Tarsul

Oasele piciorului văzute lateral (după Sobotta's Atlas and Text-book of Human Anatomy 1909).
Scheletul piciorului. Faţa plantară (după Sobotta's Atlas and Text-book of Human Anatomy 1909).
Scheletul piciorului. Faţa dorsală (după Sobotta's Atlas and Text-book of Human Anatomy 1909).
Tarsul este format din șapte oase dispuse pe două rânduri:

 un rând posterior cu două oase suprapuse: talusul sus și calcaneul jos;

 un rând anterior cu celelalte cinci oase: navicularul, cuboidul și trei cuneiforme.
Oasele tarsului pot fi grupate și în două rânduri antero-posterioare: un rând medial ce cuprinde:
talusul, navicularul și cele trei cuneiforme și un rând lateral, în care se găsesc calcaneul și
cuboidul.
1.Talusul sau Astragalul
Este situat în vârful masivului tarsian, fiind interpus între oasele gambei, respectiv calcaneu și
navicular. El este format dintr-un corp, un cap și un col ce unește primele două porțiuni.
Porțiunile talusului sunt bine izolate și ușor de recunoscut; cu toate acestea este considerat în
întregime și comparat cu un cuboid, căruia i se descriu șase fețe.
Unghiurile talusului. Corpul formează cu colul două unghiuri: unghiul de declinație și unghiul
de înclinație, unghiuri ce formează prin faptul că, la acest os, colul nu continuă direcția corpului,
ci este înclinat în jos și medial. Unghiul de înclinație este deschis în jos și are în medie 115°.
Unghiul de declinație este deschis medial și are 158°. Cele două unghiuri se modifică în unele
deformări ale piciorului. Unghiul se înclinație este cu atât mai deschis, cu cât piciorul este mai
plat și, dimpotrivă, cu atât mai închis, cu cât piciorul este mai bolit. Unghiul de declinație este
mai mic și colul mult deviat medial în piciorul varus.
Orientare Se așează înainte capul, în sus trobleea, lateral fața articulara triunghiulară.
Fețele talusului sunt: superioară, inferioară, laterală, mediala, anterioară și posterioară.
2.Calcaneul
Este cel mai voluminos os al tarsului. Are o formă prismatică, fiind alungit antero-posterior și
ușor turtit transversal. Are șase fețe: superioară, inferioară, laterală, medială, anterioară,
posterioară.
Călcâiul sau regiunea calcaneană este format din tuberozitatea calcaneană și părțile moi care o
acoperă.
Orientare. Se așează în sus fața prevăzută cu trei fetișoare articulate; posterior extremitatea cea
mai voluminoasă; medial fața prevăzută cu un șanț adânc.
3.Navicularul=Scafoid
Este un os scurt, turtit dinainte înapoi. Este situat pe partea medială a piciorului, fiind cuprins
între capul talusului, cuboid și cele trei cuneiforme. Are șase fețe: posterioară, anterioară,
dorsală, plantară, medială, laterală.
4.Cuboidul
Este un os scurt, cu o formă neregulată cuboidală; este așezat pe partea laterală a piciorului. Are
șase fețe: superioară, posterioară, inferioară, anterioară, medială, laterală.
5.Cuneiformele
Sunt trei oase de formă prismatica- triunghiulară:
 Cuneiformul medial, este cel mai mare
 Cuneiformul medial, este cel mai mic
 Cuneiformul lateral
Ele contribuie la edificarea boltții transversale a piciorului. Ocupă spațiul dintre cuboid si
navicular.

Metatarsul
Este format din cinci oase metatarsiene. Numerotarea lor se face dinspre marginea mediala spre
cea laterala a piciorului, de la I la V.
Carcatere generale
Metatarsienii sunt oase lungi și perechi. Prezintă un corp, o bază și un cap.

1. Corpul este prismatic triunghiular, având o fată dorsală, altă laterală, iar a treia medială.
Fața dorsala face parte din dosul piciorului; celelalte fețe delimitează spațiile interosoase.
2. Baza numită și extremitate posterioară, se articulează cu oasele tursului și cu
metatarsienii învecinați.
3. Capul numit și extremitate anterioară, este turtit transversal și se articulează cu falanga
proximală.
Caractere proprii
Metatarsianul I este cel mai scurt și cel mai gros. Baza osului se articulează cu cuneiformul
medial și cu metatarsianul II. Pe bază se găsește o tuberozitate care se poate explora prin palpare,
pe ea se însera mușchiul peronier lung.
Metatarsianul II este cel mai lung. Baza lui se articulează cu toate cele trei cuneiforme,
respectiv cu metatarsianul I și III.
Metatarsianul III. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv cu
metatarsianele II și V.
Metatarsianul IV. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv
metatarsienele III și V.
Metatarsianul V. Bază se articulează cu cuboidul și cu metatarsianul IV. Baza prezintă lateral o
tuberozitate ce se poate palpa sub piele.

