Sunteți pe pagina 1din 29

Microunde

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Microundele sunt unde Hertziene a căror lungime este cuprinsă între 1 mm (300 GHz) și 1 m
(0,3 GHz).

Aplicațiile microundelor prezintă interes în legătură cu propagarea acestora prin liniile de


transmisie și prin ghidurile de undă, precum și cu rezonatoarele electromagnetice, care
înlocuiesc circuitele rezonante clasice.

Există o varietate de dispozitive și elemente de circuit specifice sistemelor cu microunde:


dispozitive pasive (cuploare directive, divizoare de putere, filtre de diverse tipuri) și
dispozitive active (tuburi electronice speciale, tranzistoare, diode speciale).

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Microunde

Cuptorul cu microunde - beneficiu sau risc?


de Lygia Alexandrescu
Lector univ. Drd. - Facultatea de Educatie Fizica si Sport, USH
Consultant Nutritie - centrul de slabire si consultanta nutritionala "Natural Silhouette" - 021 317 43 41; 0721 091 762.
sau info@silueta-naturala.ro

O parte din ce in ce mai mare a romanilor foloseste cuptorul cu microunde ca pe un mijloc


comod de a gati, incalzi sau dezgheta alimentele. Insa exista si oameni care isi pun intrebari
in ceea ce priveste urmarile si efectele folosirii acestor cuptoare asupra sigurantei alimentelor
si chiar a sanatatii lor.

Este stiut faptul ca microundele sunt forma de energie electromagnetica, generata electronic.
Atunci cand aceste unde penetreaza alimentele, ele produc o rotatie interna a moleculelor de
apa din interiorul alimentului procesat. Aceasta rotatie determina o frecare intre molecule, iar
rezultatul este cresterea rapida a temperaturii (motiv pentru care timpul de incalzire a
alimentelor la microunde este mai scurt decat la alte surse de energie).

Asadar, cuptorul cu microunde este comod si rapid, insa care este impactul pe care-l are
acesta asupra valorii nutritionale a alimentelor (in special a legumelor)? Ce se intampla cu
vitaminele si mineralele din alimentele astfel procesate termic?

Daca punem aceasta intrebare producatorilor, raspunsul poate fi usor anticipat: alimentele nu-
si pierd valoarea nutritiva. Exista insa si studii clinice, putine la numar, ce-i drept, care se
refera la calitatea alimentelor dupa procesarea la microunde. Si toate aceste studii au cazut de
acord in privinta nocivitatii incalzirii la microunde.

Unul dintre studii explica mecanismul descompunerii si degradarii vitaminelor B12, C si E


din alimentele incalzite in acest tip de cuptor. Cercetari efectuate de specialistii rusi pun in
evidenta efectele neurologice pe care le au alimentele alterate cu radiatie magnetica
(microunde).

Un alt studiu arata ca, prin incalzirea in cuptorul cu microunde a laptelui matern, anticorpii si
enzimele se distrug. Un studiu efectuat la o clinica din Elvetia a analizat comparativ analizele
de sange ale unor pacienti care au consumat regulat alimente procesate in cuptorul cu
microunde, precum si cele ale unor persoane care au consumat alimente incalzite
conventional.

Acest studiu a aratat ca:

1. Nivelul hemoglobinei (totale si eritrocitare) a scazut semnificativ dupa ingerarea


alimentelor incalzite la microunde.

2. Leucocitele (globulele albe) au crescut ca numar dupa digerarea alimentelor prelucrate cu


microunde.

3. Microundele au afectat structura proteinelor serice.

4. Fractiunea de colesterol (rau) LDL a crescut in raport cu fractiunea HDL.

Alte studii au aratat o incidenta statistica ridicata la cancerele de stomac si colon si, in plus, o
degenerare generala a componentelor celulare, din cauza alterarii substantelor chimice din
compozitia alimentelor procesate la microunde.

Si iata ca, avand la dispozitie aceste concluzii, suntem pusi sa alegem, practic, intre Natura si
comoditate...

Cuptorul cu microunde, „bucătarul“ care


ne distruge sănătatea
de Adrian NICULAE | 21 mai 2008 Expunerea la microunde scade capacitatea unor
vitamine de a fi absorbite de organismul uman
Uşor de folosit, rapid în prepararea sau încălzirea alimentelor şi tot mai ieftin: nu este de
mirare că, în ultimii ani, cuptorul cu microunde a devenit o prezenţă obişnuită în bucătăriile
românilor. Puţini sunt însă cei care înţeleg modul de funcţionare al acestui dispozitiv şi,
implicit, riscurile pe care ni le asumăm folosind un banal cuptor cu microunde.
Cuptorul cu microunde măreşte rapid temperatura apei, grăsimilor şi altor câteva substanţe
conţinute în mâncare, printr-un proces numit încălzire dielectrică. Moleculele de apă sunt
dipoli electrici, iar câmpul electric alternativ generat de microunde le face să se rotească
extrem de rapid. Această mişcare creează căldură, întrucât moleculele de apă care se rotesc
lovesc alte molecule aflate în vecinătate. Evident, cuptorul va încălzi mult mai rapid un
kilogram de apă decât un kilogram de carne. Problema este că o încălzire generată de la nivel
molecular afectează lichidele şi alimentele.
Lichidele încălzite în recipienţi cu pereţi netezi, cum ar fi cănile de porţelan, se pot
supraîncălzi. Fenomenul este deosebit de periculos pentru utilizator: lichidul ajunge la
temperaturi practic egale cu cea de fierbere, fără să fiarbă! Fenomenul de fierbere se poate
declanşa fulgerător în momentul în care lichidul este mişcat, de pildă când cana este scoasă
din cuptor, sau când se adaugă o linguriţă de zahăr, şi poate produce o „miniexplozie” de
lichid şi vapori destul de spectaculoasă.
Din păcate, în majoritatea cazurilor, utilizatorul riscă să fie opărit pe mâini şi pe faţă. Ouăle
„explozive” sunt altă cauză frecventă de accidente. Deşi manualele distribuite împreună cu
majoritatea cuptoarelor avertizează clar utilizatorii asupra riscurilor pe care le presupune
coacerea unui banal ou, se întâmplă destul de des ca, pe termen lung, proprietarii să uite ce-au
citit în respectiva broşură.
Alterarea vitaminelor şi efectele cancerigene
Interzicerea cuptoarelor cu microunde în Uniunea Sovietică, prin lege, în 1976, a fost privită
de mulţi ca având mai degrabă substrat politico-propagandistic. Savanţii sovietici
constataseră că expunerea la microunde scade semnificativ capacitatea câtorva vitamine de a
fi absorbite de organismul uman, accelerează spectaculos dezintegrarea structurală a tuturor
alimentelor şi reduce procesul metabolic în cazul alcaloizilor, glucozelor şi galactozelor.
Evident, în toată lumea liberă s-a considerat că este vorba despre un soi de lege împotriva
“cuptorului capitalist”.În 1991 însă, doctorul elveţian Hans Ulrich Hertel a realizat, împreună
cu un colectiv de la Universitatea din Lausanne, un studiu care demonstra clar că mâncarea
gătită sau încălzită la microunde prezintă riscuri mult mai mari pentru sănătate decât
mâncarea gătită prin metodele tradiţionale.
Studiul s-a bazat pe două eşantioane de voluntari, iar analizele făcute pe lotul hrănit cu
mâncare preparată la microunde au indicat căderi ale valorilor hemoglobinei şi limfocitelor.
Reacţia comercianţilor de aparatură electrocasnică a fost fulgerătoare: Asociaţia Elveţiană a
Dealerilor de electroaparatură (FEA) l-a dat în judecată pe Hertel în 1992, obţinând
condamnarea sa în 1993 pentru „afectarea comerţului” şi împiedicându-l să-şi mai publice
rezultatele studiului. Doctorul a trebuit să ajungă până la CEDO pentru a-şi apăra cercetările
şi, după cinci ani de luptă, a obţinut o sentinţă prin care statul elveţian era obligat să-i
plătească compensaţii.
Cea mai recentă lovitură pentru afacerea cu microunde a venit în 2003, când un studiu
guvernamental spaniol elaborat la Murcia a demonstrat că legumele şi fructele preparate la
microunde pierd în proporţie de 97% substanţele care contribuie la reducerea incidenţei
bolilor coronariene. Efectele asupra pieţei cuptoarelor cu microunde au fost însă modeste.
Firma chinezească Galanz, cel mai mare producător mondial, cu o cotă de piaţă de circa 40%,
produce anual circa 15 milioane de cuptoare cu microunde.
Masuratori ale campurilor electromagnetice emise de statiile de baza ale
telefoniei mobile din Romania.

