PARTEA ÎNTÂI

Cum să începi schimbarea

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 1

De ce am scris această
carte pentru femei

În ciuda enormelor progrese făcute în atingerea egalității

cu bărbații, știm toate că încă mai e cale lungă până acolo.
Am crescut văzându-le pe mamele și pe bunicile noastre
trudind aproape singure la gătit, curățat și creșterea
copiilor. Am fost educate să fim grijulii și oblăduitoare și
am primit drept jucării păpuși și figurine din Casa din
pădure (deși se poate să fi primit și jocuri Lego).
Societatea are așteptări diferite pentru fetițe și băieței.
Știu că generalizez, dar suntem mult mai predispuse
cocoloșelilor și avertismentelor de a ne ține departe de
pericole. Apropo, nu vreau cu niciun chip să minimalizez
luptele pe care le dau bărbații, dar experiența feminină are
calități disctincte. Multe dintre noi am fost crescute în
credința că este important să-i facem fericiți pe ceilalți și
să păream „desăvârșite”; un studiu din 2016 realizat de
Girl Guiding a constatat că un sfert dintre fete au spus că
resimt presiunea de a fi perfecte. O treime a spus că
ceilalți le-au făcut să se simtă ca și cum felul în care arată
este cel mai important lucru în ceea ce le privește. 1
Femeile sunt de două ori mai predispuse să sufere de
anxietate decât bărbații, potrivit Fundației de Sănătate
Mintală.2
Am fost învățate să nu ne lăudăm, să fim modeste în orice
moment. Câte dintre noi nu am auzit „nu te da în spectacol”
când eram mai tinere? Cui îi este încă greu să accepte un
compliment, de teamă să nu fie etichetată drept îngâmfată?
Condiționarea noastră își are originea în urmă cu multe
generații; părinții le transmit copiilor temerile, îndoielile
și credințele lor înguste. Abia în urmă cu o sută de ani –
trei generații – femeile au obținut dreptul la vot.
Când s-a născut străbunica mea, se obișnuia ca femeile să
renunțe la educație sau la carieră. Chiar dacă lucrau,
accentul se punea pe treburile casnice și creșterea copiilor.
În majoritatea gospodăriilor, tot femeile își găsesc timp
după serviciu ca să crească odraslele (și mai târziu, să
aibă grijă de părinții în vârstă) - deși tot mai mulți bărbați
fac acest lucru. Și, în timp ce vremurile se schimbă,
credințele în societate continuă să treneze în
subconștientul nostru colectiv, oricât au încercat părinții
să vă crească în spiritul egalității, așa cum și voi încercați
să vă creșteți copiii. Aceste credințe includ îndoieli și
așteptări precum:
• Femeile nu trebuie să se enerveze. Trebuie
să fie agreabile, politicoase și să se poarte
frumos.
• Dacă o femeie este încrezătoare, îți dă aere de șefă sau este
arogantă.
• Curățenia este munca femeilor. O analiză
guvernamentală a arătat că femeile prestează 60%
mai multă muncă neplătită (de exemplu,
gospodărie, gătit și îngrijirea copiilor) decât
partenerii lor.3
• Femeile trebui să fie, prin definiție, îngrijitoarele
copiilor și rudelor în vârstă.
• Femeile trebuie să-i facă pe ceilalți fericiți și să
îi pună pe toți înaintea lor.
• Femeile trebuie să arate bine în orice moment, să
cheltuiască ani din viață, o căruță de bani și tone
de energie pe aspectul lor.
• Femeile care au grijă de ele sau spun ,,nu” sunt
egoiste.
• Femeile trebuie să fie cât mai subțiri și să nu
ocupe prea mult spațiu.
• Dacă o femeie are dorințe sexuale, este o stricată.
• Când o femeie își apără drepturile, este o cățea.
Poate că nu v-ați gândit niciodată că încrederea voastră
de sine ar fi mai mare dacă ați fi bărbați. Dar se pare că
 așa stau lucrurile. De pildă, bărbații au tendința de a-și
supraestima IQ-ul, dar femeile sunt mai susceptibile să și-
l subestimeze pe al lor.4. Iar un bărbat va aplica pentru un
loc de muncă dacă crede că îndeplinește 60% din cerințe,
în timp ce o femeie va face acest lucru doar atunci când
este sigură că corespunde în proporție de 100%, potrivit
unui studiu realizat de Hewlett Packard.5
Viața m-a învățat – și am remarcat asta atât le mine cât și
la clientele mele, că nu avem încredere în opiniile
noastre și ne temem de eșec sau critici, așa că suntem precaute
sau nu încercăm deloc. Ne este frică să vorbim ca să
nu spunem ceva „greșit” sau să rănim sentimentele celorlalți.
Suntem mai puțin dispuse să ne asumăm riscuri și mult mai
înclinate să punem criticile la inimă. De-a lungul vieții,
femeile au, în medie, o încredere de sine mult mai scăzută
decât bărbații.6 Toate acestea pot însemna că încrederea
noastră - laolaltă cu perspectivele noastre de carieră –
încasează o lovitură dură.
După nașterea copiilor, se întâmplă adesea ca o femeie
să se întoarcă să lucreze cu jumătate de normă sau la o
slujbă mai modestă, ceea ce înseamnă că a trebuit să-și
reducă și ambițiile de carieră. Din păcate, fetele bune
termină ultimele. La serviciu, să nu fii încrezătoare în
ceea ce poți poate însemna că nu-ți negociezi, nu-ți
provoci și nu-ți prețuiești valoarea. Iar femeile care nu
revin la muncă după nașterea copiilor riscă să-și piardă
identitatea, să nutrească resentimente și să sfârșească prin
a se surmena, pentru că nevoile lor nu sunt satisfăcute.
Normele culturale nu pot fi negate, iar structura societății
poate zdrobi încrederea unei femei. Dar, la nivel individual,
poți decide să te eliberezi. Iar dacă fiecare dintre noi începe
să se schimbe, vom schimba lucrurile și la nivel colectiv.

Căderea în capcana frumuseții

Când eram mică, visam să am o rochie de prințesă

Disney. La vârsta de unsprezece ani, am economisit
săptămâni întregi ca să cumpăr un ser de păr excesiv de
scump pentru a-mi rezolva „problema” (de fapt, nu era
niciuna) părului meu rebel după ce citisem despre asta
într-o revistă. Mă hidratam de la vârsta de nouă ani și
săream peste mese pentru a încerca să am un stomac plat
la paisprezece ani. Tot ce-mi doream era o siluetă
slăbănoagă precum a Marissei de la The O.C. Când abia
împlinisem douăzeci de ani eram sigură că singura șansă
ca un băiat să-și arunce vreodată ochii asupra mea era să
am buclele șic și abdomenul ucigător ale unui manechin
de la Victoria’s Secret.
Ați vrut vreodată să arătați diferit de felul în care arătați
în oglindă - poate părul mai drept, coapsele mai subțiri,
nasul mai mic? Eu da, tot timpul. Privind în urmă, este ca și
cum aș fi digerat orice ideal de atractivitate feminină pe
care l-am întâlnit în cale. La prima vedere, această obsesie
pentru aspectul fizic poate părea superficială, dar adevărul
este că modul în care ne simțim în relația cu corpul și
aspectul nostru are consecințe enorme pentru capacitatea
noastră de a fi autoritare și încrezătoare în toate domeniile
vieții noastre. Preocuparea pentru imaginea corporală are
impact asupra sănătății mintale în toți anii importanți ai
adolescenței. Potrivit raportului Frumusețe și Încredere al
Dove Global, doar 20% dintre femeile din Marea Britanie
sunt mulțumite de aspectul lor, cel mai scăzut nivel de
încredere corporală din lume. O slabă încredere corporală
are impact asupra felului în care fetele vor fi încrezătoare
în opiniile lor și se vor ține de deciziile pe care le iau. 7
Ca femeie, faptul că crezi că ești „grasă” are un impact
pronunțat asupra simptomelor depresive (indiferent de
greutatea ta reală).8 Femeile își fac griji pentru felul în
care arată mai mult decât bărbații (nu înseamnă că
bărbații nu au și ei propriile probleme legate de corp).
Bărbații tind să creadă că sunt mai slați decât greutatea lor
reală, în timp ce femeile tind să creadă că sunt mai grase.9
Imaginea corporală se hrănește cu respect de sine, ceea
ce, la rândul său, afectează realizările profesionale și
puterea de câștig. S-a constatat că problemele legate de
alimentație și de imaginea corporală au un impact negativ
asupra realizărilor profesionale.10 O stima corporală
redusă poate determina cât de atractivă vă simțiți,
afectând în acest fel atât calitatea vieții sexuale, cât și
relațiile voastre pe termen lung.11
Adevărul este că, la fiecare vârstă și etapă, am fost
confruntate cu un ideal de perfecțiune care este imposibil
de atins. În pregătirea mea ca hipnoterapeut am aflat că,
atunci când ne instalăm în fața televizorului, intrăm într-o
stare de transă în care suntem mai deschise la sugestiile și
mesajele pe care le vedem și le auzim pe ecran. Este o
formă de hipnoză; agenții de publicitate explotează acest
lucru pentru a te convinge că produsele lor sunt răspunsul
la toate problemele tale. Dintr-o dată, mâncatul de cereale
de mic dejun de doi bani la fiecare masă pentru a te
înfometa ca să încapi în niște în blugi mai strâmți și să
crezi cu disperare că rebelii tăi cârlionți au nevoie să fie
îndreptați de o unsoare inaccesibil de scumpă pare total
rezonabil!
Suntem ceea ce mâncăm - și o mare parte din produsele
mediatice pe care le consumăm sunt porcării. Am crescut pe o
dietă din Gossip Girl, Britain’s Next Top Model and Beach Body
SOS care ne-a otrăvit încrederea. Nu coapsele tale sunt
problema, cultura este. Raportul Dove a descoperit, de
asemenea, că peste jumătate din fetele din Marea Britanie au
evitat să facă o activitate precum aceea de a lua masa în oraș, de
a participa la o dezbatere sau de a face sport din cauza grijilor
legate de aspectul lor.
Cât de uimitoare și mult mai puternice am fi noi ca
femei dacă problemele legate de imaginea corpului nu ne-
ar împiedica?
Trăind în această societate, cu așteptările și presiunile
sale nerealiste, depinde de tine să acționezi curajos și să îți
recapeți încrederea.

