CURS III

Gimnastica în programele de educație fizică

școlară și în învățământul sportiv integrat și
suplimentar

CURS IV

Componentele procesului de pregătire în

gimnastica artistică

1
GENERALITĂȚI

• Scopul principal al practicării gimnasticii în școală, este

menținerea și întărirea sănătății și asigurarea unui suport
fizic corespunzător practicării altor discipline sportive de
către elevi talentați în această direcție.
• Ca parte a învăţământului preuniversitar, ciclul primar
trebuie să asigure baza pregătirii elevilor pe linia
competenţelor cheie europene.
• Prin educaţie fizică se realizează echilibrarea solicitărilor
de natură intelectuală cu cele psiho-motrice şi ludice,
aspect deosebit de important pentru organizarea
activităţilor didactice cu elevii cu vârste cuprinse între 6-
10 ani.

2
• Programele şcolare pentru clasele I-IV, au următoarea
structură:
• nota de prezentare
• competenţele cheie europene
• competenţele generale
• valori şi atitudini
• competenţe specifice şi conţinuturi, pentru fiecare
clasă
• sugestii metodologice
• normativ de dotare minimală / unitate de
învăţământ.
Educaţia fizică beneficiază de două ore pe săptămână în
trunchiul comun, cu posibilitatea alocării încă unei ore,
destinate extinderii sau predării unei discipline sportive
opţionale. 3
 Capacitatea de organizare se rezolvă la clasele I-IV prin:
exerciții de front și formații, care constau din diferite acțiuni
ce se pot executa pe loc și din deplasare, individual și în grup.
Prin aceste exerciții profesorul urmărește:
•Organizarea grupei, clasei în vederea desfășurării
acțiunilor în comun;
• Captarea atenției, disciplinarea colectivului;
• Formarea unei ținute corecte;
• Încălzirea generală a organismului, etc.
- Dezvoltarea fizică armonioasă se realizează prin exerciții de
dezvoltare fizică. Complexe de exerciţii pentru dezvoltare
fizică, exerciţii corective pentru atitudini deficient, complexe
de dezvoltare fizică, cu/ fără fond muzical

4
 Programa școlară pentru PREGĂTIRE SPORTIVĂ
PRACTICĂ- Disciplina sportivă de specializare:
GIMNASTICĂ ARTISTICĂ - FEMININ
• Clasa a III-a și clasa a IV-a 
• Competențele generale pentru acest tip de învățământ
prevăd următoarele: menținerii permanente a sănătății,
asigurării dezvoltării fizice armonioase și manifestării
unei capacități motrice favorabile integrării sociale
• Conținuturile învățării sunt grupate pe următoarele
domenii:
- Indici somato-funcționali generali
- Deprinderi și priceperi motrice
- Calități motrice de bază
- Indici somato-funcționali specifici

5
 
-Calități motrice specifice
- Metode și mijloace de dezvoltare

- Elemente și procedee tehnice de bază

- Procedee tehnice specifice, recomandate individual
- Acțiuni tactice specifice

- Trăsături psihice dominante

- Protecție individuală
- Randament sportiv

- Prevederi regulamentare
- Reguli de comportament
6
• În planul-cadru de învățământ pentru învățământul
primar cu program sportiv integrat, pregătirea sportivă
practică este prevăzută, alături de alte discipline, în aria
curriculară Educație fizică, sport și sănătate cu un volum
de ore săptămânal repartizat pe clase, după cum
urmează:

Pentru nivelurile valorice începători și avansați:

7
Programa şcolară pentru pregătire sportivă practică – disciplina
sportivă de specializare GIMNASTICĂ ARTISTICĂ FEMININĂ,
nivelurile de pregătire ÎNCEPĂTORI, AVANSAŢI și PERFORMANȚĂ

• Este concepută pentru grupele de nivel valoric începători,

avansaţi și performanță precizând competenţele generale şi
specifice, conţinuturile aferente vârstei elevilor şi stadiului de
pregătire, corespunzătoare fiecărei discipline sportive.

• Grupele de nivel (începători, avansaţi, performanţă) au

caracter deschis, promovările în grupele superioare,
realizându-se corespunzător nivelului performanţei
demonstrată de fiecare elev, la începutul fiecărui an şcolar.