Definitii
1. Campurile electromagnetice de radiofrecventa (RF) se definesc ca partea spectrului
electromagnetic cuprins intre 3 kHz si 300 GHz. Campurile electromagnetice sunt campuri
neionizante, spre deosebire de radiatiile electromagnetice cu frecvente mai mari cum ar fi
radiatiile gamma, razele cosmice si razele X care sunt radiatii electromagnetice ionizante.
Denumiri alternative: radiatii electromagnetice, campuri electromagnetice, unde
electromagnetice, microunde, unde de radiofrecventa.
Campurile electromagnetice (EM) sunt
caracterizate prin lungime de unda, prin
frecventa si prin perioada. Frecventa este
numarul de oscilatii pe secunda si se masoara
in Hz. Perioada este durata unei oscilatii
complete si se masoara in secunde. Lungimea
de unda este distanta pe care o parcurge unda
intr-o secunda. Undele electromagnetice se
deplaseaza cu viteza luminii. Campurile EM
de diferite frecvente interactioneza in mod
diferit cu materia vie deci si cu organismul
uman. O alta caracteristica a undelor
(campurilor) EM este faptul ca aceste unde
electromagnetice sunt transportate cu ajutorui
unor particule numite cuante sau fotoni.
Cuantele sau fotonii care au frecventa mai
mare si lungimea de unda mai mica transporta
mai multa energie ca cele care au frecventa
mai mica si lungimea de unda mai mare.
2. Radiatiile ionizante sunt unde
electromagnetice de frecventa foarte mare
(lungimi de unda mici) care transporta
suficienta energie per cuanta incat prin
interactiunea cu materia vie sa rupa legaturile dintre molecule sau prin interactiunea cu
atomul sa rupa un electron din atom, proces numit ionizare. Radiatiile ionizante prin
interactiunea cu materia vie creeaza particule incarcate pozitiv si negativ care particule
incarcate sunt deosebit de periculoase pentru materia biologica. Din categoria radiatiilor
ionizante fac parte razele gamma, razele X, radiatiile cosmice, radiatiile emise de materialele
radioactive.
3. Campurile neionizante sunt unde electromagnetice in cazul carora cuantele nu au energie
suficienta ca prin interactiune cu materia vie sa rupa legaturile dintre molecule sau sa rupa un
electron din atom. Ca urmare campurile neionizante nu pot crea particule incarcate electric.
Sursele de campuri electromagnetice artificiale cum ar fi transportul electricitatii prin cabluri,
microundele, campurile RF au lungimi de unda sufficient de mari si frecvente nu atat de mari
si ca urmare cuantele acestor campuri sunt incapabile sa rupa legaturile dintre molecule.
Energia radiatiilor neionizante absorbita de sistemul biologic duce la cresterea vibratiilor
materiei biologice si este convertita local in caidura, provocand cresteri ale temperaturii
tesuturilor de cateva zecimi de grade Celsius. Din categoria radiatiilor neionizante fac parte si
radiatiile ultraviolets, radiatiile
luminoase si radiatiile infrarosii.

Telefoanele mobile si Statiile de baza.


In prezent, in multe tari, peste jumatate din populatie utilizeaza telefoane mobile. Tendinta
este in crestere. La sfarsitul primului trimestru al anului 2006 pe glob existau peste 1,8
miliarde de utilizatori de telefoane mobile, din care 660 de milioane (37%) in Europa. Din
cauza cresterii numarului de utilizatori de telefoane mobile au fost instalate un numar din ce
in ce mai mare de statii de baza (celule, dotate cu una sau mai multe antene de putere mica)
cu ajutorul carora comunica intre ele telefoanele mobile. La inceputul anului 2000 in Regatul
Unit al Angliei existau peste 20000 de locatii unde erau instalate antene pentru celulare, in
timp ce in US erau peste 82000 de locatii. La inceputul anului 2001 in Austria existau peste
14000 statii de baza de telefonie mobila. Intr-o locatie sunt plasate una sau mai multe antene
de comunicare cu telefoanele celulare.
Telefoanele mobile, numite si telefoane celulare, fac parte integrala din telecomunicatiile
moderne. In anumite parti din lume aceste telefoane sunt singurele fiabile. Pe de alta parte,
telefoanele mobile sunt foarte raspandite pentru ca permit ca oamenii sa poata sa comunice
unul cu altul fara a stanjeni libertatea de miscare.

Probleme asupra sanatatii


Dat fiind faptul ca exista un numar imens de utilizatori de telefoane mobile, si ca urmare un
numar din ce in ce mai rnare de antene de telefonie mobila, chiar si un efect advers minor
asupra sanatatii poate sa duca la un impact semnificativ asupra sanatatii publice.
Cateva consideratii importante trebuie avute in vedere atunci cand se evalueaza posibilele
efecte asupra sanatatii datorate campurilor electromagnetice. Una priveste frecventele cu care
opereaza aceste antene. Sistemele obisnuite de comunicare prin telefonie mobila opereaza in
benzile de frecventa cuprinse intre 800 -1000 MHz si 1700 - 2000 MHz. Este important sa nu
se confunde aceste campuri electromagnetice cu radiatiile ionizante, cum sunt radiatiile
gamma sau razele X. Spre deosebire de radiatiile ionizante, campurile electromagnetice nu
pot sa provoace fenomene de ionizare sau radioactivitate in organismele vii. Din aceasta
cauza campurile electromagnetice se numesc neionizante.
NIVELURILE DE EXPUNERE
Expunerile datorate aparatelor de telefonie mobila difera mult de expunerile datorate statiilor
de baza, unde sunt plasate una sau mai multe antene. Statiile de baza (antenele plasate in
acele locatii) transmit semnal permanent. Telefonul mobil in functiune transmite energie RF
numai in timpul cat se efectueaza convorbirile sau se transmit mesajele, in restul timpului
transmite numai semnale intermitent, destul de rar, pentru a mentine legatura cu cea mai
apropiata statie de baza (antena de comunicatie). Cu toate acestea, expunerea la camp
electromagnetic a unei persoane care utilizeaza un telefon mobil este considerabil mai mare
decat expunerea unei persoane care locuieste in preajma unei antene de telefonie mobila, dat
fiind faptul ca jumatate din puterea transmisa de telefonul mobil se absoarbe sub forma de
caldura in capul persoanei care vorbeste la telefonul mobil.
TELEFOANELE MOBILE
Telefoanele mobile sunt transmitatoare de semnale RF de mica putere, puterea emisa fiind in
domeniul de 0.2 -0.6 W. Puterea pe care o emit alte tipuri de aparate cum ar fi ,,walkie
talkies" este in jur de 10 W, chiar mai mare. Intensitatea campului RF, deci si expunerea RF a
utilizatorului, scade rapid cu cresterea distantei fata de aparatul de telefonie mobila. Astfel,
expunerea la campuri RF in cazul unui utilizator care vorbeste la telefon cu ajutorul
echipamentului ,,hands free" iar telefonul propriu zis se afla la zeci de centimetrii de cap este
considerabil mai mic decat in cazul unui utilizator care vorbeste cu aparatul la ureche.

STATIILE DE BAZA ANTENELE DE COMUNICATIE PENTRU TELEFONIE MOBILA


Statiile de baza asigura comunicarea intre telefoanele mobile sau intre telefoanele mobile si
cele din retelele de telefonie fixa. Aceasta comunicatie se asigura prin transmiterea
semnalelor prin intermediul campurilor electromagnetice, iar echipamentul utilizat in acest
scop sunt antenele care primesc si emit semnalele de radiofrecventa. Intr-o statie de baza pot
fi amplasate mai multe antene de comunicatie.
Antenele de comunicatie pentru telefonie mobila au puterea de la cativa watti pana la 100 W
si rareori ajung la 300 - 500 W. Se mentioneaza ca 100 W este puterea utilizata de un bec
obisnuit. Nivelul puterii transmise de o statie de baza depinde de marimea regiunii acoperite
de antenele plasate in statie si de numarul de abonati de telefonie mobila.
O statie de baza pentru telefonia mobila opereaza in general in banda de frecvente 800 - 1000
MHz sau in banda de 1700 - 2000 MHz, in functie de frecventa alocata. Partea inferioara a
frecventei alocate este banda in care se primeste semnalul de la telefoanele mobile iar in
partea superioara a benzii de frecventa alocate se transmite semnalul catre telefonele mobile.
Regiunea acoperita de o antena se numeste ,,celula". Functie de marimea ariei acoperite,
celula poate fi macrocelula, microcelula sau picocelula. Macrocelula are raza de la cateva
sute de metrii la zeci de kilometri. In zonele urbane foarte populate aria unei celule este mica.
Antenele de comunicatie si implicit si statiile de baza de telefonie mobiia au capacitate de
comunicatie limitata in ce priveste numarul de utilizatori si ca urmare in zonele urbane dens
populate celulele o sa aiba arii din ce in ce mai mici. Datorita micsorarii ariei celulelor este
nevoie de mai multe antene si de mai multe statii de baza in vederea asigurarii acoperirii cu
semnal de nivel corespunzator. Dar din cauza ca dimensiunile celulelor este din ce in ce mai
mica, cu toate ca numarul de antene creste, puterea totala transmisa virtual nu creste peste o
anumita valoare. Numarul de canale cu care opereaza o statie de baza este variabil, in functie
de numarul de utilizatori, de aria acoperita (marimea celulei). Puterea de iesire pentru un
canal este maxim 5 -10 W per canal, dar puterea totala a antenei rareori depaseste 100 W.
Antenele plasate in statiile de baza au in mod obisnuit in jur de 20 - 30 cm largime si in jur de
1 m inaltime. Antenele sunt montate la inaltimi intre 15 - 50 m de sol, pe acoperisurile
cladirilor mai inalte sau pe turnuri, pe stalpi sau piloni construiti special pentru acest scop, pe
dealuri. Campurile emise de aceste antene de mare directivitate sunt de regula foarte inguste
pe directia verticala si destul de largi pe directia orizontala pentru a acoperi regiunea celuiei.
Aceasta inseamna in jur de 10 grade largimea fasciculului pe directia verticala si in jur de 120
de grade pe orizontala. Din cauza ca pe directia verticala imprastierea semnalului emis este
foarte mica - semnalul este foarte ingust, intensitatea campului RF la nivelul soluiui sau la
nivelul acoperisului pe care este montata antena, in zona bazei antenei (in zona de sub antena)
este foarte mica. Intensitatea campului RF emis de antena, in fata antenei la inceput creste
putin (pe directia lobului principal) apoi descreste cu cat ne indepartam de antena.
Antenele sunt astfel construite incat emit practic intreaga putere prin suprafata anterioara a
antenei in directia inainte. Aceste antene practic nu radiaza cantitate semnificativa de energie
prin suprafata posterioara a antenei si nici spre baza antenei. Ca urmare, nivelurile de energie

