Subiectul

DEF: Parte principală de propoziție care arată despre cine se vorbește în propoziție, cine face
acțiunea exprimată de predicat se numește s u b i e c t.
 ÎNTREBĂRI: Subiectul răspunde la întrebările: C I N E? C E?
 FELUL SUBIECTULUI: Subiectul poate fi
– simplu         Elevii intră în vacanță.
– multiplu      Fetele și băieții merg la teatru.
– inclus          Mă gândesc să repet. (Eu)
                       Te gândești la mine.   (Tu)
                         Atenție!!! Avem subiect inclus la persoana I și a II-a.
– subînțeles   Merge la pădure. (El )
                        Atenție!!! Avem subiect subînțeles la persoana a III-a.
 

EXPRIMAREA SUBIECTULUI:
SUBIECTUL poate fi exprimat prin:
 Substantiv             – simplu     Mașina merge cu viteză.
           – compus     Floarea-soarelui se îndreaptă spre lumină.
           – comun     Cărțile s-au pus în bibilotecă.
           – propriu     Bucureștiul este capitala țării.
 Adjectiv Leneșul mai mult aleargă. (Caz de conversie.)
 Pronume Ea învață. Nimic nu se știe.
 Numeral Doi se îndreaptă spre centru. Al doilea a ieșit primul.
 Verb la → infinitiv     A învăța este ușor.
                                → supin         E greu de străbătut drumul.
CAZUL SUBIECTULUI:
De obicei, subiectul stă în cazul N O M I N A T I V.
Există situații în care subiectul stă în A C U Z A T I V
Îl trimit pe care termină mai repede
Au venit la oameni!
Situații în care subiectul stă aparent în G E N I T I V sau A C U Z A T I V.
           Ai casei au plecat. – Genitiv
                Ai lor  au rămas. – Genitiv
                          Am cântat  cu toții.   – Acuzativ
OBSERVAȚIE Aceste subiectele  sunt provenite din atributele unor substantive. Prin eliminarea
substantivului din N, atributul a preluat funcția de subiect.El are forma de genitiv, dar este în
cazul N O M I N A T I V

Locuitorii casei au plecat.
Noi, cu toții, știm.
ATENȚIE Găsirea SB cere multă atenție când predicatul este exprimat prin:

verb predicativ (a fi):- În parc este o statuie.

pasivul reflexiv: S-au deschis ușile.
verb la reflexiv impersonal: Se spune adevărul.

În unele propoziții cu PV exprimat prin verbul a fi, SB poate fi ușor recunoscut după ceea ce
denumește substantivul prin care este exprimat:
anotimpuri:  E iarnă. // e primăvară.
fenomene ale naturii: E ceață. // E nor. // E frig. // E ger.
părți ale zilei: E dimineață.// E seară.
senzații sau stări sufletești: Mi-e frig. // Mi-e dor.// Mi-e teamă. // Mi-e sete.

PROPOZIȚII CU SUBIECT NEEXPRIMAT:

Sunt propoziții în care subiectul este inclus în forma personală a predicatului și propoziții cu
subiect subînțeles  din propozițiile precedente.
PROPOZIȚII FĂRĂ SUBIECT:
Nu pot avea subiect:

 propozițiile care au predicatul exprimat printr-un verb impersonal (diateza activă sau

refelxivă) și arată fenomene ale naturii (n-au niciun autor al acțiunii)
Plouă. Ninge. Tună. Se înserează. Se înnoptează.
 

 propozițiile cu PN exprimat prin expresii impersonale:

E greu. E bine. E vai.
 
 PUNCTUAȚIA SUBIECTULUI:
Subiectul NU SE DESPARTE NICIODATĂ PRIN VIRGULĂ de predicat.