Cât de mult îți influențează

copilăria încrederea

Viața îți este modelată de credințe. O credință este, pur și

simplu, un gând pe care l-ai acceptat ca fiind adevărat. Toți
am acceptat convingeri prin diferite experiențe, printre care
normele culturale despre care tocmai am discutat. Dar cele
mai toxice credințe care ne înfrânează își trag rădăcinile din
evenimente de viață despre care, de multe ori, nu vorbim
îndeajuns: traumele.
Sapă adânc pe urmele anxietății, depresiei și încrederii
de sine și vei găsi adesea trauma la rădăcină. Nu vă lăsați,
rogu-vă, induse în eroare de cuvântul cu „t”. Nu trebuie să
fi avut parte de evenimente negative îngrozitoare pentru a
suferi efectele traumei. De fapt, există două tipuri de
traume, Traume cu majusculă și traume cu literă mică.
Trauma cu majusculă include ceea ce ai numi, în mod
normal, o traumă: evenimente grave, cum ar fi implicarea
în dezastre naturale, războaie, incidente teroriste,
accidente și faptul de a fi victima unei agresiuni sexuale
sau a oricărei infracțiuni.
O Traumă cu „T” mare, care este, din păcate, foarte
frecventă și care poate avea un impact serios asupra
încrederii în viața ulterioară, este agresiunea sexuală.
Abuzul sexual în copilărie este o problemă reală; 11%
dintre femei au suferit acest lucru, potrivit Oficiului
pentru Statistică Națională, iar acesta poate avea
consecințe de amploare mai târziu în viață. 12. Studiul
criminalității pentru Anglia și Țara Galilor (CSEW) a
arătat că o porporție șocantă de una din 5 femei și 1 din 25
de bărbați au suferit un tip de agresiune sexuală la vârste
adulte.13 Și se estimează că 3,1% dintre femei au suferit
un atac sexual doar în ultimul an.14
Există, apoi, traumele cu literă mică. Acestea sunt
experiențe prin care multe, de fapt, probabil, cele mai
multe dintre noi, vor trece. În cazul vostru, este posibil să
fi fost terorizate la școală sau ca părinții voștri să se fi
despărțit, să fi fost criticate excesiv pentru rezultatele la
examene de către tați sau să vă fi confruntat cu
respingerea grupului de prietene.
Chestia cu trauma este că poate să rămână agățată de
tine. Mai multe traume mici se coagulează pentru a crea
convingeri negative despre noi înșine și despre lume. Iar
acele credințe au impact asupra modului în care gândim,
simțim și ne comportăm. Dacă v-ați simțit blocate,
neputincioase sau nevrednice, explicația ar putea fi
trauma. Vestea bună este că lucrurile nu trebuie să rămână
așa.
Pe parcursul acestei cărți, și mai ales în următoarele
capitole, veți găsi instrumente și strategii pentru a vindeca
trecutul și a vă recăpăta încrederea pierdută.
 Rezumat
★ Există presiuni și provocări specifice pe care noi, ca femei,
trebuie să le învingem – legate de aspectul nostru și de rolurile
tradiționale cerute unei femei – dar este posibil!
★ Trauma poate fi vindecată, chiar dacă este legată de ceva ce s-a
întâmplat cu mult timp în urmă.
 CAPITOLUL 2
Este timpul pentru o schimbare

Pentru început, vă voi spune ceva ce v-ar putea surprinde:

încrederea este supraevaluată. Ceea ce contează cu adevărat este
să sapi mai adânc decât stratul de încredere. Deoarece
redescoperirea curajului va crea temelia pentru adevărata
încredere, genul care merge dincolo de mimarea ei, până când
ajungi s-o dobândești.
Dacă încrederea înseamnă să ai credință în tine, vitejia
sau curajul înseamnă capacitatea de a face ceva care te
sperie. A fi curajoasă înseamnă a avea voința de a încerca,
de a face tot posibilul și de a pune lucrurile în mișcare.
Înseamnă a acționa chiar și atunci când te simți înfricoșată
sau inconfortabil.
Mulți oameni care par să se fi născut cu încredere în ei
și par să treacă ușor prin fiecare provocare, încă se luptă
pe dinăuntru cu îndoiala de sine. Ceea ce arată
impresionant sau ușor pe dinafară poate avea o altă
poveste la interior.
În Brave New Girl, vom analiza în profunzime
motivele pentru care te-ai înfrânat, cu o mulțime de
povești inspirate de la femei reale ca tine, care și-au
depășit temerile de a-și dezvolta încrederea. Fără îndoială,
te-ai uitat la femeile de succes cărora pare să le vină totul
la îndemână și te-ai gândit: „Este atât de ușor pentru ele”.
Dar vedem doar exteriorul încrezător, nu ceea ce se
întâmplă în interior. Adele era cunoscută pentru faptul că
avea vărsături violente înaintea spectacolelor ei care te
dau pe spate. În ciuda faptului că a dat impresia că este
atât de sigură pe parcursul TED Talk din 2011, guru-ul
motivațional Mel Robbins a mărturisit că a fost în pragul
unui atac de panică de-a lungul acelei întregi perioade.
Comunicatorul de succes și antrenorul de afaceri Uber la
nivel mondial Marie Forleo a mărturisit că este neliniștită
înaintea fiecărei apariții pe scenă, oricât de puțin numeros
 ar fi publicul. Până și superstarul Rihanna a avut nevoie,
se pare, de inițiere în a-și câștiga încrederea.
Încrederea poate fi ca un miraj: arată atrăgător de la
distanță dar, la o privire mai atentă, este doar o iluzie, pur
și simplu un mod de a te comporta. Ceea ce se petrece de
fapt înlăuntrul celor care ajung acolo unde sunt este
vitejie curată.
A fi curajoasă nu înseamnă să trăiești absența fricii. Mai
degrabă, înseamnă să te ții tare în fața fricii sau a
provocărilor, în ciuda a ceea ce simți de fapt. Îndată ce înveți
că te îți poți gestiona ieșirile în afara zonei tale de confort,
adevărata încredere începe să iasă la iveală. Încrederea vine
din experiență.
Asta înseamnă că vei descoperi amploarea abilităților
tale doar atunci când vei da peste ceva înfricoșător, greu
sau incomod. Nu este vorba de a fi bună la acel lucru, de
a-l face perfect sau de a primi aprobarea celorlalți. Este
vorba să încerci și să știi că, indiferent dacă vei cădea sau
vei da greș ori te vei face de râs, vei fi BINE. De fapt, vei
fi mai mult decât bine, deoarece vei știi că ești
CURAJOASĂ.
A fi curajoasă nu trebuie să însemne să sari dintr-un
avion, să înoți cu rechiniI sau să vorbești în fața a o mie
de oameni (deși ar putea însemna și asta). Când ne este
frică, suntem curajoase doar pentru că lăsăm să se vadă
acest lucru.
Curajul înseamnă să-ți împingi limitele a ceea ce te-a
împiedicat să crești, fie și numai cu un centimetru. Te dă
cu capul de ușa în spatele căreia se află tot ce este posibil
pentru tine. Înseamnă să înaintezi cu pași de melc și să
remarci că frica se micșorează atunci când mergi spre ea.
Curajul ar putea însemna să legi o conversație cu un
asistent de vânzări într-un magazin, ar putea însemna să-i
spui soră-tii că felul în care se poartă cu tine nu este ÎN
REGULĂ, sau să mergi la o petrecere și să stai doar
douăzeci de minute. Orice se află la marginea zonei tale
de confort îți va exersa curajul și îți va crește, astfel,
încrederea.

Rădăcina ocicărei încrederi

Dacă crezi că toate aceste lucruri de vitejie sunt un pas
prea departe, sau dacă ești pe cale să arunci această carte
în celălalt colț al camerei și să te ascunzi în spatele
canapelei sau dacă vrei să renunți cu o expresie de genul
„prea e mult de lucru”, te compătimesc. Această muncă
este grea, n-am să neg asta.
Când o provocare pare imposibilă, este ușor să
renunțăm la visurile noastre îndrăznețe sau să ne
convingem pe noi înșine că nu sunt atât de importante.
Dar rămâi alături de mine. În această carte, te voi ține de
mână și te voi conduce, pas cu pas, prin disconfort și vom
răzbi în partea cealaltă.
Nu ne vom arunca acum până în străfunduri – riscăm să fii
dată peste cap pentru tot restul vieții! În schimb, vom
implementa ceea ce Caroline Paul, autoarea cărții The Gutsy
Girl, numește „micro-curaj”. Asta înseamnă pași mici, simpli,
care te infuzează cu credință în tine, îți sporesc încrederea și, în
cele din urmă, te fac să te simți de neoprit.
Construirea asertivității tale în aceste moduri mărunte te
va întări pentru lucrurile mai mari. Învață să faci lucrurile
mărunte - la fel de mici ca ar fi să-i ceri maseuzei să fie
blândă cu mușchii dureroși ai gambei în loc să taci și să te
tăvălești de durere – și, în cele din urmă, vei învăța să le
faci pe cele mai mari. Aceasta include lucruri la fel de
importante precum să vorbești despre discriminare la
locul de muncă sau să-l iei la bani mărunți pe medicul
care nu-i acordă mamei tale la spital îngrijirea pe care o
merită.
O să te învăț cum să practici curajul. O să te ajut să
treci prin disconfort și să vorbești despre asta. Vei învăța
cum să faci lucrurile grele, în beneficiul tău și al altora.
Dacă toate acestea ți se par de pe altă planetă,
amintește-ți că ți-ai dezvoltat deja încrederea în atât de
multe feluri. Nu te-ai născut cu încrederea că vei umbla -
te-ai ridicat de jos, ai luat-o de la capăt cu curaj, te-ai
poticnit de o mie de ori și, în cele din urmă, ai învățat cum
să mergi împleticindu-te cu încredere spre Mami sau Tati.
Poate că șofatul sau mersul pe bicicletă ți s-au părut
cândva înfricoșătoare și noi, dar acum le faci pe pilot
automat.
De fiecare dată când ești curajoasă, vei învăța
stăpânirea de sine și îți vei dezvolta încrederea. În cele din
urmă, îți vei putea accesa și utiliza potențialul la maxim.
Vei fi liberă să încerci, să faci tot posibilul și să îți oferi
cele mai bune șanse de succes. Și vei putea elibera în
acest fel energia de a deveni cu adevărat tu însăți.