spre partile cla dirii sau inspre interiorul


cladirii pe care sunt montate antenele in mod obisnuit sunt foarte mici.
In cazul in care ne aflam in fata antenei, pe directia emiterii fascicolului principal, campurile
electric si magnetic, deci si densitatea de putere scad, iar la aproximativ 10 m de antena ajung
sub limitele admisibile de normele internationale considerate ca asigurand protectia maxima.
Daca ne aflam in spatele antenei, lateral sau sub antena, campurile electric si magnetice, deci
si densitatea de putere scad sub limitele admisibile de normele internationale considerate ca
asigurand protectia maxima, la distanta de 2 - 3 m de antena. Antenele trebuie plasate astfel
incat sa existe un spatiu liber de cel putin 10 m in fata antenei (in directia lobului principal).
In cazul antenelor montate pe acoperisurile cladirilor, locul unde sunt plasate antenele trebuie
pe cat posibil fie semnalizat corespunzator, fie imprejmuit cu un gard de protectie situat la 2 -
5 m de antena, fie ambele, pentru a nu permite locatarilor, altor persoane sa intre in zona din
preajma antenei unde s-ar putea sa existe un nivel al campului RF care sa depaseasca
nivelurile admise de reglernentarile nationale si internationale.
EFECTELE BIOLOGICE
Efectele biologice sunt raspunsuri masurabile ca urmare a actiunii unui stimul sau ca urmare
a unei modificari aparute in mediul inconjurator. Aceste modificari nu sunt in mod necesar
nocive sau periculoase pentru sanatate. Organismul uman este un mecanism foarte sofisticat
care permite adaptarea si raspunsul optim la multe din influentele care provin din mediu.
Evident ca organismul nu dispune de mecanisme compensatorii pentru toate pericolele din
mediu. Modificarile ireversibile la care organismul nu poseda reactii adecvate pot sa
constituie un pericol pentru sanatate.
Efectele adverse asupra sanatatii duc la deteriorarea detectabila (care poate fi pus in evidenta)
a sanatatii individului expus. Nu toate efectele biologice duc la efecte adverse asupra
sanatatii.
EFECTE ASUPRA SANATATII
Campurile RF patrund in tesuturile expuse la diferite adancimi care depind de frecventa
campului RF. In cazul frecventelor utilizate de telefonia mobila campurile RF pot patrunde in
tesut pana la un centimetru adancime. Energia RF este absorbita de materia vie, de
organismul uman si este transformata in caldura. De obicei procesele normale de

termoreglare d isperseaza caldura produsa de


campurile RF. Toate efectele asupra sanatatii ale expunerii la campuri RF sunt in mod
evident legate de caldura produsa de aceste campuri.
Pana in prezent nu exista studii care sa fi demonstrat cu dovezi stiintifice concludente
existenta unor efecte adverse asupra sanatatii daca nivelurile de expunere la campurile RF
sunt sub limitele specificate de normele internationale si daca energia campurilor RF care pot
interactiona cu tesuturile din organism au niveluri de putere mult prea mici pentru a produce
incalzire semnificativa (peste 1 grad Celsius) a tesutului in care sunt absorbite.
Majoritatea studiilor au fost efectuate in conditii oarecum artificiale, experimentale in care
expunerile la campuri RF s-au facut pe termen scurt, iar nivelurile de putere a campului RF
au fost mult mai mari decat cele utilizate in comunicatia telefonica mobila si au implicat
expunerea intregului corp. Odata cu aparitia pe piata a aparatelor tip ,,talkie-walkie" si a
telefoanelor mobile a devenit evident ca exista mult prea putine studii care sa aiba ca obiectiv
studierea consecintelor expuneriior localizate la nivelul capului ale campurilor RF.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), pentru a raspunde la efectele pe care le pot avea
campurile RF asupra sanatatii populatiei, a initiat o actiune de sintetizare a tuturor
materialelor publicate continand rezultatele investigatiilor privind efectele biologice si
efectele asupra starii de sanatate. Ca urmare au fost inventariate peste 25000 de articole
stiintifice publicate in ultimii 30 de ani. In urma studierii, evaluarii si cantaririi dovezilor
stiintifice din aceste materiale Organizatia Mondiala a Sanatatii a ajuns la concluzia ca in
prezent nu exista dovezi stiintifice care sa confirme vreo consecinta asupra sanatatii
datorate expunerii la campuri electromagnetice de joasa frecventa sau de radiofrecventa
daca expunerea este sub limita prevazuta de normele Internationale. Cu toate acestea,
OMS a recunoscut necesitatea de a face o evaluare mai corecta si mai eficienta a riscului
pentru sanatate prezentat de expunerea la aceste campuri RF si a promovat actiuni care sa
sustina aceste cercetari.
Efecte generate asupra sanatatii: anumiti indivizi atribuie o multime de simptome difuze
expunerii la campuri RF. Aceste siptome ar fi: dureri de cap, anxietate, greata, oboseala si
scaderea de libido. Pana in prezent nu exista dovezi si argumente stiintifice care sa sustina
legatura directa dintre aceste simptome si expunerea la campurile RF. Multe din aceste
probleme de sanatate pot fi datorate zgomotului excesiv, sau altor factori de risc din mediu, in
timp ce anxietatea se poate datora prezentei in mediu a noilor tehnologii.
Cancerul: Dovezile stiintifice existente pana in prezent au aratat ca este improbabila
producerea sau favorizarea cancerului de catre expunerea la campuri RF de tipul celor
utilizate in comunicatiile intre telefoanele mobile si statiile de baza (antenele). Mai multe
studii pe animale de laborator au evidentiat ca nu exista dovezi stiintifice care sa argumenteze
ca expunerea la campuri RF similare cu cele emise de telefoanele mobile si antenele de
telefonie mobila sa fi cauzat sau sa fi favorizat tumorile maligne (cancerele) cerebrate. In
timp ce un studiu din 1997 a aratat ca in urma expunerii la campuri RF soarecii modificati
genetic (soarecii transgenici) au dezvoltat limfoame in numar mai mare, implicatiile acestui
rezultat asupra sanatatii este neclar. In prezent se desfasoara mai multe studii care doresc sa
confirme rezultatele studiului anterior si sa stabileasca eventualele implicatii ale acestor
rezultate in ce priveste cancerul la oameni. Alte trei studii epidemiologice nu au gasit nici o
dovada convingatoare in ceea ce priveste cresterea riscului de aparitie a cancerului sau
vreunei imbolnaviri legate de expunerile la campuri RF ca urmare a comunicatiei prin
telefonie mobila (datorate atat semnalelor de la antenele de comunicatie cat si datorate
telefonului mobil).
Alte riscuri pentru sanatate - hipersensibilitatea electromagnetica si depresia: Oamenii
de stiinta au semnalat si alte efecte ale utilizarii telefoanelor mobile asupra organismuiui si
anume: modificari in activitatea creierului, modificari ale timpilor de reactie si modificari in
structura somnului. Anumiti indivizi se plang de hipersensibilitate la campurile EM. Acestia
se plang de intepaturi si dureri, migrene, depresie, letargie, insomnii, cateodata de convulsii si
chiar de atacuri epileptice asociate cu expunerea la campuri EM. Sustinerea stintifica prin
dovezi a hipersensibilitatii este foarte slaba. Nu exista nici un mecanism biologic care sa
explice aceasta hipersensibilitate. Aceste modificari sunt de amploare mica si aparent nu au
efect semnificativ asupra sanatatii, fiind de obicei reversibile In prezent se desfasoara mai
multe studii care doresc sa continue aceste rezultate.

Efecte termice: Studiile efectuate pe manechine care au modelat corpul omenesc au aratat ca
desi peste jumatate din energia emisa de telefonul mobil se absoarbe in tesuturile din capul
utilizatorului, si ca urmare temperatura pielii capului ochilor si straturilor exterioare ale
creierului creste usor, aceasta crestere de temperatura a tesuturilor este nesemnificativa pentru
a avea vreun efect fiziologic, ramanand sub 0,12 °C.
Conducerea mijloacelor de transport: Toate cercetarile efectuate au aratat in mod clar ca
utilizarea telefoanelor mobile (atat tinute in mana cat si cu dispozitivul ,,hands free") in
timpul conducerii vehicolului creste riscul de accident de trafic, nu din cauza campurilor RF
cat din cauza distragerii atentiei.
Interferenta electromagnetica: Atunci cand telefoanele mobile sunt folosite in apropierea
unor dispozitive medicale, cum ar fi protezele cardiace (pacemakers), defibrilatoarele
implantabile, protezele auditive este posibila interferenta campului RF in functionarea corecta
a dispozitivului medical. Este posibil ca telefoanele mobile sa interfere cu sistemul electronic
de navigatie din avioane ceea ce pericliteaza siguranta navigatiei aeriene
DATE DE MASURATORI EFECTUATE IN ROMANIA - BAZA DE DATE A
INSTITUTULUI DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI
In InstitutuI de Sanatate Publica Bucuresti s-a alcatuit o baza de date cu peste 250 de
masuratori de expunere (densitate de putere) la camp electromagnetic de radiofrecventa
produse de statiile de baza de telefonie mobila. Aceste masuratori au fost efectuate in
vecinatatea antenelor amplasate pe terasele blocurilor din 7 judete (12 orase), inclusiv in
Bucuresti, in perioada 2005 - 2006. Masuratorile au fost efectuate de catre institutii
competente, la solicitarea populatiei ingrijorate.
Densitatea de putere a campului RF (W/m2) si procentul din valoarea limita de 2 W/m2
recomandata de normele din Romania, UE si ICNIRP
Numar /
Judet Minim Q1(25%) Media Medians Q3(75%) Maxim
Procent
46 0.0000002 0.000008 0.00004 0.000009 0.000009 0.0013
Bihor
0.00001% 0.0004% 0.002% 0.0005% 0.0005% 0.07%
20%
43 0.0038 0.0178 0.028 0.025 0.0376 0.0899
Bucuresti
0.19% 0.89% 1 .42% 1 .25% 1 .88% 4.49%
19%
24 0.0045 0.0093 0.0182 0.0128 0.0047 0.055
Constanta
0.23% 0.47% 0.91% 0.64% 0.24% 2.75%
11%
51 0.0045 0.0045 0.0198 0.0181 0.0225 0.063
Prahova
0.23% 0.23% 0.99% 0.90% 1.13% 3.15%
22%
5 0.0198 0,0198 0.0201 0.0201 0.0204 0.0207
Sibiu
0.99% 0.99% 1% 1% 1.02% 1 .03%
2%
49 0.000000004 0.000005 0.0015 0.00007 0.0019 0.0197
Timis
0.0000002% 0.0003% 0.07% 0.003% 0.1% 0.98%
22%
9 0.0073 0.01 0.019 0.0145 0.0179 0.0595
Valcea
0.36% 0.5% 0.95% 0.73% 0.89% 2.97%
4%
227 0.000000004 0.00001 0.013 0.0095 0.0202 0.0899
Total
0.0000002% 0,0006% 0.67% 0.48% 1.01% 4.49%
100%

