IDENTITATE
MAGAZIN
DE PANTOFI
SI ACCESORII
BUJORIANU DIANA-CORINA
Cuprins
4. Concluzii
1. Notiuni generale despre magazin
Un magazin trebuie să prezinte o imagine proprie care să-l individualizeze faţă de concurenţii săi.
Imaginea magazinului poate fi definită ca percepţia consumatorilor asupra magazinului şi atribute-
lor sale, puse în valoare de un pachet de caracteristici: amplasarea magazinului, mărimea şi struc-
tura asortimentului de mărfuri, ambianţa şi organizarea interioară, mijloace promoţionale, amena-
jarea de ansamblu. Aceste caracteristici sunt percepute sinergetic de către clienţi, ca fiind acele
elemente care definesc personalitatea magazinului.
Reuşita comercială a unui magazin depinde de:
- amplasamentul său;
- asortimentul de mărfuri şi serviciile oferite spre vânzare;
- ambianţa si amenajarea magazinului
- identitatea magazinului
În ceea ce privește amplasarea magazinului, este localizat în Nicolina, într-o zonă cu multe căi de
acces, fiind în aproprierea pieții, a hypermarket-ului Kaufland, și a bazarului. Această poziționare
a magazinului determină ca magazinul să fie cunoscut de către toate pasionatele de shopping.
In ceea ce priveste zona geografica, magazinul este amplasat intr-o zona industriala.
Strategia sortimentului urmăreşte stabilirea marilor linii ale politicii comerciale, putându-se accep-
ta: a) o politică de imitare, care constă în a cuceri aceleaşi pieţe şi aceleaşi segmente ţintă ca ale
concurenţilor, în a utiliza aceleaşi tehnici de vânzare şi a promova aceleaşi servicii; b) o politică
de diferenţiere care caută să consolideze o imagine specifică acţionându-se asupra modului de
organizare interioară a preţurilor şi politicilor promoţionale.
Vocabularul curent folosit pentru descrierea subdiviziunilor unui asortiment cuprinde:
Produsul, care reprezintă un bun căutat şi obţinut de către consumator în vederea satisfacerii u-
nei nevoi. Produsul este vândut sub un nume care îi individualizează starea şi / sau uneori calita-
tea, de exemplu: bluză, cravată, televizor. Categoria de produs, care desemnează un ansamblu
de produse susceptibile să răspundă unei finalităţi globale identice, respectiv acelaşi nevoi, de e-
xemplu: cămăşi pentru bărbaţi, scaune de bucătărie. Modelul, care corespunde individualizării u-
nui produs în funcţie de materia primă, de design-ul folosit, de exemplu: rochii clasice, sau scau-
nele de bucătărie fabricate din lemn. Referinţa, care este veriga de analiză cea mai mică pentru
că ea identifică marca, talia şi culoarea unui anumit model dintr-un produs.
1.3. Ambianta
Este o componentă majoră a imaginii magazinului şi poate fi definită ca efectul senzorial creat de
design-ul său. Design-ul magazinului se referă la stilul acestuia pus în valoare de către caracteris-
ticile fizice ale clădirii în care funcţionează. Atributele magazinului care contribuie conjugat la cre-
area stilului său particular sunt: pentru design-ul exterior faţada, firma, vitrina, accesul în maga-
zin; iar pentru design-ul interior pereţii interiori, pardoseala, plafonul, iluminarea.
Se cunosc trei configuraţii de bază ale faţadei:
1.faţada în linie dreaptă, realizată paralel cu axul străzii;
2.faţada în unghi care creează un plus de atractivitate şi interes;
3.faţada arcadă, având la baza configuraţia faţadei în linie dreaptă, dar cu câteva nişe pentru in-
trări şi vitrine, creând astfel o atmosferă atractivă şi relaxantă.
Firma sau emblema, este mijlocul de comunicare eficientă a magazinului cu mediul său extern.
Ea ajută oamenii să găsească magazinul, să cunoască ce vinde acesta. Stabilind numele şi tipul
afacerii comerciale, firma trebuie să corespundă cu imaginea pe care comerciantul respectiv do-
reşte să o comunice clienţilor săi.
Vitrina, este importantă pentru a convinge clientul să intre în magazin prima oară.
Accesul în magazin, trebuie proiectat astfel încât să îi încurajeze clienţi să intre în interiorul său.
Pereţii interiori, sunt folosiţi pentru a segmenta spaţiul magazinului departajând zonele de vânza-
re de cele care sprijină vânzarea.
