Sunteți pe pagina 1din 7

3.

Proiectarea cercetării ştiinţifice


În acest subcapitol ne propunem să identificăm problemele specifice proiectării unui dem
ers investigativ în domeniul socio-umanului şi modul în care se procedează pentru rezolv
area acestor probleme. Desigur nu am putea analiza în detaliu toate aspectele, ci
vom încerca să oferim doar o imagine de ansamblu şi succintă despre modul în care se desfăş
cunoaşterea ştiinţifică, semnalând principalele momente şi niveluri ale acestui proces. 3.1
Nivelul selectiv Acestui nivel îi sunt specifice următoarele etape: a) Stabilirea/s
elecţia temei de cercetare – în toate ipostazele este recomandat ca cercetătorul să se ori
enteze după semnificaţia socială a temei, să urmărească să „răspundă“ unei comenzi sociale,
e la rezolvarea diferitelor probleme sociale. b) Documentarea preliminară – aşa cum su
bliniam în primul subcapitol, nici o cercetare empirică nu poate fi imaginată fără prezenţa
unui fundal teoretic pe care se sprijină şi din care îşi trage seva ideatică. c) Elaborare
a obiectivelor cercetării – în funcţie de tema de cercetare, se pot formula următoarele ca
tegorii de obiective: evidenţierea particularităţilor unui fenomen (descrierea); formu
larea unor explicaţii privind relaţiile dintre fenomene/fapte; elaborarea unor progn
oze referitoare la evoluţia fenomenului; identificarea unor soluţii pentru fundament
area unor decizii; evaluarea efectelor unor decizii etc. d) Formularea ipotezelo
r – în practică, ipoteza este o propoziţie cauzală şi ia forma unui model ipotetic care înc
că să surprindă relaţia dintre două sau mai multe fenomene (variabile). e) Selectarea surs
elor de informare – luând în calcul rezultatele documentării preliminare, a posibilităţilor
efective de informare, precum şi a cerinţelor care decurg din etapele menţionate mai s
us, urmează să fie precizate sursele de informare care vor fi utilizate (bibliografi
a). f) Stabilirea universului populaţiei şi tipului de eşantionare – în funcţie de obiectiv
le cercetării şi resursele diplomatice se stabilesc natura, caracterul şi volumul popu
laţiei care va intra în atenţia cercetătorului, pentru a fi investigată. 3.2. Nivelul proi
ectiv a) Operaţionalizarea conceptelor – definiţia operaţională are o mare importanţă în pr
area cercetărilor deoarece, prin acest tip de definiţie,
stabilim o relaţie între „simbolurile“ ce apar la nivel teoretic şi „elementele“ direct obs
abile, relative la orice concept. Altfel spus o definiţie operaţională reprezintă un pro
cedeu eficient de a decide dacă o calitate observabilă şi măsurabilă poate fi atribuită unu
fenomen social. b) Alegerea metodelor de cercetare – presupune realizarea unei co
relaţii între toate etapele amintite la primul nivel (selectiv) astfel încât să se atingă,
mod eficient, obiectivele propuse. Din motive lesne de înţeles, în acest manual vom pr
ezenta, pe scurt, doar trei metode de culegere a datelor, câte una pentru fiecare
tip al demersului investigativ (vezi clasificarea de la punctul 4.2.1.). Ancheta
este principala metodă cantitativă de culegere sistematică de fapte despre un grup so
cial definit şi se utilizează pentru a furniza statistici descriptive despre populaţii
locale, regionale sau naţionale, pentru a examina gruparea diferitelor fenomene s
ociale, pentru a identifica situaţia socială şi carac-teristicile grupurilor sau pentr
u a analiza diverse procese cauzale (testarea unor ipoteze). Diversitatea manier
elor de aplicare a acestei metode ne obligă să prezentăm câteva tehnici de anchetă, dintre
cele mai des utilizate: – ancheta orală (faţă în faţă), pe stradă, la domiciliu etc.; – an
rală, prin telefon; – ancheta în scris, prin serviciile poştale; – ancheta în scris, prin c
mpletarea chestionarului, în prezenţa operatorului (individual sau în grup). Alegerea
tehnicii de anchetă se face în funcţie de considerente ştiinţifice, dar şi de elemente de c
nstrângere, de natură practică (buget, timp la dispoziţie, mijloace etc.). Studiul de ca
z este o metodă calitativă prin care sunt integrate diverse fapte, fenomene sau proc
ese sociale, dintr-o entitate socială (indivizi, comunităţi sau organizaţii), cu scopul
de a ajunge la o imagine cât mai completă despre acea entitate. Cazurile din practic