Tabelul de mai sus arata rezultatele masuratorilor realizate in 2276 de locatii. 92 % din
aceste masuratori au fost efectuate in interior, in timp ce restul de 18 pe terasele cladirilor.
Toate densitatiie de putere RF masurate au variat intre < 0.00001 W/m² si 0.0899 W/m²,
considerabil mai mici comparativ cu normele nationale si internationale.

Toate valorile de densitate de putere de radiofrecventa masurate au fost considerabil mai mici
comparativ cu valorile prevazute de normele nationale din Ordinul Ministrului Sanatatii si
Familiei nr. 1007/2002, cat fata de valoriie prevazute in Recomandarea UE 519/1999 si cele
din standardele ICNIRP. Toate valorile masurate din baza de date au fost sub 5% din valoarea
recomandata de normele nationale si internationale mentionate mai sus. Cea mai mare
valoare de densitate de camp electromagnetic a fost de 0.09 W/m2, in timp ce valorile limita
prevazute de norme pentru campurile de radiofrecventa sunt 2 -10 W/m2 in functie de
frecventa. Pe aceasta baza putem sa afirmam ca in cazul populatiei care traieste in apropierea
statiilor de baza sansa aparitiei problemelor de sanatate atribuibile expunerii la campurile
electromagnetice provenind de la antene este practic nesemnificativa.
Ca urmare, consideram ca plangerile catenilor se bazeaza pe faptul ca riscul presupus de
prezenta acestor antene este perceput ca fiind mare din cauza ca tehnologia este nefamiliara.
Riscul real asupra sanatatii prezentat de aceste antene este unul deosebit de mic, mult mai mic
decat cel datorat poluarii sonore, de exemplu.

Poluarea electromagnetica a mediului

1.Generalitati
Dezvoltarea exploziva a utilizatorilor de energie electrica precum si a aplicatiilor
din domeniul transmiterii informatiei pe suport electromagnetic, specifica civilizatiei
moderne a condus la aparitia a numeroase probleme referitoare la expunerea biologicului la
influenta campului electromagnetic din mediu.

Utilizarea radiatiei electromagnetice din domeniul radiofrecventelor este din ce in


ce mai frecventa. Transmisiunile prin satelit, telefonie celulara, utilizarea sistemelor termice
cu microunde se extinde tot mai mult. In acest sens, efectul net si cuantificabil al radiatiei
electromagnetice este cel termic, pentru care organismele internationale au stabilit norme de
siguranta. De asemenea cercetatorii au semnalat efecte in sinteza naturala a anumitor
substante, carcinogeneza, producerea unor stari de depresie, cefalee,etc.

Instalatiile electrotehnice si electronice de mica si medie putere penetreaza tot mai


mult viata cotidiana, atat in mediul casnic cat si in cel socio-profesional, in special
categoriile de populatie ce au ocupatii in sau conexe cu telefonia, informatica, instalatiile
sau sistemele electrice din economie.

Odata cu cresterea numarului de aplicatii in domeniul electrotehnicii si electronicii si


a complexitatii tehnologiei informatice, in interiorul sistemelor si intre sisteme, au fost puse
in evidenta noi interactiuni [1],[2]. Domeniul frecventelor aplicatiilor tehnice s-a extins
continuu, de la frecvente de ordinul Hz pana la ordinul GHz, corespunzand la lungimi de
unda de la 1000 Km la 0,1 m.

Domeniul frecventelor tehnice se suprapune tot mai mult peste spectrul natural de
frecvente(Fig.1).
Astfel, dezvoltarea electronicii , in special a aplicatiilor cu viteze de procesare si
transmisie ridicate si cu consumuri reduse, a electrotehnicii neliniare, prin diversificarea
retelelor de comunicare si transmisii de date, a dus la cresterea gradului de poluare
electromagnetica, atata in mediul inconjurator cat si in cadrul retelelor energetice, de
comunicare si de alta natura. Devine azi tot mai dificil de gestionat aceasta sursa naturala
care este spectrul natural de frecvente.

Interactiunea dintre organismele vii si campurile electrice si magnetice din mediu


reprezinta un proces continuu si din ce in ce mai accentuat prin dezvoltarea civilizatiei
moderne. Se evidentiaza atat influente negative(“poluarea electromagnetica”), cat si
benefice(terapeutica medicala in mediu electromagnetic); apar probleme de dozare si control
in expunere.

Prin perturbatie electromagnetica se intelege orice fenomen electromagnetic susceptibil


sa degradeze functionarea unui apart, echipament, sistem sau sa influenteze defavorabil
materia vie sau pe cea inerta.

Prin degradarea functionarii se intelege modificarea nedorita a caracteristicilor de


functionare ale aparatului/echipamentului/sistemului in raport cu cele prevazute de
proiectant. Aparatul/echipamentul/sistemul care emite perturbatia poate fi numit sursa sau
emitator de perturbatie electromagnetica, iar cel care o receptioneaza este numit receptor de
perturbatie electromagnetica. Trebuie retinut faptul ca orice aparat, echipament sau sistem
electric.electronic poate fi in acelasi timp emitator sau receptor de perturbatie
electromagnetica.

Nivelul unei perturbatii electromagnetice se poate exprima:

-in unitati absolute( valoarea de varf, valoarea mediu, valoarea efectiva a tensiunii,
curentului, intensitatii campului electric,magnetic,puterii etc)

-in unitati relative liniare( valoarea relativa este obtinuta prin raportarea la o marime de
referinta)

-in unitati logaritmice exprimate in dB

Clasificarea perturbatiilor electromagnetice:

a. dupa natura emisiei perturbatiei:

-perturbatii conduse: sunt perturbatii caracterizate prin marimi referitoare la curent si


tensiune;

-perturbatii radiate: sunt perturbatii caracterizate pin marimi referitoare la camp


electric si magnetic

b. dupa durata de timp:

-perturbatii permanente: de ex: armonicile introduse de retea de consumatorii


neliniari, emisiile radio si TV, etc.-afecteaza in special circuitele analogice;

-perturbatii tranzitorii: de ex: descarcarile atmosferice, supratensiunile si


supracurentii in circuite electrice, descarcarile electrostatice, emisiile electromagnetice ce
insotesc comutatiile si defectele de izolatie in instalatiile de I.T.-afecteaza in special
circuitele numerice.

c. dupa caracteristicile spectrului de frecvente:

-perturbatii de joasa frecventa<9kHz(1MHz)


-perturbatii de inalta frecventa>9kHz.

Cea mai mare parte din echipamentele electrice si electronice sunt generatoare de regim
deformant si producatoare de perturbatii electromagnetice. Acestea produc, alaturi de
sursele naturale - unele deosebit de puternice (ex. descarcarile electrice) – generatoare de
zgomot electromagnetic, perturbatii care se transmit catre consumatori prin conductie
electrica si prin radiatie electromagnetica

Un model simplu al interactiunii electromagnetice intre sistemele electrice este prezentat in


figura 2. Cele 2 sisteme izolate actioneaza unul drept sursa emitatoare de energie
electromagnetica iar celalalt drept receptor de energie. Cuplarea energetica intre sisteme se
realizeaza prin sau fara conductie electrica.

2.Conceptul de compatibilitate electromagnetica

Conceptul de compatibilitate electromagnetica (CEM) a aparut odata cu introducerea


microelectronicii in sistemele de automatizare, in convertoarele electrice, in sistemele
electrice si electronice ale autovehiculelor etc., eveniment care a dus la accentuarea
nivelului de poluare electromagnetica a mediului inconjurator..

Intr-o acceptiune generala, compatibilitatea electromagnetica (CEM) reprezinta


coexistenta neconflictuala (fara perturbatii sau interferente nedorite) a emitatoarelor si
receptoarelor de energie electromagnetica [1].
Intr-o acceptiune mai simplista, compatibilitatea electromagnetica este proprietatea unui
echipament sau a unui component al acestuia de a functiona fara a provoca perturbatii
nedorite.

In standardul VDE 0870 compatibilitatea electromagnetica este definita prin “capacitatea


unui dispozitiv electric de a functiona satisfacator in mediul sau electromagnetic fara ca
acest mediu, care apartie si altor dispozitive, sa fie perturbat in mod inadmisibil”.