Rezumat
★ Încrederea vine din a fi curajoasă si a acționa.
★ Micro-curajul înseamnă să faci pași mici pentru a te provoca și pentru
a-ți spori încrederea.
★ Construindu-ți încrederea în tine în feluri mărunte îți dă
puterea de a face lucrurile mai mari. Este ca și cum ți-ai
antrena un mușchi.
 CAPITOLUL 3

Crede că te poți schimba

Dacă te întrebi cum vei putea schimba vreodată

apucăturile timide sau anxioase pe care le ai de-o viață,
prinde curaj. Toate suntem capabile de schimbări destul
de radicale. Poate ai auzit de conceptul de plasticitate
cerebrală; este ideea că structura creierului nostru se
schimbă mereu. Creezi în permanență noi conexiuni
neuronale, iar cele vechi dispar. Creierul tău se adaptează
și își transformă structura în funcție de ceea ce faci.
Repet, creierul tău (și, prin urmare, priceperile, istețimile
și abilitățile tale) este flexibil.
Această convingere că ne putem schimba este ceea ce
Carol Dweck, profesor de psihologie la Universitatea
Stanford, a numit „mentalitatea creșterii”. Înseamnă să
știm că, prin efort și cu atenție, putem învăța, ne putem
îmbunătăți și putem deveni mai bune.
Din păcate, ceea ce multe dintre noi avem, în schimb, este
o „mentalitate înțepenită”. Este credința că toate calitățile
noastre, cum ar fi inteligența sau talentele, sunt deja stabilite
și nu putem face prea multe pentru a le schimba. Mentalitatea
înțepenită ne ține blocate. Este atunci când credem că dacă nu
avem o abilitate naturală pentru ceva, nu vom face niciodată
acel ceva. Este atunci când îți spui: „Sunt groaznică la
vorbitul în public și asta-i teaba.” Sau, „Nu sunt o persoană
puternică și nu voi fi niciodată.” Sau, „Am fost timidă încă de
pe băncile școlii și nu văd cum aș putea schimba asta”.
Adevărul este că, pentru aproape fiecare abilitate, ne
vom îmbunătăți și vom învăța cu atenție, practică și efort.
Și acest lucru este valabil, fără îndoială, pentru abilități
precum rezistența, forța interioară și încrederea.
În loc să te resemnezi să fii mereu fata bună care nu
Vorbește niciodată despre propriile nevoi, află că poți
învăța încrederea. Acceptă faptul că, dacă te străduiești
îndeajuns, vei putea înceta să-ți mai pese atât de mult de
ceea ce crede lumea și îți vei dezvolta abilitățile necesare
pentru a-ți susține punctul de vedere și vei deveni mai
încrezătoare.
Pe parcursul acestei cărți, vei simți cum te schimbi pe
măsură ce îți vei dezvolta și îți vei întări mentalitatea de
creștere. Când lucrurile nu merg conform planului, fii
convinsă că vei învăța în continuare. Într-un interviu
pentru The Atlantic, Carol spunea: „Învățând ceva nou,
ceva greu, agățându-te de lucruri - așa devii mai
inteligentă. Obstacolele și feedback-urile nu țin de
abilitățile tale, sunt informații pe care le-ai putea folosi
pentru a te ajuta să înveți.’1
În timp ce citești și îți faci exercițiile, vei crește și te vei
schimba. Vei fi uimită să descoperi că felul în care îți
concentrezi atenția în această zonă te va duce cu pași mari la
îmbunătățire. Ard de pe-acum de nerăbdare să văd de ce ești
în stare.

Exercițiu: recunoaște că înveți întotdeauna

Ce ai învățat în ultima vreme? Ce abilități noi ai dezvoltat? Poate că,

de curând, ai trecut de la utilizarea unui iPhone la un Android și ai
învatat cu să îl manevrezi în câteva ore, sau a trebuit să te
familiarizezi cu un software nou la serviciu ori ai învățat atât de bine
regulile unui joc de masă încât ai putea să-i înveți și pe alții.
Întipărește-ți în minte modalitățile în care ai învățat recent lucruri noi
și ți-ai dezvoltat abilitățile.

Cunoaște-ți motivația

Ce va însemna schimbarea pentru tine și pentru viața ta?

Să îți amintești de ce te-ai îmbarcat în această călătorie
către încredere te va ajuta să rămâi puternică atunci când
ceea ce îți voi cere să faci ți se va părea greu. Motivația ta
este probabil legată de ceva mai mare decât tine; un vis pe
care îl ai sau un izvor de sens ori un scop. Este
combustibilul pentru focul tău intern.
 Când lucrurile vor fi dificile - și vor fi – să-ți cunoști
motivația va fi o sursă puternică de energie și inspirație
pentru a mege mai departe. Dacă, pe parcurs, va trebui să-
i enervezi pe câțiva sau să pășești în afara zonei tale de
confort, fie! - pentru că știi că totul merită din plin.
Clienta meu Anna, în vârstă de douăzeci și șase de ani,
asistentă la o agenție de marketing, era disperată să-și
învingă teama de a vorbi în public. Am întrebat-o de ce
acest lucru este important pentru ea. La început, mi-a spus
că abilitatea de a-și transmite ideile către clienți o va ajuta
să câștige noi afaceri, să fie promovată și să câștige mai
mulți bani. Dar, până acum, toate aceste motive nu au
determinat-o să înfrunte disconfortul de a avea toate
privirile ațintite asupra ei.
Am constatat că câștigarea mai multor bani nu este
adesea motivantă în sine; ceea ce îi inspiră cu adevărat pe
oameni este ceea ce le oferă banii. Când am săpat mai
adânc și am întrebat-o pe Anna despre motivele pentru
care dorește mai mulți bani, adevărata ei a ieșit la lumină.
Mi-a spus că banii îi vor oferi mai multă libertate și mai
multe ocazii de călătorie în viață.
Mi-a spus, de asemenea, că depășirea fricii de a vorbi
în public îi va da mai multă încredere în relațiile sale, va
simți un sentiment de împlinire că și-a depășit așteptările
și – iar asta a însemnat mult pentru ea - va putea folosi
vocea ca pe o tribună pentru a-i ajuta și a-i inspira pe
clienții ei.
Așadar, motivația Annei pentru exprimarea publică s-a
redus la: „Să am libertatea de a călători și de a-i putea ajuta și
inspira pe alții”. Cunoașterea acestei motivații a fost mult
mai motivantă și mai interesantă pentru ea decât banii în sine.
În cele din urmă, conectarea la motivația ei i-a oferit curajul
și impulsul de a acționa.
Motivația ta poate să fie:
• Să învăț și să cresc, astfel încât să-mi pot atinge
potențialul și să profit cât mai mult de această
viață prețioasă.
• Să fiu un model uimitor pentru fiica mea și să-i
arăt ce înseamnă o femeie puternică.
• Să fiu curajoasă, astfel încât să pot fi o sursă de
 inspirație pentru ceilalți în munca mea.
• Să-mi înving anxietatea și depresia pentru a trăi
cea mai bună viață de care sunt capabilă.
• Să am o afacere de succes pentru a crea mai multă
libertate și distracție în viața mea.

Exercițiu: scrie declarația misiunii tale

Concentrează-te pe motivația ta pentru a redacta declarația de

misiune. Mai întâi, de ce citești această carte? Gândește-te și la aceste
domenii: De ce vrei să crești? De ce vrei să iei atitudine? De ce vrei să
îți dedici mai mult timp ție însăți? De ce vrei să fii mai curajoasă?

