legii nr.18/1991 Perișani inducând în eroare în acest mod atât
instanțele de judecată: Judecătoria Brezoi, Tribunalul Vâlcea, precum și membrii Comisiilor locale de
aplicare a Legii nr.18/1991 Perișani şi Berislăvești, respectiv membrii Comisiei judeţene pentru
stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vâlcea - sprijinul dat de inculpaţi la
obţinerea terenului de 669,70 ha fiind substanţial, deoarece cele două înscrisuri oficiale fac dovada că
pe traseul indicat în aceste documente, Obştea nu a avut hotar comun cu primăria în porţiunea de teren
cu vegetaţie forestieră, ci cu islazul-şi în această modalitate toţi cei trei inculpaţi au cauzat un
prejudiciu în cuantum de 19.932.089,089 lei statului român, întrunesc elementele constitutive ale
complicităţii la infracţiunea de înşelăciune săvârşită în formă continuată, prev. de art. 48
raportat la art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.
În legătură cu motivele de apel susţinute de inculpaţii B.I. și T.N. în vederea reformării
hotărârii instanţei de fond, se constată că şi aceştia reiau apărările formulate la judecarea în fond a
cauzei, reiterând aşadar că nu se fac vinovaţi de comiterea vreunei fapte penale de natura celor
descrise în actul de trimitere în judecată, apreciind că nu sunt probe care să le dovedească vinovăţia,
nefiind întrunite elementele constitutive ale niciuneia dintre infracţiunile descrise, iar pe de altă parte
s-a invocat şi prescripţia răspunderii penale cu privire la infracţiunile imputate fiecăruia, atât ca fapte
penale concrete deduse judecăţii, dar şi în raport de participaţia penală a fiecăruia, ori pretinsa dată a
săvârşirii infracţiunii.
În consecinţă, analizând apărarea inculpaţilor, în sensul că nu poate exista infracţiunea
de înşelăciune în speţa dedusă judecăţii, sub aspectul întrunirii elementelor constitutive cu trimitere la
imposibila prejudiciere a unei instanţe de judecată prin depunerea unor înscrisuri falsificate-raportat la
speţa care ar fi făcut obiectul unei grile la examenul de promovare în funcţie al magistraţilor, nu
subzistă deoarece, chiar dacă într-o anumită măsură datele sunt asemănătoare, situaţia este examinată
24
25
simplist şi cu totul eronat, întrucât grila de răspunsuri este întocmită în aşa fel încât să fie bine
delimitat doar răspunsul corect sau considerat valabil la speţa prezentată, astfel că din start, este
cert că trebuiau eliminate variantele ce prevedeau ca variante de răspuns doar sau şi
infracţiunea de tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în cauză fiind evident vorba de o
infracţiune de înşelăciune în formă continuată fapt consumat.
Sunt de notorietate de altfel, cauzele penale şi condamnările dispuse ca atare, în speţele
în care au fost depuse acte falsificate, pe baza cărora judecătorul a dispus înscrieri ori modificări în
cărţile funciare, anulări ori modificări de titluri de proprietate respectiv reconstituiri ale dreptului de
proprietate, ori judecătorul sindic a dispus măsuri în procedurile speciale în materia dreptului
comercial, fiind reţinută atât comiterea infracţiunii de înşelăciune, dar şi a uzului de fals, precum şi alte
infracţiuni concurente, în raport de fiecare caz în parte.
Pentru edificare, redăm ca exemplu, o cauză identică cu cea din pretinsa grilă de
examen, în care prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost trimisă în
judecată, sub control judiciar, inculpata X, pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune în formă
continuată (37 acte materiale), prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod
penal, unei infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (37 acte materiale)
prev. de art. 320 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și a unei infracțiuni de uz de fals
în formă continuată (37 acte materiale) prev. de art. 323 teza I Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod
penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, în actul de sesizare al instanței reținându-se in mod
sintetic, că inculpata, în calitate de avocat, în perioada 2012-2015, în realizarea aceleiași rezoluții
infracționale, urmărind obținerea unor foloase patrimoniale injuste, a săvârșit un număr de 37 acțiuni
de inducere în eroare a instanței de judecată, privind achitarea taxelor judiciare de timbru prin
depunerea, în dosarele civile, în care asigura asistența juridică, a unor chitanțe falsificate,
prejudiciind astfel bugetul local al mun. Ploiești cu suma totală de 98.463 lei.
Se menţionează astfel în cuprinsul hotărârii de mai sus că, în ceea ce priveste
infracţiunea de înşelăciune pentru care inculpata a fost trimisa in judecata, având în vedere că partea
civila a încheiat un acord de împăcare cu inculpata înainte de citirea actului de sesizare, in care s-a
prevăzut expres că împăcarea este necondiționată și definitivă pentru aceasta infracţiune, întrucât s-a
achitat integral prejudiciul de către inculpata, Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul art.396 alin.6 rap. la
art.16 lit. g) Cod procedura penala si art.244 alin.3 Cod penal, a încetat procesul penal pornit împotriva
inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.244 alin.1 Cod penal cu aplic. art.
35 alin. 1 Cod penal, comise în dauna părţii civile Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești, prin
împăcarea părților.” (Curtea de Apel Ploiești, Sentința penală nr. 160 din 28 noiembrie 2017,
www.rolii.ro).
Este aşadar evident că, în cauză, sunt întrunitele pe deplin elementele constitutive ale
infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. şi ped. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic.
art. 35 alin. 1 Cod penal-în forma autoratului respectiv a complicităţii, atât sub aspectul tipicităţii
obiective cât şi a celei subiective, în concurs cu uzul de fals în formă continuată în cazul inc. M. I. şi
de fals intelectual în cazul complicilor săi, B.I. şi T.N., neputând fi reţinute ca întemeiate argumentele
inculpaţilor.
Prin urmare, vom proceda la examinarea prescripţiei răspunderii penale invocate în
cauză cu trimitere la infracţiunile menţionate, reţinând în primul rând că, despre prescripția
răspunderii penale, se spune în mod tradițional că înlătură răspunderea penală, neavând relevanță dacă
procesul penal a fost deja pornit sau nu și nici faza în care se găsește acesta (urmărirea penală, judecata
în prima instanță, apel sau recurs). Potrivit naturii sale juridice, prescripția răspunderii penale este, în
planul dreptului penal, o cauză de stingere a răspunderii, fiind impropriu să o denumim cauză de
înlăturare a răspunderii penale, deoarece, în plan procesual, are ca efect împiedicarea punerii în
mișcare sau a exercitării acțiunii penale, astfel că prescripția răspunderii penale stinge dreptul statului
de a trage la răspundere penală infractorul și obligația acestuia de a suporta pedeapsa. În planul
dreptului procesual penal, prescripția reprezintă o cauză care împiedică punerea în mișcare sau
exercitarea acțiunii penale.
25
26
În dispozițiile art. 155 C.pen. sunt reunite mai multe texte din vechiul Cod penal privind
întreruperea cursului prescripției (art. 123) și prescripția specială (art. 124), cu unele modificări. Astfel,
noul Cod penal, în art. 155 alin. (1) nu mai reproduce dispoziția potrivit căreia întreruperea prescripției
are loc prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului
în desfășurarea procesului penal, ci cuprinde o dispoziție nouă potrivit căreia întreruperea cursului
prescripției este posibilă prin îndeplinirea oricărui act de procedură. De observat că, prin această
modificare, acest alin. (1) al art. 155 C.pen. devine expresia unei legi penale mai aspre decât dispoziția
corespunzătoare din alin. (1) al art. 123 C.pen. din 1969, deoarece, de la intrarea în vigoare a noului
Cod penal, orice act procesual poate întrerupe cursul prescripției răspunderii penale, actele nemaifiind
limitate doar la cele care se comunică învinuitului (suspectului) sau inculpatului. S-a avut în vedere că
stingerea treptată a rezonanței sociale a faptei și uitarea ei odată cu trecerea timpului este mai bine să
fie întreruptă prin îndeplinirea oricărui act de procedură (de exemplu, citarea unui martor sau audierea
persoanei vătămate), deoarece și aceste acte sunt susceptibile să readucă în memorie fapta săvârșită.
De reținut că, actele sus-menționate trebuie să fie efectuate înainte de expirarea
termenului de prescripție, să fie emise de organe competente și să nu fie nule, iar în cazul unor acte
procesuale nule, prescripția se socotește întreruptă de la data ultimului act întrerupător valabil.
Codul penal a reglementat în plus prescripţia specială, instituţie favorabilă făptuitorului,
dar care sancţionează lipsa de promptitudine a organelor statului; prescripţia va fi deci considerată
împlinită, oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul se împlineşte cu încă o dată şi astfel, ca
exemplu, un termen de 5 ani se va considera împlinit oricâte întreruperi ar interveni, dacă de la
săvârşirea faptei au trecut efectiv 10 ani.
În privinţa alin. (1) al art. 155, pe 25.06.2018 a fost publicată în Monitorul Oficial o
decizie de admitere a CCR, decizia nr. 297/2018, prin care s-a statuat la pct.24 că: ’’întreruperea
cursului termenului de prescripție a răspunderii penale devine eficientă, producându-și efectele, într-o
manieră completă, doar în condițiile existenței unor pârghii legale de încunoștințare a persoanei în
cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripție. Or, o astfel de procedură de aducere la
cunoștință poate consta tocmai în comunicarea acelor acte efectuate în cauză, ce au ca efect curgerea
unui nou termen de prescripție a răspunderii penale’’.
Efectul întreruperii cursului prescripţiei constă aşadar în curgerea unui nou termen,
fără a fi luată în calcul perioada deja scursă, iar întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de
toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei [art. 155
alin. (3)].
Astfel, faţă de motivele invocate în apel, vom mai consemna că, din dispoziţiile
reglementate de art. 154-155 c.pen., se desprinde regula potrivit căreia termenele de prescripţie a
răspunderii penale încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, aceasta fiind regula generală.
Prin „data săvârşirii infracţiunii” se înţelege ziua în care a luat sfârşit activitatea
infracţională, indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma tentativei sau pe aceea a infracţiunii,
„fapt consumat”, iar regula amintită este aplicabilă şi în cazul infracţiunilor complexe.
Pentru infracţiunile săvârşite în concurs real, termenul de prescripţie curge
separat pentru fiecare infracţiune, fără a ţine seama de eventualul spor de pedeapsă ce ar fi
aplicabil, spre deosebire de infracţiunile săvârşite în concurs ideal la care termenul curge pentru
toate infracţiunile de la data comiterii acţiunii ori inacţiunii infracţionale (afară de cazul când se
săvârşeşte şi o infracţiune progresivă, când termenul de prescripţie se va calcula de la data
producerii ultimului rezultat).
În cazul infracţiunilor continuate, termenul de prescripţie curge de la data
săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, adică din momentul epuizării lor, indiferent de data
comiterii fiecărei acţiuni sau inacţiuni componente în parte; într-adevăr, infracţiunea
continuată, fiind o unitate reală, consfinţită legal, „nu este divizibilă”', astfel încât termenul de
prescripţie este unic, fiind calculat pentru întreaga infracţiune de la data ultimei acţiuni sau
inacţiuni ce intră în compunerea sa, iar nu separat pentru fiecare acţiune în parte.
Din perspectiva incidenței dispozițiilor art.35 alin.1 Cod penal privind infracțiunea
continuată, în interpretarea dată prin Decizia nr. 368/30 mai 2017 a Curții Constituționale, Curtea va
26
27
reține că, pentru a uni toate actele de executare, rezoluția infracțională trebuie să fie suficient de
determinată, în sensul că infractorul are imaginea de ansamblu a activității sale ulterioare ce o va
desfășura prin acte de executare separate, iar cu fiecare executare, hotărârea se concretizează, iar dintre
elementele ce pot concura, alături de alte împrejurări, la stabilirea unității de rezoluție sunt avute în
vedere unitatea obiectului infracțiunii, a locului, a persoanei vătămate, folosirea acelorași procedee în
săvârșirea acțiunilor componente ale activității infracționale, precum și timpul scurs între actele de
executare.
În speță, se constată că toate aceste elemente concură la reținerea unicității rezoluției
infracționale cu referire la infracţiunea de înşelăciune, dat fiind că, în baza unei rezoluţii
infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile, cei 3 inculpaţi, deopotrivă, au indus şi menţinut în
eroare, că anterior naționalizării Obștea de Moșneni Pripoara Surdoiu a deținut în proprietatea
suprafața de 669,70 ha teren forestier în Pădurea Dăngești-Trupul de pădure Groși, fiind folosite
înscrisuri falsificate în cadrul dosarului cu nr. 709/198/2007 al Judecătoriei Brezoi pentru
reconstituirea a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 669,70 ha teren forestier, inducând în
eroare în acest mod atât Judecătoria Brezoi şi Tribunalul Vâlcea, precum și membrii Comisiilor locale
de aplicare a Legii nr.18/1991 Perișani inducând în eroare în acest mod atât instanțele de judecată:
Judecătoria Brezoi, Tribunalul Vâlcea, precum și membrii Comisiilor locale de aplicare a Legii
nr.18/1991 Perișani şi Berislăvești, respectiv membrii Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor Vâlcea, şi în această modalitate inculpaţii au cauzat un prejudiciu
în cuantum total de 19.932.089,089 lei statului român.
Prin urmare, în primul rând nu se poate susţine că nu ar mai exista termen de prescripţie
specială şi nici faptul că nu ar mai fi aplicabile dispoziţiile art. 155 din Codul penal şi raportat la data
săvârşirii faptei reţinute în rechizitoriu, respectiv în cursul lunii noiembrie 2009, termenul de 10 ani
necesar pentru a interveni prescripţia răspunderii penale în cazul infracţiunii de înşelăciune nu
s-a împlinit încă, iar în cazul infracţiunilor continuate, termenul de prescripţie curge de la data
săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, adică din momentul epuizării lor, indiferent de data
comiterii fiecărei acţiuni sau inacţiuni componente în parte, cu menţiunea că la infracţiunile
continuate, contribuţia complicelui poate interveni oricând până la epuizarea acţiunii sau
inacţiunii, pentru toţi participanţii la săvârşirea infracţiunii termenul începând să curgă de la
săvârşirea infracţiunii, oricare ar fi data la care diferiţi participanţi au prestat contribuţia lor.
Sintetizând, apreciem că în cauză nu a intervenit prescripţia răspunderii penale
decât în cazul infracţiunilor prev. de art. 323 şi 321 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod
penal şi art. 5 Cod penal, data epuizării activităţii infracţionale atât pentru inc. M. I. ca autor, cât şi
pentru inc. B.I. şi T.N. în calitate de complici, fiind data la care prin sentinţa civilă nr. 741 din 21
iulie 2009 pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr. 1544/198/2008, a rămas irevocabilă prin
decizia civilă nr. 1348 a Tribunalului Vâlcea, respectiv data de 27.11.2009.
Reţinem în aceeaşi măsură că, chiar dacă a operat prescripţia răspunderii penale,
suspectul sau inculpatul are posibilitatea, în virtutea legii procesuale, să solicite continuarea procesului
penal pentru a dovedi netemeinicia acuzaţiilor aduse şi pentru a obţine achitarea şi cu toate acestea,
dacă nu va reuşi să dovedească cele din urmă, va beneficia în continuare de efectele prescripţiei
răspunderii penale, instanţa pronunţând încetarea procesului penal.
Raportat la toate considerentele mai sus amintite şi având în vedere menţiunile expres
făcute de inculpaţi în apel, în sensul că se consideră nevinovaţi, constatăm că în cauză nu s-au adus
probe noi, temeinice, care să infirme soluţia instanţei de fond privind dovezile care atestă implicarea
acestora în activitatea infracţională descrisă, respectiv comiterea cu forma de vinovăţie prevăzută de
lege a infracţiunilor reţinute în sarcina fiecăruia, astfel că argumentele susţinute în sensul achitării lor
nu subzistă.
Curtea, va constata că legea mai favorabilă fiecăruia dintre inculpat este Noul Cod
Penal, având în vedere limitele pedepselor, cu trimitere la dispoziţiile DEC. NR.265/2014 a CCR, dar
şi DEC. Nr.5/2014, 10/2014 a ÎCCJ, drept pentru care este legală şi temeinică modalitatea în care
instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice.
27
28
Prin urmare, în baza art. 421 pct. 2 lit. a c.proc.pen., se vor admite apelurile declarate
de: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie –
Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpaţii M. I. şi T. N. împotriva sentinţei penale nr. 199/15.11.2017
pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 12024/90/2012.
Se va desfiinţa în parte sentinţa penală şi rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă
de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal pe o
perioadă de 3 ani, aplicată inculpatului M. I., în pedepsele componente şi va înlătura sporul de 6 luni
închisoare.
Reţinând intervenirea prescrierea răspunderii penale, va înlătura condamnarea
inculpatului la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, iar în baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală
combinat cu art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală şi art. 153 Cod penal, va dispune încetarea
procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1
Cod penal şi art. 5 Cod penal.
Raportat la toate motivele de apel menţionate şi ţinând seama de faptul că în virtutea
principiului inevitabilităţii şi indispensabilităţii, inculpatul trebuie să răspundă penal pentru
abateri sau incorectitudini, tratamentul punitiv instituit, iar la proporţionalizarea pedepsei retributive se
are în vedere periculozitatea reală a faptelor, desprinsă cu preponderenţă din modul, mijloacele şi
împrejurările de comitere, dar mai ales urmările produse, Curtea constată aşadar că, pedeapsa
principală aplicată acestuia este proporţională în raport de gravitatea faptei comise şi modalitatea
concretă în care a acţionat.
Astfel, reţinând astfel gravitatea faptei comise de inculpat şi având în vedere contextul
în care a acţionat şi starea de pericol creată faţă de valorile sociale ocrotite de norma de drept,
apreciem că intervenţia statului prin autorităţile responsabile în acest sens, trebuie să fie fermă şi, cu
ajutorul pârghiilor legale, să stopeze ferm astfel de activităţi infracţionale, iar în virtutea principiului
inevitabilităţii şi indispensabilităţii, inculpatul trebuie să răspundă penal pentru infracţiunile săvârşite
şi să suporte în scopul constrângerii şi prevenirii reiterării în viitor a acestor abateri sau
incorectitudini, tratamentul punitiv instituit.
Având în vedere cele expuse, apreciem că, în mod greşit s-au evaluat dispoziţiile art. 74
alin. 1 lit. c) şi alin. 2 C. pen., apreciindu-se în aceste condiţii că scopul educativ al pedepsei poate fi
atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, iar ca modalitate de executare să fie incidente
dispoziţiile art. 91 Cod penal, privind suspendarea sub supraveghere, sens în care Curtea constată că
scopul preventiv - educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin privare de libertate, în
condiţiile art. 60 Cod penal, drept pentru care se vor înlătura dispoziţiile art. 91 Cod penal cu
toate consecinţele.
În aceeaşi măsură, va descontopi pedepsele rezultante de 2 ani şi 4 luni închisoare şi
interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g Cod penal pe o perioadă de 2 ani, aplicată
atât inculpatului B.I., cât şi inculpatului T.N., în pedepsele componente şi va înlătura sporul de 4 luni
închisoare.
Reţinând intervenirea prescrierea răspunderii penale, va înlătura condamnările dispuse
faţă de inculpatul B. I., cât şi faţă de inculpatul T.N. la pedeapsa de 1 an şi închisoare, iar în baza art.
396 alin. 6 Cod procedură penală combinat cu art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală şi art. 153 Cod
penal, va dispune încetarea procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 321 alin. 1
Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Constatând că pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de
înşelăciune săvârşită în formă continuată, prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. 1 şi 2 Cod
penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal este legală şi temeinică, iar modalitatea de executare a
acesteia este corect individualizată, va menţine dispoziţiile art. 91 Cod penal privind suspendarea
sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare, cu toate consecinţele, pentru
ambii inculpaţi.
În ceea ce priveşte, soluţionarea laturii civile a cauzei, vom reţine că instanţa de
fond a constatat că, au formulat cereri de constituire de parte civilă Statul Român, reprezentat de
28
29
Ministerul Finanţelor Publice-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată legal prin

Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, Direcţia Silvică Vâlcea - în numele Statului
Român şi Obştea de moşneni Cozia Priboiasa, ca persoană vătămată-parte civilă.
Prin cererile formulate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, Statul Român,
reprezentat iniţial de Ministerul Finanţelor Publice-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-prin
Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea, iar apoi de Ministerul Finanţelor Publice -
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-
prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, s-a constituit parte civilă în cauză şi a
solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea inculpaţilor în solidar, la plata
sumei de 19.932.089,089 lei, reprezentând contravaloarea terenurilor cu vegetaţie forestieră şi a masei
lemnoase de pe acesta, sumă la care să se adauge majorărilor de întârziere, calculate conform art. 119
şi art.120 Cod fiscal, precum şi plata beneficiului nerealizat.
În numele Statului Român s-a constituit parte civilă în cauză şi Regia Naţională a
Pădurilor – Romsilva - Direcţia Silvică Vâlcea cu suma de 19.932.089,089 lei reprezentând
contravaloarea terenului cu vegetaţie forestieră şi masa lemnoasă de pe suprafaţa de 669,70 ha teren
forestier ce a fost reconstituit Obştii de moşneni Pripoara Surdoiu, precum şi restabilirea situaţiei
anterioare săvârşirii infracţiunilor.
În faza de urmărire penală, Obştea Cozia Priboiasa a formulat trei cereri prin care s-a
constituit parte civilă în procesul penal şi a solicitat obligarea celor trei inculpaţi la plata echivalentului
în lei al sumei de 2.210.010 euro, reprezentând valoarea terenurilor forestiere, precum şi cu valoarea
masei lemnoase calculată la data de 24.11.2012 la suma de 9.967.375 lei.
La data de 06.11.2012, Obştea Cozia Priboiasa a depus o altă cerere prin care a înţeles
să se constituie persoană vătămată – parte civilă în cauză cu sumele de 48.000 lei reprezentând
contravaloarea masei lemnoase estimată a se pune în valoare anual; 25.947 lei, reprezentând masa
lemnoasă exploatată şi neplătită de către Obştea Pripoara Surdoiu în perioada anilor 2006/2007 în
partida 034 Simniceanu şi suma de 24.000 lei reprezentând contravaloarea masei lemnoase exploatată
de Obştea Pripoara Surdoiu de la primirea titlului de proprietate şi până la suspendarea serviciului
silvic.
În plus faţă de sumele solicitate cu titlu de despăgubiri civile, această obşte a cerut
obligarea inculpaţilor la plata sumei de 17.000 lei cheltuieli de judecată efectuate cu acordarea
asistenţei juridice în toate cauzele civile în care obştea a fost parte, calculată până în luna februarie
2012, solicitând ca inculpaţii să fie obligaţi să-i plătească cu titlu de daune morale echivalentul în lei al
sumei de 2.000.000 euro.
Prin cererile depuse la dosar, Obştea Cozia Priboiasa a invocat lipsa calităţii procesuale
a Statului Român şi a Regiei Naţionale a Pădurilor în cauza de faţă, iar pe latură civilă Obştea Cozia
Priboiasa a solicitat:
- restituirea cheltuielilor de judecată pe care le-a plătit în procesele civile avute pe
această speţă;
- îndreptarea erorii materiale din cuprinsul rechizitoriului care se referă la faptul că
numai statul român are vocaţie de proprietar, că este proprietar al Pădurii ce a aparţinut Eforiei
Spitalelor civile. Statul român a fost proprietarul suprafeţei de teren de care a fost deposedată Obştea
Cozia Priboiasa din anul 1948 până în momentul în care această obşte a fost pusă în posesie, astfel că
prin acţiuni frauduloase proprietatea a trecut ilegal la Obştea Pripoara Surdoiu.
A apreciat că în prezent Obştea Cozia Priboiasa este proprietar neposesor, motiv pentru
care a solicitat restabilirea situaţiei anterioare. Statul Român nu are niciu titlu de proprietate valabil,
urmând ca, în acest sens, să se aibă în vedere art. 1, art. 4 şi art. 7 lit. a - e din Legea nr. 213/1998 care
defineşte proprietatea publică, considerând că solicitarea de despăgubiri de către Statul Român şi
Direcţia Silvică Vâlcea pentru suprafaţa de teren de care a fost deposedată, ar însemna îmbogăţire fără
justă cauză.
A solicitat plata despăgubirilor aşa cum au fost detaliate în cererile de constituire de
parte civilă, inclusiv valoarea masei lemnoase ce se putea pune în valoare anual şi pe considerentul că
Obştei Cozia Priboiasa nu i s-a mai restituit nicio suprafaţă de teren, a cerut ca Statul Român, prin
29
30
Ministerul Finanţelor, să fie obligat să-i plătească beneficiul nerealizat, inclusiv subvenţiile de care nu
a beneficiat, iar în situaţia în care nu se dispune restabilirea situaţiei anterioare, a solicitat daunele
calculate în raportul de expertiză privind suprafaţa de teren de care a fost deposedată.
Faţă de cele menţionate şi reţinând motivele de apel invocate de procuror, partea civilă
Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală reprezentată legal prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, Obştea de
Moşneni Cozia Priboiasa, cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, dar şi de
inculpaţi în măsura în care se antamează fondul cauzei şi modul de soluţionare a laturii penale, reţinem
în primul rând, că excepţia lipsei calităţii procesuale a Statului Român invocată de Obştea de moşneni
Cozia Priboiasa, a fost corect respinsă ca neîntemeiată, deoarece este cert, că în interpretarea
coroborată a dispoziţiilor art. 865 din Codul civil şi ale art. 12 din Legea nr. 213/1998, rezultă că atât
Ministerul Finanţelor Publice cât şi Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva au calitatea de
reprezentant al statului în litigiile referitoare la dreptul de administrare a proprietăţii publice, iar RNP -
Romsilva prin Direcţia Silvica Vâlcea, ca regie de interes naţional, aflată sub autoritatea statului prin
autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură - Ministerul Mediului şi Pădurilor îi este
conferit de lege un drept real de administrare asupra fondului forestier proprietate publică a statului,
drept în virtutea căruia poate exercita acţiuni în justiţie în scopul apărării şi asigurării integrităţii
acestui fond forestier.
Instanţa de fond a apreciat de asemenea just, că solicitările Obştei Cozia Priboiasa ce
vizează latura civilă a cauzei sunt condiţionate de calitatea de proprietar al bunului solicitat la restituire
ori la plata contravalorii lui, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, reţinând printr-o
argumentare amplă şi completă, faptul că în acţiunea în restituirea bunului sau obligarea la plata
contravalorii lui, calitatea procesuală aparţine proprietarului, astfel cum rezultă din interpretarea
dispoziţiilor art. 563 alin. 1 C.civ., sens în care, la data formulării cererilor Obştea de Moşneni Cozia
Priboiasa nu era şi nici în prezent nu este titulara dreptului de proprietate asupra terenului forestier în
suprafaţă de 518,85 ha, pentru care titlul său de proprietate a fost desfiinţat, concluzia fiind că în acest
cadru procesual, nu poate solicita nici restituirea în natură a terenului şi nici contravaloarea lui.
Reţinând aceste considerente, apărările formulate de Obştea Cozia Priboiasa potrivit
cărora suprafaţa de 637 ha teren cu vegetaţie forestieră i s-a atribuit legal de la stat şi că nu reprezintă
fostul amplasament al Obştei Pripoara Surdoiu, reluate şi în apel, au fost temeinic şi legal înlăturate de
instanţa de judecată prin sentinţa civilă nr. 741 din data de 21 iulie 2009, pronunţată de Judecătoria
Brezoi în dosarul 1544/198/2008 a Judecatoriei Brezoi, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia
civilă nr.1348/R/27.11.2009 a Tribunalului Vâlcea, astfel că este cert că dispoziţiile instanţei civile cu
privire la aceste aspecte intrând în puterea de lucru judecat , nu pot să fie repuse în discuţie în prezenta
cauză, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 431 alin. 2 C.proc.civ.
Aşa cum am menţionat anterior, s-a stabilit fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul
M. I. a urmărit să obţină prin mijloace frauduloase nu numai o suprafaţă mare de teren care nu a
aparţinut niciodată Obştei Surdoiu, ci o suprafaţă care să corespundă intereselor sale, acelea de a
exploata masa lemnoasă a obştei, interesul inculpatului rezultând din propriile declaraţii conform
cărora venitul rezultat din exploatarea masei lemnoase a fost nesemnificativ în condiţiile în care
cheltuielile făcute în numele obştei sunt de ordinul zecilor de mii de lei, iar moşnenii au primit drept
dividende sume modice, actele cu conţinut nereal fiind deci folosite de inculpatul M.I., atât la
Comisiile locală şi judeţeană de aplicare a legilor proprietăţii, precum şi în instanţe.
În ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de constituire ca părţi civile ale Statului
Român, reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - reprezentată legal de Direcţia
Generală a Finanţelor Publice Craiova – prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice a Judeţului
Vâlcea dar şi de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, Curtea reţine că legea specială, H.G. nr.
229/2009, ce stabileşte ca obiect de activitate al regiei, aplicarea strategiei naţionale în domeniul
silviculturii, instituie un mandat special dat Regiei Naţionale a Pădurilor de a reprezenta interesele
statului în domeniul silviculturii, de a cumpăra în numele statului terenuri cu vegetaţie forestieră, dar şi
de a înstrăina asemenea terenuri, deci manifestări ale dreptului de dispoziţie în legătura cu respectivele
imobile, astfel că tot aceasta este îndreptăţită să formuleze şi acţiunile în justiţie, situaţie faţă de care
30
31
cererea de constituire de parte civilă formulată de Ministerul Finanţelor Publice s-a respins ca
neîntemeiată.
Este justă aşadar menţiunea legată de dispoziţiile Deciziei nr. 15 din 17.10.2011 dată
de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că Regia
Naţională a Pădurilor – Romsilva poate reprezenta în justiţie statul numai cu privire la acele interese
care au legătură cu obiectul ei de activitate, respectiv aplicarea strategiei naţionale în domeniul
silviculturii, sens în care în cauza RNP - Romsilva are calitate procesuală activă, care prin Direcţia
Silvică Vâlcea a formulat în consecinţă denunţ penal prin reprezentanţii săi, invocând calitatea sa de
persoana vătămată, iar ulterior, s-a constituit parte civilă împotriva celor trei inculpaţi cu suma totală
de 19.932.089,089 lei.
Prin urmare, sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a stabilit judicios că subzistând
răspunderea penală a celor trei inculpaţi pentru infracţiunea de înşelăciune calificată şi, respectiv
mijloace frauduloase, incumbă în sarcina acestora şi o răspundere civilă delictuală solidară a acestora
pentru consecinţele ce decurg din această faptă, cei trei inculpaţi fiind obligaţi în solidar, precum şi în
solidar şi cu partea responsabilă civilmente Obştea de Moşneni Pripoara Surdoiu, la repararea
prejudiciilor patrimoniale şi nepatrimoniale produse Statului Român, reprezentat în proces prin Regia
Naţională a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Vâlcea.
În cauză probatoriul administrat a demonstrat că, stabilindu-se vinovăţia inculpaţilor în
cauză în raport de infracţiunile pentru care sunt condamnaţi, operează şi răspunderea solidară a
inculpaţilor, întrucât activitatea ilicită derulată de aceştia a concurat la prejudicierea părţii civile prin
reconstituirea ilicită a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 669,70 ha teren aparţinând Statului
Român şi aflat în administrarea părţii civile, precum şi cu valoarea materialului lemnos exploatat de
obşte prin intermediul societăţii comerciale administrată în drept de tatăl inculpatului M.I., iar conform
constatărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare – Secţia Vâlcea, vânzarea - cumpărarea
materialului lemnos între obşte şi societatea mai sus menţionată a fost făcută prin negociere directă.
Apreciem deci, că în mod corect s-au soluţionat cererile formulate de părţile civile, fiind
admisă doar cererea referitoare la acordarea pretenţiilor solicitate de p.civ. RNP- Direcţia Silvică
Vâlcea, obştea Pripoara Surdoiu neavând aşadar niciun drept asupra celor 669,70 ha teren forestier
întrucât înainte de 1948 acest teren a aparţinut Eforiei Spitalelor civile Bucureşti, dispunându-se
obligarea inculpatului M. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente Obştea de moşneni Pripoara
– Surdoiu, precum şi pe inculpaţii B.I. şi T.N. la restituirea în natură Statului Român – prin Regia
Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Vâlcea şi prin ANAF, a terenului cu vegetaţie forestieră în
suprafaţă totală de 669,70 ha, cu suprafeţele menţionate în procesele verbale de punere în posesie, în
caz contrar, fiind obligat inculpatul M.I., în solidar cu Obştea de moşneni Pripoara Surdoiu, precum
şi în solidar cu inculpaţii B.I. şi T.N., să plătească părţii civile cu titlu de despăgubiri materiale suma
totală de 19.932.089,089 lei, reactualizată până la data plăţii efective.
În aceeaşi măsură, având în vedere disp. art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 249 şi urm. C.
proc. pen., în vederea garantării recuperării prejudiciului total suferit de partea civilă Regia Naţională a
Pădurilor, în numele statului român, în valoare de 19.932.089,089 lei, este corectă şi soluţia privind
menţinerea măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale prin pct.2 din Ordonanţa nr.
92/P/2012 din data de 29.11.2012, respectiv sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor proprietatea
fiecăruia dintre inculpaţi, individualizate prin procesele verbale de aplicare a sechestrului penal din
data de 03.12.2012.
În ceea ce priveşte ridicarea sechestrului asigurător instituit prin pct. 1 din Ordonanţa
din 29.11.2012, dată de DNA – Serviciul Teritorial Piteşti în dosarul penal nr. 92/P/2012, asupra
terenului forestier în suprafaţă totală de 669,70 ha situat pe raza comunelor Perişani şi Berislăveşti,
jud. Vâlcea, individualizat în procesul verbal de aplicarea sechestrului asigurător încheiat la data de
03.12.2012, dată fiind dispoziţia de restituire a terenului menţionat în natură, dar şi menţinerea
sechestrului asupra bunurilor inculpaţilor, este cert că măsura instituită în cauză nu mai putea
subzista, cererea părţii civile fiind soluţionată favorabil în modul deja prezentat, apărând aşadar ca
31
32
lipsite de substanţă argumentele prezentate de procuror în sensul că măsura indisponibilizării îi poate

aduce beneficii şi îi poate folosi părţii civile.
Odată stabilit irevocabil dreptul său de proprietate asupra terenului din litigiu şi fiindu-i
restituită în natură întreaga suprafaţă de teren, în acord cu instanţa de fond, apreciem că RNP
Romsilva reprezentată de Direcţia Silvică Vâlcea, i-au fost rezolvate corespunzător cererile şi
pretenţiile deduse judecăţii.
În final, Curtea va constata că, este legală şi temeinică şi soluţia vizând desfiinţarea
totală a înscrisurilor oficiale falsificate de către inculpaţi şi apoi folosite la comisiile constituite în baza
Legii nr.18/1991 şi la instanţele civile, pentru a dovedi că Obştea de moşneni Pripoara Surdoiu a avut
aşezământul între limitele stabilite prin planul alterat, înscrisurile emise de inculpaţi fiind de natură să
confirme realitatea din hartă, dar şi a înscrisurilor subsecvente, aşa cum sunt enumerate în dispozitivul
sentinţei pronunţate, urmând a fi menţinute şi celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin
prezentei decizii.
Ca atare, faţă de cele ce preced, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va
respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile Obştea de Moşneni Cozia Priboiasa şi
Statul Român prin ANAF reprezentată de DRGFP Craiova şi partea responsabilă civilmente Obştea
de Moşneni Surdoiu Pripoara, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Într-o primă opinie, se apreciază că, există posibilitatea procesuală ca instanţa de
judecată să constituie subiect pasiv secundar al infracţiunii de înşelăciune în modalitatea normativă
prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal.
În a doua opinie, se consideră că, este imposibil din punct de vedere faptic, ca instanţa
de judecată să constituie subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune în modalitatea normativă prevăzută
de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal.
III. Existenţa autorităţii de lucru judecat în cazul soluţionării, distinct, a

infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
3.1. Materia juridică: Drept penal şi Drept procesual penal

3.2. Subcategoria: Infracţiunile de fals intelectual şi abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor
3.3. Obiect ECRIS Infracţiunile de fals intelectual şi abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor
3.4. Act normativ Codul penal şi Codul de procedură penală
3.5. Articole aplicabile Art. 375 Cod procedură penală, art. 374 Cod procedură
penală; art. 297 Cod penal; Legea nr. 78/2000; art. 5 Cod penal; art. 321 Cod penal; art. 47 Cod
penal; art. 246 Cod penal; art. 25 Cod penal 1968; art. 396 Cod procedură penală; art. 64 Cod penal
1968; art. 386 Cod procedură penală; art. 254 Cod penal; art. 289 Cod penal.
ABSTRACT
OPINIA UNANIMĂ este în sensul că, întrucât există diferenţe factuale şi de nuanţă
între tipicitatea obiectivă a infracţiunilor deduse judecăţii şi reţinute în sarcina inculpatelor,
infracţiunea de abuz în serviciu nefiind absorbită în conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru
săvârşirea cărora, anterior, inculpatele au fost condamnate definitiv.
Analizând incidența, în cauză, a principiului „ne bis in idem”, se constată că trebuie
îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei hotărâri definitive în materie penală,
existența unei duble proceduri în materie penală de sancționare, iar ambele proceduri să fie îndreptate
împotriva aceleași persoane și să privească fapte identice sau fapte care sunt în mod substanțial
aceleași.
Astfel, deși există identitate procesuală între persoanele ce fac obiectul celor două
proceduri invocate, în speță – inculpatele, nu există similitudine perfectă între faptele deduse celor
„două” proceduri penale, în ceea ce le privește pe acestea, faptele penale reținute în sarcina fiecăreia
nefiind deci identice, aşa cum se invocă de către inculpate.
32
33
ARGUMENTE
Prin decizia penală nr. 1163/A din data de 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de
Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de
inculpatele F.I., M.A.A. şi R.D., împotriva sentinţei penale nr. 578/14.12.2017, pronunţată de
Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2581/109/2016.
S-a înlăturat obligarea, în solidar, a celor trei inculpate la plata despăgubirilor civile în
sumă de 43.716 lei, la care se adaugă penalităţile, majorările de întârziere şi accesoriile aferente
debitului.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, inclusiv măsurile asigurătorii instituite în
cauză.
Prin sentinţa penală nr.578 din 14 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, în
baza art. 375 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, s-au admis cererile formulate de cele trei inculpate de
judecare a cauzei în condiţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.
S-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de inculpate
din infracţiunea prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea
art. 5 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu referire la art.
321 Cod penal.
În baza art. 386 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal, faţă de cele trei
inculpate, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracţiunile prev. de art. 297 alin. 1
Cod penal, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 modificată şi art. 47 Cod penal, rap. la art. 297 alin.
1 Cod penal, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunile prev. de art. 246 Cod penal 1968,
rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv, art. 25 Cod penal 1968, rap. la art. 246 Cod penal
1968, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 (aşa cum era în vigoare la data săvârşirii faptelor).
În baza art. 246 Cod penal 1968, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.
5 Cod penal. şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnată inculpata F. I., la 2 ani şi 6
luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a , b şi c Cod penal
1968.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor
prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b şi c Cod penal 1968 aplicată prin sentinţa penală nr.
342/11.04.2013 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 1953/06.06.2014 a Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente şi s-au repus în individualitatea lor, respectiv : 3 ani
închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b şi c Cod penal
1968, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 254 alin. 2 Cod penal, rap.la art. 7 alin. 1 din legea
nr. 78/2000 şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 Cod penal, rap.la art. 17
lit. c din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33, 34 lit. b Cod penal 1968, s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani şi 6
luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a , b şi c Cod penal 1968,
aplicată prin prezenta sentinţă cu pedepsele descontopite şi s-a dispus ca inculpata F.I. să o execute pe
cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b şi c
Cod penal 1968.
În baza art. 246 Cod penal 1968, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.
5 Cod penal. şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnată inculpata M.A.A. la 2 ani şi 6
luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a , b şi c Cod penal
1968.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor
prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b şi c Cod penal 1968 aplicată prin sentinţa penală nr.
342/11.04.2013 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 1953/06.06.2014 a Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente şi s-au repus în individualitatea lor, respectiv : 3 ani
închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b şi c Cod penal
1968, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 254 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 7 alin. 1 din Legea
33
34
nr. 78/2000 şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 Cod penal, rap. la art. 17
lit. c din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33, 34 lit. b Cod penal 1968, s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani şi 6
luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a , b şi c Cod penal 1968,
aplicată prin prezenta sentinţă cu pedepsele descontopite şi s-a dispus ca inculpata să o execute pe cea
mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b şi c Cod
penal 1968.
În baza art. 25 Cod penal 1968, rap. la art. 246 Cod penal 1968, rap. la art. 13/2 din
Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost
condamnată inculpata R.D. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1
lit. a teza a II-a şi b Cod penal 1968.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi de 2 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1968, aplicată prin sentinţa penală
nr. 342/11.04.2013 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 1953/06.06.2014 a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea
prev. de art. 257 Cod penal rap. la art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2
ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal 1968 şi le repune în
individualitatea lor.
În baza art. 33, 34 lit. b Cod penal 1968 s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2
ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1968, aplicată prin
prezenta sentinţă, cu cele două pedepse descontopite şi s-a dispus ca inculpata să o execute pe cea mai
grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a
şi lit. b Cod penal 1968.
În baza art. 86/1 Cod penal 1968, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a
pedepselor aplicate pentru cele trei inculpate.
În baza art. 86/2 Cod penal 1968 s-a fixat termen de încercare de 5 ani pentru fiecare
inculpată în parte, pe durata căruia, inculpatele au fost obligate să respecte măsurile de supraveghere
prev. de art. 86/3 alin. 1 lit. a, b , c şi d Cod penal 1968, respectiv :
- să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lor sau la
Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice
deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatelor asupra disp. art. 86/4, rap. la art. 83 şi 84 Cod penal 1968.
În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal 1968, s-au interzis pe durata suspendării
pedepselor drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a , b şi c Cod penal 1968 pentru inculpatele
F. I. şi M. A. A. şi, respectiv cele prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal 1968, pentru
inculpata R. D., care au fost suspendate în baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1968.
În baza art. 88 Cod penal 1968, s-a dedus din pedepsele rezultante aplicate reţinerea de
24 ore şi arestul preventiv, începând cu data de 28 noiembrie 2012 şi până la data de 13.03.2013,
inclusiv, pentru fiecare inculpată.
În baza art. 397 rap. la art. 19 Cod procedură penală şi combinat cu art. 1000 alin. 3
Cod civil, au fost obligate cele trei inculpate, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de
43.716 lei, plus penalităţi şi majorări de întârziere şi accesoriile aferente debitului, calculate până la
data achitării integrale a acesteia.
În baza art. 404 alin. 4 lit. c Cod penal, rap.la art. 249 Cod procedură penală, s-au
menţinut măsurile asigurătorii instituite în cauză prin ordonanţa procurorului nr. 237/P/2012 din data
de 11.04.2016.
A fost obligată, fiecare dintre inculpate, la câte 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că organele de
urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Piteşti au fost
34
35
sesizate prin denunţ de către martorul denunţător M. D., cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de
corupţie de către funcţionarii publici din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş cât şi de
către inculpata R. D., administrator la SC R. E. RD SRL Câmpulung.
În denunţul formulat, martorul denunţător a precizat că inculpata R. D., care întocmea şi
ţinea evidenţa la SC E. L. M. SRL la care acesta avea calitatea de asociat şi administrator, i-a pretins
şi a primit iniţial suma de 8.000 lei pentru a o remite inculpatelor F. I. şi M.A.A, funcţionare la
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, care efectuau inspecţia fiscală la această societate
comercială, cât şi directorului adjunct al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş, care trebuia să
aprobe raportul de inspecţie fiscală întocmit de cele două inculpate.
Ulterior, martorul denunţător a precizat că a mai dat inculpatei R. D. suma de 2.000 lei,
sumă remisă inculpatelor F.I. şi M.A.A. pentru ca acestea din urmă, în cadrul controlului efectuat să nu
îşi îndeplinească în mod corect sarcinile de serviciu, respectiv să nu stabilească în totalitate taxele şi
impozitele datorate de SC E. L. M. SRL către bugetul de stat.
Denunţul formulat de martorul denunţător M.D. a făcut obiectul dosarului penal
nr.219/P/2012, care a fost soluţionat prin rechizitoriul din data de 14 decembrie 2012, prin care s-a
dispus trimiterea în judecată a inculpatelor F.I. şi M.A.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de
mită prev. şi ped. de art.254 alin.2 din vechiul Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 şi
fals intelectual săvârşit în legătură cu infracţiunea de luare de mită, faptă prev. şi ped de art.289 Cod
penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 şi a inculpatei R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic
de influenţă prev. şi ped. de art.257 din vechiul Cod penal rap. la art.5 şi 6 din Legea nr.78/2000 şi
complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art.26 din
vechiul Cod penal rap. la art.254 alin.2 din vechiul Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000
cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cercetărilor penale, constituirea unui nou
dosar penal pentru continuarea cercetărilor, întrucât din actele de urmărire penală efectuate în cauza în
care s-a dispus trimiterea în judecată a celor 3 inculpate a rezultat că inculpatele F.I. şi M.A.A., în
cadrul controlului efectuat la SC E.L.M. SRL, cu ştiinţă nu şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu ca
urmare a sumelor de bani primite cu titlu de mită de la martorul denunţător prin intermediul inculpatei
R. D., respectiv nu au stabilit în mod corect impozitul şi taxa pe valoare adăugată datorate de SC E. L.
M.SRL, producând un prejudiciu bugetului de stat şi totodată un folos necuvenit pentru această
societate comercială.
Împotriva sentinţei au declarat apel cele trei inculpate.
Curtea, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările
dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.417 alin.1 şi 2 Cod
pr.penală şi în limitele impuse de art.418 şi art.419 Cod pr.penală, constată că apelurile declarate sunt
întemeiate, pentru următoarele considerente:
În cadrul cercetării judecătoreşti, inculpatele au invocat procedura simplificată,
recunoscând în totalitate învinuirile care li se aduc, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu, fiind de
acord cu probele administrate la urmărirea penală, fără a mai propune alte probe şi, în consecinţă, au
depus acte în circumstanţiere.
Ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, constând în: înscrisuri,
mandate tehnice de interceptare telefonic şi ambiental, declaraţii suspecţi/inculpaţi, rapoarte de
inspecţie fiscală şi raport de constatare a specialistului din cadrul DNA, cât şi înscrisurile în
circumstanţiere depuse în timpul judecăţii, a relevat că inculpatele F.I. şi M. A. A., sunt autori vizând
săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul
un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art.297 alin.(1) Cod penal rap. la art.132 din Legea
nr.78/2000 cu aplic art.5 alin.(1) Cod penal, iar inculpata R.D., are calitatea de instigator la săvârşirea
infracţiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru
altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art.47 C.pen. rap. la art.297 alin.(1) Cod penal rap. la
art.132 din Legea nr.78/2000 cu aplic art.5 alin.(1) Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, constatăm astfel că, potrivit fişelor postului,
inculpatele F.I. şi M.A.A. aveau printre altele următoarele atribuțiuni:efectuează inspecţii fiscale
35
36
la persoane juridice şi fizice, verifică legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi

exactitatea îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectarea prevederilor legislaţiei fiscale şi
contabile, verificarea sau stabilirea după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor
de plată şi a accesoriilor aferente acestora;constată şi investighează fiscal toate actele şi faptele ce
rezultă din activitatea contribuabilului supus' inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi
conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în
vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale; analizează şi evaluează
informaţiile fiscale în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte
surse; sancţionează potrivit legii, faptele constatate şi dispune măsuri pentru prevenirea şi combaterea
abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale;discută constatările şi solicită explicaţii scrise de la
reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii acestora, după caz;reverifică anumite
perioade ca urmare a apariţiei unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data
efectuării verificărilor, care influenţează rezultatele acestora;stabileşte corect bazele de impunere,
diferenţele datorate în plus sau în minus faţă de creanţa fiscală datorată şi/sau stabilită la momentul
începerii inspecţiei fiscale.
Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din OG nr.92/2003 - Codul de procedură fiscală,
inspecţia fiscală are ca obiect „verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii
şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale si
contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor
de plată şi a accesoriilor aferente acestora."
Conform art.94 alin. (2) din OG nr.92/2003 - Codul de procedură fiscală, inspecţia
fiscală are următoarele atribuţii:
-a) constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultând din
activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea
declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii
de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
-b)analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării
declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;
-c) sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri <pentru
prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale.
De asemenea, potrivit art.94 alin.3 din OUG nr.92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiilor prevăzute la alin. (2) organul de inspecţie fiscală va
proceda la:
-a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
-b) verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa
contabilă a contribuabilului;
-c) discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai
contribuabililor sau împuterniciţii acestora, după caz;
-d) solicitarea de informaţii de la terţi;
-e) stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenţelor datorate în plus sau în minus,
după caz, faţă de creanţa fiscală declarată şi/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecţiei
fiscale;
-f) stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată, precum şi a obligaţiilor fiscale
accesorii aferente acestora',
-g) verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile;
-h) dispunerea măsurilor asigurătorii în condiţiile legii;
- i) efectuarea de investigaţii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);
-j) aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale;
-k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.
Din cele de mai sus rezultă că normele legale privind inspecţia fiscală au fost preluate şi
în atribuţiile ce se regăsesc în fişele postului ale inculpatelor F.I. şi M.A.A.
36
37
In conformitate cu art. 105 alin. l din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, inspecţia fiscală are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care
sunt relevante pentru impunere.
Contrar tuturor acestor dispoziţii legale şi atribuţiilor din fişele postului, inculpatele F.I.
şi M.A.A., deşi au luat cunoştinţă pe parcursul inspecţiei fiscale efectuate la SC E. L. M. SRL privind
înregistrarea în contabilitatea societăţii inspectate de achiziţii de materiale de construcţii şi diverse care
nu au fost cumpărate în scopul operaţiunilor taxabile, de achiziţii nejustificate de piese de schimb, de
achiziţii pe bază de facturi prezentate în copie, de achiziţii de prestări servicii nejustificate prin situaţii
de lucrări, devize, de achiziţii de parchet, pervaz care nu au fost folosite la amenajarea sediului social,
nu le-au reconsiderat potrivit H.G. nr. 44/2004 - Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal ca
fiind cheltuieli nedeductibile.
Potrivit acestor norme metodologice, printre altele, nu sunt deductibile cheltuielile
înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se
facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.
Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte
prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat
între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a
serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii
de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul
activităţilor desfăşurate.
Astfel, din probele administrate a rezultat că cele 2 inculpate nu şi-au îndeplinit cu
intenţie sarcinile de serviciu privind stabilirea corectă a bazei de impozitare, a diferenţelor datorate în
plus de societatea controlată faţă de creanţa fiscală declarată la momentul începerii inspecţiei fiscale
atât în ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată cât şi impozitul pe venit datorate suplimentar aferente
achiziţiilor precizate mai sus.
În mod judicios, a stabilit instanţa de fond că, probele administrate au atestat că,
infracţiunea de abuz în serviciu pentru care inculpatele F.I. şi M.A.A. sunt cercetate în prezenta cauză
a fost săvârşită după ce inculpatele au primit cu titlu de mită sume de bani, iar rezoluţia infracţională
pentru săvârşirea acestei fapte a fost una distinctă, constând în aceea că în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, cu ştiinţă nu au îndeplinit dispoziţiile legale prevăzute în OG nr.92/2003 privind Codul de
procedură fiscală referitoare la inspecţia fiscală efectuată la SC E. L. M. SRL, favorizând această
societate comercială care a obţinut un folos necuvenit prin scutirea de debitele datorate statului şi
prejudiciind în acelaşi timp bugetul de stat.
În mod corect, instanţa de fond a respins aşadar cererea vizând schimbarea încadrării
juridice a faptelor pentru care au fost trimise în judecată, în infracţiunea prev. de art. 17 lit. c din Legea
nr. 78/2000, cu referire la art. 321 C.p., deoarece inculpatele, în calitatea lor de funcţionar public, în
exercitarea atribuţiilor de serviciu, au îndeplinit un act în mod defectuos şi prin aceasta au cauzat un
prejudiciu la fondul consolidat al statului.
Aşa cum s-a precizat mai sus, în dosarul cu nr. 219/P/2012, inculpatele au fost trimise în
judecată pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora, iar prin hotărârea nr. 342/2013 din 11.04.2013
a Tribunalului Argeş, Secţia penală, pronunţată în dosarul cu nr. 25066/109/2012, inculpatele au fost
condamnate pentru infracţiunile pentru care au fost trimise în judecată, instanţa de judecată dispunând
totodată anularea raportului de inspecţie fiscală nr. 1812/23.11.2012 al DGFP Argeş - Activitatea de
Inspecţie Fiscală, Serviciul Inspecţie Fiscală nr. 3, întocmit de inculpatele F.I. şi M.A.A., cu menţiunea
că hotărârea Tribunalului Argeş a rămas definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din
data de 06.06.2014 pronunţată în dosarul nr. 25066/109/2012.
După anularea raportului de inspecţie fiscală nr. 1812/23.11.2012 al DGFP Argeş -
Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul Inspecţie Fiscală nr.3, întocmit de inculpatele F.I. şi M.A.A.,
ANAF - DGRFP Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş - Activitatea de
Inspecţie Fiscală, a procedat la efectuarea unei alte inspecţii fiscale la SC E. L. M. SRL având aceleaşi
37
38
obiective şi aceeaşi perioadă pentru care s-a efectuat inspecţia, întocmindu-se cu această ocazie
raportul de inspecţie fiscală nr.F-AG1211/12.09.2013.
In urma inspecţiei fiscale efectuate, echipa de inspecţie, verificând aceeaşi perioadă în
care SC E. L. M. SRL şi-a desfăşurat activitatea şi aceleaşi documente, a constatat mai multe nereguli
de ordin financiar fiscal, aspecte pe care de altfel le constataseră şi inculpatele F.I. şi M.A.A., cu
deosebirea că acestea din urmă, cu intenţie, nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu şi nu au menţionat
în raportul de inspecţie fiscală toate neregulile constatate.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, o parte din aspectele de natură financiar- fiscală pe care
le-a identificat şi menţionat în raportul de inspecţie fiscală noua echipă de control, au fost identificate
şi de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în raportul întocmit de acesta în dosarul penal nr.
219/P/2012.
In acest sens, noua echipă de inspecţie fiscală, pe lângă activităţile comerciale
desfăşurate de SC E. L. M. SRL cu cele două societăţi comerciale inactive, a identificat în mod corect
şi alte abateri referitoare la achiziţii de materiale de construcţii şi diverse care nu erau achiziţionate în
scopul realizării operaţiunilor taxabile, achiziţia aferentă unor piese de schimb auto nejustificate pentru
autoturismele înregistrate pe această societate comercială cât şi a unor operaţiuni privind prestarea
unor servicii care nu au fost justificate prin situaţii de lucrări, devize, etc. aceste aspecte făcând referire
la facturile emise de către două societăţi comerciale.
De asemenea, în noul raport de inspecţie fiscală, echipa de control s-a referit şi la
achiziţiile de parchet, pervaz pentru care s-a calculat TVA cu drept de deducere, constatându-se că
aceste materiale nu au fost folosite la amenajarea sediului social al societăţii.
De altfel, aceste aspecte au fost identificate şi de inculpatele F.I. şi M.A.A.cu ocazia
controlului efectuat însă acestea, cu rea-credinţă, nu le-au menţionat în raportul de inspecţie fiscală,
scopul fiind acela de a favoriza societatea comercială controlată, iar ca urmare a controlului efectuat de
noua echipă de inspecţie fiscală a rezultat că SC E. L. M. SRL datora TVA suplimentar în sumă totală
de 61.699 lei la care se adăugau 17.678 lei majorări dobânzi şi 9.256 lei reprezentând penalităţi
întârziere cât şi impozit suplimentar pe profit în sumă de 14.465 lei la care se adaugă majorări dobânzi
şi 2.171 lei penalităţi întârziere la plată, iar ca urmare a noii inspecţii fiscale, societatea comercială
respectivă datorează suplimentar la plată către bugetul de stat suma totală de 76.164 lei majorări
dobânzi şi penalităţi de întârziere, comparativ cu suma totală de 32.366 lei TVA şi impozit suplimentar
fără majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere, stabilite de inculpatele F.I. şi M.A.A. în raportul de
inspecţie fiscală nr. F-AG1812/23.11.2012.
Din cele de mai sus, rezultă că prin exercitarea în mod abuziv a atribuţiilor de serviciu,
la instigarea inculpatei R. D., inculpatele F.I. şi M.A.A., nu au stabilit în mod corect debitele
suplimentare datorate de SC E.L.M. SRL cu ocazia inspecţiei fiscale, producând prejudiciul menționat
bugetului de stat, care se constituie ca folos necuvenit pentru societatea comercială controlată, cu
ştiinţă nu şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu prevăzute în fişa postului şi normele legale prevăzute de
art.94 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală referitoare la inspecţia fiscală, în sensul
că nu a stabilit în mod legal baza de impunere a societăţii controlate, deşi a constatat şi investigat sume
suplimentare aferente bazei de impunere declarate de contribuabil care generau obligaţii fiscale
suplimentare în sumă de 43.716 lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentare, nu le-a
reţinut în sarcina societăţii controlate, producând astfel o pagubă bugetului de stat cu această sumă,
care se constituie folos necuvenit pentru SC ELECTRIC LIGHT MADAN SRL, faptă care întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru
sine sau pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. şi ped. de art. 297 alin.(l) Cod penal rap. la art. 13
din Legea nr. 78/2000 cu aplic art.5 alin.(l) Cod penal.
Astfel, în acord cu instanţa de fond, consemnăm că situaţia de fapt a fost corect stabilită,
iar prin motivele de apel motivele formulate de inculpate se reiau argumentele şi punctele de vedere
prezentate la judecata în fond a cauzei, raportat la care, constatăm că, în mod corect au fost avute în
vedere toate piesele dosarului şi probele administrate atât de apărare cât şi de acuzare, constatând că,
în ceea ce priveşte situaţia de fapt descrisă în apel de inculpate personal şi prin avocaţi aleşi, nu există
elemente noi, care să contureze alte împrejurări factuale, ori care să impună schimbarea încadrării
38
39
juridice a faptelor aşa cum au fost pe larg expuse mai sus, cu consecinţa achitării inculpatelor, ori a
încetării procesului penal.
În plus, reluând analiza incidenței, în cauză, a principiului „ne bis in idem”, se constată
că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei hotărâri definitive în materie
penală, existența unei duble proceduri în materie penală de sancționare, iar ambele proceduri să fie
îndreptate împotriva aceleași persoane și să privească fapte identice sau fapte care sunt în mod
substanțial aceleași.
Astfel, deși există identitate între persoana ce face obiectul celor două proceduri
invocate, în speță inculpatele, nu există similitudine perfectă între faptele deduse celor „două”
proceduri penale, în ceea ce le privește pe acestea, faptele penale reținute în sarcina fiecăreia nefiind
deci identice, aşa cum se pretinde.
Așa cum s-a arătat în jurisprudența europeană, actele materiale din cele două cauze
penale trebuie să reprezinte un ansamblu de fapte indisolubil legate în timp, în spațiu, precum și prin
obiectul lor. În schimb dacă actele materiale nu formează un asemenea ansamblu, simpla împrejurare
că autorul a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale nu este suficientă pentru a asigura
existența unui ansamblu de circumstanțe concrete care să intre în sfera noțiunii de „aceleași fapte”
(Hotărârea din 9 martie 2006, Van Esbroeck, C-436/04, Hotărârea din 28 septembrie 2006, Gasparini
și alții, C-467/04, Hotărârea Van Straaten, C-150/05).
Conform art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului
„ 1.Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea
infracţiunii pentru care a fost deja achitat printr-o hotărâre definitiva conform legii si procedurii penale
ale acestui stat”. Dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedica redeschiderea procesului, conform
legii si procedurii penale a statului respectiv, daca fapte noi sau recent descoperite sau vreun viciu
fundamental in cadrul procedurii precedente sunt de natura sa afecteze hotărârea pronunţata; 3. Nicio
derogare de la prezentul articol nu este îngăduită, în temeiul art. 15 din Convenţie".
In privinţa condiţiilor de aplicare a dispoziţiilor mai sus citate, se arată că, pentru a
putea invoca dreptul pe care textul în discuţie îl consacră, persoana în cauză trebuie să fi suferit o
condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta cu privire la
care este din nou urmărit sau judecat (C. Bârsan Convenţia Europeana a Drepturilor Omului - Ediţia a
II-a pag 1859 Ed. CH BECK).
Textul art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului „se
aplică nu numai in cazurile in care inculpaţii sunt condamnaţi de doua ori, ci de asemenea, in cazurile
in care aceştia sunt urmăriţi penal de două ori. Această dispoziţie se aplică chiar si in cazul in care
persoana a fost urmărită doar in cadrul unei proceduri care „nu a condus la o condamnare" (CEDO
-Secţia I cauza Zigarella contra Italia din 03.10.2002).
Curtea a arătat, în raţionamentul său, în hotărârea sus invocată, că paragraful 1 al
articolului 4 din Protocolul nr. 7 nu are în vedere numai o dublă condamnare, ci şi o dublă urmărire
pentru aceleaşi fapte imputate unei persoane în caz contrar, nu ar mai fi fost necesar a se asocia în text
termenul „urmărit" celui de „condamnat". Totodată textul îşi găseşte aplicarea şi atunci când o
persoană a făcut obiectul unei urmăriri penale ce nu a condus la pronunţarea unei condamnări,
deoarece în materie penală principiul ne bis in idem este aplicabil indiferent dacă cel urmărit a fost
condamnat sau nu.
Se menţionează că, principiul ne bis in idem este consacrat în aceiaşi termeni, în art.50
din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi în art. 14 paragraful 7 din Pactul
International ONU privitor la drepturile civile si politice.
Tot in sensul că, art.4 al Protocolului nr. 7 nu vizează doar cazul unei duble condamnări,
ci si cazul unei duble urmăriri penale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunţat in mai
multe cauze, printre care Serguei Zolotonkhine contra Rusiei, hotărârea din 10.02.2009 - parag. 98.
Curtea a subliniat faptul ca articolul 4 din protocolul nr. 7 prevede trei garanţii distincte
si dispune ca nimeni:l) nu poate fi urmărit; 2)sau 3) condamnat de doua ori pentru aceleaşi fapte (cauza
Zolotonkine contra Rusiei- paragraful 110).
39
40
În consecinţa, se arată că devin aplicabile garanţiile prevăzute nu doar de art.6 in