Un dispozitiv electric este considerat compatibil din punct de vedere CEM daca, in calitate
de emitator, produce emisii tolerabile si, in calitate de receptor, are imunitate suficienta la
emisii perturbatoare (rezista le perturbatii)

Emitatoare de energie electromagnetica sunt si surse de producere a perturbatiilor, cum sunt:

-emitatoare radio si televiziune

-circuite electrice si sisteme a caror functionare are ca efecte secundare producerea de


energie electromagnetica si poluare mediului inconjurator, cum sunt:

-instalatiile de aprindere ale autovehiculelor

-lampile cu descarcari de gaze

-motoarele electrice cu colector

-electronica de putere si dispozitivele de comutatie cu contacte

-descarcarile atmosferice

Receptoarele de energie electromagnetica pot si simultan si emitatoare de perturbatii:

-receptoare radio si TV

-sisteme de automatizare

-microelectronica de pe autovehicule

-mijloacele de masurare, comanda si reglare

-instalatiile de prelucrare si transmiterea datelor

-stimulatoarele cardiace

-bioorganismele etc

De mentionat ca sursele de producere a perturbatiilor pot fi:

-naturale( cum ar fi trasnetele si descarcarile electrostatice) sau


-artificiale (de ex fenomene care se produc in timpul exploatarii echipamentelor de
producere,transport si utilizare a energiei electrice:

-procese de anclansare si declansare

-radiatia circuitelor, respectiva a conductoarelor

-armonicile de joasa frecventa in retelele electrice

-nesimetriile, etc)

Perturbatiile pot fi:

-reversibile( ex. pierderea temporara a inteligibilitatii convorbirilor telefonice, pocnituri in


aparatele de radioreceptie care apar in comutarea aparatelor electrocasnice etc.) sau

-ireversibile( ex. distrugerile unor componente electronice de pe cablaje imprimate din


cauza incarcarii electrostatice).

Pentru masurarea intensitatii campului electromagnetic se pot folosi aparate pentru lucrari
de cercetare( foarte scumpe, de precizie ridicata si produse intru-un numar redus de
exemplare) si aparate pentru verificari experimentale( de precizie redusa si produse in serie
mare). Pentru masurarea intensitatii campurilor electromagnetice in laboratoare, in spatii
industriale de lucru, in centre urbane etc. se pot folosi aparate, care au costuri reduse si cu o
precizie satisfacatoare. Referitor la efectele poluarii armonice, ca parte importanta a poluarii
electromagnetice se poate semnala afectarea tot mai importanta a parametrilor de
functionare a echipamentelor electrice destinate sa lucreze in regim permanent sinusoidal,
de frecventa constanta, datorita intensificarii poluarii armonice.

Tabelul 1 prezinta sintetic informatii referitoare la efectele poluarii armonice asupra


echipamentelor din componenta sistemelor energetice.

Nr. Crt. Echipamentul afectat Principalele efecte negative


1 Masini sincrone -pierderi suplimentare in infasurarile statorice si cele
de amortizare

-cupluri pulsatorii
2 Masini asincrone -pierderi suplimentare in infasurari

-cupluri pulsatorii

-reducerea randamentului masinii


3 Transformatoare -pierderi suplimentare in infasurari

-pierderi suplimentare in fier

-risc de saturare in prezenta componentei continue


4 Linii electrice aeriene -pierderi suplimentare
5 Linii electrice -pierderi suplimentare
subterane (in cabluri)
-deteiorari determinate de pierderi dielectrice crescute
datorita distorsiunilor curbei de tensiune

-corodarea cablurilor de aluminiu datorita circulatiei


curentilor de rang par si a componentei continue
6 Condensatoare de -pierderi dielectrice suplimentare conducand la
putere imbatranirea izolatiei condesatorilor
7 Calculatoare Perturbatii funcionale
electronice
8 Televizoare -deformarea imaginii

In functie de modul de comportare intr-o retea electrica afectata de regim


nesinusoidal, echipamentele electrice se impart in:

A.echipamente sensibile:

-la curentii armonici care le parcurg (perturbatii in domeniu audiofrecventa etc) sau

-la tensiuni dermante aplicate la bornele echipamentului( pierderi in circuitele magnetice


etc)

Pierderile de energie ce apar datorita regimurilor deformante conduc la cresterea


cheltuielilor de producere a energiei electrice, supradimensionarea elementelor retelei si
deci la majorarea investitiilor in sistemul energetic.

B instaltii sincronizate cu tensiunea retelei si care sun afectate de perturbatii functionale in


prezenta armonicilor de tensiune( undele comenzi la motoarele electrice, comanda
invertoarelor etc)

Surse de campuri electrice si magnetice de frecventa industriala pot fi clasificate conform


[3] in 3 categorii:

-linii electrice de transport( cu tensiuni de oridunul sutelor de kilovolti si intensitati de


curent de ordinul kiloamperilor)

-retele electrice de distributie( cu tensiuni de ordinul zecilor de kilovolti si sub 10kV si


intensitati de curent de ordinul sutelor si zecilor de amperi)

-instalatiile electrice din industrie, agricultura, transporturi, aparatura electrocasnica, de


laborator si de birou ( cu tensiuni sub 1kV si curenti de intensitate sub 100°(

Prezenta acestor surse de campuri electrice si electromagnetice a facut ca mai ales in


tarile puternic industrializare, valoarea intensitatii campului electric cat si al campului
magnetic sa depaseasca cu mult valorile naturale si terestre.
In cazul liniilor de transport si distributie a energiei electrice studiile epidemiologice si
statistice realizate au relevat problema cresterii riscului de imbolnavire de cancer la
persoanele aflate sub incidenta campurilot produse de sistemul energetic.

Astfel observatiile [4],[5],[6], realizate asupra personalului din staatiile de distributie, la cel
care executa lucrari sub tensiune si la personalul de intretinere a sistemului electro-energetic
indica o tendinta de crestere a factorului de risc in privinta stimularii leucemiei, a tumorilor
neurale, ca si aparitia unor tulbutati comportamentale.

Evident nu numai constructorii sistemelor electro-energetice se confrunta cu


problema poluatii electromagnetice ci si producatorii de aparatura electrocasnica si de birou.
Sunt cunoscute deja masurile luate de unii proiectanti pentru protejarea consumatorilor:
constructia videoterminalelor cu emisie slaba de campe electromagnetic de catre IBM si
Apple Computer.

Pentru siguranta sanatatii populatiei se impune informarea cat mai exacta asupra
nivelurilor de expunere si cercetarilor biomedicale privind eventualele efecte asupra
sanatatii.

La stadiul actual al cunoasterii, chiar daca nu se paote face o separare neta a


efectelor campurilor electromagnetice de alte influente ale factorilor de poluare din mediu,
este indicat sa se ia , la nivel individual , masuri de evitare a riscurilor, prin modificari ale
mediului ambiental si mai ales prin indepartarea organismului de sursele cunoscute de
campuri, tinand seama ca aceste campuri variaza invers proportional cu distanta sau cu o
putere a acesteia.

In prezent, in numeroase tari din lume se deruleaza programe de cercetare in domeniul


poluarii electromagnetice a mediului, avand ca obiective principale evaluarea si aplicarea
unor metode de reducere a valorii campurilor magnetice produse de liniile electrice , statii,
transformatoare, retele de alimentare cu energie electrica a locuintelor, precum si de
aparatele electrocasnice.

-Influenta campului electromagnetic asupra corpului uman:

Operatorul uman, in activitatea sa de indeplinire a rolului sau de a conduce un proces


tehnologic, este supus influentei campurilor electromagnetice. Principala actiune a
campurilor electromagnetice asupra organismului uman consta in agravarea sau accelerarea
aparitiei bolilor cardiace, vasculare, neurologice si psihice. Aceasta influenta, care depinde
de intensitatea campurilor electromagnetice si de durata de expunere, este in continua
crestere datorita maririi numarului de surse poluante cu campuri electromagnetice. Pentru
aprecierea influentei campurilor electromagnetice asupra organismelor vii s-au facut
cercetari experimentale asupra unui individ separat si asupra unui grup de indivizi, de
diferite varste, pe durate diferite de expunere in timpul serviciului si pentru diferiti
parametrii ai factorilor poluanti. De exemplu dintr-o grupa de indivizi, cu varste peste 40
ani, care se ocupau cu instalatii la frecvente inalte 10KHz - 30 MHz, cu o intensitate de 100
- 300 V/m, numai 7,4 % nu au reclamat perturbari ale starii de sanatate si in primul rand al
sistemului nervos si cardio-vascular. Cercetari similare s-au efectuat in spatii de productie,
unde s-a constatat ca prezenta campurilor electromagnetice de joasa frecventa are o
influenta negativa asupra sistemului cardio-vascular al muncitorilor, observandu-se o
reducere a pulsului, o modificare a ECG, o micsorare a puterii de receptie vizuale si auditive
si o accentuare a starii de oboseala.

Principalele surse de poluare sunt :

 Campul electric natural al Pamantului care depinde de latitudine si altitudine

 Campul electric static artificial ( care de exemplu apare in procesul de prelucrare


a unor mase plastice, in utilizarea unor tesaturi din materiale sintetice etc. )

 Campul magnetic terestru ( care are o componenta variabila, numita furtuna


magnetica, in functie de fenomene astronomice, ca de exemplu datorita exploziilor
solare )

 Campurile electromagnetice naturale ( de exemplu de la fulgere )

 Campurile electromagnetice artificiale ( de exemplu, undele radio in gama


3×105 - 3×107 Hz, retelele industriale de alimentare cu energie electrica, la
frecventa de 50 Hz etc. )

In prezent, pe plan mondial, se intreprind actiuni pentru limitarea efectelor


campurilor electromagnetice asupra organismelor vii, dintre care cele mai importante sunt:

 Normarea intensitatii admisibile ale campurilor electromagnetice, pentru


activitati industriale si pentru locuinte, in centre urbane sau rurale. Aceasta
diferentiere este necesara deoarece timpul de expunere a unei persoane difera intr-o
activitate industriala si in spatiul de locuit. De exemplu, in SUA este recomandata
densitatea de putere maxima a campului electromagnetic de 10 mW/cm2, in
domeniul de frecvente de 10¸ 105 MHz. In multe tari sunt elaborate tabele, prin care
se determina valorile admisibile in functie de timpul de expunere.