Pardoseala, este parte integrantă a design-ului interior al unui magazin şi îndeplineşte o mare
funcţionalitate în asigurarea condiţiilor de întreţinere a curăţeniei şi de protecţie a mărfurilor expu-
se şi a echipamentului comercial existent. Ea trebuie să fie rezistentă la traficul intens, uşor de
curăţat, uscată şi fără obstacole pentru clienţi şi personal.
Publicitatea este, fără îndoială aproape la fel de veche ca şi comerţul. Dacă un produs este de
vânzare, prima condiţie a supravieţuirii pe piaţă este ca acesta să fie cunoscut. În vremurile de
demult, era de ajuns să ai o firmă deasupra prăvăliei. Astăzi, în faţa unei concurenţe înverşunate
a producătorilor, imaginea de firmă a ajuns să conteze mai mult decât produsul în sine.
Activităţile publicitare desfăşurate în cadrul unei firme sunt multiple şi complexe, dar elementul de
bază al oricăreia dintre ele îl constituie grafica publicitară.
Ca rezultat al graficii publicitare, reclamele pot fi extrem de simple: imagine, marca produsului pro-
movat sau a serviciului respectiv şi/sau denumirea firmei ofertante, eventual standardizată ca lo-
go. În acest caz, imaginea funcţionează ca element de identificare a produsului, lucru care se
poate face pentru produsele foarte cunoscute în scopul menţinerii lor în atenţia publicului. Alteori,
reclamele sunt foarte aglomerate şi complicate, având un număr mare de elemente componente
şi o structură complexă. Aceste elemente, realizate prin mijloacele graficii publicitare se referă la:
titlu, slogan, text informativ, marcă, logo, ilustraţie, spaţiu liber, mişcare, formă şi culoare.
Aplicând principiile de bază ale designului şi esteticii graficii publicitare (unitatea, varietatea, echi-
librul, ritmul, armonia, proporţia, accentul şi o gamă coloristică adecvată) şi utilizând o serie de
tehnici şi mijloace specifice, cum ar fi: scrisul, gravura, desenul mixt, colajul sau fotografia, desig-
nerii reuşesc să exploateze la maximum simpatiile sau deziluziile consumatorilor pentru a promo-
va produse sau servicii.
Numele este cel care va identifica pe termen lung un brand. Prin urmare cea mai importanta de-
cizie in procesul de branding este numirea unui produs sau a unui serviciu. Daca pe termen scurt
un brand are nevoie de o idee sau un concept unic pentru a supravietui (sa fie primul intr-o cate-
gorie, sa detina un cuvant in mintea consumatorului), pe termen lung ideea unica dispare si tot ce
diferentiaza brand-ul de cele ale competitorilor este numele. Ca sa continuam exemplul, astazi
toate copiatoarele functioneaza dupa aceleasi principii. Diferenta nu este in produse ci in numele
acestora si mai departe in perceptia acestora.
Logo-ul este combinatia dintre numele brand-ului si/sau un simbol grafic, si este elementul de i-
dentitate cu cea mai mare putere de penetrare in mintea consumatorului, consoliand numele.
Simbolul grafic poate deveni un element puternic de identitate – dupa ce Nike a fost asociat vre-
me indelungata cu “swoosh”-ul, acesta singur poate identifica acum brand-ul in mintea consuma-
torului. Steaua cu trei colturi de la Mercedes este inca un exemplu.
Culoarea pe care si-o asociaza un brand trebuie sa fie diferita de cea a concurentilor importanti,
exemplul cel mai relevant fiind cel dintre Coca Cola si Pepsi : rosu si albastru. Respectand acest
principiu, ea poate accentua distinctia care se face intre brand-uri.
Introducerea unui brand se face prin publicitate (publicity), nu prin reclama (advertising). Traim in-
tr-o societate in care volumul de informatii si dimensiunile canalelor de comunicare au depasit de
mult capacitatea individuala de absorbtie. Fiecare individ este “lovit” de sute de mesaje comercia-
le. In acest context, un brand nou trebuie sa fie capabil sa genereze publicitate favorabila in me-
dia. Advertising-ul va fi capabil sa mentina viu un brand, dar nu va putea sa-l creeze. El trebuie sa
se nasca si pentru asta trebuie sa genereze publicitate si cea mai buna metoda de a face publici-
tate este de a fi primul. Cu alte cuvinte, sa fii primul brand intr-o noua categorie (d.ex. Intel, primul
microprocesor, Xerox, primul copiator etc). Categorie care exista sau care poate fi creata / inven-
tata chiar de catre compania care intentioneaza sa construiasca un brand in jurul unui anumit pro-
dus.
