Sunteți pe pagina 1din 5

Capitolul-10

GENERAREA SUPRAFEŢELOR
In acest capitol vor fi caracterizate analitic suprafeţele care se obţin
prin deplasarea unei curbe ,numită generatoare, supusă anumitor restricţii
geometrice (contact cu o curbă dată sau tangenţa la o suprafaţă dată ).
Dacă familia de curbe depinde de un parametru, adică
 f ( x, y, z , λ) = 0
( γλ) :  , λ∈ R
g ( x, y, z , λ) = 0
(1)
atunci suprafaţa pe care o descrie această familie de curbe, pentru λ ∈ R , se
obţine eliminînd parametrul λ între cele două ecuaţii.
Dacă familia de curbe din spaţiu depinde de doi parametrii,adică
 f ( x, y , z , λ, µ) = 0
( γλ, µ) :  , λ, µ ∈ R
g ( x, y , z , λ, µ) = 0
(2)
şi curbele acestei familii sunt supuse restricţiei de a avea contact cu o curbă
dată, numită curbă directoare, dată de ecuaţiile:
F ( x, y , z ) = 0
(Γ) : 
G ( x, y , z ) = 0
(3)
atunci condiţia geometrică de contact a generatoarelor cu curba directoare
este echivalentă cu compatibilitatea sistemului
 f ( x, y, z , λ, µ) = 0
g ( x, y , z , λ, µ) = 0


 F ( x, y , z ) = 0

G ( x, y , z ) = 0
(4)
Eliminînd nedeterminatele x,y,z între ecuaţiile sistemului (4)
obţinem condiţia, numită condiţia de compatibilitate:
Φ(λ, µ) = 0
(5)
Eliminînd λ şi µ între ecuaţiile (2) şi (5) obţinem ecuaţia
suprafeţei

1
(Σ ) : Ψ( x, y, z ) = 0
(6)
Dacă generatoarele suprafeţei sunt drepte, atunci suprafaţa va fi
numită suprafaă riglată. Planul,cilindri, conurile, hiperboloidul cu o pânză,
paraboloidul hiperbolic sunt suprafeţe riglate.

§1. Suprafeţe cilindrice

1.1 Definiţie. Se numeşte suprafaţă cilindrică, suprafaţa Σ ⊂ E3


generată de o dreaptă având direcţia fixă, supusă unei
restricţii geometrice.
Să considerăm direcţia dată de dreapta determinată de intersecţia
planelor: π 1 =0 şi π 2=0, adică
 A x + B1 y + C1 z + D1 = 0
(d ) :  1
 A2 x + B2 y + C 2 z + D2 = 0
(1.1)
Ecuaţiile generatoarei suprafeţei cilindrice (o dreaptă paralelă cu d )
sunt date de :
 A x + B1 y + C1 z + D1 = λ
( d λ µ) :  1
 A2 x + B2 y + C 2 z + D2 = µ
(1.2)
Dacă luăm drept curbă directoare, curba
F ( x, y , z ) = 0
( γ) : 
G ( x, y , z ) = 0
(1.3)
determinăm mulţimea dreptelor din familia ( d λµ ) ,
care sunt în contact cu
curba directoare (γ ), impunînd condiţia de compatibilitate a sistemilui:
 π1 = λ
π = µ

S : 2
F ( x, y , z ) = 0

G ( x, y , z ) = 0
(1.4)
Sistemul S este compatibil dacă şi numai dacă avem satisfăcută condiţia
de compatibilitate Φ(λ, µ) = 0 , obţinută prin eliminarea nedeterminatelor
x, y, z între ecuaţiile sistemului S .

2
Ecuaţia suprafeţei cilindrice se obţine înlocuind în condiţia de
compabilitate pe λ şi µ din sistemul (1.2) , adică
Φ (π 1,π 2)=0
(1.5)
Observaţii: 1o Dacă direcţia este dată de parametrii directori l, m, n, atunci
o dreaptă oarecare în spaţiu cu această direcţie este caracterizată de
ecuaţiile: X = x + l t, Y = y + m t, Z = z + n t , iar punctele acestor drepte
care sunt situate pe curba directoare trabuie să satisfacă sistemul de ecuaţii:
F ( x + lt , y + mt , z + nt ) = 0

G ( x + lt , y + mt , z + nt ) = 0
(1.6)
Ecuaţia suprafeţei cilindrice se obţine eliminînd parametrul t∈R
în sistemul (1.6).
2o Dacă restricţia geometrică înseamnă tangenţa dreptelor familiei
(dλ µ ) la suprafaţa F(x,y,z) = 0, atunci relaţia de compatibilitate se obţine
impunând condiţia ca sistemul format din ecuaţiile generatoarei şi ecuaţia
suprafeţei să aibă soluţie unică (condiţia de tangenţă) .