materie penala (inclusiv prezumţia de nevinovăţie), ci si celelalte garanţii mai generale prevăzute de
art.7 din Convenţie, inclusiv principiul non bis in idem.
Mai mult, chiar si simplele contravenţii au intrat in câmpul de „aplicare al materiei
penale" din Convenţie şi ca urmare, o persoana sancţionată contravenţional nu poate fi cercetata penal
(chiar daca ar fi achitata) pentru aceeaşi faptă (CEDO 2376/03 Tsonyo Tsonev contra Bulgaria din
14.01.2010, cauza Ezeh si Connors contra Regatului Unit nr.39665/98 si cauza Ozturck contra
Germania din 21.02.1984).
În esenţă, interpretarea principiului in discuţie trebuie sa fie favorabilă autorului actelor
comise, ceea ce semnifică împrejurarea că, odată ce el a fost scos de sub urmărire penala, acesta sa nu
mai aibă temerea ca va fi pus din nou sub urmărire penală (Corneliu Bîrsan - Conventia Europeana a
Drepturilor Omului - Ediţia a II- pag.1688).
Așadar o legătură subiectivă între faptele care au făcut obiectul urmăririi penale înainte
de disjungerea dosarelor( dosarul penal nr.219/P/2012, care a fost soluţionat prin rechizitoriul din data
de 14 decembrie 2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor F.I. şi M.A.A. pentru
săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prev. şi ped. de art.254 alin.2 din vechiul Cod penal rap. la
art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 şi fals intelectual săvârşit în legătură cu infracţiunea de luare de mită,
faptă prev. şi ped de art.289 Cod penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 şi a inculpatei R. D.
pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art.257 din vechiul Cod penal rap. la
art.5 şi 6 din Legea nr.78/2000 şi complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă continuată,
faptă prev. şi ped. de art.26 din vechiul Cod penal rap. la art.254 alin.2 din vechiul Cod penal rap. la
art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, cu consecinţa
condamnării lor definitive, conform menţiunilor de mai sus, cât şi cele care fac obiectul dosarului de
faţă –infracţiunile prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 modificată
şi art. 47 Cod penal, rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000) nu
determină automat existența unei legături obiective între respectivele infracțiuni comise de inculpate,
fiecare în participaţia concretă menţionată, care sunt diferite din punct de vedere temporal, spațial,
precum și prin natura lor.
Conchidem acest lucru, plecând de la precizarea că România respectă Convenţia
Naţiunilor Unite împotriva corupţiei întocmai, exigenţele Convenţiei vizând exclusiv infracţiunile de
corupţie, prevăzute de Convenţie în mod expres, regăsite întocmai în dreptul nostru, în care asemenea
fapte sunt infracţionalizate numai dacă sunt intenţionate, iar făptuitorul a obţinut un folos pentru sine
sau pentru altul. Infracţiunea de abuz în serviciu face parte din grupa infracţiunilor de serviciu, iar nu
din grupa infracţiunilor de corupţie. Când subiecţii activi ai infracţiunii de abuz în serviciu şi ai
infracţiunii de uzurpare a funcţiei sunt persoanele vizate de Legea nr. 78/2000 privind prevenirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, cele două infracţiuni sunt „asimilate” celor de corupţie, prin voinţa
legiuitorului, sancţionarea lor în condiţiile Legii nr. 78/2000 fiind condiţionată de realizarea de către
făptuitor a unui folos pentru sine ori pentru altul (art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi
completările ulterioare).
Prin urmare, raportat la incidența principiului ne bis in idem invocat de inculpate,față de
infracțiunile de luare de mită și fals intelectual pentru care au fost condamnate anterior, reţinem astfel
că reglementarea distinctă a grupei infracțiunilor de serviciu, în raport cu grupa infracțiunilor de
corupție subliniază ca supramăsură intenția legiuitorului de a atribui celor două grupe de infracțiuni
câte un obiect juridic specific și, implicit, diferit, fapt de natură a produce o serie de consecințe juridice
în planul aplicării dreptului, precum, posibilitatea existenței, reținerii unui concurs de infracțiuni între
infracțiunile din grupa celor de serviciu și infracțiunile din grupa celor de corupție, ceea ce înseamnă
că legiuitorul noului cod a atenuat caracterul subsidiar al infracțiunii de abuz în serviciu (art. 297 C.
pen.), această infracțiune putând fi săvârșită în concurs cu infracțiunile de corupție, împrejurare care,
deopotrivă, este de natură să accentueze regimul sancționator în ipoteza în care în discuție intră și o
infracțiune de corupție și, în acest fel, legiuitorul a răspuns și exigențelor Convenției Națiunilor Unite
împotriva corupției.
40
41
Constatăm așadar că luarea de mită este o infracţiune simplă, iar nu complexă (deci nu
absoarbe abuzul în serviciu), iar, pe de altă parte, este nefiresc să existe un identic tratament juridic,
indiferent dacă funcţionarul acţionează legal sau ilegal. O atare chestiune se ridică, în special, în cazul
celei de a doua variante tip (art. 289 alin. 2 C. pen.), în care infracţiunea subzistă, numai dacă folosul a
fost cerut ori primit într-un scop ilicit (pentru neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act sau,
pentru efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu ale funcţionarului).
În fine, mai subliniem că, după primirea folosului, restituirea lui nu înlătură existenţa
infracţiunii, iar în ceea ce privește urmarea imediată, luarea de mită este o infracţiune formală, de
simplă acţiune, în care urmarea constă într-o stare de pericol și raportul de cauzalitate se prezumă, cu
mențiunea că elementul subiectiv îmbracă forma intenţiei, care poate fi directă sau indirectă.
Astfel, luarea de mită nu absoarbe în conţinutul său şi infracţiunea de abuz în serviciu,
neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unei atribuţii de serviciu nu constituie elementul material
propriu unei infracţiuni determinate, o asemenea faptă fiind comună mai multor infracţiuni de serviciu,
cum sunt cele de abuz prevăzute şi pedepsite de art. 246, art. 247 şi art. 248 C. pen..
Luarea de mită nu este o infracţiune complexă, ea se consumă în momentul în care
funcţionarul a primit, pretins bani şi alte foloase, a acceptat sau nu a respins promisiunea acestora,
structura infracţiunii de luare de mită fiind concepută ca o complexitate legală şi există chiar dacă
abuzul în serviciu nu s-ar săvârşi.
Infracţiunea de luare de mită şi cea de abuz în serviciu se deosebesc şi din punct de
vedere al laturii obiective, astfel încât, între acestea nu poate exista un raport de la gen la specie care să
permită concluzia că luarea de mită reprezintă o modalitate concretă a abuzului în serviciu.
Pe de altă parte, infracţiunile de abuz în serviciu au caracter subsidiar în raport cu
celelalte infracţiuni de serviciu, ceea ce înseamnă că fapta va fi încadrată juridic penal, ca atare, numai
dacă nu este incriminată prin alte prevederi ale legii penale, reținându-se că potrivit art. 13/2 din Legea
nr. 78/2000 (art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 a fost introdus prin Legea nr. 521/2004 de modificare a
art. 13 şi art. 17 din Legea nr. 78/2000 publicată în M. Of. nr. 1123 din 29 noiembrie 2004 şi a intrat în
vigoare la data de 02 decembrie 2004) este pedepsită infracţiunea de "abuz în serviciu contra
intereselor publice", infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" şi infracţiunea de
"abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru
altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial".Chiar dacă este vorba de un funcţionar public care
săvârşeşte fapta în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, ceea ce deosebeşte infracţiunile de abuz în
serviciu C. pen. faţă de cele prevăzute în Legea nr. 78/2000 îl constituie condiţionarea obţinerii de
către funcţionarul public, pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial.
Obiectul juridic diferit al infracţiunilor de serviciu, în raport cu infracţiunile de corupţie
are importanţă şi cu privire la exigenţele reglementărilor în materie dacă în materia reglementărilor
vizând infracţiunile de serviciu nu există standarde unitare europene sau standarde impuse de alte
reglementări internaţionale, în domeniul infracţiunilor de corupţie asemenea standarde există, context
în care amintim Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, menţionată, ratificată de România prin
Legea nr. 365/15 septembrie 2004, aşa cum am arătat anterior.
În altă ordine de idei, actualul Cod penal intrat în vigoare la 01.02.2014, dedica titlul VI
intitulat,,infracțiuni de fals”, prin care incriminează infracțiunile săvârșite cu vinovăție și care sunt de
natura să aducă atingere încrederii publice acordate anumitor lucruri, însemne sau înscrisuri cărora li
se atribuie din punct de vedere juridic însușirea de a exprima adevărul. Din punct de vedere al
modificărilor aduse de noul Cod Penal, în cazul infracțiunii de fals intelectual, s-a introdus sintagma,,
funcționar public” în loc de funcționar, celelalte aspecte au rămas neschimbate.
Infracțiunea de ,,fals intelectual” potrivit art.321 din Codul Penal, constă în falsificarea
unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar public aflat în exercițiul
atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin
omisiunea cu știința de a insera unele date sau împrejurări. Astfel exista infracțiunea de fals intelectual
atunci când funcționarul întocmește un proces-verbal de contravenție nereal ori consemnează un fapt
neadevărat si anume ca la constatarea contravenției a asistat si o alta persoana, sau atunci când în
ambele situații, semnează în fals pe martorul asistent, ori daca trece în listele de inventar cantități mai
41
42
mari decât cele din realitate. Conţinutul unui înscris oficial poate fi denaturat chiar în momentul
întocmirii acestuia de către un funcţionar care se află în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu şi care
este competent potrivit legii de a emite acel înscris.
Omisiunea este acea inacțiune a făptuitorului care omite cu buna știința, sa consemneze,
sa înregistreze unele date sau împrejurări veridice de care el a luat cunoștința si pe care avea obligația
să le menționeze în cuprinsul înscrisului oficial.
În consecință, înscrisul oficial falsificat este valabil din punct de vedere al
condițiilor prevăzute de lege pentru valabilitatea unui act juridic si din punct de vedere al celui care l-a
emis, însă adevărul este denaturat din punct de vedere al conținutului sau, constând în fapte date sau
împrejurări pe care acest înscris trebuie sa le probeze. Subiectul activ special al infracțiunii de fals
intelectual este calificat, în sensul ca acesta nu poate fi decât o persoana care are calitatea de
funcționar si săvârșește fapta in exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, iar noțiunea de funcționar public
în sensul legii penale din art.175 cod penal, reprezintă persoana care cu titlu permanent sau temporar,
cu sau fără remunerație: exercita atribuții si responsabilități stabilite în temeiul legii, în scopul
realizării prerogativelor puterii executive; exercita o funcție de demnitate publica sau o funcție.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea fi subiect activ
al unei infracţiuni sunt: să fie persoană fizică; persoana să fi împlinit vârsta de 14 ani – până la această
vârstă operează prezumţia absolută a inexistenţei discernământului, între 14-16 ani, răspunderea penală
este condiţionată de existenţa discernământului care se prezumă cu nu există (prezumţie relativă). Ca
atare pentru a avea loc răspunderea penală, aceasta trebuie dovedită pentru fiecare caz în parte;
discernământul – nefiind definit de lege, constă în capacitatea biopsihică a persoanei, din punct de
vedere penal, de a acţiona în cunoştinţă de cauză, în sensul că îşi dă seama de acţiunea (inacţiunea) sa
şi de urmările ei periculoase şi poate fi stăpână pe voinţa sa în raport cu acţiunea (inacţiunea )
concretă:publica de orice natura, exercita singura sau împreuna cu alte persoane, în cadrul unei regii
autonome, al cărui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de
stat, atribuții legate de realizare obiectului de activitate al acesteia; de asemenea este considerat
funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru
care a fost investita de autoritățile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora
cu privire la îndeplinirea serviciului public.
În cazul infracțiunii de fals intelectual putem vorbi de existenta a doua subiecte pasive
împotriva cărora se îndreaptă acțiunea periculoasa si care sunt prejudiciate prin săvârșirea unei
infracțiuni de fals intelectual. Subiect pasiv principal al infracțiunii este statul prejudiciat prin slăbirea
încrederii in înscrisurile oficiale, precum si autoritatea publica, instituția publica, instituția sau
persoana juridica de la care emana înscrisul. Subiect pasiv secundar al infracțiunii este persoana fizica
sau juridica ale cărei interese au fost prejudiciate in urma săvârșirii de către subiectul activ al
infracțiunii.
În analiza condițiilor preexistente trebuie sa avem în vedere si împrejurări ca timpul si
locul săvârșirii infracțiunii. Acestea sunt prezente cu ocazia comiterii unei infracțiuni concrete,
deoarece existenta ei nu poate fi conceputa în afara locului si timpului. Legea nu cere condiții speciale
de loc în ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual. Referitor însă la timpul săvârșirii infracțiunii
exista o condiție de timp intrinseca acțiunii incriminate, în sensul că falsul intelectual se comite cu
prilejul întocmirii unui act oficial, iar orice operațiuni de alterare care s-ar efectua ulterior finalizării
înscrisului vor constitui acte componente ale unei alte infracțiuni, respectiv fals material în înscrisuri
oficiale.
Ori în cazul de faţă, procedura urmată de inculpatele F.I. şi M.A.A. cu ocazia
controlului efectuat când acestea, cu rea-credinţă, nu au efectuat corect şi complet în parametrii
competenţei conferiţi de calitatea de funcţionar public, controlul fiscal dispus în sarcina lor,
nemenţionând datele reale ale inspecţiei realizate în raportul de inspecţie fiscală, scopul fiind acela de
a favoriza societatea comercială controlată, precum şi modalitatea în care ulterior, dar şi maniera în
care chiar au întocmit raportul de inspecţie fiscală nr.F-AG1812/23.11.2012, se delimitează clar din
punct de vedere temporal, spațial, precum și prin natura lor.
42
43
În consecință, nu pot fi reținute ca fiind întrunite condițiile vizând incidența, în cauză, a

principiului „ne bis in idem”, raportat la care se constată că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele
condiții: existența unei hotărâri definitive în materie penală, existența unei duble proceduri în materie
penală de sancționare, iar ambele proceduri să fie îndreptate împotriva aceleași persoane și să
privească fapte identice sau fapte care sunt în mod substanțial aceleași.
Astfel, deși există identitate între persoana ce face obiectul celor două proceduri
invocate, în speță inculpatele, nu există similitudine perfectă între faptele deduse celor „două”
proceduri penale, în ceea ce le privește pe acestea, faptele penale reținute în sarcina fiecăreia nefiind
identice, dat fiind că actele materiale din cele două cauze penale trebuie să reprezinte un ansamblu de
fapte indisolubil legate în timp, în spațiu, precum și prin obiectul lor, iar dacă în schimb dacă actele
materiale nu formează un asemenea ansamblu, simpla împrejurare că autorul a acționat în baza
aceleiași rezoluții infracționale nu este suficientă pentru a asigura existența unui ansamblu de
circumstanțe concrete care să intre în sfera noțiunii de „aceleași fapte”.
În acelaşi sens, apărarea inculpatei R. D., în sensul inexistenţei infracţiunii de abuz în
serviciu, în forma instigării reţinute în sarcina sa, este nefondată, dat fiind că, în completarea celor deja
expuse, notăm că faptele de participaţie penală secundară, complicitate şi/sau instigarea, nu constituie
infracţiuni autonome, ci sunt legate, condiţionate, de activitatea autorului şi de săvârşirea de către
acesta a unei fapte penale pedepsibile în concret ( Tribunalul Suprem - Secţia Penală, Decizia 1023 din
anul 1983, citată în manualul Drept penal român, autori C.B. şi C.M., Casa de editură „ Şansa" S.R.L -
Bucureşti, 199, pg. 251), iar în privinţa autorilor probatoriul administrat a răsturnat prezumţia de
nevinovăţie, constatând că nu există niciun dubiu cu privire la vinovăţia inculpatelor F.I. şi M.A.A.,
fiind dovedită dincolo de orice îndoială.
Este certă implicarea inculpatei R. D., date fiind convorbirile ambientale înregistrate,
dar şi celelalte probe administrate, aflate la dosarul cauzei, care atestă cu certitudine că inculpata R.D.,
după ce în prealabil le-a remis sume de bani celor 2 inculpate, respectiv F.I. şi M.A.A., acestea din
urmă, cu toate că au constatat mai multe nereguli la firma administrată de martorul denunţător, nu le-
au luat în considerare pe toate, favorizând SC E. L. M. SRL, care a obţinut un folos necuvenit,
inculpata R.D. comunicându-i denunţătorului toate aspectele favorabile ori nefavorabile acestuia ca
urmare a controlului declanşat, dar şi sugerându-i cum să abordeze cele două funcţionare în sensul
dorit şi mai ales ce anume să le pretindă să se consemneze în actul de control, în sensul de a nu stabili
în mod corect, real, impozitul şi taxa pe valoare adăugată suplimentare.
Prin urmare, din discuţiile pe care inculpatele F.I. şi M.A.A. le-au avut cu martorul
denunţător M. D., administrator al SC E. L. M. SRL, rezultă că cele două i-au adus la cunoştinţă
martorului denunţător că au mai identificat şi alte nereguli de ordin fiscal însă conform înţelegerii, nu
le-au luat în considerare, astfel cum reiese din convorbirile purtate şi înregistrate în mediul ambiental
la data de 19.11.2012 între martorul denunţător M. D. şi inculpatele F.I. şi M.A.A., în sensul că cele 2
inculpate au identificat mai multe nereguli însă vor consemna în raportul de inspecţie fiscală numai
acele nereguli care nu puteau fi ascunse, cu referire la tranzacţiile comerciale dintre cele 2 societăţi
comerciale inactive cu SC E. L. M. SRL.
În consecinţă, instanţa de fond a soluţionat corect latura penală a cauzei, dispunând
condamnarea inculpatelor pentru infracţiunile deduse judecăţii și ţinând seama de faptul că în virtutea
principiului inevitabilităţii şi indispensabilităţii, potrivit cărora inculpatul trebuie să răspundă penal
pentru infracţiunile săvârşite şi să suporte în scopul constrângerii şi prevenirii reiterării în viitor a
acestor abateri sau incorectitudini, tratamentul punitiv instituit, iar la proporţionalizarea pedepsei
retributive se are în vedere periculozitatea reală a faptelor, desprinsă cu preponderenţă din modul,
mijloacele şi împrejurările de comitere, dar mai ales urmările produse, Curtea constată aşadar că,
pedeapsa principală aplicată fiecărei inculpate este proporţională în raport de gravitatea faptelor
comise şi modalitatea concretă în care a acţionat şi în aceeaşi măsură şi pedepsele complementare şi
accesorii aplicate.
Astfel, reţinând astfel gravitatea faptei comise de fiecare inculpată şi având în vedere
contextul în care s-a acţionat individual şi conjugat, dar şi starea de pericol creată faţă de valorile
sociale ocrotite de norma de drept, apreciem că intervenţia statului prin autorităţile responsabile în
43
44
acest sens, trebuie să fie fermă şi, cu ajutorul pârghiilor legale, să stopeze ferm astfel de activităţi
infracţionale, iar în virtutea principiului inevitabilităţii şi indispensabilităţii, acestea trebuie să
răspundă penal pentru infracţiunile săvârşite şi să suporte în scopul constrângerii şi prevenirii reiterării
în viitor a acestor abateri sau incorectitudini, tratamentul punitiv instituit.
Curtea constată de asemenea, în acord cu instanţa de fond, că raportat la specificul
cauzei şi ţinând cont de situaţia juridică a fiecărei inculpate, analiza incidenţei legii mai favorabile,
conform art.5 C.pen. este corectă, atât în ceea ce privește pedepsele aplicate, dar şi ca modalitate de
individualizare a pedepsei respective, scopul preventiv-educativ şi retributiv putând fi atins şi fără
executarea în condiţii de privare de libertate, ţinând cont de vârsta fiecărei inculpate şi de faptul că au
capacitatea necesară de a conştientiza gravitatea încălcării normelor penale enunţate, sens în care, va
menţine dispoziţiile art. 86/1 Cod penal anterior, privind suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei, cu toate consecinţele, inclusiv termenele de supraveghere de 5 ani, conform celor statuate şi
impuse de instanţa de fond.
În ceea ce priveşte însă soluţia dată pe latura civilă a cauzei, Curtea va constata că în
mod greşit s-a dispus obligarea în solidar a inculpatelor la plata despăgubirilor civile în sumă de
43.716 lei, la care se adaugă penalităţile, majorările de întârziere şi accesoriile aferente debitului.
Reţinem aşadar că, prin adresa nr.1/29/113983/29.04.2016, Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia
Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a comunicat că se constituie parte civilă în cauză faţă de
inculpatele F.I. şi M.A.A. cu suma totală de 67.610 lei şi a accesoriilor aferente debitului.
Din documentul ataşat adresei menţionate rezultă că debitul total de 67.610 lei este
constituit din prejudiciul efectiv produs de cele două inculpate, în sumă de 43.716 lei, cu ocazia
inspecţiei fiscale la SC E. L. M. SRL, la care s-au adăugat penalităţi şi majorări de întârziere.
In vederea recuperării prejudiciului în sumă de 43.716 lei cauzat de cele 3 inculpate prin
săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate, prin ordonanţa cu nr.237/P/2012 din 11 aprilie 2016 s-a
dispus în baza disp. art. 249 alin. l Cod procedură penală, instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului
până la concurenţa sumei de 43.716 lei asupra unor bunuri imobile aparţinând inculpatelor F.I. şi
M.A.A.
Din verificările efectuate a rezultat că inculpata M.A.A. nu figurează înregistrată în
evidenţele fiscale cu bunuri mobile sau imobile supuse taxelor şi impozitelor locale.
La data de 14 aprilie 2016 s-a aplicat sechestru penal asupra imobilului situat în
municipiul Câmpulung, aparţinând inculpatei F.I. şi asupra imobilului - apartament situat în mun.
Câmpulung, aparţinând inculpatei R.D.
Cu ocazia aplicării sechestrului penal, organul judiciar care a aplicat măsura a atras
atenţia celor două inculpate că până la soluţionarea definitivă a cauzei, nu au voie să aducă modificări
bunurilor sechestrate, să le schimbe destinaţia sau să le înstrăineze sub orice formă.
Sechestrele penale aplicate pentru cele 2 imobile descrise mai sus au fost înscrise în
cartea funciară conform încheierilor transmise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş -
Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Câmpulung.
Curtea constată însă, impunerea pe debitul indicat s-a realizat deja în sarcina SC E.L.M.
SRL, respectiv față de denunțător, astfel că nu se mai impune obligarea la plata acestui prejudiciu şi
în sarcina inculpatelor, statul prin ANAF neputând face executarea acestei obligaţii încă o dată.
Chestiunea în sine nu vizează așadar , doar maniera în care se poate pune în executare
aceste dispoziții, așa cum s-a invocat de procuror, ci reprezintă un aspect de acuratețe juridică și prin
urmare, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C. proc. pen., va admite apelurile declarate de cele trei inculpate
împotriva sentinţei penale nr.578/14.12.2017 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr.
2581/109/2016, va desfiinţa în parte sentinţa penală şi rejudecând, va înlătura obligarea, în solidar, a
celor trei inculpate la plata despăgubirilor civile în sumă de 43.716 lei, la care se adaugă penalităţile,
majorările de întârziere şi accesoriile aferente debitului.
Întrucât la examinarea din oficiu a cauzei nu s-au constatat nulităţi de ordine publică,
care să afecteze legalitatea sentinţei şi pentru considerentele expuse anterior, va menţine celelalte
dispoziţii ale sentinţei, inclusiv măsurile asigurătorii instituite în cauză.
44
45
Într-o primă opinie, se apreciază că, există autoritate de lucru judecat.

În a doua opinie, se apreciază că, nu există autoritate de lucru judecat.
IV. Judecarea pe cale separată a unor/unui act material component al

infracţiunii continuate, în condiţiile în care cu privire la celelalte acte materiale s-a pronunţat o
hotărâre definitivă de condamnare a inculpatului