Predicatul
DEFINIȚIE: Parte principală de propoziție care exprimă o stare, o caracteristică sau o însușire
atribuită subiectului. Existența unei propoziții depinde de predicat.
ÎNTREBĂRI: Predicatul răspunde la întrebările:
Ce face subiectul?
Ce este subiectul?
Cum este subiectul?
FELUL PREDICATULU
Predicatul poate fi:
 predicat verbal.
 predicat nominal.
 

VALOAREA STILISTICĂ A PREDICATULUI:

Epitet: Văzduhu-i aspru, greu și argintat
Comparație: Grădina e ca o poemă dulce.

Atributul
DEFINIȚIE: Parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al
acestuia.
ÎNTREBĂRI: Atributul răspunde la întrebările:Care? Ce fel de? Al, a, ai ale cui? Câți, câte?
FELUL ATRIBUTULUI: Atributul poate fi
atribut adjectival
atribut substantival
atribut pronominal      
atribut verbal
I. Atributul adjectival este exprimat prin:
1.adjectiv propriu-zis
Copacii goi se apleacă în bătaia vântului.
Băiatul mamei cel frumos…
ATENŢIE!!! Când adjectivul se află la gradul comparativ sau superlativ, elementele
ce servesc pentru formarea acestora (mai, cel mai, mai puţin, cel mai puţin,
tot atât de, etc) se analizează împreună cu adjectivul, nu separat.

2. numerale cardinale propriu-zise, multiplicative, distributive, colective, numerale ordinale cu

valoare adjectivală:

În ziua dintâi, doi vânători pieriră.

Darul îndoit dat la vreme era apreciat.
Au pornit în rânduri de câte trei.
Tustrei copiii se jucau frumos.
Și cea dintâi elevă era sora mea.
3. Adjective pronominale (posesive, demonstrative, relative, interogative, nehotărâte, negative,
de întărire)
Cartea mea se află în bancă.
Orașul acesta nu este însemnat pe hartă.
Care autor nu și-a dorit să aibă succes?
În altă zi ne trezim că iar vine părintele la școală.
Câte bordeie, atâtea obiceie! Citește ce carte dorești.
Nicio  carte n-a rămas necitită.
„Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare…”
4. Verb la participiu cu valoare adjectivală:
„Liniștea-i deplin stăpână
Peste câmpii arși de soare.”
5. Verb la gerunziu cu valoare adjectivală
Și vitele muginde întins spre jgheab pășeau.
II. Atributul substantival poate fi de mai multe feluri:
1.Atribut substantival genitival propriu-zis
Dar auzi hârșiitul  unui chibrit
construcții cu valoare de genitiv: substantiv + a + numeral/adjectiv

viața a mii de oameni

opere a numeroși scriitori
2. Atributul substantival în dativ – determină un substantiv n e a r t i c u l a t care
denumește de obicei un grad de rudenie sau atribute sociale (folosit mai rar astfel)
„Să-i văd semnul! Acest prunc fi-va, cândva, Domn țării.”
3. Atribut substantival prepozițional
 precedat de prepoziție:

Filele de carte s-au rupt.

precedat de locuțiune prepozițională:

Într-o poiană din mijlocul pădurii.

precedat de un adverb de comparație cu valoare prepoziție:

Avea trei feciori ca brazii.

4. Apoziția simplă (exprimată printr-un substantiv sau adjectiv cu valoare substantivală în cazul
nominativ sau în cazul regentului)
Bădița Vasile  era un holtei.
OBSERVAȚIE!!! Apoziția simplă poate fi izolată de regentul ei, iar atunci se desparte prin
virgulă.
Ionescu, vecinul¸ a venit azi la mine.
Apoziția  dezvoltată – se izolează prin virgule de regentă, sau de restul propoziției
„Eu sunt Budulea, cimpoieșul de la Cocorăști.”
OBSERVAȚIE!!! Apoziția poate fi introdusă și prin adverbele adică și anume.