 Aplicarea de masuri de protectie in desfasurarea unor activitati cu surse de


campuri electromagnetice, dintre care se pot mentiona :

 Protectia fata de campuri magnetice puternice, constante si de joasa frecventa,


realizand ecrane din materiale feromagnetice care au o permeabilitate ridicata, ca de
exemplu din aliaje fier-nichel.

 Protectia prin limitarea timpului de expunere, utilizand aparate de avertizare


acustica sau optica.

 Protectia prin desfasurarea activitatilor la distanta calculata fata de sursa de


camp electromagnetic, se face utilizand relatii empirice in care intervin parametrii
sursei radiante.

 Protectia prin utilizarea unor ecrane ale locului de munca, ca de exemplu a unor
incaperi formate din plase metalice.
 Protectia prin utilizarea unor suprafete reflectorizante ale campului
electromagnetic, ca de exemplu a unor folii metalice.

 Protectia prin utilizarea unor halate sau alte articole de imbracaminte de


protectie, realizate din tesaturi din bumbac, matase, etc. , in structura carora intra fire
subtiri metalice, care de exemplu formeaza ochiuri de dimensiunile 0,5 ´ 0,5 mm.

Cercetarile recente privind influenta campurilor electromagnetice asupra organismelor


vii, au demonstrat ca acestea actioneaza intr-un mod deosebit de complex asupra
fenomenelor intracelulare, asupra celulelor si organelor si organismului pe ansamblu. In
prezent cercetarile in acest domeniu sunt dirijate spre elaborarea de noi normative privind
sursele de poluare si pentru implementarea de noi tehnici de protectie a omului fata de
influenta campurilor electromagnetice.

I. Principii generale asupra dispozitivelor cu microunde

Energia microundelor a fost folosita in procesele industriale de foarte multi ani.Folosirea


acestora in locul surselor convetionale de caldura s-a produs datorita mai multor avantaje
cum ar fi :
− incalzirea rapida in profunzime
− economisire de energie si timp si imbunatatirea calitatii

In primii ani de studii a incalzirii prin microunde aceste avantaje au fost greu de justificat in
raport cu pretul scazut al incalzirii cu ajutorul derivatiilor petrolului.
Toate acestea impreuna cu reticenta multor industrii de a schimba sistemele conventionale
existente dar adesea eficiente si depasite cu sisteme bazate pe microunde a dus la o crestere
lenta dar foarte bine documentata a acestei tehnologii.

Cele mai mari avantaje ale energiei microundelor asupra tehnologiei convetionale au fost
bine precizate de catre Parkin (1979).
− o mai eficienta uscare vis-a-vis de perioada de uscare reducand costurile de productie
− sistemul este mult mai compact decat sistemul conventional
− energia este transferata intr-un mod mult mai curat (fara poluare)
− se realizeaza afanarea materialului
− absortia energiei in mod selectiv de catre constituentii cu pierderi
− energia se disipa repede in volumul materialului
− evita uscarea excesiva
− un cost relativ scazut al intretinerii

II. Generatoare de microunde


Magnetronul este un oscilator de putere in microunde. El lucreaza in regim de purtatoare sau
impuls. In radiatie continua poate debita puteri de microunde de ordinul 20KW cu randament
de 80%,iar in regim de impuls puteri de megawati, intrucat puterea de varf Pv si puterea
medie Pm, corespunde raportului intre perioada de repetitie T si durata impulsului .Banda de
frecvente de lucru este ingusta deoarece magnetronul utilizeaza cavitati rezonante incorporate
intr-un anod metalic masiv de obicei din Cu. Intre anod si catod se aplica o tensiune continua
de ordinul miilor de volti.

Datorita cavitatilor rezonante prevazute in anod, campul electromagnetic de microunde are la


rezonanta intensitate mare,astfel incat in obtinerea puterii de microunde prin franarea
electronilor, contribuie atat interactiunea indelungata camp electric electron, cat si
intensitatea mare a campului electric. Interactiunea are loc in timp ce electronii se deplaseaza
in jurul catodului, in spatiul anod-catod.

Prezentare generala

In generatoarele de
microunde sunt necesare
sisteme de inalta tensiune
care sa furnizeze puterea de
curent continuu ce va fi
convertita in energie de
radiofrecventa. Inima
sistemului de inalta tensiune
o constituie magnetronul.

Practic magnetronul este un


tub electronic de inalta
frecventa care este alcatuit
din urmatoarele elemente principale :

• - anod
• - catod/filament
• - antena
• - magneti permanenti

Anodul este circular si contine mai multe cavitati rezonante care sunt circuite acordate ce
determina frecventa de iesire a tubului.

Catodul si filamentul sunt plasate in centrul cilindrului ce reprezinta anodul.

Antena este conectata la anod si permite cuplarea externa la ghidul de unda pentru a transmite
energia de radiofrecventa generata de magnetron.

Magnetii permanenti genereaza un cimp magnetic paralel cu axa catodului.

Functionarea magnetronului se bazeaza pe miscarea electronilor, generati de filament, catre


anod, sub influenta simultana a doua campuri : campul electric generat de tensiunea anodica
aplicata tubului si campul magnetic generat de magnetii permanenti.

Sub influenta campului electric electronii tind sa se deplaseze liniar de la catod la anod.

Sub influenta campului magnetic axial traiectoria electronilor va fi una circulara de la catod spre
anod.

Prin actiunea combinata a celor doua campuri rezulta, practic, un nor electronic care se roteste
in spatiul cuprins intre catod si cavitatile rezonante ale anodului. Trecerea norului prin fata
cavitatilor, care sunt circuite rezonante LC, induce un curent in acestea, curent ce se inchide in
circuitul anodic.

Traiectoriile electronilor in diferite regimuri de lucru sunt prezentate in fig.1


In regimul critic, obtinut pentru anumite valori ale tensiunii anod-catod (Ua) si ale inductiei
magnetice (B) traiectoria electronului este circulara si tangenta la anod iar curentul anodic se
anuleaza.

In regim de lucru putin peste cel critic, magnetronul va genera oscilatii de foarte inalta frecventa.

Schema unui generator continuu de microunde cu magnetron este prezentata in fig 2.

Tr - transformator inalta tensiune

U≈ - tensiune alimentare

Uf - tensiune filament

Ua - tensiune anodica

C - condensator inalta tensiune

D - dioda inalta tensiune

M - magnetron

Campul electric este generat de tensiunea anodica ce are o valoare de citeva mii de volti curent
cotinuu, tensiune ce se obtine cu ajutorul transformatorului de inalta tensiune impreuna cu
dublorul realizat cu dioda si condensatorul de inalta tensiune.

Specificatii tehnice principale

In continuare sunt prezentate caracteristicile magnetronului 2 M 137 :


• Tensiune filament: 4,4 V
• Curent filament: 14 A
• Tensiune anodica de varf (ebm): 4, 5 KV
• Curent mediu anod (ib): 400 mAcc
• Putere medie iesire (P0 ): 1260 W
• Frecventa: 2460 MHz

Utilizare: cuptoare cu microunde de uz industrial si casnic

Aplicatii ale cuptoarelor cu microunde in industrie - uscare (cherestea, ceramica, cereale etc..),
vulcanizare, polimerizare, prelucrare produse alimentare, etc.

Firma noastra furnizeaza magnetroane, transformatoare, condensatoare, diode, filtre, termostate


si multe alte componente pentru orice tip de cuptor cu microunde industrial sau casnic.

III. Proiectarea generatorului de microunde


Magnetronul este un element esential in generarea energiei de microunde , el transformind
frecventa retelei de 50 Hz in inalta frecventa 2,451GHz.Este un tub vidat de geometrie
cilindrica avind 2 electrizi anod si catod.

Anodul este realizat din cupru si consta din mai multe cavitati care formeaza circuite
rezonante. Una din aceste cavitati contine o antena care permite extragerea energiei si
transmiterea ei in exterior.
Catodul are in general forma elicoidala este realizat din wolfram se incalzeste pana la
temperatura de 2000 [K] datorita aplicarii unei tensiuni cuprinse intre 5-10 V si in plus
catodul este plasat la un potential negativ de tensiune intre 6-10kV.

Aceste magnetroane pot functiona in regim continuu sau in impulsuri dand puteri de ordinul
zecilor de kw cu un randament de 70%.
Functionarea magnetronului se bazeaza pe transferul de energie pe care il realizeaza
electronii in spatiul de interactiune.Electronii absorb energie de la sursa de tensiune anodica
si o cedeaza prin intermediul campului electric de inalta frecventa cavitatilor rezonante.

Sub actiunea campului electric creat de tensiunea anodica si a campului magnetic creat de
magnet sau electromagnet electronii se pun in miscare descriind traiectoria sub forma unor
bucle succesive denumite cicloide.
Aceste ciclode sunt caracterizate printr-o viteza de translatie ,si o viteza de rotatie.
Cand viteza de transfer si cea de rotatie sunt egale
inelele sunt cicloide.

Electronii care se deplaseaza in sensul liniilor de camp sunt franati si cedeaza o parte din
energia lor cinetica.
Electronii care se misca in sens contrar liniilor de cimp sunt accelerati si absorb energia de la
campuri de inalta frecventa. Pentru ca energia cedata de electroni sa fie mai mare decat
energia primita si magnetronul sa functioneze cu un randament bun trebuie ca pe o parte sa se
mareasca numarul de electroni franati iar pe de alta parte sa se micsoreze numarul de
electroni accelerati. In afara de aceasta este necesar ca timpul necesar in care electronii utili
adica cei franati se deplaseaza de la o fanta la alta sa corespunda cu jumatate din perioada
oscilatiilor de inalta frecventa, pentru ca astfel sa se gaseasca in dreptul fiecarei fante tot un
camp franat .
Elecronii franati descriu bucle mai largi ramanand mai mult timp in spatiul de interactiune si
trecand prin fata mai multor fante ei cedeaza o cantitate de energie mai mare campului.
Influenta hotaratoare asupra performantelor si asupra fiabilitatii magnetronului o are catodul
datorita caracteristicii sale de emisie electronica emisie care se masoara in [A/cm2]. In cazul
magnetronului eliberarea din metal a electronilor se produce prin emisie termoelectronica pe
seama energiei termice furnizata de catodul incalzit fenomen puternic dependent de
temperatura si de materialul catodului.