Rezumat
★ Creierul tău se schimbă și se adaptează mereu;
învățarea de noi abilități și comportamente este
întotdeauna posibilă.
★ Să-ți amintești de ce vrei să fii mai curajoasă și mai
încrezătoare te va motiva și te va inspira să te transformi.
 PARTEA A DOUA

Cum să înveți să-ți

asculți propria voce
 CAPITOLUL 4

Eliberează-te de ceea ce cred

ceilalți

Pe când aveam douăzeci de ani, eram foarte

circumspectă cu oamenii noi, făcându-mi un car de griji
în legătură cu ce credeau ei despre mine, atât la locul de
muncă, cât și în societate. M-am crispat și m-am înfrânat
permanent, speriată să nu spun ceva greșit, să nu-i supăr
din greșeală sau mă apropii prea mult de ei. Simțeam că
tebuie să le fiu plăcută celorlalți, că trebuie să par
perfectă, relaxată și calmă - ceea ce este mai mult decât o
provocare pentru cineva, fără îndoială, imperfectă și genul
obsedată de control așa cum sunt ei.
Obișnuiam să cred că adevăratul meu ieșea la lumină
după câteva pahare de gin băute în succesiune rapidă,
când puteam să las garda jos sau când eram cu prieteni
care mă cunoșteau atât de bine încât eram practic în
familie. Asistaseră la cele mai proaste momente ale mele
și continuam încă să ne vedem, așa că mă gândeam că
există șanse mai mici să îi pot îngrozi cu defectele mele,
erau mai puține riscuri de a fi părăsită.
Este adevărat că o cât de mică preocupare pentru părerile
altora poate fi utilă. Dacă n-am da chiar nici doi bani pe
ceilalți, s-ar putea să ne fie greu să o scoatem la capăt la
locul de muncă - iar nici prietenii noștri s-ar putea să nu ne
mai stea prin preajmă prea mult timp. Dar preocuparea
devine o problemă atunci când te ține în chingi, când te
împiedică să-ți aperi punctul de vedere și să ceri ceea ce vrei
și ai nevoie.
Problema cu trecerea propriei persoane prin filtru este
că, atunci când filtrezi părțile „rele” ale personalității tale,
le piezi și pe cele „bune”. Când mă preocupă ce cred
oamenii despre mine, îmi reprim simțul umorului,
bizareriile....întreaga personalitate. Rezultatul? Plictiseală.
Când încerci să-ți netezești muchiile aspre, îți înăbușești
și scânteia.
Dar chiar și atunci când te dai în spate până când devii
o umbră a ceea ce ești cu adevărat, nu poți controla
percepția celorlalți despre tine. Cercetările sugerează că
oamenii își fac oricum o primă impresie despre tine în
decurs de câteva milisecunde.1 Și, să știți de la mine, s-ar
putea să găsească versiunea ta reprimată chiar mai
enervantă decât eul tău prea expansiv!
Adevărul este că nu poți controla ce crede lumea despre
tine. Cu cât încerci să te contorsionezi mai mult, cu atât
mai puțin vei deveni tu însăți. Și asta este o mare risipă a
cee ce ești cu adevărat. Întreabă-te singură: a fost
vreodată un lucru bun să te lași diluată într-atât?
Și atunci, de ce ne pasă atât de mult de ceea ce cred
ceilalți?
Dacă ne simțim sigure, iubite și valoroase în noi înșine,
ceea ce cred ceilalți contează mai puțin. Nu avem nevoie
de nimeni altcineva să ne spună că suntem suficient de
bune, iar când alții ne spun că ei cred că suntem grozave,
noi îi credem. Suntem capabile să răspundem propriei
noastre nevoi de acceptare din interiorul nostru.
Cu toate acestea, dacă avem îndoieli, suntem șovăitoare
sau nesigure în legătură cu noi înșine, vom avea tendința să
căutăm aprobarea celorlalți sau să punem criticile la inimă.
Și comentariile pozitive din partea celorlalți au mai puține
șanse să răzbată până la noi.
Motivul își are adesea rădăcinile în experiențe din
viața noastră timpurie. Felul în care ai fost tratată în
copilărie creează schița pentru modul în care te percepi
pe tine însăți mai târziu în viață. Este ca un scenariu
intern pe care subconștientul nostru îl folosește drept set
de reguli pentru viață. Dar există speranță; este pe deplin
posibil să schimbi scenariul. Ceva mai încolo, vă voi
conduce pașii prin etapele implicate în schimbarea
poveștilor pe care vi le spuneți vouă înșivă și vă voi
schimba convingerile către unele mai pozitive.
 De ce trebuie să ne găsim locul

În primul rând, este util să știm de ce simțim o nevoie atât

de puternică să ne încadrăm. Indiferent de ce s-a întâmplat
în viața ta, toate ființele umane simt nevoia să aparțină.
Cele mai multe dintre noi am simțit cel mai puternic asta
în adolescență, atunci când să ai instructorii potriviți la
ora de educație fizică sau să ții pasul cu cele mai recente
senzații de la televizor era prioritatea numărul unu. Vreau
să spun că păreau opțiuni de viață și de moarte. Dar asta
se datorează faptului că, pentru strămoșii noștri, să
aparțină unui loc chiar era o alegere de viață și de moarte.
Ființele umane au evoluat ca animale sociale; am
prosperat grație capacității noastre de a coopera și de a
lucra împreună în grupuri. 99 la sută din cei 200.000 de
ani pe care i-am petrecut pe pământ am trăit ca vânători-
culegători nomazi. Dacă o femeie preistorică era respinsă
de tribul său, era dată afară din comunitate, era expusă
elementelor naturii și prădătorilor și nu supraviețuia mult
timp. Suntem programate să ne legăm afectiv de trib.
Așadar, teama noastră că ceilalți ne vor respinge este una
profundă și primordială.
Acesta este unul dintre motivele pentru care, în cazul
unora, să urce pe scenă să vorbească sau să se angajeze
într-o confruntare cu un coleg, le poate pune temeinic în
modul ,,luptă sau șterge-o”. Simți că riști să fii respinsă.
Și pentru că, în termeni de evoluție, respingerea este o
chestiune de viață și de moarte, mizele sunt percepute ca
fiind incredibil de mari. În vremurile moderne, să
zbârcești o prezentare sau să-ți enervezi un coleg de
muncă este departe de a fi o condamnare la moarte – dar
așa o percepi.
Și cum preocuparea pentru ceea ce crede lumea despre
noi este implantată în noi pentru a ne asigura
supraviețuirea, aflați acum că nu sunteți singure în hora
asta. Și că, în timpurile moderne, poți afla, de asemenea,
că ești în siguranță indiferent de ce cred ceilalți despre
tine. Cunoscând aceste două lucruri, acum poți începe să-
ți reeduci dispoziția mentală pentru a-ți păsa mai puțin,
astfel încât să fii liberă să fii tu însăți.
 Exercițiu: scapă de bagajele nedorite

Atunci când îți pasă prea mult de ceea ce cred ceilalți despre tine, te
încarci cu o mulțime de lucruri ale altora. Această meditație ghidată te va
ajuta să începi să-ți pese mai puțin:

Închide ochii, inspiră adânc și imaginează-ti cum fiecare parte a

corpului tău se relaxează pe rând.

Imaginează-ti că duci în spate un rucsac greu. În rucsac sunt

toate poveștile inutile pe care le-ai luat la bord de-a lungul vieții
tale. Recunoaște cum se trag toate din trecut; te-ai încărcat cu
judecățile, nesigurantele și stresul altora. Imaginează-ți că simți
această greutate pe umeri. Dar totul este demodat și nu ti se mai
aplică. Acele povești vechi care au fost concepute pentru a te
feri de pericole – care te-au făcut să stai în banca ta, să te
contorsionezi în strădania de a te încadra, respingându-te
singură înainte ca oricine altcineva să aibă ocazia să facă asta -
toate sunt expirate. Trecutul s-a terminat acum. Este timpul
pentru un nou mod de a gândi, de a simți și de a răspunde.

Lasă rucsacul să-ți alunece de pe umeri si sa cadă pe jos.

Simte o senzație de ușurare, ca atunci când o povară ți-a fost

luată de pe umeri.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 Rezumat
★ Este imposibil să controlezi ceea ce cred ceilalți
despre tine; asa ca poți la fel de bine să fii tu însăți.
★ Dorința de a ne încadra este implementată în noi toate.
★ Când filtrezi părțile „rele” ale personalității tale, le pierzi
și pe cele „bune”.
 CAPITOLUL 5

Dă un restart credințelor tale

Lucrurile în care crezi par să fie 100% adevărate. Dar,

așa cum am mai spus, nu sunt. Pentru mine, descoperirea
credințelor mele ascunse a fost piesa lipsă a puzzle-ului.
Abia când am văzut limpede tiparele de gândire care mă
țineau pe loc am făcut cu adevărat progrese în reducerea
anxietății și în creșterea nivelului de încredere în mine
însămi.
Să te gândești de unde vin convingerile noastre se poate
dovedi dificil. Este ușor să conchizi, așa cum am făcut și
eu la început, și să spui: „Acesta este felul meu de a fi”,
pentru a respinge motivele pentru care ai convingerile pe
care le ai. Poate fi dureros să ne adâncim în trecut și să ne
întoarcem la locul din care s-au ivit aceste idei. Dacă îți
iubești părinții, probabil că nu poți suporta gândul că ei
sunt responsabili pentru nefericirea ta actuală. Sau poate
recunoști că ai avut o copilărie dificilă și că există o parte
din tine care nu dorește să se gândească la asta. Oricum ar
sta lucrurile, promit că efortul de a lămuri de unde provin
aceste idei negative și învechite te va întări și se va
dovedi, în cele din urmă, extrem de pozitiv.
Conștientizarea este primul pas către schimbare. Cu cât te
înțelegi mai mult pe tine, cu atât poți folosi informațiile
pentru a te îmbunătăți.
Credința ta negativă că nu ești suficient de bună vine
din ceva ce ți s-a întâmplat în copilărie? Credința că ar
trebui să îți ții gura și să aștepți să ți se vorbească a fost
învățată inițial de la părinții tăi? De la școală? Dintr-o
experiență dificilă la locul de muncă sau în viața socială?
În copilărie eram un amestec de fire hiperactivă și
vorbăreață cu una timidă și agitată. Eram emoțională și
sensibilă, predispusă la izbucniri, accese de furie și isterie.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 3 20/03/2019 14:22