III. Atributul pronominal

1.Atributul pronominal în genitiv:
Frica lui  o cunoște Iuga prea bine.
2. Atributul pronominal în dativ (cunoscut și sub numele d a t i v    p o s e s i v ):
„Crengile-mi rupându-le
Apele astupându-le”

Tudor își plecă capul său.

3. Atribut pronominal cu prepoziție:
„Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbă”
4. Apoziție:
Ionescu, Georgescu, Popescu, adică voi, ocupați aceste locuri!
ATENŢIE!!! Atributul pronominal nu se acordă în gen număr şi caz
cu substantivul pe care-l determină.

IV. Atributul verbal poate fi exprimat prin:

1.verb la infinitiv:
Este întotdeauna timpul a se întoarce la origini. (infinitiv fără prepoziție)
Meșteșugul de a prinde pește se învață ușor. (infinitiv cu prepoziție)
2. verb la supin:
Spun și eu o vorbă celor care au urechi de auzit.
3. verb la gerunziu (neacordat):
    Ea aștepta cu inima bătând și cu ochii ațintiți spre ușă.
V. Atribut adverbial poate fi exprimat prin:
1.adverb fără prepoziție:
Mersul înainte spre vârful muntelui este anevoios.
2. adverb cu prepoziție:
Am închis fereastra de sus.
3. locuțiune adverbială:
Piciorul de dinainte, din stânga prinse a tremura.
VI. Atribut interjecțional:

„Din lăstar am auzit un glas „piu, piu”.

ACORDUL ATRIBUTULUI CU REGENTUL SĂU:
Atributul adjectival se acordă în gen, număr și caz cu regentul său.

  Acordul în caz:
O câmpie frumoasă – N
Unei câmpii frumoase – G
  Acordul în gen și număr
Dacă un singur atribut adjectival definește mai multe substantive de genuri și numere diferite,
atributul se repetă la fiecare substantiv pentru a nu se considera că face referire numai la ultimul
substantiv
Munții și apele nordice
Munții nordici  și apele nordice
Când două substantive de genuri diferite sunt determinate de un atribut adjectival exprimat
printr-un adjectiv pronominal posesiv, acesta se acordă cu substantivul pe lângă care stă.
Bunicul și bunica mea
Bunica și bunicul meu
Când două substantive de genuri diferite sunt determinate de un atribut adjectival la plural,
acordul se face ca la NP exprimat prin adjectiv, suprimând verbul copulativ.
Băiatul și fata erau dornici să studieze.      
Băiatul și fata, dornici  să studieze…
 
Alte acorduri
Când atributul substantival sau pronominal în g e n i t i v  sau atributul adjectival exprimat prin
adjective posesive este precedat de articol posesiv al, a, ai ale, articolul se acordă în gen și
număr cu substantivul pe care îl determină atributul.
Muntele acesta al Moldovei
Câmpia aceasta a Moldovei
Munții aceștia ai Moldovei
Câmpiile acestea ale Moldovei
 

PUNCTUAȚIA ATRIBUTULUI
De obicei, atributul nu se separă prin virgulă de regentul lui, exceptând atributul apozițional.
Două sau mai multe atribute de același fel care determină același substantiv se despart sau nu
prin virgulă , potrivit regulile generale de punctuație a părților de propoziție coordonate.
Două sau mai multe atribute ale aceluiași substantiv nu se despart prin virgulă dacă nu sunt de
același fel.
                                        At adj            At subst prepoz
…o poartă înaltă  de stejar…
                                                  At adj                             At subst genitival
… culmile   împădurite    ale munților…
VALOAREA STILISTICĂ A ATRIBUTULUI
Epitet                  Atr. adj                Cerul senin mi-a înseninat sufletul
                                                             Văd izvoare zdrumicate
                            Atr. sbst prep       Codrii de aramă
                                                              Păduri de argint
Comparație   Atr. sbst prep         Pădurea ca o fecioară îmi zâmbea
Hiperbolă      Atr. sbst prep       Codrii uriași ne adăposteau