PROIECT 32-172 : PROFIBRILE

Et. III: Proiectare si realizare de variante experimentale

REZUMATUL ETAPEI

Lucrarile de cercetare din cadrul acestei etape au avut în vedere obţinerea de microfibrile
celulozice din diverse resurse prin aplicarea de procedeecomplexe, mecano-chimice si enzimatice,
modificarea chimică a suprafetei fibrelor celulozice obţinute în vederea măririi compatibilităţii
acestora cu matricea polimerica şi realizarea de variante experimentale de compozite polimerice cu
diverşi polimeri (solubili în apǎ, solubili în solvenţi organici, naturali sau sintetici). De asemenea s-
au determinat proprietăţile mecanice, termice şi reologice ale compozitelor polimerice obţinute şi s-
a încercat modelarea matematică a acestor proprietăţi in vederea stabilirii noilor direcţii de
cercetare.
În urma lucrărilor experimentale desfăşurate în acdrul acestei etape au fost obţinute mai
multe tipuri de fibre celulozice cu dimensiuni micronice şi submicronice prin aplicarea unor
tratamente mecano-chimice (fibrele de tip MF), chimice (fibrele de tip NF şi P1-2) şi enzimatice
(fibrele celulozice de tip FCE). Fibrele MF si FCE s-au obtinut din deşeuri din lemn, amestec de
specii tari şi moi, prin metode combinate iar fibrele NF şi P1-2 s-au realizat pornind de la celuloza
microcristalina prin procedee chimice combinate cu ultrasonarea. Pentru fiecare dintre aceste tipuri
de fibre s-au stabilit parametri tehnologici de obţinere.
S-au realizat mai multe variante experimentale de fibre celulozice compstibile cu diverse
tipuri de matrici polimerice, corespunzator operatiilor specifice: maruntire – macinare material
fibros brut de la defibrarea deseurilor si separarea fractiunilor mai mici de 100 µ, tratamente
chimice specifice, operatii de indepartare a constituentilor necelulozici, albire si purificare a
celulozei, tratamente enzimatice - 5 variante experimentale de laborator si 3 sarje experimentale in
instalatie pilot, macinare/omogenizare in moara coloidala si concentrarea suspensiilor si obtinerea
microfibrilelor in stare uscata. Aceste tipuri de fibre celulozice au fost testate ca ranforturi în
diverse matrici polimerice precum: matrici polimerice solubile în apă (alcoolul polivinilic, răşina
epoxidică şi acrilică) şi matrici polimerice solubile în solvenţi organici (acidul polilactic,
polipropilena, răsină epoxidică reticulată, polimer poliesteric şi poliuretanic).
Compozitele polimerice pe bază de fibre celulozice şi matrici polimerice solubile în apă au
fost realizate prin procedee specifice de obţinere a compozitelor polimerice: depunere din soluţie şi
reticulare la cald. Aceste tipuri de compozite polimerice au fost caracterizate din punct de vedere
morfo-structural şi mecanic. În privinţa proprietăţilor mecanice s-a obţinut o creştere importantă a
rezistentei la tracţiune şi a modulului de elasticitate la tracţiune ca urmare a utilizării ranforturilor
de fibre celulozice.
Pentru obţinerea de materiale compozite pe bază de fibre celulozice şi polimeri solubili in
solvenţi organici cu proprietăţi mecanice şi termice imbunătăţite, o parte din fibrele celulozice
obtinute au fost modificate chimic cu diverşi agenţi de cuplare precum: vinil trimetoxi silan (VTS,
utilizat pentru grefarea fibrelor obţinute prin tratamente enzimatice-FCE in scopul folosirii in
matrice de polipropilena), aminopropil trietoxisilan (APS, utilizat pentru grefarea fibrelor celulozice
obtinute prin tratament acid - NF şi prin tratamente mecanice – MF in scopul folosirii intr-o matrice
de tip PLA), epiclorhidrină (Ech) şi glicidilmetacrilat (GMA) (utilizate pentru grefarea fibrelor
celulozice obtinute prin tratamente mecanice in scopul folosirii intr-o matrice epoxidica). Reacţia
chimică dintre agenţii de cuplare de tip silan (VTS şi APS) şi ambele tipuri de fibre celulozice a fost
confirmată cu ajutorul nalizei FTIR prin apariţia peak-urilor caracteristice grupărilor siloxan şi
amino în spectrele fibrelor tratate. Compozitele polimerice pe bază de polimeri solubili în solvenţi
organici şi fibre celulozice au fost testate din punct de vedere al caracteristicilor mecanice şi a
stabilităţii termice, fiind dovedit efectul de ranforsare al fibrelor celulozice testate.
S-au aplicat mai multe metode de modelare in cazul materialelor compozite polimerice cu
microfibrile celulozice si anume in cazul unui compozit cu matrice epoxidica si microfibrile
celulozice obtinute prin procedee mecanice si, respectiv, in cazul unui compozit pe baza de
polipropilena si microfibrile celulozice obtinute prin procedee combinate mecano-chimice si
enzimatice. In cazul primului compozit, modelarea rezistentei la tractiune folosind doua modele a
condus la concluzia ca, folosind legea aditivitatii inverse, se poate estima valoarea acestei
proprietati pentru un domeniu larg de concentratii ale agentului de ranforsare celulozic. In cazul
celui de al doilea compozit s-au folosit mai multe tipuri de modele (faza-in-faza si faza-in-faza-in-
faza) pentru modelarea proprietatilor elastice sau vîscoelastice. Variatia modului de elasticitate a
materialului compozit in functie de concentratia de fibre poate fi descrisa de o ecuatie Nielsen –
Davies – Paven cu α = 1/3 si un factor de adeziune k = 1/3 pentru concentratii de fibre mai mare de
5% si modelul Voigt modificat cu α = 1/3, care ia în considerare toate cele trei faze matricea de
polimer, nanoumplutura şi interfaţa dintre ele, pentru concentratii de fibre de pana la 3%.
S-au realizat materiale peliculogene din microfibrile celulozice si polimeri solubili in
solventi (epoxidici, poliuretanici, poliesterici saturati) precum si polimeri solubili in apa (epoxidici
si acrilici), variind mai mulţi parametri printre care cantitatea de nanofibrile celulozice – 2-10 % si
tehnologia de dispersie a microfibrilelor celulozice in polimer. S-a constatat in urma caracterizarii
materialelor peliculogene că peliculele compozite care au un continut mai mare de fibrile celulozice
au proprietati peliculogene net imbunatatite in ceea ce priveste: duritatea, rezistenta la abraziune,

2
elasticitatea, rezistenta la incovoiere, rezistenta la lungire si la compresiune. prezentand un aspect
neted uniform, fara defecte de suprafata.