Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
QUANTUM ANALIZER
METALE GRELE
Raport
2020
1
2
QUANTUM ANALIZER
Raport
METALE GRELE
Metalele grele care cauzeaza cel mai frecvent probleme de sanatate sunt mercurul, plumbul,
arsenicul si cadmiu (din fumul de tigara). Alte metale periculoase sunt: aluminiu, antimoniu,
crom, cobalt, cupru, mangan, seleniu, staniu, taliu si uraniu.
De la produsele de uz casnic, sau deodorante pana la urmele avioanelor lasate pe cer sau cremele cu
protectie solara, toate acestea contin urme de metale grele. Vaccinurile sunt si ele o sursa de metale
grele, de aluminiu, mai exact – acesta este este injectat direct in sange si poate provoca probleme
neurologice.
Afectiunile care pot fi declansate de un nivel crescut al metalelor grele in organism sunt
dintre cele mai grave:
Cancer
Boli de rinichi
3
Boli de ficat
Autism
Boli autoimune
Afectiuni articulare
Tulburari ale sistemului nervos
Boli neurodegenerative precum Parkinson sau Alzheimer
Tulburari endocrine
Diformitati ale fatului in timpul sarcinii
Plumbul afecteaza psihicul si somnul. Copiii pana in 12 ani sunt cei mai vulnerabili la intoxicatia
cu plumb din cauza ca aceasta poate sa le afecteze ireversibil creierul. Simptomele intoxicatiei cu
plumb sunt durerile de cap frecvente, tulburarile de somn, comportamentul agresiv si lipsa de
concentrare, iar la adulti apare si iritabilitatea, anxietatea, depresia, si insomnia.
Plumbul se asimileaza in corp intr-o cantitate mica din alimente. Insa de cele mai multe ori
intoxicatia cu plumb se face in momentul expunerii intr-un mediu poluat sau de la recipientele de
gatit care nu contin inox.
Tratamentul cel mai des intalnit pentru eliminarea plumbului din corp este cel cu vitamina C care
protejeaza sistemul nervos central.
Plumbul este cel mai larg utilizat metal neferos. Plumbul si compusii sai au numeroase aplicatii
comerciale si industriale, fiind prezenti in lacuri si vopseluri, baterii, pigmenti, insecticide,
materiale plastice si ceramice, echipamente medicale, armament, benzina, industria sudurii.
Principalele cai de expunere la plumbul anorganic sunt inhalarea si ingestia. La adult expunerea se
realizeaza in special profesional, iar la copii prin ingestia de vopseluri cu plumb din case vechi.
Expunerea se mai poate face si prin practicarea distilarii ilegale a alcoolului in recipiente ce contin
plumb.
Plumbul este absorbit in organism atat prin tractul respirator, cat si prin cel gastrointestinal.
Absorbtia este invers proportionala cu dimensiunea particulei, ceea ce face ca inhalarea prafului cu
plumb sa aiba impactul cel mai mare. Este transportat si transplacentar fiind implicat in intoxicatia
congenitala, cu urmatoarele consecinte posibile: avort spontan, prematuritate sau greutate mica la
nastere.
Simptomele precoce ale intoxicatiei cu plumb sunt reprezentate de: apatie sau iritabilitate, astenie
fizica, anorexie, greata, constipatie, dureri abdominale intermitente, mialgii. Anemia cu
reticulocitoza si punctatii bazofile la examinarea frotiului de sange periferic se numara printre
complicatiile hematologice ale saturnismului. De asemenea mai pot sa apara: lizereu gingival
caracteristic si depozite de plumb pe radiografii ale oaselor lungi la copii. In cazul intoxicatiilor
severe apar tulburari gastrointestinale grave si neurotoxicitate (ataxie, slabiciune musculara,
convulsii, stupor, coma).
Cadmiul sporeste agresivitatea. Persoanele cele mai expuse la efectele provocate de cadmiu sunt
persoanele care fumeaza din cauza ca nivelul cadmiului din sange creste direct proportional cu
numarul tigarilor fumate. Totodata, intoxicatia cu cadmiu se poate capata si prin inhalarea gazelor
de esapament ori prin consumul de alimente tip fast-food sau cafea vrac.
Intoxicatia cu cadmiu duce la stari de irascibilitate, confuzie si frica. Persoanele care au o cantitate
de cadmiu mai mare decat cea admisa au declarat in timpul ultimelor sondaje ca au si foarte multe
cosmaruri. Totodata, acest metal pare sa favorizeze si aparitia cancerului.
Cadmiul este un metal alb-argintiu, prezent in cantitati variabile in minereurile de zinc. Este
utilizat in principal in procesul de electro-galvanizare si in reactoarele atomo-nucleare.
In forma sa organica, cadmiul este intalnit in alimente, apa si aer. Aportul normal de cadmiu prin
dieta variaza intre 2 si 200 μg/zi. Desi formele organice solubile pot produce toxicitate, expunerea
excesiva la cadmiul organic indica o poluare izolata a mediului.