a juridică, medicală, economică sau socială se constituie ca bază empirică pentru elaborare
sau ilustrarea unor teorii. Principala observaţie care trebuie făcută aici vizează rele
vanţa cazului ales sau reprezentativitatea lui pentru domeniul respectiv. Analiza
de conţinut reprezintă o metodă de intersecţie între cantitativ şi calitativ ce presupune s
oaterea în evidenţă a unor teme, tendinţe, atitudini şi valori, cuprinse în conţinutul unei
municări. Se urmăreşte, în fapt, identificarea sensurilor denotative şi conotative ale unu
i mesaj (oral sau scris). Dezvoltarea tehnicii analizei de conţinut oferă în prezent u
n larg evantai de procedee, iar alegerea unui procedeu sau a altuia
se face în funcţie de tema de cercetare, de materialul de analiză şi de obiectivele urmări
te. Cele mai des utilizate procedee de analiză sunt: – analiza frecvenţelor – determinar
ea numărului de apariţii ale unităţilor de înregistrare în sistemul categoriilor de analiză
naliza tendinţei – pune în evidenţă orientarea (atitudinea) emiţătorului în raport cu o ide
pt sau fenomen social; – analiza contingenţei – evidenţierea structurilor de asociere a
termenilor (conceptelor) dintr-un text. c) Elaborarea instrumentelor de lucru – se
rvesc nemijlocit la culegerea datelor şi reprezintă concretizarea activităţilor descrise
până acum. Construirea instrumentelor presupune rezolvarea a două tipuri de probleme:
de conţinut şi de formă. Prima categorie de probleme vizează convertirea indicatorilor
(indicilor), rezultaţi în urma operaţionalizării conceptelor, în itemi de chestionar, între
i din ghidul de interviu, comportamente din protocoalele de observaţie, categorii
din schemele de categorii etc. A doua categorie de probleme presupune aranjarea,
într-o ordine logică şi psihologică, a itemilor, precum şi stabilirea manierei de înregist
are a răspunsurilor. 3.3. Nivelul constructiv a) Colectarea şi verificarea datelor – în
funcţie de natura surselor de informare şi a procedeelor de lucru elaborează un progra
m de culegere a datelor, de măsurare sau înregistrare a modalităţilor de manifestare a f
aptelor sociale, cu alte cuvinte, aplicarea instrumentelor de lucru. Verificarea
datelor este obligatorie şi constă în a urmări: Completitudinea – înregistrarea răspunsuri
sau comportamentelor pe fiecare instrument de lucru sau pe protocoalele anexe.
De cele mai multe ori, nonrăspunsurile pot fi semnificative, oferind indicii privi
nd existenţa unor cazuri speciale sau particularităţi. Exactitatea – modalitate esenţială d
verificare a datelor ce presupune parcurgerea tuturor comportamentelor înregistra
te, în scopul stabilirii coerenţei sau a sincerităţii acestora. Uniformitatea – are în vede
e maniera unitară de înregistrare a datelor. b) Prelucrarea şi analiza datelor – impune
alegerea unei metode de prelucrare şi analiză în funcţie de profunzimea investi-gaţiei, a
gradului său de complexitate. Distingem aici: Prelucrarea şi analiza sumară oferă cercetăt
orului informaţii generale care îi vor ghida viitorul demers investigativ şi constă în cla
sificarea cazurilor ce formează obiectul de cercetare în funcţie de
anumite criterii, validarea sau invalidarea unor ipoteze, stabilirea frecvenţei de
producere a unor fenomene sau a distribuţiei acestora la nivelul populaţiei, valida
rea eşantionului sau studiul gradului de reprezentativitate, validarea instrumentu
lui de lucru şi consistenţa datelor obţinute. Prelucrarea avansată a datelor presupune c
ontinuarea demersului pe trei posibile direcţii: construcţia de tipologii; construcţia
de scale complexe sau indici capabili să stabilească diferite ierarhii; elaborarea
de modele deterministe, adică de relaţii cauzale între diverse variabile. Aceste tehni
ci de analiză intră în sfera de preocupare a specialiştilor, motiv pentru care nu vom in
sista asupra lor. c) Întocmirea raportului de cercetare – elaborat sub forma unui te
xt clar şi uşor de parcurs, presărat cu cifre sau exemple absolut necesare pentru înţelege
rea ideilor prezentate. În interiorul său pot fi inserate şi câteva tabele sau grafice s
ugestive care rezumă, într-o manieră mai clară, informaţia prezentată. Pe lângă prezentarea
menului sau a faptelor studiate, se pot formula şi propuneri de rezolvare a diferi
telor situaţii, de sporire a eficienţei activităţii etc.