4.2. Subcategoria: Drept penal şi Drept procesual penal
4.3. Obiect ECRIS – Orice obiect
4.4. Act normativ – Codul penal şi Codul de procedură penală
4.5. Articole aplicabile – Art. 43 Cod penal 1968; Legea nr. 241/2005; art. 41 Cod
penal 1968; art. 396 Cod procedură penală; art. 64 Cod penal; art. 26 Cod penal 1968.
ABSTRACT
OPINIA MAJORITARĂ este în sensul că trebuie să se pună în discuţie, din oficiu,
situaţia juridică particulară a inculpatului, urmând a se clarifica dacă este un alt act material component
al infracţiunii continuate şi dacă sunt incidente dispoziţiile art. 37 Cod penal.
ARGUMENTE
Prin decizia penală nr. 1032/A din data de 19 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de
Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, din data de 19 noiembrie 2018, s-au
admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi de inculpaţii P.Ş.C., B.V.C.
şi T.G., împotriva sentinţei penale nr. 1 din data de 03 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea
în dosarul nr. 3012/90/2016.
S-a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând, s-au dispus următoarele:
S-a înlăturat constatarea primei instanţe referitoare la neîndeplinirea condiţiilor cerute
pentru existenţa infracţiunii continuate.
I. În baza art. 43 din Cp 1968, se constată că faptele pentru care inculpatul P. Ş. C. a fost
trimis în judecată în prezenta cauză şi faptele pentru ca a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani
închisoare prin Sentinţa Penală nr. 35 din 05.03.2014 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul
4253/90/2013, definitivă prin Decizia Penală nr. 551/A din 16.10.2014, pentru săvârşirea infracţiunii
prev. de art.9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp 1968 şi art. 5 din Cp (parte
responsabilă civilmente SC M. SRL) intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni de evaziune fiscală prev. de
art. 9 alin 1. lit. c şi alin. 2 din Legea 241/2005 .
În baza art. 43 din Cp 1968, se anulează în parte Sentinţa Penală nr. 35 din 05.03.2014
pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul 4253/90/2013 în ceea ce priveşte condamnarea inculpatului
la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b şi g din Cp
pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1. lit. c
din Legea 241/2005. cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp 1968 şi art. 5 din Cp (parte responsabilă civilmente
SC M. SRL.)
În baza art. 9 alin 1. lit. c şi alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplic art. 41 alin. 2 şi art. 43
din Cp 1968, art. 396 alin. 10 din Cpp şi art. 5 din Cp a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6
luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b şi c din CP ca
pedeapsă complementară ( pentru 85 de acte materiale ).
S-a înlăturat din operaţiunea de contopire realizată de prima instanţă, cu privire la
inculpat, pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor
prevăzut de art. 66 lit. a , b şi g din Cp pentru o perioadă de 4 ani, aplicate prin Sentinţa Penală nr. 35
din 05.03.2014 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul 4253/90/2013, definitivă prin Decizia Penală
nr. 551/A din 16.10.2014, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1. lit. c
SC M. SRL.)
45
46
II. În baza art. 43 din Cp 1968 se constată că faptele pentru care inculpatul B.V.C. a fost
trimis în judecată în prezenta cauză şi faptele pentru ca a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani
închisoare prin Sentinţa Penală nr. 35 din 05.03.2014 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul
În baza art. 43 din Cp 1968 se anulează în parte Sentinţa Penală nr. 35 din 05.03.2014
la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a , b şi g din Cp
pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1. lit. c
SC M. SRL.)
din Cp 1968, art. 396 alin. 10 din Cpp şi art. 5 din Cp a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6
luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b şi c din CP ca
inculpatul B.V.C., pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea
drepturilor prevăzut de art. 66 lit. a , b şi g din Cp pentru o perioadă de 4 ani, aplicate prin Sentinţa
Penală nr. 35 din 05.03.2014 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul 4253/90/2013, definitivă prin
Decizia Penală nr. 551/A din 16.10.2014, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.
9 alin 1. lit. c din Legea 241/2005. cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp 1968 şi art. 5 din Cp (parte
responsabilă civilmente SC M. SRL.)
III. În baza art. 43 din Cp 1968 se constată că faptele pentru care inculpatul T. G. a fost
trimis în judecată în prezenta cauză şi faptele pentru ca a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare
prin Sentinţa Penală nr. 35 din 05.03.2014 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul 4253/90/2013,
definitivă prin Decizia Penală nr. 551/A din 16.10.2014, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26
Cp 1968 rap. la art. 9 alin 1. lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp 1968 şi art. 5 din
Cp (parte responsabilă civilmente SC M. SRL) intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni de evaziune
fiscală prev. de art. 26 din Cp 1968 art. 9 alin 1. lit. c şi alin. 2 din Legea 241/2005 .
În baza art. 43 din Cp 1968 se anulează în parte Sentinţa Penală nr. 35 din 05.03.2014
la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a , b şi g din Cp
pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 26 Cp 1968 rap.
la art. 9 alin 1. lit. c din Legea 241/2005, cu aplic art. 41 alin. 2 Cp cu aplic. art. 5 Cp (parte
responsabilă civilmente SC M. SRL).
În baza prev. de art. 26 Cp 1968 rap. la art. 9 alin 1. lit. c şi alin. 2 din Legea
241/2005cu aplic art. 41 alin. 2 şi art. 43 din Cp 1968, art. 396 alin. 10 din Cpp şi art. 5 din Cp a
condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de
art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b şi c din CP ca pedeapsă complementară ( pentru 85 de acte materiale ).
inculpat, pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor
prevăzut de art. 66 lit. a , b şi g din Cp pentru o perioadă de 4 ani, aplicate prin Sentinţa Penală nr. 35
din 05.03.2014 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul 4253/90/2013, definitivă prin Decizia Penală
nr. 551/A din 16.10.2014, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 26 Cp 1968 rap.
la art. 9 alin 1. lit. c din Legea 241/2005, cu aplic art. 41 alin. 2 Cp cu aplic. art. 5 Cp (parte
responsabilă civilmente SC M. SRL).
Inculpatul T.G. urmează a executa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b şi c din CP pe o perioadă de 5 ani.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
46
47
Prin sentinţa penală nr. 1 din data de 03 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea,
s-a constatat că infracţiunilor pentru săvârşirea cărora au fost trimişi în judecată în cauza de faţă cei trei
inculpaţi, nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 din Noul Cod penal privind recalcularea pedepsei
pentru infracţiunea continuată sau complexă (art. 43 din Codul penal anterior) întrucât, în raport de
sentinţa penală nr. 35 din data de 05.03.2014, pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia penală în dosarul
nr. 4253/90/2013, definitivă prin decizia penală nr. 551/A din data 16.10.2014, pronunţată de Curtea de
Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 4253/90/2014(cu
modificările aduse prin această decizie), nu este îndeplinită una dintre condiţiile cerute pentru existenţa
infracţiunii continuate, rezoluţia unică presupunând existenţa aceleiaşi persoane, iar în caz de
participaţie, a aceloraşi persoane.
În baza art. 9 alin.1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplicarea art.
41 alin. 2 din Codul penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 5 Cod penal, a fost
condamnat inculpatul P. Ş. C., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, b şi c Cod penal, ca pedeapsă complementară (pentru un
număr de 41 acte materiale săvârşite în perioada august – noiembrie 2011 în calitate de administrator de
fapt al SC M. SRL), în condiţiile art. 57 din Codul penal anterior(art. 60 din NCP).
În baza art. 66 din Codul penal de la 1968, executarea pedepsei complementare a
interzicerii exercitării unor drepturi va începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală
sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.
În baza art. 71 din Codul penal anterior;, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor
prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a, b şi c din Codul penal anterior, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 865 alin. 1 raportat la art. art. 85 alin. 1 din Codul penal anterior, cu aplic. art.
15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal s-
a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi 4
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a, b şi c din Codul penal anterior, ca
pedeapsă complementară, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 111 din data de 30.09.2015,
pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia penală în dosarul nr. 495/90/2015, aşa cum a fost modificată
prin decizia penală nr. 355/A din data de 28 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 495/90/2015.
S-a descontopit această pedeapsă în pedepsele componente, după cum urmează:
- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64
alin.1 lit. a teza II-a, b şi c din Codul penal anterior, ca pedeapsă complementară – aplicată inculpatului
pentru infracţiunea prev. de art. art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplic. art. 41
alin. 2 din Codul penal anterior şi art. 5 Cod penal (fapta comisă în perioada aprilie - decembrie 2009, în
calitate de administrator de fapt al SC D. SRL ce a făcut obiectul dosarului nr.495/90/2015);
- 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b şi g
Cod penal, ca pedeapsă complementară, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea
nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 396 alin.10 C.proc.pen. şi art. 5 Cod penal;
- 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b şi
g Cod penal, ca pedeapsă complementară, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din
Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 5
Cod penal;
g Cod penal, ca pedeapsă complementară, aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 din
Codul penal anterior raportat la 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2
din Codul penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 5 Cod penal şi
- 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 din Codul penal
anterior, cu aplic. art. 41 alin. 2 din acelaşi cod, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 5 Cod
penal - pedepse aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 35 din data de 05.03.2014, pronunţată de
Tribunalul Vâlcea – Secţia penală în dosarul nr. 4253/90/2013, definitivă în ceea ce îl priveşte pe acest
inculpat prin decizia penală nr. 551/A din data 16.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti –Secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 4253/90/2014, (fapte comise în perioada
47
48
august 2011– februarie 2012, în calitate de administrator de fapt al SC M. SRL), pe care le-a repus în
individualitatea lor.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 111 din data de 30.09.2015, pronunţată de
Tribunalul Vâlcea – Secţia penală în dosarul nr. 495/90/2015, s-a stabilit că infracţiunile pentru care
inculpatul P.Ş.C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 35/2014 se află în concurs real cu
infracţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 495/90/2015.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 111/30.09.2015 s-a dispus anularea suspendării
executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 66 lit. a, b şi g din Noul Cod penal, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 36 raportat la art. 34 şi art. 35, toate din Codul penal anterior, cu aplicarea art.
10 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus contopirea pedepselor:
- de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1
lit. a teza II-a, b şi c din Codul penal anterior, ca pedeapsă complementară, aplicată inculpatului pentru
infracţiunea prev. de art. art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplic. art. 41 alin. 2
din Codul penal anterior şi art. 5 Cod penal(sentinţa penală nr. 111 din 30.09.2015);
- 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b şi g Cod penal,
ca pedeapsă complementară, aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea
nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 396 alin.10 C.proc.pen. şi art. 5 Cod penal;
- 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b şi g Cod
penal, ca pedeapsă complementară, aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din
Cod penal;
- 2 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b şi g Cod
penal, ca pedeapsă complementară, aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 din Codul
penal anterior raportat la 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2din
Codul penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 5 Cod penal şi
- 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 din Codul
penal din anul 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 din acelaşi cod, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi art.
5 Cod penal (sentinţa penală nr. 35 din data de 05.03.2014), cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi
5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, b şi c Cod penal, ca pedeapsă
complementară, aplicată în cauza de faţă şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3
ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, b şi c din
Codul penal anterior, ca pedeapsă complementară, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare.
În total inculpatul s-a dispus să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în condiţiile art. 57
din Codul penal anterior(art.60 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-
a, b şi c din Codul penal anterior, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 66 din Codul penal de la 1968, s-a dispus ca executarea pedepsei
complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, b şi c din Codul
penal anterior să înceapă după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de
pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.
În baza art. 71 din Codul penal anterior s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor
II. În baza art. 9 alin.1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplicarea art.
41 alin. 2 din Codul penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 5 Cod penal a fost
condamnat inculpatul B. V.C., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile art. 57 din Codul
penal anterior(art. 60 din NCP) şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.
a teza II-a, b şi c din Codul penal anterior, ca pedeapsă complementară (pentru un număr de 41 acte
materiale săvârşite în perioada august 2011 – noiembrie 2011 în calitate de administrator de drept al SC
M. SRL).
În baza art. 66 din Codul penal de la 1968 s-a dispus ca executarea pedepsei
48
49
penal anterior, să înceapă după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de
prev. de art. 64 alin.1lit.a teza II-a, b şi c din Codul penal anterior, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 86/5 alin. 1 raportat la art. art. 85 alin. 1 din Codul penal anterior, cu aplic.
art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul
penal s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani
închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.66 alin. 1 lit. a, b şi g din noul Cod
penal, ca pedeapsă complementară, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 35 din data de
05.03.2014, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia penală în dosarul nr. 4253/90/2013, definitivă faţă
de acest inculpat prin decizia penală nr. 551/A din data 16.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti
–Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 4253/90/2014.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării
drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g din noul Cod penal, ca pedeapsă complementară, în
pedepsele componente, după cum urmează:
Cod penal, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din
Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, art. 396 alin.10 C.proc.pen. şi art. 5
Cod penal;
g Cod penal, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din
Cod penal;
g Cod penal, ca pedeapsă complementară, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 din Codul penal
anterior raportat la 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul
penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 5 Cod penal şi
penal, pe care le repune în individualitatea lor.
10 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus contopirea pedepselor de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea
exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b şi g Cod penal, ca pedeapsă complementară, aplicată
inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, cu aplic.
art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, art. 396 alin.10 C.proc.pen. şi art. 5 Cod penal;
g Cod penal, ca pedeapsă complementară, pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.
241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 5 Cod penal;
g Cod penal, ca pedeapsă complementară, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 din Codul penal
anterior raportat la 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul
penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 5 Cod penal şi
penal, cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64
alin. 1 lit. a teza II-a, b şi c din Codul penal anterior şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea
mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64
alin. 1 lit. a teza II-a, b şi c din Codul penal anterior, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare.
În total, inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani închisoare în condiţiile art. 57 din Codul
penal anterior(art. 60 din NCP) şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. de art. 64
alin.1 lit. a teza II-a, b şi c din Codul penal anterior, ca pedeapsă complementară.
49
50
În baza art. 66 din Codul penal de la 1968, s-a dispus ca executarea pedepsei
III. În baza art. 26 din Codul penal anterior raportat la art. 9 alin.1 lit. c și alin. 2 din
Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și
art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul T. G., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile
art. 57 din Codul penal anterior (art. 60 din NCP) şi 6 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute
de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a, b şi c din Codul penal anterior (pentru un număr de 41 acte materiale
săvârşite în perioada august 2011 – noiembrie 2011 în calitate de contabil cu organizarea evidenţei
contabile la SC M. SRL).
În baza art. 86/5 alin. 1 raportat la art. art. 85 alin. 1 din Codul penal anterior, cu aplic.
art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul
penal s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani
închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a, b şi c din Codul
penal anterior, ca pedeapsă complementară, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 111 din data de
30.09.2015, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia penală în dosarul nr. 495/90/2015, aşa cum a fost
modificată prin decizia penală nr. 355/A din data de 28 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel
Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 495/90/2015.
S-a descontopit această pedeapsă în pedepsele componente, după cum urmează:
- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 26 din
Codul penal anterior raportat la art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplic. art. 41
alin. 2 din Codul penal anterior, art.396 alin. 10 C.proc.pen. şi art. 5 Cod penal(fapta comisă în perioada
aprilie - decembrie 2009 la SC D. SRL ce a făcut obiectul dosarului nr.495/90/2015);
- 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. 2
C.pen. rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din anul 1969, art. 5 C. pen. şi art. 396
alin. 10 C. proc. pen;
C.pen., aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 9 alin. 1 lit. c din
Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. 10 C. proc. pen.;
- 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b şig
Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. 10 C. proc. pen.(fapte
comise în perioada august 2011 – februarie 2012 în calitate de economist cu atribuţii de a organiza
evidenţa contabilă), pe care le-a repus în individualitatea lor.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 111 din data de 30.09.2015, pronunţată de
Tribunalul Vâlcea – Secţia penală în dosarul nr. 495/90/2015, s-a dispus anularea suspendării executării
sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 66 lit. a, b şi g din Noul Cod penal, ca pedeapsă complementară.
50
51
În baza art. 865 alin. 1 raportat la art. art. 85 alin. 1 din Codul penal anterior, cu aplic. art.
15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal s-
a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare şi 3 ani
interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a , b şi c din Codul penal anterior, ca
pedeapsă complementară, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 31 din 15.02.2017, pronunţată de
Tribunalul Vâlcea - Secţia penală în dosarul nr. 2003/90/2016, definitivă prin decizia penală nr. nr.
503/A din data de 22 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu
minori şi de familie(faptă comisă în aceiaşi calitate la SC M.A. SRL în perioada septembrie 2009 –
februarie 2010).
S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală
nr. 35/ 05.03.2014, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia penală în dosarul nr. 4253/90/2013, aşa
cum a fost modificată prin decizia penală nr. 551/A din data 16.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel
Piteşti –Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 4253/90/2014; sentinţa
penală nr. 111 din data de 30.09.2015, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia penală în dosarul nr.
495/90/2015, aşa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 355/A din 20.03.2016; sentinţa penală nr.
31 din data de 15 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia penală în dosarul nr.
2003/90/2016, definitivă prin decizia penală nr. 503/A din data de 22 mai 2017, pronunţată de Curtea de
Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi fapta ce constituie obiectul cauzei
de faţă sunt concurente, conform art. 33 lit. a din Codul penal anterior.
10 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus contopirea pedepselor de:
- 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 26 din
Codul penal anterior raportat la art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplic. art. 41
alin. 2 din Codul penal anterior, art.396 alin. 10 C.proc.pen. şi art. 5 Cod penal (fapta comisă în perioada
aprilie - decembrie 2009 în calitate de contabil la SC D. SRL ce a făcut obiectul dosarului
nr.495/90/2015);
- 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. 2 C.pen.
rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din anul 1969, art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. 10 C.
proc. pen;
Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. 10 C. proc. pen.(fapte
comise în perioada august 2011 – februarie 2012 în calitate de economist cu atribuţii de a organiza
evidenţa contabilă);
- de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza
II-a, b şi c din Codul penal anterior, ca pedeapsă complementară,( sentinţa penală nr. 31 din 15.02.2017,
pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia penală în dosarul nr. 2003/90/2016), cu pedeapsa de 3 ani şi 6
luni închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, b şi c din Codul
penal anterior, ca pedeapsă complementară şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,
de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, b şi c
din Codul penal anterior, ca pedeapsă complementară, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare.
În total inculpatul T.G. s-a dispus a executa pedeapsa de 4 ani închisoare în condiţiile art.
57 din Codul penal anterior(art. 60 din NCP) şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a
teza II-a, b şi c din Codul penal anterior, ca pedeapsă complementară.
51
52
În baza art. 19 alin. 1 şi art. 397 alin. 2 Cod procedură penală, art. 998 şi urm. Cod civil
s-a admis în parte acţiunea civilă formulată Statul Român – prin Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală, reprezentat convenţional de Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova, Administraţia
Judeţeană a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea.
S-a constatat că prin sentinţa nr. 3072/2014 din 21 mai 2014, pronunţată de Tribunalul
Vâlcea – Secţia II-a civilă în dosarul nr. 907/90/2013, inculpatul B.V.C., în calitate de administrator al
SC M. SRL, în cadrul răspunderii personale, fost obligat să plătească suma de 1.167.643 lei către
debitoare, sumă în care se include şi prejudiciul calculat în cauza de faţă, de 561.226 lei.
Au fost obligaţi inculpaţii P.Ş.C. şi T.G., în solidar, să plătească părţii civile cu titlu de
despăgubiri materiale suma totală de 561.226 lei, compusă din TVA - în sumă de 298.093,68 lei şi
impozit pe profit – în sumă de 219.721,44 lei, la care se adaugă dobânda şi penalităţile de întârziere
aferente, calculate de la data scadenţei şi până la achitarea efectivă a prejudiciului.
S-a constatat că nu au fost instituite măsuri asigurătorii, conform art. 11 din Legea nr.
241/2005 şi art. 163 din Codul de procedură penală de la 1968, asupra bunurilor mobile şi imobile
proprietatea inculpaţilor întrucât aceştia nu deţin în proprietate astfel de bunuri.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra
bunurilor mobile şi imobile proprietatea celor trei inculpaţi în vederea recuperării prejudiciului cauzat
bugetului consolidat al statului.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri,
s-a dispus comunicarea acesteia la Registrul Comerţului pentru a se face menţiunile corespunzătoare.
În baza art. 25 alin. 3 rap. la art. 580 Cod procedură penală s-a dispus desfiinţarea totală a
facturilor fiscale şi a chitanţelor de plată aferente, ce atestă în mod fictiv că societatea administrată în
drept sau în fapt de inculpaţii P.Ş.C. şi B.V.C. a achiziţionat mărfurile menţionate în înscrisurile
desfiinţate.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la
plata sumei de câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar cheltuielile judiciare
reprezentând onorariul pentru avocaţii desemnaţi din oficiu ce va fi avansat anticipat din fondurile
Ministerului de Justiţie, rămân în sarcina statului.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul
Vâlcea şi cei trei inculpaţi.
În motivarea apelului, procurorul a arătat că prima instanţă nu putea aplica o pedeapsa
complementară în cuantum de 6 ani inculpatului T. G., maximul prevăzut de lege fiind de 5 ani.
Analizând sentinţa apelată, prin prisma motivelor invocate, respectiv din oficiu, sub toate
aspectele de fapt şi de drept, conform art.417 şi urm. Cod pr.penală, Curtea constată că apelurile
formulate de inculpaţi şi de procuror sunt fondate pentru următoarele motive:
Aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, obiectul prezentei cauze îl reprezintă
operaţiunile comerciale desfăşurate în perioada august-noiembrie 2011 de inculpaţii P.Ş.C. şi B.V.C. în
calitate de reprezentanţi ai SC M. SRL, ajutaţi de inculpatul T.G., care a avut rolul de a organiza
evidenţa contabilă a aceleiaşi societăţi, cu societăţile comerciale T. SA şi P.G. SRL.
Din examinarea sentinţei penale nr. 35 din 05.03.2014 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în
dosarul nr. 4253/90/2012, definitivă prin decizia penală nr. 551/A din 16.10.2014 pronunţată de Curtea
de Apel Piteşti se constată că, în ceea ce priveşte partea responsabilă civilmente SC M. SRL, activitatea
infracţională a inculpaţilor avută în vedere de autorităţi în dosarele 4253/90/2012 şi 3012/90/2016 ale
Tribunalul Vâlcea, are la bază aceeaşi rezoluţie infracţională, fiind îndeplinite condiţiile art. 41 alin. 2
din Cp referitoare la infracţiunea continuată.
Infracţiunea continuată nu presupune ca la săvârşirea fiecărui act material să participe
aceleaşi persoane, fiecare participant urmând să răspundă doar pentru actele la care a luat parte.
52
53
În ceea ce priveşte constatarea instanţei cu privire la inexistenţa unui text de lege care să
reglementeze reunirea cauzelor în situaţia în care o persoana condamnată definitiv pentru o infracţiune
continuată este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi
infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, Curtea observă că în situaţia
neaplicării disp. art. 43 din Cp, inculpatul nu va putea formula cu succes o cerere în baza art. 585 din
Cpp, întrucât în situaţia anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere instanţa urmează să
contopească pedeapsa aplicată pentru o parte din actele materiale cu pedeapsa aplicată în cauza
pendinte, stabilind indirect că faptele se află în concurs, astfel că prin procedura prevăzută de art. 585
Cpp nu s-ar mai putea constata, fără a se încălca autoritatea de lucru judecat, că în realitate faptele
constituie o singură infracţiune continuată.
Prin urmare, în situaţii speciale cum este cea din cauza de faţă, instanţa are obligaţia să
tranşeze dacă faptele reprezintă un concurs de infracţiuni sau o infracţiune continuată.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că faptele pentru care
inculpaţii au fost trimişi în judecată în prezenta cauză şi faptele pentru ca au fost condamnaţi prin
Sentinţa Penală nr. 35 din 05.03.2014 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul 4253/90/2013,
definitivă prin Decizia Penală nr. 551/A din 16.10.2014, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.9 alin.
1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp 1968 şi art. 5 din Cp (parte responsabilă
civilmente SC M. SRL) intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1.
lit. c şi alin. 2 din Legea 241/2005 .
În consecinţă, Curtea anulează în parte Sentinţa Penală nr. 35 din 05.03.2014 pronunţată
de Tribunalul Vâlcea în dosarul 4253/90/2013 în ceea ce priveşte condamnarea inculpaţilor şi va
dispune condamnarea acestora pentru întreaga activitate infracţională desfăşurată la pedeapsa de 3 ani şi
6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b şi c din CP ca
În ceea ce priveşte critica procurorului, Curtea constată că este fondată, urmând ca
inculpatul T.G. să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a
teza a II-a, b şi c din CP pe o perioadă de 5 ani.
Executarea pedepsei închisorii în condiţiile art. 57 din Cp este aptă să asigure protecţia
societăţii prin menţinerea ordinii de drept, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei
atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în
vederea reintegrării în societate a inculpaţilor, apelurile acestora fiind nefondate sub aspectul criticilor
referitoare la modalitatea de executare a pedepsei.
Faţă de cele ce preced, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, se vor admite
apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi cei trei inculpaţi, se va desfiinţa în
parte sentinţa şi, rejudecând, se va înlătura constatarea primei instanţe referitoare la neîndeplinirea
condiţiilor cerute pentru existenţa infracţiunii continuate şi în baza art. 43 din Cp 1968 se va constata că
faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată în prezenta cauză şi faptele pentru care au fost
condamnaţi prin Sentinţa Penală nr. 35 din 05.03.2014 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul
În baza art. 43 din Cp 1968 s-a anulat în parte Sentinţa Penală nr. 35 din 05.03.2014
pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul 4253/90/2013 în ceea ce priveşte condamnarea inculpaţilor
pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1. lit. c din Legea 241/2005. cu
aplic. art. 41 alin. 2 din Cp 1968 şi art. 5 din Cp (parte responsabilă civilmente SC M. SRL.)
din Cp 1968, art. 396 alin. 10 Cpp şi art. 5 Cp va condamna inculpaţii şi se va înlătura din operaţiunea
de contopire realizată de prima instanţă, pedepsele aplicate prin Sentinţa Penală nr. 35 din 05.03.2014
pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul 4253/90/2013, definitivă prin Decizia Penală nr. 551/A din
16.10.2014, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1. lit. c din Legea
53
54
241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp 1968 şi art. 5 din Cp (parte responsabilă civilmente SC M.
SRL.), conform dispozitivului deciziei menţionat anterior.
Într-o primă opinie, se apreciază că, există concurs de infracţiuni, iar nu infracţiune
continuată.
În a doua opinie, se apreciază că, nu există concurs, ci infracţiune continuată.
V. Concursul ideal între infracţiunea de fals în declaraţii şi infracţiunea de

favorizarea făptuitorului

5.2. Subcategoria: Drept penal şi Drept procesual penal
5.3. Obiect ECRIS Orice obiect
V.1. Act normativ Codul penal şi Codul de procedură penală
5.5. Articole aplicabile Art. 91 Cod penal; art. 60 Cod penal; art. 124 Cod penal;
art. 126 Cod penal; art. 127 Cod penal; art. 72 Cod penal, art. 326 Cod penal; art. 386 Cod penal;
art. 269 Cod penal.
ABSTRACT
Opinia unanimă este în sensul amânării discutării acestei probleme pentru următoarea
întâlnire trimestrială a judecătorilor, în materia penal.
ARGUMENTE
Prin decizia penală nr. 867/A din data de 15 octombrie 2018, s-au admis apelurile
declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni şi părţile civile A.D.E. şi A.I.,
împotriva sentinţei penale nr. 55/30.03.2018 pronunţată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr.
917/828/2017, intimaţi inculpaţi fiind: P. D.M., G.N.A., G.C.P., B.I.R., S.O.N. şi A.C.C.
1. S-au înlăturat dispoziţiile art. 91 Cod penal cu toate consecinţele, în ceea ce priveşte
pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.D.R. şi dispune executarea
pedepsei prin privare de libertate, în condiţiile art. 60 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu,
respectiv 04.02.2017-17.09.2017.
2. S-au înlăturat dispoziţiile art. 91 Cod penal cu toate consecinţele, în ceea ce priveşte
pedeapsa principală rezultantă de 1 an, 9 luni şi 10 zile închisoare aplicată inculpatului G.N.A. şi
dispune executarea prin privare de libertate, în condiţiile art. 60 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu,
respectiv 04.02.2017-17.09.2017.
3. S-a înlocuit măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni aplicată
inculpatului G.C.P. cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 124 alin. 3 şi 7 Cod penal, art. 126
Cod penal.
4. S-a înlocuit măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni aplicată
inculpatului B.I.R. cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an.
În baza art. 127 Cod penal combinat cu art. 72 Cod penal s-a dedus perioada reţinerii de
24 de ore (04.02.2017-05.02.2017).
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 124 alin. 3 Cod penal şi art. 126
Cod penal.
5. S-a înlăturat achitarea inculpatului S.O.N. pentru infracţiunea prev. de art. 326 Cod
penal, iar în baza art. 386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunile
prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal şi art. 326 Cod penal, în infracţiunea prev. de art. 269 alin.1 Cod
54
55
penal şi menţine condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii

de favorizarea făptuitorului şi dispoziţiile art. 91 Cod penal, cu toate consecinţele.
S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore (28.02.2017-01.03.2017).
6. S-a înlăturat achitarea inculpatului A.C.C. pentru infracţiunea prev. de art. 326 Cod
penal, iar în baza art. 386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunile
prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal şi art. 326 Cod penal, în infracţiunea prev. de art.269 alin. 1 Cod
penal şi menţine condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii
de favorizarea făptuitorului şi dispoziţiile art. 91 Cod penal, cu toate consecinţele.
S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore (28.02.2017-01.03.2017).
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr.55 din 30 martie 2018,
pronunţată de Judecătoria Topoloveni, în baza art. 386 alin. 1C.p.p., s-a respins cererea de schimbare a
încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului P.D.R., respectiv din art.
206 alin 1 din C.p. cu aplicarea art.77 lit. a si d din C.p., art. 224 alin 2 din C.p. cu aplicarea art. 77 lit.
a si d din C.p. şi art. 233 alin. 1 din C.p., art. 234 alin.1, lit. d şi f C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a si d din
C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin 1 din C.p. în art. 206 alin 1 din C.p. cu aplicarea art.77 lit. a si d din
C.p., art. 224 alin 2 din C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a si d din C.p. și art. 229 alin. 2 lit. b C.p., toate cu
aplicarea art. 38 alin 1 din C.p., formulată de acesta din urmă, prin apărător, ca neîntemeiată.
În baza art. 386 alin. 1C.p.p., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în
sarcina inculpaţilor, după cum urmează:
- pentru inculpatul P.D.R., din art. 206 alin 1 din C.p. cu aplicarea art.77 lit. a si d din
C.p., art. 224 alin 2 din C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a si d din C.p. şi art. 233 alin. 1 din C.p., art. 234
alin.1, lit. d şi f C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a si d din C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin 1 din C.p. în
art. 206 alin 1 din C.p., art. 224 alin 2 din C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a si d din C.p. și art. 233 alin. 1
din C.p., art. 234 alin.1, lit. d şi f C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin 1 din C.p..;
- pentru inculpatul G.N.A., din art. 224 alin 2 din C.p. cu aplicarea art.77 lit. a si d din
C.p. și de art. 233 alin. 1 din C. pen., art. 234 alin.1, lit.d şi f C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a si d din C.p.,
ambele cu aplicarea art. 38 alin 1 din C.p. în art. 224 alin 2 din C.p. cu aplicarea art.77 lit. a si d din
C.p.(două fapte), art. 193 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a şi d C.p.(două fapte) şi art. 228 alin. 1,
art. 229 alin. 1 lit. b C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a şi d C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p.;
- pentru inculpatul G.C.P., din art. 193 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. şi art.
113 alin. 2 C.p., art. 224 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. şi art. 113 alin. 2 C.p., art. 233
alin.1, art. 234 alin. 1 lit. d şi f C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. şi art. 113 alin. 2 C.p., toate cu
aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. în art. 224 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. şi art. 113 alin. 2 C.p.
(două fapte), art. 193 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 113 alin. 2 C.p., art. 193 alin. 2 C.p. cu aplicarea art.
77 lit. a C.p. şi art. 113 alin. 2 C.p.(două fapte) şi art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. cu aplicarea
art. 77 lit. a C.p. şi art. 113 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p.;
- pentru inculpatul B.I.R., din art. 224 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. şi
art. 113 alin. 2 C.p. şi de art. 233 alin.1, art. 234 alin. 1 lit. d şi f C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. şi
art. 113 alin. 2 C.p., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. în art. 224 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 77
lit. a C.p. şi art. 113 alin. 2 C.p.(două fapte), art. 193 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. şi art.
113 alin. 2 C.p. şi art. art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. şi art. 113
alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p..
În baza art. 206 alin 1 din C.p. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p., a fost condamnat
inculpatul P.D.R., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ameninţare.
În baza art. 67 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n C.p., s-a aplicat inculpatului,
pe lângă această din urmă pedeapsă principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care
implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a se apropia şi comunica cu persoana vătămată A.I., pe o
perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b şi n C.p., s-a interzis inculpatului
ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii
55
56
publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a se apropia şi comunica cu
persoana vătămată A.I., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.
În baza art. 224 alin 2 din C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a si d din C.p. cu aplicarea art.
396 alin. 10 C.p., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea
infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 67 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, n şi o C.p., s-a aplicat
inculpatului, pe lângă această din urmă pedeapsă principală, pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a se apropia şi comunica cu persoanele vătămate
A.I. şi A.D.E. sau cu membrii de familie ai acestora, precum şi cu ceilalţi participanţi la comiterea
infracţiunii, respectiv inculpaţii, precum şi de se apropia de locuinţa persoanelor vătămate pe o
perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, n şi o C.p., s-a interzis
inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice
alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a se apropia şi
comunica cu persoanele vătămate A.I. şi A.D.E. sau cu membrii de familie ai acestora, precum şi cu
ceilalţi participanţi la comiterea infracţiunii, respectiv inculpaţii, precum şi de se apropia de locuinţa
persoanelor vătămate, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.
În baza art. 233 alin. 1 din C.p., art. 234 alin.1, lit. d şi f C.p. cu aplicarea art. 396 alin.
10 C.p.p., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea
infracţiunii de tâlhărie calificată.
inculpatului, pe lângă această din urmă pedeapsă principală, pedeapsa complementară a interzicerii
S.O.N. şi A.C.C. sau cu membrii de familie ai acestora, precum şi de se apropia de locuinţa
persoanelor vătămate, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, n şi o C.p., s-a interzis
inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice
alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a se apropia şi
comunica cu persoanele vătămate S.O.N. şi A.C.C. sau cu membrii de familie ai acestora, precum şi de
se apropia de locuinţa persoanelor vătămate, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.
În baza art. 38 alin.1, art. 39 alin. 1 lit. b) C.p., s-au contopit pedepsele principale de 6
luni, 1 an şi 2 ani şi 6 luni închisoare şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 2
ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cuantumul celorlalte pedepse, urmând
ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 45 alin. 2 şi 3 lit. a) C.p., s-au contopit pedepsele complementare stabilite
anterior şi aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute
de art. 66 lit. a , b, n şi o C.p., respectiv drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte
funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a se apropia şi
comunica cu persoanele vătămate sau cu membrii de familie ai acestora, precum şi cu ceilalţi
participanţi la comiterea infracţiunii, respectiv inculpaţii, precum şi de se apropia de locuinţele
persoanelor vătămate , pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la
În baza art. 45 alin. 5 C.p., s-au contopit pedepsele accesorii stabilite anterior şi s-a
aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a ,
b, n şi o C.p., respectiv drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de
a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a se apropia şi comunica cu persoanele
vătămate sau cu membrii de familie ai acestora, precum şi cu ceilalţi participanţi la comiterea
56
57
infracţiunii, respectiv inculpaţii, precum şi de se apropia de locuinţele persoanelor vătămate, de la

rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei principale privative de libertate
În baza art. 91 C.p., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei
rezultante de 3 ani şi s-a stabilit, conform dispoziţiilor art. 92 C.p, un termen de supraveghere de 4 ani,
ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale, pe durata căruia, în baza art.
93 alin. 1 C.p., a fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş, la datele fixate de acesta;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de
existenţă.
inculpatul să frecventeze un curs de calificare profesională şi un program de reintegrare socială derulat
de către Serviciul de Probaţiune Argeş sau organizate în colaborare cu instituţiile comunitare.
În baza art. 94 alin. 1 C.p., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la
art. 93 alin. 1 lit. c)- e) C.p. s-a dispus a se comunica Serviciului de Probaţiune Argeş.
În baza art. 93 alin. 3 C.p., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca
inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei
Călineşti, judeţul Argeş sau în cadrul Primăriei oraşului Topoloveni, judeţul Argeş, pe o perioadă de
120 de zile lucrătoare.
În baza art. 404 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 96 C.p., s-a atras atenţia inculpatului asupra
revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de
încercare sau al nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere impuse ori obligaţiei de a
presta munca neremunerată în folosul comunităţii.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a C.p.p. raportat la art. 72 alin. 1 C.p., s-a constatat că
inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu în perioada 04.02.2017-17.09.2017.
În baza art. 404 alin. 4 lit. d) C.p.p. raportat la art. 112 lit. e) C.p., s-a confiscat de la
inculpat bunul dobândit prin comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată, respectiv suma de 180 de lei.
În baza art. 3, 5 şi 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la
inculpat pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului
genetic al acestuia din urmă, faţă de soluţia cu privire la infracţiunea de tâlhărie calificată.
În baza art. 224 alin 2 din C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a si d din C.p.(două fapte) cu
aplicarea art. 396 alin. 10 C.p., a fost condamnat inculpatul G.N.A., la pedepsele de câte 1 an
închisoare pentru comiterea infracţiunilor de violare de domiciliu (două fapte).
inculpatului, pe lângă fiecare dintre pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii
sau cu membrii de familie ai acestora, precum şi cu ceilalţi participanţi la comiterea infracţiunii,
respectiv inculpaţii, precum şi de se apropia de locuinţele persoanelor vătămate , pe o perioadă de 3 ani
de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, n şi o C.p., s-a aplicat
inculpatului, pe lângă fiecare dintre pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
implică exerciţiul autorităţii de stat, de a se apropia şi comunica cu persoanele vătămate sau cu
membrii de familie ai acestora, precum şi cu ceilalţi participanţi la comiterea infracţiunii, respectiv
inculpaţii, precum şi de se apropia de locuinţa persoanelor vătămate, de la rămânerea definitivă a
prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de
libertate.
57
58
În baza art. 193 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a şi d C.p.(două fapte) şi art. 396
alin. 10 C.p.p., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedepsele de câte 8 luni închisoare pentru
comiterea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe(două fapte).
inculpatului, pe lângă fiecare dintre pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii
sau cu membrii de familie ai acestora, precum şi cu ceilalţi participanţi la comiterea infracţiunii,
respectiv inculpaţii, precum şi de se apropia de locuinţele persoanelor vătămate, pe o perioadă de 3 ani
de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b, n şi o C.p., s-a aplicat
inculpatului, pe lângă fiecare dintre pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
implică exerciţiul autorităţii de stat, de a se apropia şi comunica cu persoanele vătămate sau cu
membrii de familie ai acestora, precum şi cu ceilalţi participanţi la comiterea infracţiunii, respectiv
inculpaţii, precum şi de se apropia de locuinţa persoanelor vătămate, de la rămânerea definitivă a
prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de
libertate.
În baza art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 lit. c) C.p.p., a fost achitat inculpatul pentru
comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. cu
aplicarea art. 77 lit. a şi d C.p..
În baza art. 38 alin.1, art. 39 alin. 1 lit. b) C.p., s-au contopit pedepsele principale de 1
an, 1 an, 8 luni şi 8 luni închisoare şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1
an închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celorlalte pedepse, urmând ca
inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an, 9 luni şi 10 zile închisoare.
În baza art. 45 alin. 2 şi 3 lit. a) C.p., s-au contopit pedepsele complementare stabilite
anterior şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 66 lit. a , b, n şi o C.p., respectiv drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a se apropia
şi comunica cu persoanele vătămate sau cu membrii de familie ai acestora, precum şi cu ceilalţi
participanţi la comiterea infracţiunii, respectiv inculpaţii, precum şi de se apropia de locuinţa
persoanelor vătămate, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la
În baza art. 45 alin. 5 C.p., s-au contopit pedepsele accesorii stabilite anterior şi s-a
aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a ,
b, n şi o C.p., respectiv drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de
a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a se apropia şi comunica cu persoanele
vătămate sau cu membrii de familie ai acestora, precum şi cu ceilalţi participanţi la comiterea
infracţiunii, respectiv inculpaţii, precum şi de se apropia de locuinţa persoanelor vătămate, de la
rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei principale privative de libertate
În baza art. 91 C.p., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei
rezultante de 1 an, 9 luni şi 10 zile închisoare şi s-a stabilit, conform dispoziţiilor art. 92 C.p, un
termen de supraveghere de 3 ani, ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe
penale, pe durata căruia, în baza art. 93 alin. 1 C.p., a fost obligat inculpatul să respecte următoarele
măsuri de supraveghere:
existenţă.
58
59
inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu în perioada 04.02.2017-17.09.2017.
În baza art. 129 alin. 1 C.p. raportat la art. 120 C.p. şi art. 396 alin. 10 C.p.p., s-a aplicat
inculpatului G.C.P., măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru comiterea
infracţiunilor de violare de domiciliu(două fapte) şi lovire sau alte violenţe(trei fapte), prevăzute şi
pedepsite de art. 224 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. şi art. 113 alin. 2 C.p.(două fapte), art.
193 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 113 alin. 2 C.p., art. 193 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. şi
art. 113 alin. 2 C.p.(două fapte), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p..
În baza art. 121 C.p., s-a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a
supravegherii să respecte următoarele obligaţii: a) să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare
profesională; b) să nu se apropie şi să comunice cu persoanele vătămate sau cu membrii de familie ai
acestora, precum şi cu ceilalţi participanţi la comiterea infracţiunii, respectiv inculpaţii; c) să se
prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele fixate de acesta.
Supravegherea executării obligațiilor impuse de instanța s-a dispus a se face sub
coordonarea Serviciul de Probaţiune.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării obligaţiilor impuse şi ale
săvârșirii de noi infracţiuni în cursul executării măsurii educative a supravegherii, respectiv înlocuirea
măsurii cu una privativă de libertate.
aplicarea art. 77 lit. a şi d C.p.
În baza art. 129 alin. 1 C.p. raportat la art. 120 C.p. şi art. 396 alin. 10 C.p.p., s-a aplicat
inculpatului B.I.R., măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru comiterea
infracţiunilor de violare de domiciliu(două fapte) şi lovire sau alte violenţe, prevăzute şi pedepsite de
art. 224 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. şi art. 113 alin. 2 C.p.(două fapte), art. 193 alin. 2
C.p. cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. şi art. 113 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p..
În baza art. 121 C.p., s-a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a
supravegherii să respecte următoarele obligaţii: a) să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare
profesională; b) să nu se apropie şi să comunice cu persoanele vătămate sau cu membrii de familie ai
acestora, precum şi cu ceilalţi participanţi la comiterea infracţiunii, respectiv inculpaţii; c) să se
prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele fixate de acesta.
Supravegherea executării obligaţiilor impuse de instanţa, s-a dispus a se face sub
coordonarea Serviciului de Probaţiune.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării obligaţiilor impuse şi ale
săvârşirii de noi infracţiuni în cursul executării măsurii educative a supravegherii, respectiv înlocuirea
măsurii cu una privativă de libertate.
aplicarea art. 77 lit. a şi d C.p..
59
60
inculpatul a fost reţinut 24 de ore, în perioada 04.02.2017-05.02.2017.
În baza art. 269 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p., a fost condamnat
inculpatul S.O.N.,la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de favorizarea
făptuitorului.
În baza art. 67 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a şi C.p., s-a aplicat inculpatului, pe
lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin.1 lit. a şi b C.p., s-a aplicat inculpatului, pe
lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în
autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea
ca executată a pedepsei principale privative de libertate.
În baza art. 91 C.p., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1
an şi stabileşte, conform dispoziţiilor art. 92 C.p, un termen de supraveghere de 2 ani, ce se calculează
de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale, pe durata căruia, în baza art. 93 alin. 1 C.p.,
a fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
existenţă.
În baza art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 lit. b) teza I C.p.p., a fost achitat inculpatul
pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C.p..
În baza art. 404 alin. 4 lit. d) C.p.p. raportat la art. 112 lit. d) C.p., s-a confiscat de la
inculpat suma de 7000 lei, reprezentând bunul primit pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.
269 alin.1 C.p..
În baza art. 269 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p., a fost condamnat
inculpatul A.C.C., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de favorizarea
făptuitorului.
În baza art. 67 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a şi C.p., s-a aplicat inculpatului, pe
lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în
autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
60
61
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin.1 lit. a şi b C.p., s-a aplicat inculpatului, pe
lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în
autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea
ca executată a pedepsei principale privative de libertate.
În baza art. 91 C.p., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1
an şi stabileşte, conform dispoziţiilor art. 92 C.p, un termen de supraveghere de 2 ani, ce se calculează
de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale, pe durata căruia în baza art. 93 alin. 1 C.p., a
fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
existenţă.
art. 93 alin. 1 lit. c) - e) C.p., s-a dispus a se comunica Serviciului de Probaţiune Argeş.
În baza art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 lit. b) teza I C.p.p., a fost achitat inculpatul
pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C.p..
În baza art. 404 alin. 4 lit. d) C.p.p. raportat la art. 112 lit. d) C.p., s-a confiscat de la
inculpat suma de 3000 lei, reprezentând bunul primit pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.
269 alin.1 C.p..
În baza art. 25 alin. 1, art. 397 alin. 1 C.p.p. cu referire la art. 1357, 1372, art. 1381 şi
art. 1382 C.civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă A.D.E. şi au fost obligaţi, în
solidar, inculpaţii P.D.M., G.N.A., G.C.P. şi B.I.R., să plătească părţii civile suma de 10000 lei, cu titlu
de daune morale.
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p., s-a revocat măsura controlului judiciar existentă faţă de
inculpaţi.
În baza art. 25 alin. 1, art. 397 alin. 1 C.p.p. cu referire la art. 1357, 1372, art. 1381 şi
art. 1382 C.civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă A.I. şi au fost obligaţi, în solidar,
inculpaţii P.D.M., G.N.A., G.C.P. şi B.I.R să plătească părţii civile suma de 10000 lei, cu titlu de
daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat fiecare dintre inculpaţii P.D.M., G.N.A.,
G.C.P. şi B.I.R la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 700 lei.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat fiecare dintre inculpaţii S.O.N. şi A.C.C. la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 200 lei.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., onorariul, în cuantum de 1560 lei, al apărătorului din
oficiu, conform împuternicirii avocaţiale nr. 123/03.07.2017, a rămas în sarcina statului şi s-a dispus a
se avansa din fondurile Ministerului de Justiţie.
61
62
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că în noaptea de