Efectele toxice acute ale cadmiului depind de calea de expunere. Inhalarea unor cantitati mari de
particule de cadmiu produce intr-o prima faza febra, cefalee, greata, varsaturi, iritatie
nazofaringiana, tuse, dispnee, urmata de instalarea unei pneumonite chimice si, posibil, a unui edem
4
pulmonar acut letal. Expunerea cronica la particule de cadmiu din aerul respirat poate genera
emfizem pulmonar.
Inhalarea sau ingestia cronica a acestui metal determina leziuni renale, caracterizate prin disfunctie
tubulara si/sau glomerulara cu proteinurie. Un alt efect al expunerii cronice este perturbarea
metabolismului osos cu osteomalacie, osteoporoza si risc crescut de fracturi spontane.
Efectul carcinogenetic al cadmiului este un subiect mult dezbatut. Studiile privind implicarea sa in
cancerul pulmonar si de prostata.
Arseniu. Nici un zacamant de minereuri metalice nu a fost sau nu este exploatat exclusiv pentru
arseniu, de regula, arseniul se obtine ca subprodus, crescand valoarea economica a diferitelor tipuri
de mineralizati in care se gaseste.
Compusii arseniului au numeroase aplicatii industriale: pesticide, produse farmaceutice, sticla,
ceramica si metalurgie. Folosit ca element de aliere mareste duritatea aliajelor. Arseniul este folosit
cu mare succes si in electronica datorita proprietatilor semiconductoare si fotoconductoare, similare
siliciului si germaniului. In pirotehnie se foloseste pentru producerea focurilor albe (cel indian).
Trisulfura de arseniu este pigmentul vopselei de ulei numite galben regal. Aceasta se mai
foloseste in tabacarie, pentru ignifugarea lemnului.
Arsina (hidrogen arsenios) reprezinta un compus gazos generat in rezervoarele metalice avand
impuritati de arsen, care depoziteaza acizi.
Arseniul este absorbit cu usurinta pe cale intestinala si este excretat in principal prin urina.
Expunerea acuta prin ingestia de compusi arsenicali sau inhalarea de arsina determina simptome
gastrointestinale severe (hemoragice), icter, insuficienta renala si colaps, cu mare potential letal.
Intoxicatia cronica cu arseniu este dificil de diagnosticat. Pot sa apara dureri abdominale, diaree,
hiperpigmentare, hiperkeratoza, neuropatii periferice, encefalopatie.
Expunerea cronica prin inhalare, in cazul muncitorilor care lucreaza in topitorii, a fost asociata cu
un risc crescut de cancer pulmonar.
Mercurul este un metal fluid alb-argintiu intalnit atat in rocile vulcanice si sedimentare, cat si sub
forma minereului cinabar (sulfid de mercur). Este neesential pentru procesele biologice si toxic
pentru toate organismele. Mercurul si compusii sai au numeroase aplicatii industriale: contoare
electrice, termometre, aditivi, conservanti antimicrobieni in vopsele, cosmetice si produse
farmaceutice.
In mod obisnuit mercurul in forma organica nu este intalnit in mediul industrial. Intoxicatia acuta
sau cronica cu mercur afecteaza rinichii, SNC si tractul gastrointestinal.
Triada simptomatica in intoxicatia cu mercur este urmatoarea: disfunctii articulare, perturbarea
activitatii musculare si ingustarea campului vizual. Expunerea cronica la formele metalice si
anorganice ale mercurului determina nervozitate, tremor si iritatia mucoaselor. Intoxicatia cu
mercur anorganic este asociata in principal cu efecte periferice: gastroenterita si nefrita tubulara, pe
cand expunerea la compusii organici afecteaza in principal SNC, fiind posibile leziuni severe si
ireversibile.
Intoxicatia cronica cu mercur anorganic este o boala profesionala ce afecteaza in special minerii si
muncitorii din topitorii. Cea mai obisnuita sursa neindustriala de intoxicatie cu mercur este
consumul de peste contaminat cu metil-mercur.
Cromul este un metal tranzitional, al carui nume provine din cuvantul grecesc “culoare”, deoarece
majoritatea compusilor sai sunt intens colorati. Cel mai important minereu de crom este cromitul.
Cromul si sarurile sale anorganice prezinta numeroase aplicatii industriale: placarea metalelor,
producerea de aliaje diverse, materiale refractare, pigmenti si conservanti.
Cromul in stare trivalenta este cea mai abundenta forma de crom din mediu. Fiziologic, cromul
detine un rol important in metabolismul glucozei si, de asemenea, in sinteza colesterolului.
Scaderea cromului in organism este asociata cu rezistenta la insulina (hiperinsulinism), risc crescut
de insuficienta cardiaca congestiva, hipercolesterolemie, reducerea fertilitatii. Desi cromul trivalent
in sine are o biodisponibilitate orala redusa, absorbtia sa intestinala este crescuta in prezenta
“factorului de toleranta la glucoza”, care formeaza un complex cu Cr 3+. Cromul trivalent este
considerat a fi relativ netoxic.