Pasii ce trebuiesc urmati pentru a se dezvolta un brand:
1. Definirea identitatii
2. Definirea publicului tinta
3. Crearea unei strategii de comunicare a brandului
4. Crearea unui logo
5. Crearea unui slogan
6. Materiale publicitare( carti de vizita, foi cu antet, plicuri)
7. Produs de prezentare (catalog, brosuri)
Logo-ul se numeste, in fapt “ID”, “Identitate” sau “Simbol”. denumirea de logo e putin mai stricta.
compania ce detine aceasta identitate, se mai numeste si “marca” sau “brand”. Procesul de aso-
ciere a unei marci cu o identitate, prin promovarea identitatii pe produse si prin serviciile oferite,
se numeste “branding”.
In general, identitatea unei companii este reprezentata prin 3 elemente.
a. unul vizual, ilustrativ, denumit generic “logo” sau uneori “simbol”
b. unul textual, si anume denumirea companiei respective, care, de cele mai multe ori
include si partea ilustrativa si care se numeste “logotip”
c. si un element vocativ, sau explicativ, reprezentat de o sintagma, o constructie de
cuvinte cu sens clar, limpede, care se numeste “slogan” sau, daca apare vizual in
componenta identitatii are denumirea de “tag-line”.
Logo-ul si logotipul sunt elementele de baza ale unei identitati. ele promoveaza brandul, ele au
impactul cel mai puternic asupra clientului. fiind un simt predominant, vazului i se asociaza si cea
mai buna parte din memorie. astfel se construieste o identitate, incercand ca prin aceste elemen-
te, sa se creeze o asociere in memoria vizuala a clientului intre serviciile sau produsele oferite si
firma in sine, prezenta ei pe piata. identitatea unei firme, pentru un impact puternic, este de prefe-
rat sa se asocieze cu o culoare sau o combinatie de culori din care una prioritar-majoritara, de
preferat una complementara, sau cat se poate de diferita de cea a concurentilor directi. Sloganul
nu este un element la fel de important precum cele exclusiv vizuale, el fiind de multe ori schimbat,
fiind elementul care defineste noile tendinte ale companiei.
În ceea ce privește situația magazinelor din România, nu este prea promițătoare. Există producă-
tori de pantofi foarte puțini la număr (spre exemplu în Suceava sunt 2 precum Marelbo și Denis,
în Cluj Clujeana și Antilopa). Produsele sunt de calitate însă ele prezintă câteva dezavantaje -
sunt prea demodate și scumpe. De exemplu la Denis, o pereche de pantofi cu toc costă 450 lei.
În prealabil magazinele din România nu pun accent pe designul interiorului, a fațadei, a unei iden-
titați oferite de publicitate și logo, precum fac reprezentanții din zona concurentiala, ci doar tind
spre ''a aștepta și nu a oferi''. Mai mult se profileză spre existența unor rafturi pe care se pot ex-
pune pantofii precum în cazul magazinului Marelbo.
Acest magazin are ca logo imaginea unui cocos a fost complet restilizat, conferindu-i-se un ca-
racter robust si o orientare ascensionala, ce transmite un brand care priveste spre viitor. Fontul a
fost special creat pentru acest logo, dandu-i un caracter corporate cu o usoara nota informala.
Managerul zonal de magazine Denis, Sergiu Ciubotariu, precizeaza ca produsele din magazin
sunt din piele naturală importată din Italia, iar produsele sunt confecţionate în fabrica din Sucea-
va. Magazinul din Satu Mare este al 20-lea magazin pe care Denis l-a deschis în România, ur-
mând ca, în viitor, să deschidă magazine şi în alte oraşe din ţară, Cluj şi Iaşi.
“Toate spaţiile pe care le-am deschis sunt proprietatea noastră şi sunt situate în centrul oraşelor.
Ceea ce ne deosebeşte de celelalte magazine este faptul că avem o experienţă în domeniu de
peste 16 ani în încălţăminte. Exportăm încălţăminte în ţări precum Italia, Rusia şi Ungaria. Mizăm
pe faptul că cei mai mulţi dintre clienţi cunosc ceea ce înseamnă un produs de calitate românesc“,
a declarat directorul de reţea de magazine Denis, Adrian Ciobanu.
S.C. Marelbo a fost înfiinţată în 1994, devenind mai apoi una din cele mai cunoscute producătoa-
re de încălţăminte din România. Dovezile constau în nenumăratele premii interne şi internaţionale
câştigate pentru calitatea excepţională a produselor, pentru design-ul atractiv.
