Radarele marine de pe nave sunt utilizate pentru a detecta alte nave sau obstacole, în
fond, pentru a evita coliziunea.
Radarul reprezintă o instalație de radiolocație care radiază microunde electromagnetice și
folosește reflexia acestora pe diferite obiecte pentru a determina existența și distanța lor față de
antenă. Deși principiile radarului au fost enunțate de către Nikola Tesla la sfârșitul secolului al
XIX-lea, primele implementări fizice au avut loc în Marea Britanie, pe coasta de sud, în 1935 –
1936. Inițial, aparatele erau destinate navigației maritime, însă ele s-au dovedit foarte utile în
timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru detecția din timp a bombardierelor inamice.