In magnetron doar o parte a caldurii catodului se produce datorita curentului de


incalzire,cealalta parte destul de insemata provine de la electronii de faza nefavorabila a caror
energie cinetica se transforma in caldura prin bombardarea regresiva ciocnind neelastic
catodul. La magnetroanele de tip radar adica acele magnetroane care functioneaza in
impulsuri dupa o scurta perioada de incalzire circuitul de filament este dereglat si incalzirea
este asigurata in continuare de bombardamentul electronilor de faza nefavorabila Pentru
realizarea catozilor se utilizeaza sarma de wolfram toriat, timp de lucru pentru acesta este de
1900-1950[K].

Pentru wolfram toriat la temperatura de 1900[K] densitatea curentului de saturatie este de


js=10[A/cm2]. Temperatura de topire a Wolframului este 3370[0C]. Cresterea temperaturii
de lucru asigura o crestere rapida a emisiei dar cauzeaza in mod nedorit reducerea accentuata
a duratei de viata a catodului.Alegand temperaturi de lucru mai joase scaderea emisiei poate
fi compensata prin marirea suprafetei de emisie deci prin marirea dimensiunilor catodului.

Ce sunt radiaţiile electromagnetice neionizante din banda microunde şi radiofrecvenţă?

Acestea sunt radiaţii cu frecvenţa cuprinsă între 3 kHz şi 300 GHz (lungimea de undă între
100 km şi respectiv 1mm) a căror energie nu determină ionizarea materiei (chiar pentru
radiaţiile de 300 GHz energia este de 3 ori mai mică decât cea necesară pentru ionizarea
materiei). Un câmp electromagnetic (radiaţie sau undă electromagnetică) este format dintr-un
câmp electric (E) şi un câmp magnetic (H) perpendiculare între ele şi perpendiculare pe
direcţia de propagare care oscilează sinusoidal între valorile pozitive şi cele negative cu o
frecvenţă f. Distanţa dintre două valori maxime pozitive (sau negative) se numeşte lungime
de undă (λ), mărime invers proporţională cu frecvenţa f.

Câmpul poate fi împărţit în două componente principale– componenta reactivă şi cea


radiativă. Componenta reactivă se referă la energia înmagazinată în regiuneadin apropierea
sursei şi este responsabilă de efectele asupra omului. Această regiune se găseşte în
jurulsursei, până la o distanţă de aprox. 1/6m2m şi se mai numeşte şi regiunea câmpului
apropiat. Măsurătorile în câmp apropiat sunt dificile, deoarece chiar introducerea sondei
pentru măsurare poate modifica substanţial câmpul. Componenta radiativă se găseşte la
distanţe mai mari de o lungime de undă, această regiune numindu-se şi regiunea câmpului
îndepărtat, în care unda electromagnetică poate fi descrisă ca o undă plană, raportul dintre
intensitatea câmpului electric şi cea a câmpului magnetic fiind constant. Această
caracteristică este importantă, deoarece face suficientă măsurarea unei singure componente a
câmpului, cea electrică sau cea magnetică. Între cele două regiuni mai există o zonă de
tranziţie, în care predomină componenta radiativă.

Deoarece lungimea de undă este invers proporţională cu frecvenţa, aceste regiuni variază
considerabil, de la 1mm la 100 km în banda de radiofrecvenţă (RF). De exemplu, pentru
frecvenţe mai mari de 300 MHz (<1m) expunerea populaţiei are loc în regiunea câmpului
îndepărtat, exceptând situaţia în care persoana se apropie la o distanţă mai mică de un metru
(1m) de sursă.

Câmpurile electromagnetice pot fi modulate în amplitudine sau frecvenţă. În cazul în care


informaţia (de exemplu vorbirea) se transmite prin radio, ea trebuie mai întâi convertită în
semnal electric. Acest semnal care are o frecvenţă mult mai mică decât cea de radiofrecvenţă
este mixat cu semnalul RF, iar procesul de mixare se numeşte modulare. Alt mod de
transmitere a semnalelor RF este cel prin pulsuri, de exemplu în aplicaţiile radar. Pulsurile
radar durează un timp foarte scurt comparativ cu intervalul dintre pulsuri, astfel că puterea
medie emisă este mult mai mică decât puterea de vârf. Puterea câmpului electric sau
magnetic este exprimată sub forma valorii de vârf (pozitive sau negative) sau sub formă rms
(valoare efectivă, adică rădăcina pătrată din media pătratelor puterilor). Densitatea de putere
(se măsoară în watti/m2) este produsul dintre intensitatea câmpului electric şi a câmpului
magnetic (puterea undei) raportat la suprafaţa prin care se propagă undă. Pentru evaluarea
expunerii la frecvenţe mai mici de 100 kHz se recomandă utilizarea intensităţii câmpului
electric din ţesuturi deoarece această mărime fizică se corelează cu efectele biologice şi este
la rândul ei corelată cu densitatea de curent. Pentru frecvenţe mai mari se utilizează rata de
absorbţie specifică a energiei SAR (Specific Absorbtion Rate), sau puterea specifică, care se
corelează cu pătratul intensităţii câmpului electric din ţesut. SAR este rata cu care energia
undei este absorbită într-un ţesut de masă m şi se măsoară în watti /kg (W/kg). Această
mărime fizică variază punctual în corp, deoarece câmpul electric se modifică odată cu poziţia
corpului, iar conductivitatea ţesuturilor este diferită.

Surse de microunde şi radiofrecvenţă

Echipamentele de telecomunicaţii (antenele) folosite în domeniul comunicaţiilor generează


câmpuri care acoperă întreg spectrul electromagnetic. La frecvenţe joase, structurile sunt
masive, cu piloni suport cu înălţimi de 200–250 m. În zona pilonilor, intensitatea câmpului
electric poate să fie de sute de volţi/m, iar a câmpului magnetic în apropierea antenelor de 2 –
15 amperi/m, iar lângă piloni de 0,2 amperi/m.

Echipamente cu folosire manuală (hand set). În această categorie intră telefoanele mobile,
telefoanele fără fir, echipamente pentru comunicaţii de urgenţă (TETRA) şi echipamentele
profesionale – walkie-talkies. Dispozitive noi care pot fi incluse în această categorie sunt
laptop-urile şi palmtop-urile cu antenă, care poate fi integrată în aparat sau este vizibilă la
suprafaţa acestuia. Puterea de emisie a acestor echipamente este de la câţiva miliwatti, pentru
telefoanele wireless, la câţiva watti, pentru walkie-talkies, iar banda de frecvenţă se întinde de
la 30 MHz la 5 GHz. Frecvenţele la care operează telefonia mobilă în România sunt 450, 900
şi 1800 MHz. Noile telefoane mobile (sau telefoanele fără fir) sunt proiectate să funcţioneze
la puteri mult mai mici decât echipamentele industriale, dar riscul pentru sănătate ar putea să
apară datorită distanţei foarte mici faţă de corp, ex : 2 cm (în această situaţie puterea
câmpului din interiorul corpului nu poate fi prezisă doar pe baza măsurării puterii câmpului
electromagnetic din exteriorul corpului). La distanţe mai mici de 1 cm de antenă intensitatea
câmpului electric localizat poate fi de sute de volţi/m, dar aceste valori găsite în absenţa
corpului uman şi atât de aproape de antenă nu sunt folosite ca măsură a expunerii. În aceste
condiţii trebuie luată în considerare interacţia mutuală dintre capul utilizatorului şi telefon.
Pentru determinarea expunerii umane se folosesc diferite modele, iar mărimea dozimetrică
internă SAR se evaluează ca funcţie de puterea de emisie. S-au dezvoltat proceduri standard
pentru evaluarea SAR (CENELEC 2001 etc.), iar producătorii sunt obligaţi să asigure
informaţiile despre rezultatele măsurătorilor. Expunerea utilizatorului depinde de puterea de
emisie a telefonului, localizarea utilizatorului faţă de staţia de bază, poziţionarea telefonului
faţă de cap, dimensiunea capului, numărul şi durata convorbirilor. Localizarea geografică e
importantă deoarece prin controlul puterii de emisie (APC – adaptive power control) aceasta
se poate reduce cu un factor de 1000. Telefoanele fără fir – analogice şi digitale, au puterea
medie de emisie în jur de 10 mW. În regim normal de funcţionare, la distanţa potrivită faţă de
staţia de bază, telefoanele mobile au putere de emisie mică astfel că SAR va fi mai mică decât
a telefoanelor fără fir.

TETRA (Terrestrial Trunked Radio) este un sistem radio digital de urgenţă introdus din 1997
şi care operează la frecvenţe de 400 MHz.

Bluetooth este o tehnică pentru conectarea dispozitivelor mobile (computer, mouse, telefon
mobil etc) folosind sistemul radio, în loc de fire. Sistemul operează la 2,45 GHz, cu 1
miliwatt putere de vârf şi permite folosirea aparatului pe o rază de 10 m. Puterea de emisie
mică duce la expuneri mici, sub limitele recomandate de ICNIRP 1998 (Comisia
Internaţională pentru protecţie împotriva radiaţiilor neionizante - limite maxime admise
pentru populaţie).