 Acum pălăvrăgeam fericită pentru ca, în clipa următoare,
să mă tăvălesc teatral pe podea.
Îmi plăcea să-mi exprim emoțiile extreme în locuri
publice, cu multe zvâcniri din mâini și din picioare și cu
țipete. Tatăl meu, un bărbat extraordinar de calm și
răbdător, faimos pentru abordarea sa relaxată în privința
creșterii copiilor, ajungea în cele din urmă la capătul
răbdărilor. Exasperat, se apleca la înălțimea mea și șuiera
printre dinți: „Încetează să mă mai faci de râs!”
Acum, până pe la vârsta de șapte sau opt ani, creierele
noastre în dezvoltare sunt setate foarte mult în modul
descărcare. Absorbim lucruri. Absorbim ceea ce ni se spune,
ceea ce vedem că fac alți oameni și ceea ce îi auzim spunând.
Aceasta este într-adevăr o abilitate foarte utilă, care ne ajută să
învățăm cum să mergem, cum să vorbim, cum să ne hrănim (și
să rostim primele noastre înjurături).
Motivul pentru care această abilitate ne lasă baltă este
că, la această vârstă fragedă, nu avem discernământ sau
context. Luăm lucrurile literal. Ca fetiță isterică de cinci
ani ce eram, nu înțelegeam că tata făcea cum putea el mai
bine. Era stresat, obosit și se lupta să-și recupereze fiica
întreagă din raionul cu produse congelate al
supermarketului Asda ca să ajungă la timp acasă pentru
serialul Neighbours. În acel moment, nu înțelegeam că
sunt iubită, acceptată și apreciată, iar tata acționa doar din
propria sa frustrare și rușine. Mesajul pe care l-a absorbit
nevolnicul meu creier din această experiență a fost: „Sunt
rușinea familiei”. Aceasta (și alte experiențe similare) au
însemnat că creierul meu se agățase de convingerea că
eram cineva de care să-ți fie rușine. Că eram „rea”, „o
povară”, „nevrednică”. Având un creier tânăr, receptiv și
fără context pentru faptul că tata era doar obosit și stresat,
aceste mesaje s-au sedimentat în subconștientul meu.
Dar cum se face oare că oamenii adoptă credințe care
sunt atât de vădit nefolositoare? Răspunsul este, din nou,
supraviețuirea. Creierul uman nu este conceput pentru a
vă face fericit, treaba lui este să vă țină în viață. Absorbția
rapidă a informațiilor în copilărie ne ajută să învățăm cât
mai mult despre cum să supraviețuim în lumea mare și
rea. Dacă unui copil i se spune în mod repetat să tacă și să
nu mai scoată un cuvânt de către un părinte furios,
mesajul pe care îl primește este acela că să-ți ții gura este

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 4 20/03/2019 14:22

 necesar pentru supraviețuire. Dacă ești la poarta școlii,
așteptând să apară mama ta alcoolică și care nu vine
niciodată la timp să te recupereze și să te ducă înapoi la
casa voastră unde domnește haosul, să fii în alertă de cod
roșu de pericole are sens. Rolul său este să te țină în
siguranță. Și, cum orice este implicat în supraviețuire este
conectat la creier, nu este de mirare că poate fi atât de
greu să te debarasezi de aceste lucruri odată ce ai devenit
adultă.
Dacă nu te simți confortabil cu ideea de a-ți învinovăți
părinții, află că nu faci acest exercițiu pentru a da vina pe
cineva, ci să recunoști de unde provin convingerile tale.
Niciun părinte nu este perfect și, în timp ce unii sunt cu
siguranță mai puțini perfecți decât alții, au făcut tot
posibilul cu ceea ce știau și cu resursele de care dispuneau
la vremea aceea. Părinții tăi și-au obținut condiționarea de
la părinții lor imperfecți, care au primit-o de la părinții
lor ... și așa continuă șirul lung de părinți care au dat-o în
bară cu copiii lor. Cu toții suntem doar oameni care
încearcă să facă așa cum pot ei mai bine.
Acestea fiind spuse, credințele negative care își au
rădăcinile în copilărie se regăsesc adesea în motivele pentru
care ne simțim incomplete și nevrednice de orice altceva
decât să stăm în banca noastră. Le voi numi „povești
nefolositoare”; poveștile pe care ni le spunem nouă înșine,
care sunt depășite și ne trag mereu înapoi. Și aceste credințe
vor continua să apară la nesfârșit de-a lungul vieții tale. Care
din lista de mai jos îți sună cunoscut?

Oamenii mă vor părăsi

Clienta mea Cara a crescut alături de un tată care era un

dependent de muncă. Venea frecvent acasă de la serviciu
după ce ea mergea la culcare și pleca la muncă înainte ca
ea să se trezească. Făcea deplasări lungi în interes de
serviciu, care deseori durau săptămâni întregi. Apoi, când
Cara avea doisprezece ani, a anunțat că și-a găsit pe
cineva și și-a părăsit familia. Deși el era încă prezent în
viața ei, mesajul pe care ea l-a primit a fost acesta:
oamenii pe care îi iubești te vor părăsi.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 5 20/03/2019 14:22

 Într-o încercare inconștientă de a se proteja împotriva
riscului de a fi părăsită din nou, Cara a învățat să le facă
pe plac celorlalți și să îi țină alături, punând nevoile lor
înaintea propriile sale necesități. Rezultatul a fost, din nou
și din nou, că a fost în mod repetat călcată în picioare, atât
la serviciu, cât și în relații. Părea să atragă oameni care
profitau de ea și o lăsau extenuată, tânjind după împlinirea
nevoilor și nevrednică.
Poate viața ta are o versiune mai dureroasă decât
situația Carei? Poate că ai fost adoptată sau dată în
îngrijire ori unul din părinți a murit? Sau poate că
versiunea ta este mai puțin evidentă, cum ar fi copilul
mijlociu care nu a primit atâta atenție de câtă au avut parte
ceilalți frați. Indiferent dacă a fost un incident
traumatizant sau aparent minor, o poveste de abandon
poate avea un impact de durată.

Voi fi respinsă

De la gașca de fete care n-a vorbit cu tine timp de o

săptămână pe când aveai șapte ani, până la băiatul de care
te-ai îndrăgostit când aveai nouă, dar care dorea să fiți
doar prieteni. și până concedierea de la primul tău loc de
muncă - orice respingere poate lăsa o amprentă și ne poate
face să ne pierdem încrederea. Luăm respingerea ca pe un
afront personal, o facem să însemne ceva despre noi,
faptul că suntem nevrednice sau de neiubit.
Dacă mintea ta îți susură în mod constant la ureche
povestea că se va trece întotdeauna peste tine, te vei trezi
gravitând spre situații care să se potrivească acestei
narațiuni. O poveste de respingere ar putea însemna că
ești atrasă din nou de fetele sau băieții răi sau că ai fost
scoasă definitiv din jocul dragostei, pentru a te asigura că
nu vei avea niciodată nici măcar ocazia de a fi respinsă.
Poate că ai fost respinsă de câteva ori în trecut, dar acum,
dacă e să fim sincere, tu ești prima care te doboară înainte
ca oricine altcineva să aibă ocazia să o facă.
Adevărul este că, adesea, respingerea inițială a avut
probabil prea puțin de-a face cu noi și mult mai mult cu
preferințele, problemele sau stresul celuilalt. Acum, însă,

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 6 20/03/2019 14:22

 creierul nostru, încercând mereu să ne ferească de rău și
să ne protejeze, este hiper-conștient de orice semn de
respingere.

Nu sunt destul de bună

Clienta mea Andreea mi-a spus: „Mama mea era

deseori tristă. Ajungeam acasă și o găseam plângând pe
masa din bucătărie. Uneori, nu se se dădea jos din pat zile
întregi. M-am gândit că, dacă aș putea fi o fată cu
adevărat cuminte, poate că mama ar fi mai fericită.
„Am muncit din greu să fiu copilul perfect, să obțin
cele mai bune note la școală, să am grijă de frații mei mai
mici și să încerc să ajut cu tot ce am putut. Chiar și așa,
mama a rămas deprimată. Nimic din făceam nu însemna
nimic. Știu acum că depresia ei nu era vina mea, dar la
vremea respectivă am crezut că este și nu am simțit
niciodată că fac îndeajuns.”
Poate ai avut un părinte critic pentru care nimic nu a
fost niciodată la înățimea standardelor, sau poate că
familia ta a prețuit realizările mai presus de toate și ai
simțit întotdeauna că dai greș? Ali, în vârstă de douăzeci
și trei de ani, o fostă studentă la școala de artă dramatică,
apreciază mediul concurențial de acolo, pentru credința ei
de adult că nu corespunde niciodată cerințelor. Studenții
erau asmuțiți unul împotriva celuilalt, iar întrecerea de a fi
cea mai drăguță, cea mai subțire și cea mai carismatică a
fost întotdeauna prezentă. Chiar dacă Ali a lăsat în urmă
lumea actoricească, a păstrat povestea nefolositoare că nu
va putea fi niciodată suficient de bună.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 7 20/03/2019 14:22