03/04.02.2017, după ora 00:00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpaţii P.D.M., G.N.A.,
G.C.P. şi B.I.R, ultimii doi fiind minori, au pătruns, fără drept, în locuinţa familiei A.D.E., în scopul de
a-i aplica o corecţie fizică fiului acestuia din urmă, respectiv A.D.A.; în incinta locuinţei, inculpatul
G.C.P. a lovit pe persoana vătămată A.D.E. cu pumnul în zona pieptului, imobilizând-o ulterior,
folosindu-se de propriul corp, iar inculpatul P.D.M. a ameninţat cu moartea persoana vătămată A.I., în
vârstă de 71 de ani, pentru a o determina să renunţe la intenţia de a solicita telefonic ajutor, ceea ce a
reuşit.
Ulterior, la propunerea inculpatului G.N.A., inculpaţii s-au decis să se deplaseze la
locuinţa persoanei vătămate S.O. pentru a o agresa fizic, în scop de răzbunare, ceea ce s-a şi întâmplat.
În această din urmă locaţie, inculpatul G.N.O., la momentul deschiderii uşii de acces în
locuinţă de către persoana vătămată S.O.N., a lovit-o pe aceasta din urmă cu pumnul în zona feţei;
imediat, au pătruns în încăpere şi inculpaţii G.C.P. şi P.D.M., care au început să o lovească, cu pumnii
şi picioarele, pe persoana vătămată A.C.C.; la un moment dat, persoana vătămată S.O.N. a reuşit să
iasă din încăpere în curtea exterioară, loc în care a fost lovită cu o ţeavă metalică de inculpatul minor
B.I.R., ce rămăsese în faţa uşii de acces în imobil, iar apoi să fugă şi să alerteze organele de poliţie cu
ajutorul unui vecin.
Totodată, în aceleaşi împrejurări, profitând de fuga lui S.O.N. şi de neputinţa lui A.C.C.,
care fusese agresat destul de grav, inculpatul P.D.M. a furat din interiorul locuinţei un telefon mobil
marca „Samsung”, în valoare de circa 400 lei, precum şi suma de 180 lei, încunoştinţându-i despre furt
şi pe ceilalţi inculpaţi, în momentul când s-au urcat în autoturismul cu care sosiseră, condus de
martorul I.F..
În urma acestor agresiuni fizice, persoana vătămată S.O.N. a suferit leziuni vindecabile
în 2-3 zile de îngrijiri medicale, iar persoana vătămată A.C.C. a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile
de îngrijiri medicale.
Cu referire la inculpaţii S.O.N. şi A.C.C., instanţa de fond a reţinut, că la data de
06.02.2017, după ce au solicitat şi primit suma de 10.000 lei de la aparţinătorii inculpatului P.D.M., au
declarat pe proprie răspundere în faţa notarului P.F.C. împrejurări care nu corespund adevărului, în
scopul diminuării răspunderii penale a inculpaţilor P.D.M., G.N.A., G.C.P. şi B.I.R, cunoscând că
înscrisul autentic astfel întocmit va fi folosit în acest scop; totodată, la data de 22.02.2017, la
momentul reaudierii de către organele de cercetare penală, şi-au modificat integral declaraţiile
anterioare, prezentând împrejurări mincinoase, de natură să împiedice tragerea la răspundere penală a
celor patru inculpaţi, faptă comisă în urma demersurilor şi a actelor de corupere comise direct asupra
acestora de către martorele P.M. şi P.B.N., mama, respectiv sora inculpatului P.D.M., persoane ce au
oferit şi remis celor doi inculpaţi-persoane vătămate suma de 10000 lei; din această sumă de bani,
3000 lei i-au revenit inculpatului A.C.C., iar 7000 lei inculpatului S.O.N..
Instanţa a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a
materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării
judecătoreşti, astfel:
Declaraţia persoanei vătămate A.D.E., dată în cursul urmăririi penale, din care reiese că,
în noaptea de 03/04.02.2017, în jurul orei 00:30, în timp ce se afla la domiciliul său din comuna
Călineşti, judeţul Argeş, împreună cu mama sa, persoana vătămată A.I., a fost trezit din somn de
strigătele inculpaţilor P.D.M., G.N.A., G.C.P. şi B.I.R, care intraseră fără consimţământul persoanei
vătămate în curtea sa, întrebând de fiii săi; întrucât le-a spus că aceştia nu se află acasă, persoanele în
cauză au intrat fără drept şi fără permisiunea persoanelor vătămate în interiorul locuinţei, unde
inculpatul G.C.P. l-a agresat fizic, lovindu-l în mod repetat cu pumnul în stomac, iar, pe mama sa,
inculpatul P.D.M. a ameninţat-o că o omoară în cazul în care va suna la poliţie, ceea ce a determinat-o
să renunţe la această idee; aceleaşi aspecte au fost relatate şi de către persoana vătămată A.I., cu ocazia
audierii în cursul urmăririi penale.
Aceste declaraţii, a menţionat instanţa de fond, se coroborează cu declaraţiile martorului
A.D.A., fiul persoanei vătămate A.D.E., date în cursul urmăririi penale, din care rezultă că în acea
62
63
noapte a primit ameninţări cu acte de violenţă îndreptate împotriva sa şi a membrilor familiei sale din
partea inculpaţilor G.C.P. şi P.D.M..
Totodată, se coroborează integral cu declaraţiile inculpaţilor P.D.M., G.N.A., G.C.P. şi
B.I.R, date în cursul urmăririi penale, iar acestea din urmă se coroborează cu declaraţiile martorilor I.F.
şi P.B.I., date în faza de urmărire penală, persoane ce i-au însoţit în acea noapte pe inculpaţi în
incursiunea lor infracţională.
În continuare, instanţa de fond a menţionat declaraţiile persoanelor vătămate S.O.N. şi
A.C.C., din cursul urmăririi penale, din care rezultă că, în aceeaşi noapte, în jurul orei 01:00, aflându-
se la domiciliul primului din comuna Călineşti, judeţul Argeş, inculpaţii P.D.M., G.N.A. şi G.C.P. au
intrat fără drept şi fără consimţământul persoanelor vătămate în camera unde dormeau, iar inculpatul
B.I.R. doar în curtea imobilului-locuinţă, spaţii în care inculpaţii au agresat fizic, simultan sau
succesiv, persoanele vătămate în discuţie; astfel, în cameră au intrat primii trei inculpaţi, P.D.M. şi
G.C.P. au împins-o pe persoana vătămată S.O. în pat, iar G.A. a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona
feţei, după care, reuşind să fugă din cameră, în curte a mai fost lovit încă o dată cu pumnii şi picioarele
în zona spatelui şi a mâinii drepte, cât şi cu o ţeavă metalică la un picior, de către doi dintre inculpaţi;
în aceleaşi împrejurări, persoana vătămată A.C.C. a fost lovită cu pumnul în zona feţei de către
inculpatul P.D.M., iar pentru a-şi proteja faţa şi-a pus capul pe o pernă, agresiunile fizice continuându-
se; totodată, după consumarea violenţelor, persoanele vătămate au observat dispariţia din interiorul
camerei a unui telefon mobil marca „Samsung”, în valoare de circa 400 lei, proprietatea lui A.C.C.,
precum şi a sumei de 180 lei, ce aparţineau celeilalte persoane vătămate.
Aceste declaraţii, a constatat instanţa de fond, se coroborează cu cele ale inculpaţilor din
cursul urmăririi penale, acestea din urmă fiind mai concludente în ceea ce priveşte participaţia fiecărui
inculpat la actele de agresiune fizică şi mijloacele folosite; astfel, în plus faţă de cele relatate de
persoanele vătămate, se evidenţiază faptul că pe A.C.C. l-au lovit cu pumnii şi inculpaţii G.C.P. şi
G.A., aparenta neconcordanţă între declaraţiile acestora se explică prin aceea că persoana vătămată în
discuţie nu a putut observa cine îl loveşte din moment ce avea faţa acoperită; totodată, inculpatul B.I. a
lovit-o doar pe persoana vătămată S.O., cu pumnii şi cu o ţeavă metalică în zona corpului, în momentul
când aceasta a reuşit să iasă din camera, unde fusese agresată anterior de ceilalţi inculpaţi.
De asemenea, se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de
04.02.2017 şi cu planşele fotografice anexate, ce reliefează urme de sânge pe pereţii camerei unde s-a
produs agresiunea, pe aşternuturi şi pe o uşă de interior, urme de lovire pe uşa de acces în camera în
discuţie, dar şi ţeava metalică, descoperită în interiorul curţii imobilului în cauză, cu care a fost
agresată persoana vătămată S.O.
Leziunile traumatice reclamate de persoanele vătămate în discuţie au fost constatate prin
rapoarte de expertiză medico-legală, ce au concluzionat că acestea s-au putut produce prin lovire cu
corp dur şi necesită pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, în cazul lui A.C.C., respectiv s-au
putut produce prin lovire cu şi de corpuri/planuri dure şi necesită pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri
medicale, în cazul lui S.O.N.; totodată, au conchis că leziunile pot data din data de 04.02.2017.
În cursul judecăţii, persoanele vătămate S.O.N. şi A.C.C. au relatat aceleaşi aspecte ca
în cursul urmăririi penale.
Instanţa de fond a reţinut că probele administrate în tot cursul procesului penal nu au
dovedit, dincolo de orice dubiu rezonabil, comiterea în participaţie penală a infracţiunii de ameninţare,
comisă de inculpatul P.D.M. în dauna persoanei vătămate A.I.; de altfel, nici nu s-ar fi putut reţine
această participaţie penală dată fiind modalitatea de comitere a acesteia, pe cale orală, ceea ce ar fi
presupus existenţa unor infracţiuni distincte pentru fiecare inculpat, fiind exclus astfel coautoratul,
întrucât ameninţarea prin viu grai este o infracţiune instantanee cu autor exclusiv.
Probele administrate nu susţin acuzaţia de furt calificat pentru inculpaţii G.A., G.C.P. şi
B.I.R., element constitutiv al infracţiunii complexe de tâlhărie calificată, reţinută în sarcina acestora
prin rechizitoriu; inculpaţii în discuţie au aflat despre furtul telefonului mobil şi a sumei de bani de
către inculpatul P.D.M. ulterior consumării acestei fapte, astfel fiind exclusă coeziunea subiectivă în
luarea şi executarea sau doar înlesnirea îndeplinirii acestei rezoluţii infracţionale, element esenţial
pentru reţinerea participaţiei penale ocazionale.
63
64
De asemenea, declaraţiile tuturor inculpaţilor agresori coroborate cu declaraţiile

martorilor P.B. şi I.F. concordă, în opinia instanţei de fond, sub aspectul scopului pentru care primii s-
au deplasat şi ulterior au intrat în locuinţa persoanelor vătămate A.C.C. şi S.O.N., respectiv acela de a
o agresa fizic pe aceasta din urmă, având ca mobil dorinţa de răzbunare.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni şi
părţile civile A.D.M. şi A.I., pentru considerente de nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul apreciază că sentinţa este nelegală, sub aspectul schimbării încadrării juridice
a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor P.D.M., G.N.A., G.C.P. şi B.I.R, a soluţiei de
achitare a inculpaţilor G.N.A., G.C.P. şi B.I.R, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, precum şi
sub aspectul aplicării faţă de inculpatul minor a măsurii educative pentru săvârşirea a trei fapte de
lovire sau alte violenţe.
Astfel, faptele inculpaţilor care, în scopul recuperării unui telefon mobil sau a unor
sume de bani, au pătruns, fără drept, în curtea locuinţei persoanei vătămate S.O.N., iar în interior au
exercitat acte de violenţă fizică asupra persoanelor vătămate S.O.N. şi A.C.C., facilitând, în mod direct
şi nemijlocit, sustragerea de către inculpatul P.D.M. a unui telefon mobil şi a sumei de 180 lei, se
circumscriu infracţiunii de tâlhărie calificată, iar nu de lovire urmată de furt.
Este evident, că inculpaţii au acţionat în baza unei înțelegeri infracţionale prealabile, la
inițiativa inculpatului G.N.A., însuşită de inculpaţii G.C.P. şi B.I.R., aşa cum reiese din declaraţiile
inculpaţilor din faza de urmărire penală, menţinute în faţa judecăţii, când toţi inculpaţii au precizat că
recunosc săvârşirea faptelor, astfel cum au fost descrise în actul de inculpare.
Constituie acte de coautorat la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptele
inculpaţilor G.N.A., G.C.P. şi B.I.R, care au acţionat în baza unei înţelegeri prealabile şi au exercitat
acte de violenţă fizică asupra persoanelor vătămate S.O.N. şi A.C.C., în scopul recuperării prin
violenţă a unui telefon şi a unei sume de bani din interiorul locuinţei persoanei vătămate S.O.N.
Împrejurarea că participaţia inculpaţilor G.N.A., G.C.P. şi B.I.R a fost atât anterioară,
cât şi concomitent şi ulterioară săvârşirii tâlhăriei faţă de modul cum a fost concepută activitatea
infracţională a acestor inculpaţi, contribuţia lor la săvârşirea faptei având un caracter indispensabil,
precum şi faptul că aceştia au avut reprezentarea caracterului concordant, subsumat aceluiaşi scop al
activităţii desfăşurate de către inculpatul P.D.M., conferă faptelor comise de aceşti inculpaţi natura de
participaţie penală prin acte de executare la infracţiunea de tâlhărie calificată.
Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că probele administrate nu au dovedit, dincolo
de orice dubiu rezonabil, comiterea în participaţie penală a infracţiunii de ameninţare comisă de
inculpatul P.D.M. în dauna persoanei vătămate A.I.
Acesta a pătruns, fără drept, împreună cu ceilalţi trei inculpaţi în locuinţa persoanei
vătămate A.D.E., iar în interior, în prezenţa acestora, care evident a sporit sentimentul de intimidare, a
adresat ameninţări cu moartea şi cu acte de violenţă persoanei vătămate A.I., pentru a zădărnici
încercarea acesteia de a solicita ajutor.
De asemenea, în mod nelegal s-a dispus aplicarea măsurii educative a asistării zilnice
pentru inculpatul G.C.P., pentru comiterea a trei fapte de lovire sau alte violenţe, în condiţiile în care
instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina acestuia în două fapte de
lovire sau alte violenţe.
Sentinţa este nelegală şi sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 72 Cod penal şi art. 404
alin.4 lit. a Cod pr.penală, în sensul că instanţa de fond nu a dispus deducerea duratei măsurilor
preventive privative de libertate pentru toţi inculpaţii, limitându-se doar la „a constata” că aceştia au
fost reţinuţi, arestaţi preventiv şi arestaţi la domiciliu pe parcursul anumitor perioade de timp.
Se mai susţine de către parchet, că inculpaţii minori G.C.P. şi B.I.R. nu au fost obligaţi,
în solidar cu părinţii acestora – părţi responsabile civilmente, la plata despăgubirilor morale acordate
persoanelor vătămate şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în contextul în care părinţii
inculpaţilor au fost menţionaţi în citativul rechizitoriului, introduşi în cauză şi citaţi legal pe parcursul
prezentei proceduri judiciare, având cunoştinţă de proces, fiind prezenţi şi la unele termene de
judecată, fundamentarea răspunderii părinţilor se întemeiază pe disp. art. 1372 alin.1 Cod civil, şi pe
64
65
exercitarea necorespunzătoare a îndatoririlor legale ce le revin faţă de copii, care din această cauză,
comit fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
Sentinţa este netemeinică sub aspectul soluţiei de achitare, pentru inculpaţii Stan Ovidiu
Nicolae şi Anton Constantin Cosmin, în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de fals în declaraţii.
Probatoriul administrat în cauză a stabilit că inculpaţii au cunoscut că înscrisul autentic
astfel întocmit va fi folosit în scopul producerii de consecinţe juridice favorabile inculpaţilor P.D.M.,
G.N.A., G.C.P. şi B.I.R, întrucât la data de 22 februarie 2017, în acelaşi scop, cu ocazia reaudierii de
către organele de poliţie, şi-au modificat în integralitate atât plângerile penale şi declaraţiile iniţiale
care corespundeau adevărului, prezentând împrejurări mincinoase, de natură să îngreuneze şi să
împiedice cercetările penale, cu scopul final evident de a împiedica tragerea la răspundere penală a
celor 4 inculpaţi şi de a influenţa măsurile preventive, fapta săvârşită urmare actelor de corupere în
mod direct de către mama şi sora inculpatului P.D.M., care au oferit celor doi inculpaţi suma totală de
10.000 lei.
Sentinţa este netemeinică şi sub aspectul aplicării faţă de inculpatul minor G.C.P. a unei
măsuri educative neprivative de libertate, în raport de menţiunile din cuprinsul referatului de evaluare
psiho-socială întocmit de Serviciul de Probaţiune Argeş, acesta prezintă un risc de săvârşire a unor noi
infracţiuni la un nivel mare.
În fine, se apreciază de către parchet că sentinţa este netemeinică şi sub aspectul
revocării măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de inculpaţi.
Procurorul de şedinţă a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de către
inculpatul G.N.A. în două infracţiuni de violare de domiciliu, două infracţiuni de loviri şi alte violenţe
şi o infracţiune de tăinuire, în condiţiile în care, acesta cunoştea faptul că inculpatul P.D.M. a sustras
telefonul pe care i l-a remis şi pe care ulterior inculpatul G.N.A. l-a predat organelor de poliţie.
A mai completat motivele de apel, în sensul majorării pedepselor aplicate inculpaţilor
majori şi executarea acestora în condiţii de privare de libertate, iar în ceea ce priveşte inculpaţi minori,
aplicarea măsurii educative a internării într-un centru educativ, raportat la gravitatea infracţiunilor
comise, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpaţii S.O.N. şi A.C.C., din
infracţiunile de fals în declaraţii şi favorizarea făptuitorului, numai în infracţiunea de favorizarea
făptuitorului prevăzută de art.269 Cod penal.
Părţile civile A.D.E. şi A.I. nu şi-au motivat în fapt şi în drept apelul declarat şi nici nu
s-au prezentat în faţa instanţei de control judiciar.
Curtea, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările
dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 1 şi 2 Cod
procedură penală şi în limitele impuse de art. 418 şi art. 419 Cod procedură penală, constată că
apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
pentru care intimaţii-inculpaţi au fost trimişi în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie, în
forma cerută de lege.
În raport de probatoriul administrat în cauză, specific infracţiunilor sub aspectul cărora
au fost cercetaţi inculpaţii, reiese că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de
ameninţare, violare de domiciliu, tâlhărie calificată, lovire sau alte violenţe şi favorizarea făptuitorului,
în modalităţile normative prevăzute de art. 206 alin. 1, art. 224 alin. 2, art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1
lit. d şi f, art. 193 alin. 2 şi art. 269 alin. 1 Cod penal, sub aspectul laturii obiective şi subiective.
Este de precizat, că toţi cei 6 inculpaţi s-au prevalat de procedura simplificată la
termenul de judecată din 15 septembrie 2017, procedura specifică reglementată de art. 374 alin. 4 Cod
procedură penală şi art. 375 Cod procedură penală, prevăzând că inculpaţii recunosc în totalitate
faptele reţinute în sarcina lor, iar nu infracţiunile aşa cum au fost expuse în cuprinsul rechizitoriului nr.
91/P/2017 din 27 martie 2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni.
În considerentele sentinţei supuse controlului judiciar s-a făcut o analiză exhaustivă a
ansamblului probator administrat în cauză, cu referire la participaţia concretă a celor 4 inculpaţi la
65
66
actele materiale specifice infracţiunilor deduse judecăţii şi comise iniţial în locuinţa persoanei
vătămate A.D.E. şi, ulterior, în locuinţa persoanei vătămate S.O., în noaptea de ¾ februarie 2017.
Astfel, numai în sarcina inculpatului P.D.M. se poate reţine săvârşirea infracţiunii de
tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. d şi f Cod penal, în dauna persoanelor
vătămate S.O. şi A.C. (aceasta din urmă fiind agresată de către inculpat şi suferind leziuni traumatice
ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale), în contextul în care, a sustras
din interiorul locuinţei un telefon mobil marca Samsung în valoare de circa 400 lei, aparţinând
persoanei vătămate A.C. şi suma de 180 lei, aparţinând persoanei vătămate S.O. (care a fost agresată în
curtea locuinţei de către inculpatul G.N.A. şi a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru
vindecare un număr de 2-3 zile îngrijiri medicale, ceilalţi inculpaţi fiind încunoştinţaţi despre furtul
comis în momentul în care s-au urcat în autoturismul cu care sosiseră şi care era condus de către
martorul I.F..
Prin urmare, este evident, că inculpaţii G.N.A., G.C.P. şi B.I.R (care au fost trimişi în
judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată) au luat la cunoştinţă efectiv despre
sustragerea telefonului mobil şi a sumei de bani de către inculpatul P.D.M. din incinta locuinţei
persoanei vătămate S.O., ulterior consumării faptei de tâlhărie, fiind exclusă coeziunea subiectivă în
luarea şi executarea sau doar înlesnirea îndeplinirii acestei rezoluţii infracţionale, element esenţial
pentru reţinerea participaţiei penale ocazionale.
Din declaraţiile inculpaţilor, reiese fără echivoc, că motivul pentru care au decis să se
deplaseze în timpul nopţii la imobilul în care locuiau persoanele vătămate A.C.C. şi S.O.N., a fost
acela de a agresa fizic persoana vătămată S.O.N., pe fondul dorinţei de răzbunare, iar, în niciun caz,
sustragerea de bunuri în urma exercitării unor acte de violenţă fizică sau psihică.
Instanţa de fond a apreciat, judicios, că se impune schimbarea încadrării juridice a
faptelor inculpaţilor reţinute în actul de sesizare, în baza art.386 Cod procedură penală, în infracţiunile
de ameninţare – persoană vătămată A.I., violare de domiciliu-persoană vătămată A.D.E. şi tâlhărie -
persoane vătămate S.O. şi A.C., în cazul inculpatului P.D.M., două infracţiuni de violare de domiciliu,
două infracţiuni de lovire şi furt calificat în cazul inculpatului G.N.A., două infracţiuni de violare de
domiciliu, trei infracţiuni de lovire şi o infracţiune de furt calificat în cazul inculpatului G.C.P. şi două
infracţiuni de violare de domiciliu, o infracţiune de lovire şi o infracţiune de furt calificat în cazul
inculpatului B.I.R..
În cauză, au fost administrate suficiente mijloace de probă pertinente şi concludente, de
natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie prevăzută de 4 Cod procedură penală, şi instituită în
favoarea inculpaţilor, justificându-se condamnarea inculpatului P.D.M. pentru comiterea infracţiunilor
de ameninţare, violare de domiciliu şi tâlhărie calificată, respectiv condamnarea inculpatului G.N.A.
pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi lovire sau alte violenţe, a inculpatului G.C.P.
pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi lovire sau alte violenţe, a inculpatului B.I.R.
pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi lovire sau alte violenţe.
Corelativ infracţiunii de tâlhărie calificată, sub aspectul căreia s-a dispus trimiterea în
judecată a inculpaţilor P.D.M., G.N.A., G.C.P. şi B.I.R, instanţa de fond a dispus,judicios, schimbarea
încadrări juridice în trei infracţiuni, respectiv de violare de domiciliu, lovire sau alte violenţe şi furt
calificat, nefăcându-se dovada participaţiei penale a inculpaţilor G.N.A., G.C.P. şi B.I.R, sub aspectul
laturii obiective şi subiective, la activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul P.D.M., care în
urma exercitării de acte de violenţă fizică şi psihică a deposedat persoanele vătămate S.O. şi A.C. de
suma de 180 lei şi de un telefon mobil marca Samsung, în valoare de circa 400 lei.
Fapta respectivă fiind comisă exclusiv de către inculpatul P.D.M., s-a dispus, legal, de
către instanţa de fond, achitarea inculpaţilor G.N.A., G.C.P. şi B.I.R, în baza art. 17 alin. 2 rap. la art.
16 lit. c Cod pr. penală, pentru infracţiunea de furt calificat în modalitatea normativă prevăzută de art.
228 alin. 1, art. 229 alin.1 lit. b Cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a şi d Cod penal.
În consecinţă, motivele de apel ale parchetului ce vizează schimbarea încadrării juridice
a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor şi condamnarea acestora pentru infracţiunea
de tâlhărie calificată sunt neîntemeiate.
66
67
Referitor la infracţiunile de fals în declaraţii şi favorizarea făptuitorului reţinute în