5
Pe de alta parte, cromul hexavalent reprezinta forma cea mai importanta de crom din punct de
vedere toxicologic. Spre deosebire de Cr3+, Cr6+ este absorbit cu usurinta de majoritatea tesuturilor,
astfel ca ingestia accidentala sau intentionata de Cr6+ determina intoxicatie acuta manifestata prin
varsaturi si leziuni gastrointestinale generalizate, cu hemoragii digestive grave ce pot induce stare
de soc hipovolemic. Expunerea cronica prin inhalarea compusilor de crom insolubili poate produce
pneumoconioza cu alterarea functiei pulmonare. Expunerea la saruri anorganice solubile poate
precipita aparitia de ulceratii cutanate, dermatita, perforarea septului nazal si manifestari respiratorii
de hipersensibilizare.
Efectul carcinogen al cromului asupra tractului respiratoriu a fost documentat prin numeroase
studii.
Antimoniul se gaseste in natura sub forma unui metal alb argintiu. Este iritant pentru ochi, nas, gat
si piele iar expunerea indelungata poate cauza leziuni ale ficatului si inimii. Se gaseste in mod
natural in mediul inconjurator. Este utilizat in multe industrii. In mod special, oamenii care lucreaza
cu antimoniu pot suferi efectul expunerii prin respiratie in praf de antimoniu. Expunerea umana la
antimoniu poate avea loc prin respiratia aerului, bautul apei si mancarea produselor care il contin,
dar, de asemenea, prin contactul pielii cu pamantul, apa si alte substante cu antimoniu.
Pe masura ce expunerea continua, pot aparea efecte severe asupra sanatatii, asa cum ar fi boli ale
plamanilor, probleme de inima, vomitare severa sau ulcere stomacale,dureri de cap, dificultati in
respiratie iar in cazuri severe, moartea.
Taliul este un metal moale, alb-albastrui, fara gust si miros, cu diferite utilizari. Este folosit la
confectionarea: sticlei optice, semiconductoarelor si intr-o forma de aliaj cu mercurul pentru a
umple termometre de joasa temperatura.
Taliu este un metal greu intalnit in mediu (minereuri sulfuroase), industrie metalurgica, a
cimentului, la fabricarea de celule fotoelectrice, vopsele reflectorizante si otravuri pentru animalele.
Este absorbit rapid oral, este excretat prin materiile fecale si la nivel renal.
Este utilizat ca si otrava pentru extirparea rozatoarelor, poate fi usor ingerat accidental de catre om
sau poate fi inhalat din praful contaminat prin arderea piritei, prelucrarea cadmiului, plumbului si
zincului, precum si prin inhalarea de heroina/cocaina. Dupa cateva zile de la ingestia taliului
debuteaza simptome asemanatoare cu cele gripale. Izotopii taliului se folosesc pentru investigatii pe
cord doza scazuta nefiind toxica.
Triada clasica care sugereaza diagnosticul unei intoxicatii acute este:
greata
varsaturi
neuropatie periferica
alopecie
durere abdominala
complicatii neurpsihiatrice: anxietate, confuzie, delir, halucinatii si psihoze
6
Chlorella este un chelator bland. Aceasta are peretii celulelor formati din trei straturi care contin
micro fibre de celuloza, care ajuta in detoxifierea metalelor grele. Se spune chiar despre chlorella ca
este cel mai puternic chelator de metale grele. Testele au aratat faptul ca, chlorella actioneaza foarte
bine impotriva mercurului, plumbului, uraniului si a cadmiului.
Acidul alfa lipoic este produs de catre corp si se regaseste in cantitati mai mici si in alimente
precum: spanac, broccoli, linte. Un alt specialist in acest domeniu Dr. Lyn Patrick, afirma despre
acidul alfa lipoic faptul ca ar trece si acesta de bariera sange –creier si ca ar fi capabil sa “prinda”
metalele grele in miscare, prevenind astfel degenerarea celulelor.
Lamaile prezinta o capacitate impresionanta de a chela metalele grele din corp. Doctorul Xandria
Williams, explica faptul ca aceste citrice contin nivele ridicate de acid citric care reactioneaza cu
metalele grele. Ficatul reuseste apoi sa indeparteze aceasta chelare mult mai usor usurand munca
facuta de corp. Portocalele de exemplu nu ofera aceleasi capacitati, continand o cantitate mult mai
mica de acid citric.
Pericolul metalelor grele nu trebuie subestimat, iar intr-o lume in care poluarea este "la ea acasa",
trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta sa ne protejam. Este important sa consumam cat mai multe
alimente in stare cruda pentru a beneficia de astfel de proprietatile magice ale acestora care ne
curata si ne protejeaza.
Metalele grele din organism sunt suportul bolilor cronice
Quantum magnetic depisteaza atat existenta lor, cat si quantumul metalelor grele in doar cateva
minute.
(METALELE GRELE) Buletin de analiza