 Nu e locul meu aici

Mulți oameni nutresc o teamă profundă că nu se

încadrează. După cum am spus mai înainte, un sentiment
de apartenență este esențial pentru noi ca ființe umane și
faptul că nu corespunzi poate fi resimțit ca o chestiune de
viață și de moarte, mai cu seamă în anii copilăriei și în
adolescență. De fapt, în teoria psihologică fundamentală,
ierarhia nevoilor a lui Maslow, „dragostea și apartenența”
este cel de-al treilea nivel important, care vine imediat
după „nevoile fizice” și „siguranță”.
Dacă simți că nu te potrivești, întreabă-te de unde ar
putea să vină acea credință. Pentru mine, a fost faptul că
aveam un accent diferit față de toată lumea la școală.
Părinții mei erau din sudul Angliei și m-am dus la școală
în nord. În plus, porecla mea era „hippy” sau „ciudata”
pentru că familia mea era vegetariană. Pentru tine,
convingerea ar putea veni din faptul că ai preferat cărțile
în timp ce altora le plăcea să se uite la televizor, sau că ai
o apartenență etnică, o orientare sexuală sau o religie
diferită față de majoritatea din jurul tău. S-ar putea să fi
fost scoasă în evidență sau judecată. Poate că ți s-a spus
că ești diferită și nu te-ai debarasat niciodată de această
etichetă.
S-ar putea ca, într-adevăr, să fii diferită de mulți dintre
cei din jurul tău, din pricina culorii pielii tale sau a
orientării tale sexuale. Sau s-ar putea să existe mici
diferențe care ție ți se par în continuare mari: faptul că îți
plac cărțile de tarot în timp ce majoritatea colegilor tăi
iubesc Netflix și berea, sau îți place R&B în timp ce
majoritatea colegilor tăi ascultă EDM. Treaba ta este să
realizezi că este ÎN REGULĂ. Dacă nu poți controla ce
cred ceilalți despre tine, poți, în schimb, controla propriul
sentiment de apartenență și poți începe să decondiționezi
programarea negativă pe care ai primit-o de-a lungul
vieții. Poți începe să-și etichetezi diferențele ca fiind, în
schimb, caracteristici unice și speciale? Pentru că
adevărul este că toți aparținem unui loc.
 Exercițiu: vechea ta poveste versus povestea
cea nouă

În acest exercițiu, începe să scoți la lumină toate poveștile și

credințele vechi care te-au ținut încorsetată. Gândește-te la situații
care te-au afectat. Ce semnificație ai dat fiecărei situații? Ce poveste
îți spui tie însăți? Te poți gândi la o altă posibilă explicație care poate
deveni noua ta poveste? De exemplu:

Ce s-a întâmplat
Vechea poveste Noua poveste

Tata ne-a
Am făcut-o să Tata a plecat din
părăsit când
însemne că sunt propriile sale
aveam
de neiubit și că motive care nu au
doisprezece
voi fi nimic de-a face cu
ani.
abandonată. mine sau cu cât de
Înseamnă că am mult mă iubea.
dezvoltat un Mulți alți oameni
model de mă iubesc și au
dependență și rămas alături de
de a fi pe placul mine.
celorlalți.

Exercițiu: vorbește cu credințele tale negative

Gândește-te la tine ca fiind alcătuită din diferite părți, cu una dintre ele
care consideră că nu aparține, nu este suficient de bună sau că va fi
abandonată. Poate fi util să te gândesti la această parte ca la un personaj
sau persoană separată.

Pasul 1: Imaginează-ți partea care este responsabilă pentru

sentimentul de a fi respinsă ca pe un personaj sau o versiune a
ta. Cum arată ea? Cum acționează? Ce vrea? Cum încearcă să
te ajute?
De exemplu, am o parte din mine care se simte separată, părăsită
și care nu-și găsește apartenența. Arata ca mine la vârsta de
paisprezece ani – inaltă și slabă, cu ochelari si aparat dentar. Este
ciudată, timidă și rușinată. Încearcă cu disperare să mă ajute să
mă încadrez, fiind prevenitoare, blândă și păstrând tăcerea,
astfel încât să nu iasă în evidență. Încearcă să mă protejeze de
sentimentul de a fi stânjenită sau respinsă.

Pasul 2: Mulțumește-i acestei părți pentru ceea ce a încercat să facă.

Spune-i cât de recunoscătoare ești pentru că a încercat să te ferească
de rău atât de multă vreme. Apoi explică-i faptul că ceea ce face nu
mai este necesar de acum încolo. Spune-i că lucrează cu informații
vechi, că nu mai este în liceu (sau oriunde este relevant). Spune-i tot
ce-ți place la ea. Îmbrățișeaz-o afectuos și adresează-i câteva
cuvinte de încurajare.

Pasul 3: Acum imaginează-ti o altă parte din tine. Această parte

este puternică, încrezătoare și își cunoaște valoarea. Îmi place să
mi-o imaginez pe-a meu amestecată cu un strop de Beyoncé și o
frântură din Wonder Woman. Stă dreaptă, îsi ține capul sus și
emană încredere și respect de sine. Acum imaginează-ti că partea
veche se contopește cu partea ta nouă și întregul devenind încă
și mai puternic. Lasă această parte nouă să preia controlul și
imaginează-ți-o acționând, gândind și vorbind dintr-un sălaș de
încredere.
 Rezumat
★ Credințele tale își au adesea rădăcinile în copilărie. În
prezent, acestea îți afectează gândurile și sentimentele.
★ Primul pas este să identifici credința - atunci poți începe să scrii
o nouă poveste pentru tine însăți.
 CAPITOLUL 6

Deparazitează-ți gândirea

Ca ființe umane, toate suntem predispuse la moduri de a

gândi irațional. Toate avem modele de gândire comune,
dar nefolositoare, care ne întind capcane. Punerea la
îndoială a acestor modele este o altă modalitate de a te
ajuta să te desprinzi din preocuparea excesivă pentru ceea
ce cred ceilalți. De fapt, doar conștientizarea lor este
primul pas în a te elibera. Care dintre aceste „erori de
gândire” pot fi identificate în propria ta gândire?

Cititul gândurilor

Pariez că ai crezut că cititul gândurilor este imposibil, nu-i

așa? Ei bine, așa este, dar asta nu ne oprește pe multe
dintre noi, uneori chiar zilnic, să credem că putem s-o
facem. În trecut, am fost o strălucită cititoare de gânduri -
puteam interpreta cel mai neconcludent limbaj corporal
sau ton al vocii ca pe un semn că cealaltă persoană „mă
urăște”. Nu mi-ai răspuns imediat la mesaje? Înseamnă că
am făcut ceva care te-a supărat. Caști în timp ce îți
vorbesc? Trebuie să fiu o plicticoasă fără leac. Cât de
dramatic! Când citim gânduri, aproape că nu presupunem
niciodată lucrurile bune, ci le preferăm, în schimb, pe cele
catastrofal de negative și de critice.
O rudă apropiată a citirii gândurilor este proiecția, prin
care ne aruncăm gândurile și credințele asupra celuilalt.
Te simți nesigură în legătură cu ce porți în acea zi, așa că
proiectezi sentimentul și crezi că ceilalți te judecă pentru
asta. De obicei, singura persoană care te judecă ești tu. O
subcategorie a citirii gândurilor este „pripeala de a trage
concluzii”. Te legi de cea mai mică expresie facială,
practic imperceptibilă, și apoi concluzionezi că îl scoți din
sărite pe celălalt.

Generalizări

„Nimeni nu mă place, toți se pricep să vorbească la

ședințe, cu excepția mea, întotdeauna sfârșesc prin a mă
face de râs”. Îți sună cunoscut? Dacă ești predispusă la
suprageneralizare, distorsionezi lumea într-un mod
irațional și neadevărat. Ce vrei să spui prin „nimeni nu mă
place” – cum adică, chiar nimeni în istoria plăcutului nu
te-a plăcut niciodată? Te-ai făcut întotdeauna de râs?
Chiar de fiecare dată când ai avut ocazia? Nu a existat
niciodată un moment în care să nu te fi făcut de râs?
Dacă le punem în acești termeni, începem să vedem cât de
stupide sunt în realitate generalizările noastre. Clienta mea
Reena mi-a spus: „Prietenul meu mă învinovățește
întotdeauna pentru toate certurile noastre”. Dar, când am
descusut-o mai pe îndelete, s-a dovedit că uneori și-a asumat
el responsabilitatea și ea a dat vina pe el nu de puține ori.
Ascute-ți puțin urechea și ai să descoperi că folosești deseori
cuvinte precum „mereu”, „niciodată”, „toată lumea”,
„nimeni” și „totul”. Și recunoaște că generalizarea este
irațională și, prin urmare, nicio concluzie nu este adevărată.

Să gândești în alb și negru

„Dacă nu este perfect, este un eșec.”

„Dacă cineva nu mă place, sunt o ratată.”
„Dacă nu sunt de acord cu tot ce spune el, mă va părăsi.”
Creierului nostru îi place să clasifice lucrurile în alb / negru,
bine / rău, deoarece este mai simplu, dar în lumea reală
lucrurile nu funcționează niciodată așa.
Totul curge într-un șuvoi continuu.
Întotdeauna există nuanțe de gri.

Să dai deoparte lucrurile bune și

să le auzi doar pe cele negative
Strigă-le asta în față tuturor celor care și-au pus pe nas
ochelarii fumurii. Ieși de la o ședință de analiză a
activității pe ultimele șase luni în care 95% din discuții au
fost pozitive. . . totuși, mintea ți-a rămas fixată pe cele 5
procente de critică. Atât de mult, încât feedback-ul
strălucitor trece pe lângă tine. Asta se datorează
„înclinației către negativitate”, propensiunea noastră
naturală de a ne aminti negativul în detrimentul
pozitivului (este încă unul din acele mecanisme de
supraviețuire ale evoluției). A fi conștiente de
prejudecățile negative înseamnă că știm să muncim mai
mult pentru a ne crampona de lucrurile bune.

Personalizarea

Mama ta se luptă cu depresia - și este numai vina ta.

Compania la care lucrezi a pierdut bani anul acesta – iar asta
se întâmplă pentru că nu ai muncit suficient de mult. Cea mai
bună prietenă a ta este supărată pe tine - pentru că nu a
răspuns la ultimele tale trei mesaje. Îți iei viața prea personal,
simțind vinovăție și responsabilitate pentru lucruri care nu
sunt vina ta, de fapt, ar putea să nu aibă nimic de-a face cu
tine.
 Ar fi trebuit să... și Ce bine era dacă....