Oasele degetelor
Degetele sunt în număr de cinci, numerotate de la I la V, de la marginea medială spre cea laterală
a piciorului. Degetul I poartă numele încă de haluce, iar degetul V de deget mic.
Oasele care formează degetele se numesc falange. Se găsesc în total 14 falange: fiecare deget are
trei, în afară de haluce care are numai două. Falangele se prezintă după tipul celor de la mână cu
deosebirea că cele de la picior sunt mult mai reduse în dimensiune. În acest fel fiecare falangă
prezintă un corp, o bază sau extremitate posterioară și un cap sau extremitate anterioară.
Falangele halucelui sunt deosebit de puternice.
Falanga proximală este turtită transversal, prezintă și suprafață ovalară, concavă, pentru
articularea cu capul metatarsianului corespunzător.
Falanga mijlocie este scurtă, fiind formată aproape numai din bază și cap.
Falanga distală este de dimensiuni reduse. Capul este turtit. Pe fața plantară are o rugozitate
numită tuberozitatea falangei distale în raport cu pulpa degetului, în fața dorsală susține unghia.

Scheletul centurii scapulare

Centura membrului superior sau centura scapulara formează scheletul umarului si asigură
legatura dintre oasele membrului liber si toracele osos. 

Centura scapulara este consitutita din doua oase:

1. Clavicula
2. Scapula (Omoplatul)

Centura scapulara - vedere anterioara

1. Clavicula
Clavicula este un os lung, pereche, situat la limita dintre torace si gat, cuprins intre manubriul
sternului si acromion.  Orientarea sa este transversala, si prezinta doua curburi inegale, care ii
dau forma literei S culcat. Dintre cele doua curburi, una este mediala (curbura cu concavitatea
posterioara) si cealalta este laterala (curbura cu concavitatea anterioara).

Clavicula este formată din corp si doua extremitati

Forma osului poate fi observata prin simpla inspectie, putand fi explorat prin palpare aproape pe
toata intinderea lui. Reprezinta unreper important pentru delimitarea unor regiuni ale corpului,
dar si pentru localizarea eventualelor afectiuni.
Orientare.
Se asaza: lateral - extremitatea turtita,anterior - marginea concava a acestei extremitati, iar in jos
- fata osului (ce este prevazuta cu un sant)
 

Clavicula - vedere superioara si inferioara

Extremitatea mediala (sau sternala) este voluminoasa, prezentand o fata sternala destinata

articularii cu manubriul sternului.
Extremitatea laterala (sau acromiala) este turtita, prezentand o fata acromiala destinata
articularii cu acromionul omoplatului (scapulei)
Corpul claviculei prezinta doua fete si doua margini
a) Fata superioara este neteda in portiunea mijlocie si poate fi palpata sub piele. La cele doua
extremitati, fata superioară este rugoasa si da insertii musculare. La partea mediala a acestei fete,
rugozitatile dau insertie muschiului sternocleidomastoidian, iar la parteal aterala, muschilor
deltoid si trapez.
b) Fata inferioara raspunde primei coaste prezentand in portiunea mijlocie gaura nutritiva si
santul ce a servit la orientarea osului. Pe acest sant se insera muschiul subclavicular. Medial de
acest sant, se gaseste impresiunea ligamentului costoclavicular pe care se insera ligamentul cu
acelasi nume. Lateral de sant se gaseste o suprafata rugoasa numită tuberozitatea
ligamentului coraco-clavicular pe care se insera ligamentele coracoclaviculare, ce leaga clavicula
cu procesul coracoid al scapulei. 
Tuberozitatea este formata din doua proeminente: tuberculul conoid (situat aproape de marginea
posterioara a osului)  si linia trapezoida situata anterolateral fata de tubercul. Pe tubercul se
insera ligamentul conoidian, iar pe linia trapezoida ligamentul trapezoid.
c) Marginea anterioara este concava in treimea laterala, unde da insertie muschiului deltoid
(tuberculul deltoid). Ea este convexa in treimea mediala, unde da insertie muschiului pectoral
mare.
d) Marginea posterioara este si ea concava-convexa, dar in sens invers decat marginea
anterioara. In portiunea laterala a marginii se insera muschiul trapez. In portiunea mijlocie are
raporturi cu muschiul omohioidian, cu muschii scaleni, cu artera si vena subclaviculară si cu
trunchiurile plexului brahial. Acester aporturi sunt deosebit de importante, deoarece in
caderile pe umar, clavicula poate fi fracturata in portiunea ei mi-locie. Fragmentele fracturate pot
leza vasele subclaviculare si trunchiurile plexului brahia. Calusul poate comprima sau chiar
include aceste formatiuni,determinand complicatii vasculare si nervoase.