3.4. Ghid de proiectare a unei cercetări
Nivelul selectiv - formularea temei de cercetare Ce mă interesează? - identificarea
particularităţilor suCare este subiectul de biectului supus investigaţiei cercetat? -
documentarea preliminară Ce ştiu despre subiectul ales?
De ce mă interesează?
formularea obiectivelor cercetării motivaţia privind alegerea temei formularea ipote
zelor selectarea surselor de informare
Nivelul proiectiv
Cum voi găsi răspunsul la întrebări? Cu cine mă voi consulta? Pe cine voi întreba? Ce anume
voi întreba? Ce anume voi urmări?
- operaţionalizarea conceptelor - alegerea metodelor - universul populaţiei - eşantion
area - construirea instrumentului de lucru
Ce am constatat pe teren? - culegerea şi validarea datelor Cum folosesc informaţiile
- prelucrarea şi analiza datelor obţi-nute? Ce am obţinut? Ce am aflat? Cum pot optim
iza procesul? - întocmirea raportului de cercetare Ce propuneri voi face?
Nivelul constructiv
REZUMAT Fiecare individ îşi însuşeşte o sumă de cunoştinţe despre realitatea mediului socia
ele cunoştinţe provin din experienţa directă a individului (cunoaşterea comună), iar altele
sunt rodul unui efort intelectual susţinut şi sistematic (cunoaşterea ştiinţifică). Căutare
nui drum mental scurt, în realizarea cunoaşterii, are numeroase limite şi poate produc
e anumite deformări. Cunoaşterea ştiinţifică se fondează pe câteva postulate, a căror valoa
adevăr este acceptată de majoritatea cercetătorilor din ştiinţele sociale (principiul rea
lismului, principiul determinis-mului, principiul cognoscibilităţii, principiul regu
larităţii). Metodologia cercetării ştiinţifice cuprinde ansamblul elementelor care intervi
n în cercetarea vieţii sociale (principii, reguli, metode de
investigaţie, instrumente de culegere şi interpretare a datelor, precum şi strategii d
e construcţie şi reconstrucţie a teoriei). Proiectarea cercetării ştiinţifice se realizează
trei niveluri (selectiv, proiectiv şi constructiv), iar fiecărui nivel îi sunt specif
ice anumite etape. Aceste etape pot fi diferite, funcţie de tipul cercetării şi de met
odologia adoptată. TERMENI – CHEIE cunoaştere comună cunoaştere ştiinţifică percepţie socia
gmă investigaţie teoretică investigaţie empirică metodologia cercetării metodă de cercetare
hnică de cercetare instrument de cercetare abordare cantitativă abordare calitativă va
liditate şi fidelitate operaţionalizarea conceptelor ipoteză de lucru raport de cercet
are
BIBLIOGRAFIE 1. Chelcea, S., Cunoaşterea vieţii sociale, Bucureşti, Editura INI, 1995.
2. Chelcea, S., Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici, Deva, Editura Destin, 19
98. 3. Durkheim, E., Regulile metodei sociologice, Iaşi, Editura Polirom, 2002. 4.
Iluţ, P., Abordarea calitativă a socioumanului, Iaşi, Editura Polirom, 1997. 5. Mărgine
an, I., Proiectarea cercetării sociologice, Iaşi, Editura Polirom, 2000. 6. Mihu, A.
, Introducere în sociologie, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1992. 7. Mucchielli, A.,
(coord.), Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele umane şi sociale, Iaşi, Editura Po
irom, 2002. 8. Rotariu, T., Iluţ, P., Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Teori
e şi practică, Iaşi, Editura Polirom, 1997.