„Ar fi trebuit să fi avansat mai mult în carieră.” „Ar fi

trebuit să fi rezolvat asta la vârsta mea.” „Trebuie să fiu
mai încrezătoare.
De ce ar trebui să? Cine și când a stabilit acest lucru?
Multe dintre noi ne dăm de ceasul morții să ne
conformăm acestor cerințe, bazate pe standarde arbitrare
și lipsite de sens. Nu este deloc util sau constructiv să ne
comportăm așa și ne împiedică să fim noi înșine și să
facem ceea ce ne-ar plăcea să facem.

Prejudecata confirmării

Căutăm dovezi care să ne susțină credințele. Chiar și atunci când

dovada lipsește, o vom găsi sau, când nu este clară, o vom
interpreta greșit pentru a se potrivi cu ceea ce credem noi că este
adevărat. De exemplu, dacă crezi că nu ești suficient de
inteligentă, creierul tău va identifica toate felurile în care nu ești
inteligentă și va ignora toate modurile în care ești așa. Sau dacă
crezi că nimeni nu ar putea fi vreodată atras de tine, nu vei mai fi
capabilă să vezi persoana care flirtează cu tine.

Exercițiu: fii un detectiv al prejudecăților

Remarcă în care anume momente din viața ta ai tendința de a avea de-

a face cu aceste erori și prejudecăți în gândire. Recunoaște câteva
dintre gândurile comune pe care le ai și așterne-le pe o hârtie. Apoi
ia-le la întrebări. Este acest lucru adevărat întotdeauna? Niciodată? De
ce ar trebui să faci asta? Cine a hotărât așa? De exemplu:
 Gând Eroare de Perspectivă rațională, amabil
negativ gândire
ă
Mi-am pierdut
Gândire în alb și Am primit feedback
firul gândurilor
negru, bun după prezentare și
și asta a
generalizare și cea mai mare parte a
distrus
citirea mers bine. Nu trebuie
întreaga
gândurilor. să fiu perfectă ca să
prezentare.
fiu bună. Unii mi-au
spus că a mers bine.
Nu pot citi gândurile,
așa că nu pot ști ce
gândeau toți ceilalți.

Rezumat
★ Ca ființe umane, suntem predispuse la erori de gândire, cum ar fi
generalizarea și luarea lucrurilor personal.
★ Identificarea erorilor de gândire pe care le facem ne va ajuta
să le oprim să ne mai încurce.

39
 CAPITOLUL 7

Dă ochii cu impostoarea din tine

Să scriu prima carte, The Anxiety Solution, mi-a fost

relativ ușor. Știam ce vreau să spun și cum vreau să o
spun și am scris-o în câteva luni, fără niciun efort. Cu
toate acestea, cu trei săptămâni înainte de publicare (și nu
mi-am pierdut încă simțul ironiei) am început să am un
sentiment teribil de neplăcut, chiar de anxietate, în
legătură cu perspectiva ieșirii cărții mele în lume. Cine
eram eu să scriu o carte despre anxietate? Ce știam eu?
Nu eram perfectă și nu dețineam toate răspunsurile. Cu
siguranță, oricine de pe stradă ar fi putut ști mai multe
despre anxietate decât mine?! Dintr-o dată, am trecut de la
la nivelul de încredere al lui Kanye West la cel al unui
parașutist pe cale să sară în gol pentru prima dată. Am
văzut aievea în fața ochilor recenzii de o stea pe Amazon,
priviri compătimitoare din partea prietenilor mei și mormane
de exemplare ale cărții mele marcate cu inscripția „lichidare
de stoc” în magazinul de chilipiruri.
Dacă te-ai simțit vreodată ca un șarlatan pe cale să fie
dat în vileag dintr-o clipă într-alta, nu-ți face griji, ești
într-o companie selectă. Emma Watson, Kate Winslet,
Sheryl Sandberg și chiar Meryl Streep au mărturisit că s-
au aflat și ele în aceeași situație disperată.
Emma Watson o descrie astfel: „Este aproape ca atunci
când, cu cât sunt mai bună, cu atât sentimentul meu de
inadecvare crește, pentru că dintr-o clipă într-alta, cineva o
să descopere că sunt o impostoare sadea și că nu merit
nimic din tot ceea ce am realizat. Chiar nu pot să trăiesc cu
ceea ce toată lumea crede că sunt și ceea ce toată lumea
așteaptă de la mine.”1
Primul pas pentru a prelua controlul asupra a ceva este
să definim acel ceva. Și, oameni buni, această marcă
 specială a îndoielii de sine are chiar și un nume:
„sindromul impostorului”. ESTE UN SINDROM! Este un
lucru real. În ce mă privește, mă simt mult mai bine știind
că este vorba despre o problemă recunoscută, cu care se
confruntă milioane de persoane, adică nu doar tu și eu.
Sindromul Impostorului afectează în special femeile de
succes - cu atât mai mult dacă reprezinți o minoritate la
locul de muncă, de pildă dacă ești femeie într-o industrie
dominată de bărbați. Dar, de fapt, este doar un alt mod în
care bătrâna noastră prietenă teama iese la iveală pentru a
se face simțită. În calitate de Director de Operațiuni al
Facebook, Sheryl Sandberg se află în culmea carierei și are,
fără îndoială, un succes incredibil - dar a dezvăluit că suferă
de sindromul clasic al impostorului. Așa cum relatează în
cartea ei, Lean In: „Frica se află la rădăcina atâtora dintre
barierele cu care se confruntă femeile. Teama de a nu fi
plăcută. Teama de a face o alegere greșită. Teama de a
atrage o atenție negativă. Teama de a te fi întins mai mult
decât te ține plapuma. Frica de a fi judecată. Frica de
eșec.”
Și spune mai departe: „De fiecare dată când eram
scoasă la tablă, eram sigură că urma să mă fac de râs. De
fiecare dată când dădeam un test, eram sigură că nu mă
descurcasem. Și de fiecare dată când nu m-am făcut de râs
- sau chiar am excelat - am crezut că păcălisem pe toată
lumea încă o dată. Într-o zi, nu prea îndepărtată, frauda
urma să fie dată în vileag. "
Un semn clasic al sindromului impostorului este
catalogarea propriilor succese ca fiind noroc chior. I-ai
tras pe sfoară în tot acest timp, nu-i așa!? Ți-ai croit drum
prin cacealmale către un grad post-universitar, te-ai
smiorcăit la interviul de angajare, ai reușit să-i păcălești
pe toți la serviciu timp de cinci ani că nu ești o băftoasă ...
și până și faptul că mai ai încă prietene este tot un noroc
chior!
Dezavantajele sindromului impostorului sunt reale:
atunci când ne simțim ca niște șarlatane, suntem mai puțin
dispuse să acceptăm laude, să cerem ajutor, să solicităm o
promovare și să ne asumăm riscuri. Ne trage înapoi și ne
tulbură liniștea sufletească. Ne expune pericolului de
surmenaj, depresiei și înaintării mai anevoioase pe drumul
carierei.
Vestea bună este că, odată ce i-ai spus pe nume
sindromului impostorului, îl poți îmblânzi. Poți să-l expui
și să-l prezinți pe numele lui adevărat de afecțiune
prevalentă și insidioasă. Odată ce l-ai recunoscut și l-ai
conștientizat, poți să alegi felul în care răspunzi.
Dar nu este singura veste bună. În același mod în care,
dacă îți faci griji că ești o psihopată, cu siguranță nu ești
(un adevărat psihopat nu s-ar sinchisi de asta), dacă te
preocupă că ai putea fi o „impostoare”, sunt șanse mari să
nu fii. Pfiu! Cineva care ar fi cu adevărat un șarlatan n-ar
fi deranjat de acest lucru.
Unul dintre motivele pentru care s-ar putea să fi adoptat
această dispoziție a îndoielii de sine este pentru a lăsa
impresia că ești sociabilă și plăcută, iar nu arogantă sau
prea încrezătoare. S-ar putea să fi văzut schema asta în
cazul altor femei. În cultura noastră, femeile încrezătoare
în ele însele pot fi etichetate drept cățele cu aere de șefă.
Și, chiar acum, a fi apreciat este mai important pentru
femei decât pentru bărbați. La emisiunea Tinei Brown
Femei la Summit-ul Mondial, Hillary Clinton a spus ceea
ce multe studii au sugerat: „La bărbați, succesul și ambiția
merg mână în mână cu capacitatea de a se face plăcuți,
deci cu cât un bărbat este mai de succes, cu atât devine
mai plăcut. Ce crezi că se întâmplă în cazul femeilor?
Exact opusul.
De asemenea, ați putea simți că îndoindu-vă de abilitățile
voastre vă asigurați un soi de protecție împotriva greșelilor.
Nu numai că acest lucru nu este adevărat, dar atunci când
presiunea socială de a ne minimaliza abilitățile și de a părea
modeste ne covârșește, vom părea mai puțin încrezătoare și
capabile în ochii celorlalți, ceea ce poate sfârși prin a ne
împiedica să înaintăm în carieră. Și, cu cât o facem mai mult,
cu atât ajungem să credem că suntem nevrednice.
Chiar și femeile extrem de instruite și care ocupă
funcții ierarhice înalte sunt afectate de sindromul
impostorului. Am vorbit cu mai mulți medici care mi-au
spus că afecțiunea este foarte răspândită în rândul
femeilor din domeniul medical. Prietena mea Rosie, o
anestezistă în vârstă de 33 de ani, a spus: „În ultimele
luni, trei dintre foarte respectatele doamne doctor cu care
lucrez au mărturisit că au momente ale sindromului
impostorului.”
Fără îndoială, în anumite profesii - inclusiv în medicină -
un nivel sănătos de îndoială de sine este util. Sindromul
impostorului ne poate face să învățăm și să ne străduim să
fim mai bune. Dar, odată ce începe să ne tragă înapoi, este
deja prea mult. Întreabă-te: această îndoială de sine este cu
adevărat utilă pentru mine? Pentru că, dacă te limitează, dacă
te împiedică în luarea deciziilor, în înaintarea în carieră sau
dacă stă în calea felului în care ți-ar plăcea să-ți conduci
afacerea, este timpul pentru o schimbare. Câteva sugestii de
unde să începi: începe să ai încredere în tine și că te apreciezi
mai mult și să le acorzi sprijin altor femei încrezătoare în ele
însele.