§2. Suprafeţe conice

2.1 Definiţie. Se numeşte suprafaţă conică, suprafaţa Σ ⊂ E3


generată de o dreaptă printr-un punct fix (numit vârf),
supusă unei restricţii geometrice.

Fie punctul fix V(xo,yo,zo) şi o dreaptă oarecare (dλ µ ) prin punctul V


scrisă sub forma:
x − xo y − yo z − zo
= =
λ µ 1
(2.1)
Impunând ca această dreaptă să satisfacă condiţia suplimentară impusă,
obţinem condiţia de compatibilitate

Φ (λ ,µ ) = 0 ( 2.2)

Eliminând parametrii λ şi µ între ecuaţiile (2.1) şi (2.2) se obţine


ecuaţia suprafeţei conice dat
x − xo y − yo
Φ( , ) =0
z − zo z − zo
(2.3)
3
Observaţie. Ecuaţia conului , făcând abstracţie de o translaţie, reprezintă o
ecuaţie algebrică de gradul al doilea omogenă în x,y,z .

§3. Conoizi cu plan director

3.1 Definiţie. Se numeşte conoid cu plan director, suprafaţa Σ ⊂ E3


generată de o dreaptă paralelă cu un plan dat (plan
ditrector), se sprijină pe o dreaptă dată şi este supusă
altei restricţii geometrice.

Să considerăm planul director dat de ecuaţia π = 0 , dreapta (d)


dată de intersecţia planelor P = 0 şi Q = 0 şi să impunem ca
generatoarea
acestei suprafeţe să intersecteze curba (γ ) : F (x,y,z) = 0 , G(x,y,z) = 0 .
Dacă scriem generatoarea conoidului cu plan director sub forma
π=λ
( d λµ ): 
P = ηQ
(3.1)
şi impunem condiţia de contact a generatoarei cu curba (γ ) obţinem
condiţia de compatibilitate Φ (λ ,µ ) = 0 . Inlocuind λ şi µ din ecuaţiile
(1.10) se obţine ecuaţia conoidului cu plan director.

§4. Suprafeţe de rotaţie

4.1 Definiţie. Se numeşte suprafaţă de rotaţie suprafaţa Σ ⊂ E3,


generată de o curbă care se roteşte în jurul unei drepte
date (axă de rotaţie).

Fie curba
F ( x, y , z ) = 0
(γ ) 
G ( x, y , z ) = 0
(4.1)
şi axa de rotaţie dată de dreapta
x − xo y − yo z − zo
(d) = =
l m n
(4.2)
4
Cum fiecare punct al curbei (γ ) descrie un cerc situat într-un plan
perpendicular pa axa de rotaţie, suprafaţa de rotaţie poate fi gândită ca fiind
suprafaţa generată de cercurile cu centrul pe dreapta (d) situate în plane
perpendiculare pe aceasta şi care se intersectează cu curba (γ ) . Cercurile
perpendiculare pe dreapta (d), cu centrul pe această dreapta pot fi
determinate de intersecţia unui plan perpendicular pe dreaptă şi o sferă de
rază variabilă cu centrul într-un punct al dreptei, adică :
 l x + my + nz = λ
( d λ η)  (4.3)
( x − xo ) + ( y − yo ) + ( z − zo ) = η , η ≥ 0
2 2 2

Impunînd condiţia ca dreptele (dλ µ ) să se intersecteze cu curba (γ ),adică


sistemul format de eciaţiile (4.1) şi (4.3) să fie compatibil , se obţine
condiţia de compatibilitate Φ (λ ,µ ) = 0 . Inlocuind λ şi µ din ecuaţiile
(4.3) se obţine ecuaţia suprafeţei de rotaţie dorită.