Reţelele locale fără fir (wireless LAN – wireless local area networks) sunt sisteme pentru
legarea în reţea a computerelor sau a altor dispozitive portabile, folosind frecvenţe în
domeniul GHz. Transmisiile LAN wireless sunt intermitente, deci puterea medie de emisie
este mică şi depinde de cantitatea de date transmisă. Expunerea depinde numai de
poziţionarea corpului faţă de antenă, de durata transmisiei şi de puterea de vârf. În general,
măsurătorile au indicat valori mult mai mici decât limitele impuse şi acceptate de ICNIRP.

Dispozitive “mâini libere” (hands – free kits). O caracteristică importantă a acestor


echipamente este mărirea distanţei dintre sursa majoră de expunere, antenă, şi capul sau alte
părţi ale corpului utilizatorului. Echipamentul constă dintr-o cască şi un microfon conectat la
telefon prin fir sau prin legătură radio fără fir de tip Bluetooth. Acest tip de echipament ar
putea reduce SAR la nivelul capului, datorită distanţei mari dintre antenă şi cap şi datorită
faptului că firele conducătoare nu formează un ghid de undă de radiofrecvenţă eficient. În
unele măsurători, SAR lângă cască depăşeşte SAR măsurată în acelaşi punct, dar în cazul
folosirii directe a telefonului.

Antene fixe folosite în televiziune şi radio. În SUA s-au făcut măsuratori ale intensităţii
câmpurilor electrice şi magnetice (Mantiply, 1997) la distanţe între 1 şi 100 m faţă de pilonii
pe care erau montate antene şi care funcţionau la puteri de emisie între 1 şi 59 kilowatti şi
frecvenţe între 500 kHz şi 1,6 MHz. Măsurătorile au arătat că la distanţa de 1-2 m de turn,
câmpul electric este între 95 – 720 V/m, iar câmpul magnetic între 0,1 – 9,3 A/m. La distanţa
de 100 de metri de turn, valorile sunt mult mai mici, pentru câmp electric 20 mV/m şi pentru
câmp magnetic 76 mA/m. Valorile limită pentru expunerea populaţiei la frecvenţa de 500
kHz sunt 87 V/m pentru câmpul electric şi 1,46 A/m pentru câmpul magnetic, iar pentru
frecvenţa de 1,6 MHz valorile limită sunt 68,7 V/m şi 0,45 A/m. Expunerea cea mai mare o
are personalul care lucrează efectiv la întreţinerea instalaţiei.

Staţii de bază pentru telefonia mobilă. Staţiile de bază pot fi: - macrocelulare, plasate la o
înălţime între 15 şi 50 m faţă de sol şi destinate comunicaţiilor pe distanţe de câţiva km. -
microcelulare, având antenele plasate la o înălţime mai mică faţă de sol şi destinate
convorbirilor pe distanţe de câteva sute de metri. - picocelulare, pentru a asigura semnal în
interiorul clădirilor. - Într-un studiu realizat în 2000 (Mann, UK) la 17 locaţii de staţii de
bază, valorile densităţii de putere au fost între10 W/m2 şi 1 m W/m2 cu un maxim la 8,3
W/m2 . În toate cazurile în care s-au făcut măsurători în locuri în care populaţia are acces,
valorile câmpului electromagnetic au fost mai mici decât limitele ICNIRP. Antenele de
telefonie mobilă emit direcţional, fasciculul principal fiind în faţa antenei, astfel că undele
electromagnetice nu sunt emise nici în spatele antenei şi nici sub amplasamentul acesteia. Cel
mai probabil, persoanele care locuiesc în apropierea unei staţii de bază, dar nu în direcţia
fasciculului principal al antenei, sunt expuse la valori asemănătoare cu valorile câmpului în
absenţa antenei. Persoanele care locuiesc în direcţia fasciculului principal pot fi, de
asemenea, expuse la valori ambientale, deoarece pereţii locuinţei şi casele poziţionate între
staţia de bază şi locuinţă ecranează undele electromagnetice. O expunere la valori mai mari se
poate întâlni atunci când undele electromagnetice sunt împrăştiate sau reflectate de pereţii
caselor. Expunerea depinde, deci, de distanţa faţă de antenă, traficul convorbirilor, direcţia
fasciculului, caracteristicile de împrăştiere şi atenuare a undei, contribuţia altor semnale
provenite de la alte surse. În apropierea staţiilor de bază sunt considerate «locuri sensibile»
grădiniţe, şcoli, spitale sau parcuri.

Efectele câmpurilor electromagnetice:

Efectele câmpurilor de RF cu ţesuturile pot fi atât de natură termică, cât şi netermică.

1. Efectele termice apar datorită conductibilităţii electrice a majorităţii ţesuturilor biologice.


Câmpurile electrice induse în organism generează curenţi electrici ai căror energie, prin
disipare, determină creşterea temperaturii. Deoarece multe reacţii biochimice sunt puternic
dependente de temperatură, este plauzibil ca modificarea acesteia să ducă la efecte biologice.
Se consideră că atâta timp cât limitele recomandate de ICNIRP nu sunt depăşite, apariţia unor
efecte biologice datorate efectelor termice este improbabilă.

2. Efectele netermice pot apărea ca urmare a mai multor interacţii dintre câmpul electric şi
diferite componente ale ţesuturilor biologice, de exemplu modificări în conformaţia
proteinelor (Bohr şi Bohr, 2000) sau efecte asupra legării unor mediatori de receptori celulari
- Ca2+ de exemplu (Chiabrera et al, 2000), procese care la rândul lor declanşează o cascadă
de evenimente intra şi intercelulare. Studiile celulare (in vitro) sunt cel mai utilizate pentru
depistarea mecanismelor de interacţie deoarece, spre deosebire de studiile in vivo pe animale
sau studiile epidemiologice, se realizează în condiţii controlate, rezultatele se obţin în timp
scurt şi permit elaborarea unor modele matematice de studiu. Totuşi, studierea numai a
celulelor sau a sistemelor izolate nu permite observarea nenumăratelor interacţii care au loc
în întreg organismul. În prezent, se consideră că nu sunt date concludente pentru validarea
ipotezei oncogenice (direct sau prin promovarea altor agenţi carcinogeni).

Nici ipoteza genotoxicităţii nu este susţinută deoarece, pe ansamblu, nu s-au observat


proliferare sau transformare celulară, modificarea ratei de mutaţie sau schimburi de cromatide
surori în cazul expunerii la câmpuri de radiofrecvenţă. Într-un singur studiu (Mashevich et al,
2003) s-a raportat apariţia unei aberaţii cromozomiale, iar în altul (Zhang et al, 2002) s-a
observat inducerea de leziuni ADN prin sinergie cu un agent genotoxic. Rezultatele privind
formarea de micronuclei sunt variabile şi dificil de interpretat. Deşi a fost studiată o gamă
largă de condiţii de expunere şi de modele biologice, studiile celulare nu au relevat un
mecanism bine definit al interacţiei câmpurilor de radiofrecvenţă cu sistemele vii.
Studiile in vivo au urmărit ipoteza conform căreia expunerea la câmpuri cu nivele mici poate
să determine, în absenţa încălzirii ţesuturilor, creşterea riscului de apariţie a cancerului,
afectarea capacităţii de reproducere sau a activităţii cerebrale. Două studii recente
(Vijayalaxmi et al, 2001 şi 2003) care au folosit modele bine stabilite pe animale nu au găsit
dovezi în privinţa existenţei efectelor genotoxice sau mutagenice. Unul dintre acestea a
folosit pentru expunere o radiaţie specifică sistemelor de telefonie mobilă. Un alt studiu
(Sykes et al, 2001) a raportat o reducere semnificativă a frecvenţei de recombinare
intracromozomiale după expunerea la radiaţie tip GSM, dar rezultatele variază şi semnificaţia
biologică a acestui efect este neclară. Studii recente care au examinat potenţialul carcinogenic
al radiaţiilor folosite în telefonia mobilă au raportat, în general, lipsa vreunei influenţe asupra
incidenţei tumorale.

Un studiu demn de amintit e cel al lui Utteridge et al (2000) al cărui rezultat nu se


coroborează, însă, cu un studiu similar al lui Repacholi (1997) care a găsit că expunerea la
radiaţie GSM a cauzat creşterea incidenţei limfomului într- o linie de şoareci predispuşi la
inducerea limfomului. În studiul lui Utteridge s-a folosit un număr mai mare de animale,
dozimetria a fost mai bună, perioada de ţinere sub observaţie a animalelor a fost mai mare, iar
histiopatologia a fost completă. Fertilitatea masculină este sensibilă la creşterea temperaturii,
iar studiile pe animale au confirmat o sensibilitate similară în cazul expunerii la radiaţii de RF
cu nivele termice. Expunerea cronică la nivele scăzute, netermice a fost, în general, fără efect.
Cele mai multe studii care au investigat efectele radiaţiei de RF asupra sistemului nervos nu
au găsit efecte în exprimarea genelor sau în privinţa creşterii permeabilităţii barierei hemato-
encefalice. În cazul unei expuneri intense este posibil ca activitatea colinergică la nivelul
creierului să fie influenţată (Lai et al, 2000). Aceste modificări pot determina efecte asupra
învăţării spaţiale şi memoriei, dar astfel de rezultate trebuie confirmate.

Bibiliografie:

1. D. Miron, M .Tuca – Microunde in procese industriale

Editura ICPE - Bucuresti 1995

2. G. Rulea – tehnica microundelor

Editura didactica - Bucuresti 1991

3. G. Rulea – bazele teoretice si experimente ale tehnicii microundelor

Editura stintifica – Bucuresti 1989

4. D.D. Sandu – dispozitive electronice pentru microunde

Editura stintifica – Bucuresti 1982

5. N. Satirescu – radiotehnica frecvente inalte

Editura militara Bucuresti - 1976

6. Theodore S Saad – microwaves engineers hand book