8
Pregătirea sportivă practică într-o disciplină sportivă şi
participarea în întreceri/concursuri pun elevul în situaţii concrete
de:
• valorificare a potenţialului motric, tehnico-tactic, psihic şi
atitudinal;
• valorificare a competenţelor organizatorice, igienice şi de
protecţie individuală, specifice nivelului de pregătire;
• comunicare în termeni specifici disciplinei sportive, cu
profesorul/ antrenorul, cu colegii de grupă/ echipă, cu arbitrii
şi cu adversarii;
• observare a modificărilor de natură morfologică, funcţională
şi psihică, generate de procesul de antrenament;
• relaţionări interpersonale în concordanţă cu comportamentele
acceptate în disciplina sportivă practicată;
9
• În planul-cadru de învăţământ pentru învăţământul gimnazial
cu program sportiv integrat, pregătirea sportivă practică este
prevăzută, alături de alte discipline, în aria curriculară
Educaţie fizică, sport şi sănătate cu un volum de ore
săptămânal repartizat pe clase, după cum urmează:

• În planul de învăţământ pentru învăţământul sportiv

suplimentar, nivelurile valorice începători, avansaţi şi
performanţă, pregătirea sportivă practică are un volum de ore
săptămânal repartizat pe grupe, astfel:

10
Sarcinile gimnasticii școlare:
•dezvoltarea motricităţii elevului, la familiarizarea acestuia
cu deprinderile necesare unei vieţi sănătoase şi unei dezvoltări
fizice armonioase.
•-formarea unei deprinderi specifice gimnasticii de executare
a mișcărilor în condițiile respectării exigențelor impuse de
antrenament și competiție.
•-îmbunătățirea unor trăsături de comportament necesare
practicării gimnasticii, cum ar fi: curajul, perseverența,
educarea spiritului de întrecere, etc.
•-motivarea sportivului prin reducerea rutinii și inluențarea
stimei de sine, și a dorinței de-a câștiga, etc.

11
 CURS IV
Componentele procesului de pregătire în gimnastica artistică

• Etapa inițială de pregătire în gimnastica sportivă masculină și

feminină, cuprinde grupele de începători, copii între 4 și 7 ani.
• Pregătirea modernă demonstrează că în gimnastica sportivă
bazele performanței trebuie puse la vârsta copilăriei urmând ca
pe parcursul instruiri să fie selecționate elementele talentate.
• Pentru copiii care încep să practice gimnastica de la vârsta de
4-6 ani etapa trebuie să dureze între 1 și 2 ani, iar pentru copiii
care încep la vârsta de 6-7 ani, un an.
• În această perioadă inițială de pregătire, dezvoltarea
motricități generale constituie obiectivul de bază și are în
vedere în egală măsură sfera somatică și funcțională.
12
• Conținutul antrenamentului se axează și în gimnastică pe
următorii factori: 
Pregătirea tehnică;

Pregătirea fizică;
Pregătirea psihologică;
Pregătirea teoretică ;

Pregătirea tactică.

13
• Nu se recomandă selecționarea celor care au următoarele
deficiențe:
 Axa umerilor asimetrică, cu omoplați ascuțiți și clavicula
proeminentă;
 Brațele prea scurte sau prea lungi, extensia insuficientă
sau hiperextensia brațelor la nivelul articulației cotului;
 Asimetria toracelui (îngust, cu sternul bombat sau
înfundat);
 Abdomenul mare, ieșit înainte;
 Bazinul lat;
 Coapsa prea plină;
 Suport osos al picioarelor deformat;
 Picior plat.

14
• Pregătirea tehnică
•Pregătirea tehnică în sport se referă la însușirea elementelor
și procedeelor tehnice specifice ramurii respective în
concordanță cu cerințele de desfășurare ale concursurilor.
• Cerințele pregătirii tehnice:

 Programul concursurilor cuprinde un număr mare de probă

(poliatlon);
 În cadrul fiecărui aparat, gimnastul trebuie să-și însușească un
număr mare de deprinderi motrice, a căror execuție necesită
multă precizie, corectitudine și expresivitate, care va duce la
crearea unui „stil”specific de execuție.

15
 Schimbarea periodică a conținutului exercițiilor impuse, îl
determină pe gimnast în situația de a învăța mereu alte
procedee și legări;
 Procedeele tehnice din gimnastica sportivă au un caracter
variat în ce privește structura, efortul specific și coordonarea.
a) Metodica învățării mișcărilor în gimnastică
•Procesul de instruire în gimnastică are ca sarcină de bază
formarea deprinderilor motrice.
•Deprinderile formate prin practicarea gimnasticii sunt de
două categorii:
 Deprinderi motrice de bază (mers, alergare, cățărare, târâre,
ridicare și transport de greutăți);
16
 Deprinderi motrice specifice gimnasticii sportive (poziții,
mișcări de forță și de balans din gimnastica la aparate;
elemente din gimnastica artistică și elemente cu caracter static
și dinamic din gimnastica acrobatică).