2.6. Studiul imaginilor din magazinele de pantofi din Romania
2.5.1. Definire
Lohn-ul reprezinta un tip de contract international prin care un producator (executant) se obliga sa
execute un produs la comanda unui beneficiar (ordonator), in schimbul unei remuneratii si pe ba-
za documentatiei tehnice pusa la dispozitie de ordonator.
In tarile unde forta de munca este ieftina, cum este cazul Romaniei, al statelor din Sud-Estul Eu-
ropei sau al celor asiatice (China, India, Taiwan, ca sa dam doar cateva exemple), se practica sis-
temul de productie in lohn. Beneficiarul pune la dispozitia producatorului materialele si materiile
prime, documentatia de executie (modele, proiecte, desene etc.) dupa care va fi realizat produsul
finit, stabileste parametrii tehnici si indicatorii de calitate ai produsului finit. La randul sau produ-
catorul se angajeaza sa realizeze produsul finit in conformitate cu normele tehnice stabilite de be-
neficiar, pana la data la data prevazuta in contractul de lohn. Pe de alta parte insa, producatoru-
lui ii revine doar un mic procent din profit, care nu ii permite o dezvoltare a afacerii, prin forte pro-
prii. El ramane in acest fel dependent de beneficiarii care ii aduc comenzi. Iar volumul acestora
trebuie sa fie foarte ridicat, pentru ca venitul producatorului sa creasca si el direct proportional.
Sunt foarte multe magazine care se diferentiaza de magazinele din tara noastra, insa eu
ma voi rezuma doar la doua din: Camper si Waffles.
CAMPER este un brand care mizeaza pe simplitate, pe confort si chiar pe anti-moda in favoarea
functionalitatii. Desi nu se pozitioneaza ca brand fitos, consumatorul roman il percepe astfel ori
din cauza preturilor ridicate, ori din cauza magazinelor unde sunt distribuiti pantofii ori pentru ca
la un moment dat, era un soi de factor cool in uniforma publicitarilor.
Compania propriu-zisa a aparut in 1975 in Mallorca, dar s-a nascut dintr-o fabrica de pantofi cu
o traditie de 120 de ani. Dincolo de calitatea produselor, este de apreciat strategia de comunica-
re Camper - ei fac din brandul lor o filozofie de viata, un fel de a gandi, un fel de a merge. Bine,
de altfel si o companie precum Nike vinde imagine, lifestyle si nu bunuri, dar Camper are avanta-
jul de a fi mereu surprinzator in simplitatea sa. Numele companiei inseamna "taran" in catalana
iar unul dintre mesajele cheie este "Walk. Don't run", astfel trasandu-se o punte de legatura intre
radacinile noastre rurale si realitatea urbana de azi.
Acest brand nu are nici un defect mai ales cand iei contact si cu amenajarea interioara a spatiu-
lui, avand ca design pe Jaime Hayon.
Logo magazin Fatada magazinului CAMPER
Colectie pantofi
Magazinul WAFFLES a fost amenajat de grupul de designeri bergieni, Beaverhausen. Din spu-
sele designerilor, ei au creat un spatiu alb, destinat depozitarii incaltamintei de sport. Au creat
numele de WAFFLES, pornind de la designul rafturilor.
Fatada magazinului Imagini interior magazin
CONCLUZII
In acest inceput de documentare, am avut ca obiectiv sa caut informatii despre conditiile ce trebuie
respectate pentru ca un magazin sa se individualizeze de zona concurentiala. Am cautat informatii
in general despre magazin, despre detasarea de concurenti prin existenta identitatii, situatia maga-
zinelor in Romania, documentare vizuala in magazinele din Romania, comparatie cu zonele concu-
rentiale.
Proiectul ce mi-am propus sa-l realizez in cei doi ani de master este legat de continuarea temei
de licenta- ,,Amenajarea unui magazin de pantofi si accesorii,, insa acesta tema o voi continua
din punct de vedere grafic. Doresc sa definesc identitatea magazinului, sa fiu capabila sa definesc
publicul tinta, sa creez o stategie de comunicare, un logo, un slogan daca este nevoie, materia-
le publicitare pentru a face cunoscut magazinul, precum si un produs de prezentare.
Bibliografie:
1 „Meseria de comerciant" Colectia „Biblioteca comertului romanesc",
Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1995.
2 „Tehnologia comerciala" de Ana-Lucia Ristea, C. Tudose, V. Ioan-Franc,
Ed. Expert, Bucuresti, 1999
3 „A fi sau a nu fi comerciant" de Ana-Lucia Ristea, C. Tudose, V. Ioan-Franc