PRIMUL AJUTOR

Primul ajutor (B.L.S.) constă în evaluarea

corectă a conştienţei, respiraţiei şi pulsului şi
acordarea primelor îngrijiri fără a avea la dispoziţie
materiale sanitare (cu mâinile goale).
Scopul primului ajutor este de a asigura necesarul
de oxigen pentru creier până soseşte echipa
medicalizată. Creierul consumă 21% din cantitatea de
oxigen a organismului în condiţiile în care nu are
rezerva proprie de oxigen. În condiţii de oprire
cardiacă, creierul nu mai este oxigenat şi în decurs de câteva minute apare suferinţa cerebrală.
Această suferinţă este compensată, de către inimă şi plămâni (din rezerva proprie de oxigen)
pentru o perioada de 7 minute. După aproximativ 10 minute se instalează moartea cerebrală.
De aceea aplicăm BLS, asigurând prin respiraţie artificială şi compresii toracice necesarul de
oxigen pentru creier până soseşte echipa medicală.

SUPORTUL DE BAZĂ AL VIEŢII

OBIECTIVE
• previne insuficienţa, respectiv stopul cardio-respirator printr-o intervenţie promptă;
• asigură respiraţia prin respiraţie artificială;
• asigură circulaţia prin compresii toracice;
• asigură oxigenarea creierului până la sosirea echipei medicalizate.

STOPUL CARDIO-RESPIRATOR

Pacientul care nu respiră şi nu are puls se află în stop respirator şi cardiac.

STOPUL RESPIRATOR

Stopul respirator reprezintă o alterare majora a respiraţiei - pacientul nu respiră.

Stopul respirator este însoţit de următoarele simptome asociate:
• dispnee severă până la apnee;
• bradicardie sub 40 bătăi /minut;
• insuficienţă musculară majoră;
• comă. Cauzele cele mai frecvente de stop respirator sunt;
• corpul străin de diverse etiologii (alimentare, non alimentare);
• apă - înecatul;
• fumul;
• medicamentele (droguri în supradoza, benzodiazepine asociate cu alcool,
antidepresive triciclice);
• epiglotita;
• AVC;
• IMA;
• comele de diverse etiologii;

STOPUL CARDIAC
 Stopul cardiac reprezintă oprirea mecanică a inimii-pacientul nu are puls.
Stopul cardiac survine în acelaşi timp sau după oprirea respiraţiei.
Cauzele de stop cardiac sunt:
• fibrilaţia ventriculară (FV)
• tahicardia ventriculară fără puls (TV fără puls)
• asistola (A)
• disociaţia electromecanică (DEM)

EVALUAREA PACIENTULUI
ASIGURAREA ZONEI
Asigurarea zonei constă în luarea tuturor măsurilor de siguranţă astfel încât atât
pacient cât şi salvatorul să se afle în deplină siguranţă. Pacientul trebuie dus într-o zona
sigură unde nu este expus unor pericole suplimentare şi unde echipa medicală are spaţiu de
desfăşurare. Salvatorul trebuie să poarte echipament de protecţie (mănuşi, ochelari,
încălţăminte corespunzătoare, cască) şi să-şi ia masuri suplimentare de siguranţă atunci când
acordă asistenţă medicală. Astfel:
• la electrocutat opreşte sursa de curent înainte de a atinge victima. Verifică-i marca
întrare şi ieşire. Atenţie la curentul de înaltă tensiune care se transmite prin pământ.
• la intoxicatul cu CO pune-ţi masca de protecţie, opreşte sursa, aeriseşte camera,
scoate victima la aer;
• la înecat nu sări în apă dacă nu şti să înoţi. După ce victima este scoasă din apă se
şterge cu un prosop după care i se acordă asistenţă medicală;
• hipotermicul se duce întru-un loc încălzit, se dezbracă de hainele ude, se şterge cu
un prosop, se protejează termic cu haine sau pături calde şi apoi-i se acordă asistenţă
medicală;
• în cazul unui accident rutier izolează cu propriul autoturism zona de acţiune;
• nu intra într-o zonă calamitată (după cutremur, inundaţii, radiaţii etc.) decât
împreună cu echipe specializate şi cu echipament de protecţie adecvat.
Legea nr .1 a medicinei de urgenţă şi catastrofa spune: „Protejează-tepe tine însăţi!"
 EVALUAREA CONŞTIENTEI

Evaluarea stării de conştienţă se face prin scuturarea uşoară a umerilor victimei şi

întrebarea:

„Vă simţiţi bine ?“

Se poate face o presiune cu un obiect dur la nivelul patului unghial.
Dacă pacientul răspunde - pacient conştient căruia i se face
interogatoriul, i se acordă primul ajutor şi se cheamă ambulanţa.
Pacientul se supraveghează până la sosirea ambulanţei.
Dacă pacientul nu răspunde - pacient inconştient, care trebuie
evaluat.

EVALUAREA CĂILOR AERIENE SUPERIOARE - A - air

Deschiderea căilor aeriene superioare se face prin hiperextensia

capului cu palma fixată pe fruntea pacientului şi ridicarea bărbiei cu
două degete.

Dacă există corpi străini se dezobturează căile aeriene superioare (c.a.s.) = cu "cârlig".

Atenţie! Dacă suspicionăm leziune de coloană vertebrală cervicală deschiderea c.a.s.

se face prin manevra de subluxaţie a mandibulei - presiune la nivelul articulaţiei temporo-
mandibulare şi ridicarea maxilarului.
EVALUAREA RESPIRAŢIEI - B - breathing

Evaluarea respiraţiei se face prin metoda:

- Privesc mişcările toracelui pacientului
- Ascult respiraţia pacientului
- Simt respiraţia pacientului
Timpul de evaluare este de: 10 secunde.

EVALUAREA CIRCULAŢIEI - C - circulation

Evaluarea circulaţiei se face prin palparea pulsului central la

artera carotidă-se reperează cartilajul cricotiroidian cu două degete şi se
alunecă până în şanţul format de trahee şi muşchiul
sternocleidomastoidian, la nivelul regiunii latero-cervicale.

Dacă nu avem acces la artera carotidă pulsul central se poate evalua la nivelul arterei
femurale - la mijlocul distanţei pe linia ce uneşte creasta iliacă şi pubele, la nivelul regiunii
inghinale.
Timpul de evaluare este de: 10 secunde

Poziţia laterală de siguranţă (P.L.S.)

• se aşează pacientul în decubit dorsal cu membrele superioare şi inferioare în ax.
• salvatorul se aşează în genunchi lângă victimă.
• mâna dinspre salvator se aşează în unghi drept cu palma în sus.

• mâna contralaterală a pacientului se aşează pe

umărul de aceeaşi parte cu salvatorul.

• piciorul contralateral al pacientului se ridică

astfel încât planta să fie fixată pe podea şi se roteşte
pacientul spre salvator.

• în final pacientul va fi în decubit lateral cu un

picior fixat pe podea şi cu capul pe o mână, în
hiperextensie.