2. Scapula (Omoplatul)
Scapula sau omoplatul este un os lat, de forma triunghiulara, situat la partea postero-superioara a
toracelui.
Pe schelet, acest os se intinde intre primul spatiu inter-costal si coasta a VII-a. Osul este aplicat
pe torace, depasindu-l insa lateral si ia astfel parte la formarea umarului si la delimitarea axilei.
Scapula prezintă două fete (fata anterioara si fata posterioara), trei margini (marginea vertebral,
marginea axilar si marginea superioara) si trei unghiuri (unghiul superior, unghiul inferior si
unghiul lateral).
Orientare: Se asaza posterior fata prevazuta cu o puternica spina, in sus marginea cea mai mica si
subtire; lateral (si putin inainte) unghiul cel mai voluminos (prevazut cu o cavitate articulara).
 Scapula - vedere posterioara si laterala

FATA POSTERIOARA A SCAPULEI (sau fata dorsala) priveste posterior si lateral, de pe ea

desprinzandu-se transversal o puternica lama, numită spina scapulei. Spina imparte fata
posterioara intr-o fosa situata deasupra si alta situata dedesubtul ei.

1.Spina scapulei adera de fata posterioară a scapulei si se continua in porţiunea ei laterala cu o

prelungire libera, neaderenta de fata posterioara a scapulei, numita acromion.
Spina scapulei are o formă triunghiulara, prezentand o fata superioara si alta inferioara. Ea are
trei margini, dintre care una anterioara, prin care spina adera de fata poasterioara a scapulei; o
margine laterala, libera si concava; o margine dorsala groasă si rugoass care da insertie, prin
buza superioara, muschiului trapez, iar prin cea inferioară muşchiului deltoid.
2.Acromionul (Acromion) este o proeminenta turtita de sus in jos si palpabila sub piele, ce
prezintă fata articulara a acromionului pentru extremitatea laterala a claviculei, cu care se
articuleaza. La unirea acromionului cu buza inferioară a spinei scapulei, se formează unghiul
acromionului. Spina scapulei şi acromionul se pot palpa ambele sub piele. Unghiul acromionului,
situat la unirea celor doua formatiuni osoase, are deosebita importanţă practica: pornind de la el,
se pot face masuratorile pentru stabilirea eventualelor luxatii ale centurii scapulare.
3. Fosa supraspinoasă da insertie muschiului supraspinos
4. Fosa subspinoasa (sau infraspinoasa) da insertie mai multor muschi: infraspinos,rotund mare,
rotund mic.
 Scapula - vedere anterioara

FATA COSTALA A SCAPULEI (sau fata anterioara) prezinta o concavitate, fosa subscapulara,

ce este strabatuta de creste oblice. Pe fosa, ca si pe crestele oblice, se insera muschiul
subscapular. Pe portiunea mediala a fetei se mai insera si muschiul dintat anterior.
a) marginea superioara este subtire si prezinta scobitura sau ineizura scapulei. Prin aceasta
scobitura trece nervul supra-scapular. Mediata de scobitura, marginea superioara da insertie
muşchiului omohioidian.
b) marginea mediala poate fi explorata sub piele, ea fiind orientata spre coloana vertebrala. Pe
ea se insera numerosi muschi, cum ar fi muschiul romboid mare, romboid mic, dintat anterior
c) marginea laterala este orientata spre axila, putandu-se  explora parţial. Aici se insera muschii
rotund mare si rotund mic.
Unghiul inferior este ascutit si usor de explorat sub piele. Aici se insera muschiul dintatanterior.
Unghiul superior este usor rotunjit. Aici se insera muschiul ridicator al scapulei
Unghiul lateral este cel mai voluminos. Prezinta doua elemente de studiu:
1. Cavitatea glenoidă este legata de restul scapulei printr-o portiune mai ingusta,numita gatul
sau colul scapulei. Cavitatea este putin profunda, de forma ovoida, articulandu-se cu capul
humerusului. La cele doua extremitatiale cavitatii glenoide se gasesc rugozitati: rugozitatea
inferioara este tuberculul subglenoidian sau infraglenoidian pentru insertia capului lung al
muschiului triceps, iar cea superioara este tuberculul supraglenoidian pentru insertia capului
lung al muschiului biceps brahial.
2.Procesul coracoid este o prelungire recurbata, a carei baza ocupa spatiul dintre cavitatea
glenoida şi scobitura scapulei. Procesul coracoid poate fi explorat prin spatiul delto-pectoral, pe
el inserandu-se muschi (capul scurt al bicepsului brahial, coracobrahialul si pectoralul mic) si
ligamentele (conoid si trapezoid). Scapula are mai multe gauri nutritive: in fosa supra-spinoasa,
in fosa subspionasa, la nivelul acromionului si la nivelul procesului coracoid.
OASELE MAINII
CAVITATEA TORACICA