 Pentru a asigura un proces de instruire cu rezultate bune

trebuie să se respecte cerințele principiilor didactice și al
metodelor de învățământ:
‣Principiul participării conștiente și active;
‣Principiul intuiției;
‣Principiul sistematizării;
‣Principiul accesibilității și individualizării;
‣Principiul durabilității: 

17
a) Procedeele metodice folosite în gimnastică în formarea
deprinderilor motrice
•Pentru formarea deprinderilor motrice gimnastul trebuie să
învingă o seamă de dificultăți, cum ar fi:

-factorii psihologici (lucrul la mare înălțime, cu corpul în

poziții neobișnuite);
- elementul care se execută necesită o coordonare
complicată;
-unele calități motrice ale gimnastului sunt insuficient
dezvoltate.

18
• Pregătirea fizică
Formarea deprinderilor motrice în gimnastică depinde în mare
măsură și de dezvoltarea calităților motrice și anume: forța,
mobilitatea, coordonarea și rezistența.
a) Metodele folosite în dezvoltarea forței
•Forța se dezvoltă prin următoarele metode:
 Metoda contracțiilor „izotonice”, metoda contracțiilor
„izometrice”,metoda contracțiilor „auxotonice”(intermediare);
 Metoda dezvoltării rezistenței, prin: metoda „antrenamentului
cu intervale”;
 Metoda dezvoltării calităților fizice combinate (forța și viteza)-
„power-training”;
 Metoda dezvoltării simultane și complexe (forța- viteză)-
„antrenamentul în circuit”.
19
b) Metodele dezvoltării vitezei
•Viteza este calitatea cea mai puțin perfectibilă și dezvoltarea
ei prezintă dificultăți de ordin metodic.
 Viteza de reacție-în cadrul lecțiilor se poate dezvolta
prin jocuri și exerciții cu semnale.
 Viteza de execuție-se folosesc exerciții fără îngreuiere
sau în condiții ușurate.
 Viteza de repetiție-se realizează prin repetarea
eforturilor specifice cu viteza maximă.
a) Metodica dezvoltării rezistenței
•Rezistența fizică reprezintă capacitatea organismului de a
continua un efort cu o anumită intensitate. În practica sportivă
formele de manifestare ale acestei calități sunt rezistența
generală șI rezistența specifică.
20
• Dezvoltarea rezistenței în gimnastică se bazează pe un volum
mare de muncă, cu intensitate variabilă.

a) Metodica dezvoltării mobilității

•Mobilitatea reprezintă o cerință de bază în obținerea
performanțelor. Exercițiile pentru dezvoltarea mobilității se
împart în următoarele grupe:
-exerciții pentru centura scapulară;
-exerciții pentru coloana vertebrală;
-exerciții pentru articulațiile coxo-femurale;
-exerciții pentru articulațiile gleznelor.

21
a) Metodica dezvoltării îndemânării
•Îndemânarea depinde de gradul de mobilitate al sistemului
nervos. În gimnastică îndemânarea este determinată de
mișcările sunt aciclice, adică segmentele corpului se pot
deplasa simetric sau asimetric, în planuri și direcții diferite,
simultan sau succesiv, cu viteză și ritm variat.
•În metodica dezvoltării acestei calități se poate menționa
următoarele:
 învățarea elementelor să se realizeze pe ambele părți;
 dezvoltarea capacității de a relaxa acele grupe musculare
care nu intervin în mișcare;
 complicarea elementelor de bază
 exerciții la plasa elestică;
 exerciții acrobatice.
22
• Pregătirea psihologică
Pregătirea psihologică cuprinde un ansamblu de măsuri
generale și speciale, care dezvoltă acele laturi ale psihicului
gimnastului ce sunt solicitate în activitatea sportivă și îl ajută să
obțină progrese în antrenament și rezultate bune în concursuri.
(Epuran, M.,1990).
Această pregătire se poate realiza pe mai multe căi:
determinarea unui scop precis și stabil;
pentru înlăturarea sentimentului de frică în procesul de
învățare se vor folosi exerciții și aparate ajutătoare;
dezvoltarea capacității de concentrare a atenției prin
execuții arbitrate;
folosirea metodelor de mustrare sau evidențiere;
folosirea autocomenzilor și autostimulării.
23
 
• Pregătirea teoretică
Pregătirea teoretică se realizează prin cunoașterea problemelor
legate de tehnica mișcărilor din gimnastică și are două aspecte:
 tactica individuală- prin care se ține seama de unele situații la
care sportivul trebuie să se adapteze;
 tactica pe echipe-antrenorul va ține seama de succesiunea
intrării componenților din echipă la diferite probe.

24