sarcina inculpaţilor A.C.C. şi S.O.N., se menţionează în cuprinsul rechizitoriului că la data de 6
februarie 2017, după ce au solicitat şi primit suma de 10.000 lei de la aparţinătorii inculpatului P.D.M.
(mama şi sora acestuia), au declarat pe proprie răspundere în faţa notarului împrejurări care nu
corespund adevărului, în scopul producerii de consecinţe juridice favorabile inculpaţilor P.D.M.,
G.N.A., G.C.P. şi B.I.R cunoscând că înscrisul autentic astfel întocmit va fi folosit în acest scop, iar la
data de 22 februarie 2017, la momentul reaudierii de către organele de cercetare penală şi-au modificat
integral declaraţiile anterioare, prezentând împrejurări mincinoase de natură să împiedice tragerea la
răspundere penală a celor 4 inculpaţi, faptă comisă în urma demersurilor şi actelor de corupere comise
direct asupra acestora de către martorele P.M. şi P.B.N., ce au oferit şi remis persoanei vătămate
S.O.N. suma de 7.000 lei şi persoanei vătămate A.C.C. suma de 3.000 lei.
În raport de împrejurările factuale expuse anterior, nu se poate reţine concursul ideal
între infracţiunile de favorizarea făptuitorului şi falsul în declaraţii, în contextul în care, declaraţiile
inculpaţilor – persoane vătămate S.O.N. şi A.C.C. în faţa notarului public, au fost făcute tocmai în
scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor în cauza penală în care inculpaţii P.D.M., G.N.A.,
G.C.P. şi B.I.R erau cercetaţi, inclusiv tragerii lor la răspundere penală, modificarea integrală a
declaraţiilor anterioare la data de 22 februarie 2017, la momentul reaudierii de către organele de
cercetare penală, fiind circumscrise aceleiaşi rezoluţii infracţionale a celor doi inculpaţi, respectiv de a
favoriza persoanele împotriva cărora formulaseră iniţial plângere, relativ la incidentul din noaptea de
¾ februarie 2017 şi în urma primirii sumei totale de 10.000 lei, prin intermediari, de la inculpatul
P.D.M..
Prin urmare, infracţiunea de fals în declaraţii se absoarbe în tipicitatea obiectivă a
infracţiunii de favorizarea făptuitorului, soluţia de achitare a inculpaţilor Anton Constantin Cosmin
şi Stan Ovidiu Nicolae pentru infracţiunea prev. de art.326 Cod penal, în baza art.17 alin.2 rap. la
art.16 lit. b teza I Cod pr. penală, fiind nelegală, sub acest aspect procesual.
Analizând hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepselor şi măsurilor
educative aplicate inculpaţilor, Curtea constată că instanţa de fond a realizat o justă evaluare a
criteriilor prevăzute de art.74 Cod penal,numai în cazul pedepselor, şi anume: împrejurările şi
modalitatea săvârşirii faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute în textul incriminator, reduse cu 1/3 în
baza art.396 alin.10 Cod pr. penală, gradul ridicat de pericol social dedus din natura şi gravitatea
faptelor, importanţa relaţiilor sociale încălcate, circumstanţele personale ale inculpaţilor, care nu sunt
cunoscuţi în evidenţa cazierului judiciar cu antecedente penale.
In acest context, pedepsele şi modalitatea de executare a acestora trebuie individualizate
în aşa manieră încât inculpaţii să se convingă de necesitatea respectării legii şi să evite, în viitor,
comiterea unor fapte antisociale, aşa încât, Curtea apreciază că pedepsele aplicate inculpaţilor majori,
sunt proporţionale cu gravitatea faptelor comise, în împrejurările expuse în mod detaliat de către
instanţa de fond, neimpunându-se majorarea lor, aşa cum solicită parchetul.
Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepselor principale rezultante,
instanţa de fond, în mod netemeinic, a apreciat că scopul preventiv-educativ al acestora poate fi atins şi
fără executarea în condiţii de privare de libertate, ci prin suspendarea sub supraveghere în baza art.91
Cod penal, pe durata unor termene de supraveghere, conform art.92 Cod penal.
Astfel, se justifică schimbarea modalităţii de executare a pedepselor, în sensul aplicării
disp.art.60 Cod penal, aşa cum se solicită de către parchet, avându-se în vedere natura şi gravitatea
foarte ridicată a faptelor comise, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice (inculpaţii
consumând împreună cantitatea totală de circa 30 litri bere), fiind capacitaţi de dorinţa de răzbunare
exteriorizată de către inculpatul minor G.C.P., care manifesta o personalitate excesiv de violentă şi
care urmărea să se răzbune şi să aplice o corecţie fizică fiului persoanei vătămate A.D.E., respectiv
A.D.A., iar după ce au pătruns fără drept în curtea locuinţei familiei respective, agresând persoana
vătămată A.D.E. şi ameninţând persoana vătămată A.I., în vârstă de 71 de ani, care începuse să strige
după ajutor, au decis să se deplaseze şi la locuinţa persoanei vătămate S.O.N., cu care aveau o stare
litigioasă şi unde au pătruns fără drept în domiciliu, agresând-o pe aceasta şi pe persoana vătămată
A.C.C., producându-le leziuni traumatice grave ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 şi,
67
68
respectiv, 8-9 zile de îngrijiri medicale, persoanele vătămate fiind deposedate de suma de 180 lei şi de
un telefon mobil de către inculpatul P.D.M., fiind evident, că faptele fiind comise de către inculpaţi pe
timpul nopţii şi în stare de ebrietate, puteau avea consecinţe mult mai grave în ceea ce priveşte
sănătatea sau chiar viaţa persoanei.
Se impune o ripostă fermă a organelor judiciare abilitate pentru stoparea unui astfel de
fenomen infracţional, instituţia suspendării sub supraveghere a executării pedepsei fiind de natură să
inducă un sentiment de insecuritate la nivelul colectivităţii din comuna Călineşti, judeţul Argeş şi de
neîncredere în organele specializate ale statului.
Deşi părţile civile nu s-au prezentat în faţa instanţei şi nu au motivat apelul declarat,
instanţa de control judiciar este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în
baza efectului devolutiv al apelului prev. de art.417 alin.2 Cod pr.penală.
Sentinţa fiind netemeinică, sub acest aspect procesual, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod
pr.penală, Curtea va admite apelurile declarate de parchet şi părţile civile, o va desfiinţa, în parte şi,
rejudecând, va înlătura dispoziţiile art.91 Cod penal, cu toate consecinţele, în ceea ce priveşte
pedepsele principale rezultante de 3 ani închisoare şi de un an, 9 luni şi 10 zile închisoare, aplicate
inculpaţilor P.D.M. şi G.N.A. şi va dispune executarea prin privare de libertate în condiţiile art.60 Cod
penal.
Acelaşi raţionament juridic este valabil şi în cazul inculpaţilor minori G.C.P. şi B.I.R.,
în condiţiile în care măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni nu este de natură să
atingă scopul măsurilor educative prev. de art. 115 alin. 2 Cod penal , în raport de criteriile prev. de
art. 74 Cod penal şi să conştientizeze inculpaţii de gravitatea faptelor comise şi de importanţa relaţiilor
sociale încălcate, urmând ca măsura educativă aplicată acestora de către instanţa de fond să fie
înlocuită cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de un an.
Va atrage atenţia acestora asupra dispoziţiilor art. 124 alin. 3 Cod penal şi art. 126 Cod
penal, cu privire la consecinţele săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul internării într-un centru
educativ sau schimbării regimului de executare, dacă vor avea un comportament prin care influenţează
negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate.
De asemenea, este întemeiat şi motivul de apel al parchetului ce vizează nelegalitatea
sentinţei, sub aspectul încălcării disp. art. 72 Cod penal şi art. 404 alin. 4 lit. a Cod pr. penală, în
contextul în care instanţa de fond nu a dispus deducerea duratei măsurilor preventive privative de
libertate pentru inculpaţi, ci doar a constatat că aceştia au fost reţinuţi, arestaţi preventiv şi arestaţi la
domiciliu.
Curtea va înlătura acest aspect de nelegalitate şi va deduce din pedeapsa de 3 ani
închisoare aplicată inculpatului P.D.M., perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu,
respectiv 4 februarie 2017 – 17 septembrie 2017 , va deduce din pedeapsa de un an, 9 luni şi 10 zile
închisoare, aplicată inculpatului G.N.A., perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la
domiciliu, respectiv 4 februarie 2017 – 17 februarie 2017, şi din perioada de un an a măsurii internării
într-un centru educativ aplicată inculpatului B.I.R. , a perioadei reţinerii de 24 de ore.
Pentru considerentele expuse anterior, relativ la absorbirea infracţiunii de fals în
declaraţii de cea de favorizarea făptuitorului, va fi înlăturată achitarea inculpaţilor S.O.N. şi A.C.C.,
pentru infracţiunea prev. de art. 326 Cod penal, iar în baza art. 386 Cod pr. penală, va fi schimbată
încadrarea juridică a faptei din infracţiunile prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal şi art. 326 Cod penal, în
infracţiunea prev. de art. 269 alin.1 Cod penal, cu precizarea că va fi menţinută condamnarea
inculpaţilor la pedeapsa de câte un an închisoare şi suspendarea sub supraveghere, în baza art. 91 Cod
penal, ca modalitate de individualizare a executării pedepsei, urmând să fie dedusă din pedeapsă şi
perioada reţinerii de 24 de ore, în cazul inculpatului A.C.C..
Latura civilă a cauzei a fost soluţionată judicios de către instanţa de fond, în baza
principiilor răspunderii civile delictuale, conform art. 1357 şi urm. Cod civil, fiind obligaţi, în solidar,
inculpaţii la plata de daune morale în cuantum de câte 10.000 lei către părţile civile A.D.E. şi A.I.,
ţinând cont de pătrunderea intempestivă a celor 4 inculpaţi, aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice, în
locuinţa părţilor civile, pe timp de noapte, împrejurare în care, partea civilă A.D. a fost agresată fizic,
68
69
iar partea civilă A.I. a fost ameninţată cu moartea, fiind evidentă starea de temere indusă de către
inculpaţi părţilor civile, ţinând cont de împrejurările concrete ale comiterii faptelor şi de gravitatea lor.
De asemenea, în baza art. 404 alin. 4 lit. d Cod pr. penală, rap. la art. 112 lit. d Cod
penal, s-a dispus, judicios, de către instanţa de fond confiscarea de la inculpatul S.O.N. a sumei de
7.000 lei şi de la inculpatul A.C.C. a sumei de 3.000 lei, remise prin intermediari de la inculpatul
P.D.M., cu scopul îngreunării cercetărilor şi împiedicării tragerii la răspundere penală a acestuia.
Motivul de apel al parchetului, referitor la neobligarea inculpaţilor minori în solidar cu
părinţii acestora – părţi responsabile civilmente la plata despăgubirilor morale acordate părţilor civile
şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, este neîntemeiat, avându-se în vedere că părinţii acestora nu
au fost introduşi în cauză, procedural, în calitate de persoane responsabile civilmente, în termenul
prevăzut de art. 20 alin. 1 Cod pr. penală şi la cererea părţilor civile, conform art. 21 alin. 1 Cod pr.
penală.
De asemenea, revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, impusă inculpaţilor,
nu mai are nici o relevanţă procesuală în calea de atac a apelului.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.
Într-o primă opinie, se apreciază că, există concurs ideal între infracţiunea de fals în
declaraţii şi infracţiunea de favorizarea făptuitorului.
În a doua opinie, se apreciază că, nu există concurs formal între infracţiunea de fals în
declaraţii şi infracţiunea de favorizarea făptuitorului, iar infracţiunea de fals în declaraţii se absoarbe în
tipicitatea obiectivă a infracţiunii de favorizarea făptuitorului.
VI. Punerea în dezbatere a modalităţii echitabile de soluţionare a laturii civile, în

raport de cauza Deaconu contra României.
6.1. Materia juridică: Cauza Deaconu contra României

6.2. Subcategoria: Cauza Deaconu contra României
6.3. Obiect ECRIS Ucidere din culpă
V.2. Act normativ Codul penal şi Codul de procedură penală
6.5. Articole aplicabile Cauza Deaconu contra României
ABSTRACT
OPINIA UNANIMĂ este în sensul că, la stabilirea cuantumului daunelor morale
acordate fraţilor victimei, nu trebuie să se ţină cont de vârsta acestora mai mică de paisprezece ani,
ceea ce constituie un criteriu subiectiv şi arbitrar , de natură să conducă la discriminarea acestora faţă
de fraţii mai mari şi, implicit, la încălcarea art. 14 din Convenţie şi al art.1 din Protocolul nr.1.
ARGUMENTE
Ministerul Afacerilor Externe – Direcţia Agent Guvernamental a transmis spre
diseminare cauza DEACONU împotriva ROMÂNIEI, în care CEDO a pronunţat o hotărâre la data de
8 ianuarie 2019, rămasă definitivă la data de 29 ianuarie 2019, prin care a constatat o încălcare de către
autorităţi a art. 14 din Convenţie, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, apreciind că a existat o
discriminare pe criteriu de vârstă în momentul stabilirii cuantumului daunelor morale pentru moartea
surorii reclamanţilor.
Curtea a observat că, instanţa de fond a acordat fiecărui reclamant, mamei acestora şi
fiecăruia dintre cei doi fraţi mai mari suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale pentru
moartea violentă a lui X, considerând că pierderea unei fete de 9 ani provoacă o suferinţă intensă
fiecărui membru al familiei, în egală măsură.
A fost constatat faptul că, în hotărârea pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti,
reducerea cuantumului despăgubirilor s-a fundamentat pe faptul că, la momentul producerii
accidentului, reclamanţii aveau mai puţin de paisprezece ani şi nu erau conştienţi de impactul
emoţional negativ cauzat de moartea surorii lor. Prin urmare, CEDO a remarcat diferenţa de tratament
aplicată de instanţa de apel faţă de reclamanţi şi fraţii lor mai mari.
69
70
Totodată, în speţă, instanţa de apel, fără a asculta părţile vătămate, a concluzionat că

reclamanţii au suferit mai puţin decât fraţii lor mai mari, bazându-se pe declaraţia unui singur martor.
Când a evaluat pretenţiile părţilor, Curtea de Apel Bucureşti le-a respins fără a-i asculta pe reclamanţi,
deşi la data respectivă împliniseră vârsta de zece ani.
De asemenea, fără a-şi baza argumentarea pe rapoarte de expertiză sau evaluări
psihologice ale reclamanţilor, care ar fi putut conduce la o justificare mult mai obiectivă a diferenţei de
tratament dintre reclamanţi şi fraţii lor mai mari, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit în mod arbitrar
pragul minim de paisprezece ani pentru a fi afectat negativ şi a percepe suferinţa cauzată de moartea
surorii lor.
Mai mult, Curtea subliniază că la momentul producerii accidentului, reclamanţii aveau
vârstele de treisprezece, respectiv unsprezece ani, foarte aproape de pragul de paisprezece ani stabilit
de instanţa naţională, precum şi faptul că în lipsa unor probe contrare, se aflau într-o etapă a dezvoltării
lor în care erau capabili de a percepe şi de a înţelege emoţiile complexe.
În opinia Curţii, lipsa unei justificări pertinente, respingerea cererii reclamanţilor de
către instanţa naţională, bazată pe singurul argument conform căruia suferinţa celor doi nu a fost la fel
de mare ca cea a fraţilor lor din cauza vârstei, reprezintă discriminare.
Prin urmare, CEDO a constatat încălcarea art. 14 din Convenţie şi al art.1 din Protocolul
nr.1, acordând fiecărui reclamant daune morale în cuantum de 3.000 euro.
Într-o primă opinie, se apreciază de instanţa naţională că, reducerea cuantumului
despăgubirilor cu titlu de daune morale se datorează aspectului că, la momentul producerii
accidentului, reclamanţii aveau mai puţin de paisprezece ani şi nu erau conştienţi de impactul
emoţional negativ cauzat de moartea surorii lor.
În a doua opinie, se apreciază de CEDO lipsa unei justificări pertinente, respingerea
cererii reclamanţilor de către instanţa naţională, bazată pe singurul argument conform căruia suferinţa
celor doi nu a fost la fel de mare ca cea a fraţilor lor din cauza vârstei, reprezintă discriminare.
TEME PROPUSE DE JUDECĂTORIA BREZOI

VII. Imposibilitatea punerii în executare a sentinței penale definitive prin care i
s-a aplicat minorului o măsură educativă neprivativă de libertate. Imposibilitatea de aducere a
minorului, conform art. 511 Cod proc. pen. Incidența cazului de contestație la executare
prevăzut de art. 598 alin. 1 lit. c) teza a doua
7.1. Materia juridică: Drept procesual penal

7.2. Subcategoria: Executarea pedepselor – executarea sancțiunilor penale privind
minorii
7.4. Act normativ Codul penal şi Codul de proc. pen.
7.5. Articole aplicabile art. 511 Cod proc. pen., art. 598 Cod proc. pen.
ABSTRACT
OPINIA UNANIMĂ este în sensul că, dată fiind imposibilitatea de prezentare a
minorului pentru punerea în executare a sentinței penale, instanța sesizată cu o contestație la executare
urmează a verifica în ce măsură termenul de prescripție a executării sancțiunii s-a împlinit, termen
calculat conform art. 132 alin. 1 Cod penal.
Aceasta se impune, întrucât prescripţia executării măsurii educative neprivative de
libertate, vizează un incident procedural apărut în faza de executare a hotărârii definitive, ce poate
fundamenta o contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. 1 lit. d) Cod procedură
penală.
ARGUMENTE
Prin sentinţa penală nr. 172 din 16 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Brezoi în
dosarul nr. 1231/198/2013, definitivă prin decizia penală nr. 453/A/5.05.2017 a Curţii de Apel Piteşti
70
71
s-a luat faţă de inculpatul minor NG măsura educativă neprivativă de libertate constând în
asistarea zilnică pe o perioadă de şase luni, pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe
şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. În temeiul art. 121 alin. 1 lit. a şi e din Codul penal s-a impus
minorului următoarele obligaţii:
a. să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională;
e. să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;
În vederea aplicării prevederilor art. 511 C. proc. pen, s-a fixat termen pentru când s-a
dispus aducerea minorului, chemarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului Serviciului
de probațiune pentru punerea în executare a măsurii luate și a persoanelor desemnate cu supravegherea
acesteia. Deşi s-a dispus în mod repetat citarea cu mandate de aducere a minorului, acesta nu a putut fi
identificat, astfel că nu s-a putut pune în executare măsura educativă. În această situaţie, Biroul
Executări Penale a sesizat instanţa de executare cu contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile
art. 598 alin. 1 lit. c) teza a doua Cod procedură penală.
Într-o primă opinie, s-a susținut că, dată fiind imposibilitatea de prezentare a minorului
pentru punerea în executare a sentinței penale, instanța sesizată cu o contestație la executare urmează a
verifica în ce măsură termenul de prescripție a executării sancțiunii s-a împlinit, termen calculat
potrivit art. 132 alin. 1 Cod penal.
Într-o a doua opinie, s-a susținut că, o contestație la executare este neîntemeiată în acest
caz, întrucât motivul de contestație referitor la împiedicarea la executare vizează cauze concomitente
pronunțării hotărârii, care se regăsesc în dispozitiv și fac imposibilă punerea în executare, și nu cauze
ulterioare rămânerii definitive a hotărârii.
VIII. Lipsa precizării în concret a duratei pedepsei complementare în ipoteza

sesizării instanței cu un acord de recunoaștere a vinovăției
8.1. Materia juridică: Drept procesual penal

8.2. Subcategoria: Acord de recunoaștere a vinovăției
8.4 Act normativ Codul penal şi Codul de procedură penală
8.5. Articole aplicabile art. 482,483, 485 Cod procedură penală
ABSTRACT
OPINIA MAJORITARĂ este în sensul că, omisiunea din cuprinsul acordului de
recunoaştere a vinovăţiei cu privire la durata pedepsei complementare poate fi complinită conform
dispoziţiilor art. 484 alin. 1 Cod procedură penală care prevăd că „dacă acordului de recunoaştere a
vinovăţiei îi lipseşte vreuna dintre menţiunile prevăzute la art. 482 sau dacă nu au fost respectate
condiţiile prevăzute la art. 483, instanţa dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile şi sesizează în
acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul”.
ARGUMENTE
Prin sentinţa penală nr. 153 din data de 29.11.2018 a Judecătoriei Brezoi, definitivă prin
neapelare la data de 18.12.2018, s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul
de pe lângă Judecătoria Brezoi cu inculpatul A.B., care a fost condamnat la pedeapsa de un an
închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prev. de
art. 336 alin. 1 C. pen, iar în temeiul art. 91 alin 1 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de doi ani.
De asemenea, s-a aplicat inculpatului pe o perioadă de 1 (un) an pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C. pen, respectiv
dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și dreptul de a ocupa o funcţie
care implică exerciţiul autorităţii de stat ce se va executa de la data rămânerii definitive a sentinței de
condamnare.
În cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, s-a prevăzut că în temeiul art. 67
71
72
alin. 1 C. pen. va fi aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C. pen, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice și dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat ce se
va executa de la data rămânerii definitive a sentinței de condamnare, fără a se menţiona durata
acesteia.
Într-o primă opinie, s-a apreciat că, în ipoteza menționată instanța va trebui să respingă
acordul în temeiul art. 485 alin. 1 lit. b) Cod proc. pen. pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de
art. 482 Cod proc. pen. lit. h), care impune ca acordul să cuprindă și felul, cuantumul, precum și forma
de executare a pedepsei, fără a face distincție între tipurile de pedepse aplicate. Astfel, cât timp
negocierea dintre procuror și inculpat s-a purtat inclusiv asupra pedepsei complementare, iar aceasta
din urmă a fost menționată în cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției, este necesar să fie și
individualizată în concret prin precizarea duratei pe care se va aplica, având în vedere că, potrivit art.
66 alin. 1 Cod penal, pedepsele complementare se aplică pe o perioadă între 1 și 5 ani.
Într-o a doua opinie, s-a susținut că, instanța poate admite acordul și stabili ea însăși
durata pedepsei complementare, chiar în lipsa acestei precizări din cuprinsul acordului, cât timp este
prevăzută aplicarea inclusiv a pedepsei complementare şi sunt prevăzute drepturile ce urmează a fi
interzise.
PREŞEDINTE SECŢIE,
Judecător Ionuţ SCARLAT-COMĂNESCU
Red. 2 ex./04.04.2019
Gr.Şf.Scţ.E.CIOCAN
72

CA Pitesti Minuta de Practică Neunitară Secţia Penală Martie 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CA Pitesti Minuta de Practică Neunitară Secţia Penală Martie 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

CURTEA DE APEL PITEŞTI

ROMÂNIA Str. Victoriei, nr. 22, Piteşti, jud. Argeş

Operator de date cu caracter personal nr. 3918

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

II. Posibilitatea procesuală ca instanţă de judecată să constituie subiect pasiv al

III. Existenţa autorităţii de lucru judecat în cazul soluţionării, distinct, a

IV. Judecarea pe cale separată a unor/unui act material component al

V. Concursul ideal între infracţiunea de fals în declaraţii şi infracţiunea de

VI. Punerea în dezbatere a modalităţii echitabile de soluţionare a laturii civile,

TEME PROPUSE DE JUDECĂTORIA BREZOI

VIII. Lipsa precizării în concret a duratei pedepsei complementare în ipoteza

I. Constatarea dezincriminării infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr.

1.1. Materia juridică: Drept penal şi Drept procesual penal;

- 1 an închisoare şi de 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală

neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau

Astfel, reţinând astfel gravitatea faptelor concurente comise de inculpat şi având în

II. Posibilitatea procesuală ca instanţa de judecată să constituie subiect pasiv al

2.1. Materia juridică: Drept penal şi Drept procesual penal;

S-a înlăturat condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an şi închisoare, iar în baza art.

1 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat că cererile şi excepţiile

Amenajamentul Pădurei „Dăngeşti” (Dăngeşti-Toaca-Grebla-Groşi) situată în hotarul Comunei

În acelaşi timp, din expertiza tehnică în specialitatea silvicultură efectuată de

Ministerul Finanţelor Publice-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată legal prin

lipsite de substanţă argumentele prezentate de procuror în sensul că măsura indisponibilizării îi poate

III. Existenţa autorităţii de lucru judecat în cazul soluţionării, distinct, a

3.1. Materia juridică: Drept penal şi Drept procesual penal

la persoane juridice şi fizice, verifică legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi

In conformitate cu art. 105 alin. l din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură

În consecinţa, se arată că devin aplicabile garanţiile prevăzute nu doar de art.6 in

În consecință, nu pot fi reținute ca fiind întrunite condițiile vizând incidența, în cauză, a

Într-o primă opinie, se apreciază că, există autoritate de lucru judecat.

IV. Judecarea pe cale separată a unor/unui act material component al

4.1. Materia juridică: Drept penal şi Drept procesual penal

V. Concursul ideal între infracţiunea de fals în declaraţii şi infracţiunea de

5.1. Materia juridică: Drept penal şi Drept procesual penal

penal şi menţine condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii

infracţiunii, respectiv inculpaţii, precum şi de se apropia de locuinţele persoanelor vătămate, de la

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că în noaptea de

De asemenea, declaraţiile tuturor inculpaţilor agresori coroborate cu declaraţiile

Referitor la infracţiunile de fals în declaraţii şi favorizarea făptuitorului reţinute în

VI. Punerea în dezbatere a modalităţii echitabile de soluţionare a laturii civile, în

6.1. Materia juridică: Cauza Deaconu contra României

Totodată, în speţă, instanţa de apel, fără a asculta părţile vătămate, a concluzionat că

TEME PROPUSE DE JUDECĂTORIA BREZOI

7.1. Materia juridică: Drept procesual penal

VIII. Lipsa precizării în concret a duratei pedepsei complementare în ipoteza

8.1. Materia juridică: Drept procesual penal

alin. 1 C. pen. va fi aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

Judecător Ionuţ SCARLAT-COMĂNESCU

S-ar putea să vă placă și