Exercițiu: în ce contexte îți minimalizezi

talentele?

Reflectează asupra următoarelor întrebări:

Îți minimalizezi abilitățile pentru a te face mai plăcută în

ochii celorlalți?

În ce fel și când anume?

Dacă da, chiar îți folosește să faci asta?

Exercițiu: cum ai făcut să obții tot ce ai

Este important să recunoști că realizările tale nu sunt toate „doar

noroc”, ci că ești capabilă, descurcăreață și talentată. Faptul că ai
muncit din greu, capacitatea de a-ți construi rețeaua și inteligența ta au
făcut posibile succesele pe care le-ai obținut. Dacă ți-ai tot spus
până acum că succesul tău este doar o întâmplare norocoasă, a venit
momentul să analizezi faptele și să începi să-ți acorzi ceva mai mult
credit. În cartea ei The Coach’s Casebook, Kim Morgan menționează
acest excelent exercițiu:

Redactează o cronologie a carierei tale, identificând fiecare realizare

și succes. Foarte important, menționează și detalii despre felul în
care ai făcut ca fiecare dintre ele să fie posibil.

Care dintre calitățile tale au făcut posibilă această realizare?

Ce spune această realizare despre tine?

 Cum să-ți ții în frâu aplecarea către
impostură

În perioada de anxietate înainte de lansarea cărții mele, a

trebuit să am o discuție serioasă (ba chiar mai multe) cu
mine însămi. De fiecare dată când mă frământa întrebarea:
„Cine sunt eu să fac asta?”, am înlocuit-o cu „Cine sunt
eu să nu fac asta? Dacă nu eu, atunci cine?”. Nimeni
altcineva nu ar fi putut scrie tocmai această carte, trebuia
să fiu eu aceea! A trebuit să-mi conștientizez
imperfecțiunile, să accept că nu știam totul (și asta era ÎN
REGULĂ) și să încep să apreciez valoarea și experiența
pe care le-am avut, într-adevăr, de oferit.
Ați putea încerca această repunere în scenă: „Dacă nu
suferi de sindromul impostorului, cum poți ști că faci bine
ceea ce faci?” Gândește-te la sindromul impostorului ca la un
semn că te deplasezi în afara zonei tale de confort. Crești. Te
extinzi. Faci progrese. Și dacă sindromul impostorului trebuie
să te însoțească pe acest drum, n-are decât.
Sau încearcă următorul truc: dacă ți-ai tot pus
întrebarea „De ce eu? Cine sunt eu ca să fac asta?”
înlocuiește-o cu faimoasa postare pe Tweeter a actriței de
comedie Mindy Kaling despre sincronizarea impostorului:
„Și de ce dracu nu eu ?!”2
Și, în sfârșit, nu uita că unele dintre cele mai
impresionante persoane nu se simt 100% calificate – dar
asta nu le împiedică să meargă înainte. Richard Branson a
scris: „Dacă cineva vă oferă o oportunitate uimitoare, dar
nu sunteți sigur că o puteți face, spuneți da – o să învățați
ce trebuie făcut mai târziu!” Ce au în comun toate femeile
de succes cu sindromul impostorului? Ele acționează,
indiferent de îndoielile care le macină. Ele urnesc
lucrurile, chiar dacă nu se simt pregătite. Sunt muncite de
gânduri, dar nu le iau în serios suficient pentru a le
permite să le oprească din drum. Ele simt frica - dar
acționează oricum.
Donna, o tânără antreprenoare de douăzeci și șapte de
ani, mi-a spus: „Când am început să lucrez ca freelancer
și să îmi construiesc propria carieră, sufeream de
sindromul impostorului aproape în fiecare zi. Au fost zile
când m-a și învins. Micile răutăți pe care oamenii mi le
aruncau în cale de genul „Ești foarte tânără!” sau „Ce știi
tu despre cum trebuie condusă o afacere?” ori „N-ar
trebui să lucrezi cu normă întreagă?” îmi sunau în cap cât
era ziua de lungă. Mi-am irosit o grămadă de energie pe
ceea ce făceau ceilalți în loc să mă concentrez pe afacere
și pe talentele mele. Au trecut patru ani de când am început
să lucrez pe cont propriu și mă îndoiesc că sindromul
impostorului va dispărea complet în ce mă privește. Dar știu
cum să țin monstrul impostor în frâu, reamintindu-mi în
permanență să nu mă abat din drum, să continuu să fac
lucrurile în care cred și să mă concentrez asupra
sentimentului de împlinire pe care ți-l dau toate astea. ”

Exercițiu: admirație reciprocă

Ia legătura cu cinci prietene și colege și roagă-le să-ți spună ce anume

admiră la tine și care cred ele că sunt punctele tale forte. S-ar putea
să-ți fie rușine să faci asta (mi-a fost și mie la început), dar crede-
mă, este incredibil de eficient. Le poți întoarce favoarea spunându-le
ce anume admiri tu la ele, pentru ca admirația să fie reciprocă. Este o
modalitate frumoasă de a le spune oamenilor motivele pentru care îi
apreciezi, îi iubești și îi admiri în timp ce obții un feedback pozitiv.
Avertisment: acest exercițiu te va mișca – pe tine și pe celelalte –
până la lacrimi.
 Exercițiu: trei pași pentru depășirea
sindromului impostorului

1. Autocompasiunea. Să te simți impostoare este un sentiment

incredibil de răspândit în rândul femeilor de succes, așa că ești
într-o companie selectă. Este esențial să dai dovadă de compasiune
pentru tine, în același fel în care ai face-o pentru o prietenă care
trece prin clipe grele. Reamintește-ți că sentimentul că ești o
impostoare este un semn că ai ieșit din zona ta de confort.
Creșterea poate fi stânjenitoare, dar este un lucru bun. Acceptă că
este ÎN REGULĂ să ai aceste gânduri și sentimente. Fii cât poți de
blândă cu tine însăți.

2. Analizează dovezile. Care este dovada că ești într-adevăr

capabilă și suficient de bună? Fă o incursiune în viața și cariera
ta și remarcă succesele, progresul și impactul pe care le-ai avut.
Amintește-ți cum ai făcut ca fiecare din ele să se întâmple.

3. Fă ce ai de făcut. Spune-ți ție însăți: „Bună, Sindromule. Să știi

că te văd. Dar acționez oricum.”Acțiunea este cel mai puternic
mod de a-ți dovedi că îndoielile de sine sunt greșite. Nu faci
decât să-ți demonstrezi ție însăți care își sunt abilitățile. Și
chiar dacă lucrurile nu merg potrivit planului, afli informații
importante care să te ajute să te îmbunătățești ulterior. Dacă
simți că ești o impostoare, nu uita că, dacă „faci ce e de făcut”,
exiști cu adevărat. Exiști și acționezi!

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 46 20/03/2019 14:22

 Rezumat
★ Să te simți o impostoare este un sentiment incredibil de
răspândit, mai ales în rândul femeilor de succes.
★ În loc să-ti minimalizezi succesele considerându-le
doar noroc, amintește-ți ce calități ale tale au făcut ca
fiecare dintre ele să se întâmple.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 8

Învață să iubești complimentele

De ce-o fi atât de greu să accepți un compliment?

Mărturisesc că am respins o grămadă la viața mea. Poate
că ai ignorat ce a spus cineva despre noua ta rochie, „Este
de-acum cinci ani!” sau ai dat imediat replica: „O fi, dar
îmi scoate în evidență COLĂCEII, nu-i așa? ori te-ai
grăbit să arunci tu un compliment ,,Nici vorbă, rochia ta
este incredibilă”. Sau, favorita mea (și nu numai), pur și
simplu te-ai fâstâcit, ai schimbat subiectul și ai ignorat că
au spus ceva frumos despre tine (da, îmi pare rău pentru
această #bădărănie).
Respingem fără drept de apel complimente din jenă, din
încercarea de a fi modeste și, în plus, sub imperiul unei gândiri
laterale: „Spun asta doar pentru că vor să fie drăguți.” Un studiu
din 2017 a relevat că avem dificultăți în a accepta complimente
atunci când nu credem că celălalt este sincer 1 . . . ceea ce se
datorează adesea unui încrederi scăzute în sine. Dacă un
compliment nu se potrivește cu imaginea noastră internă
despre noi înșine, ne-am putea gândi că „Ei, a spus-o doar
așa, să nu tacă!” sau, „Ce știe ea?” Asta poate face ca un
compliment să aibă efecte contrare, deoarece scoate în
evidență și agravează cât de neîmplinite simțim că
suntem. Dar, gândește-te altfel: chiar dacă cineva te
complimentează doar pentru a fi drăguț, o face pentru că
vrea să îl placi - ceea ce, de fapt, este în sine un
compliment nemaipomenit.
Multe dintre noi considerăm că trebuie să ne arătăm
modeste și ne este frică să nu părem arogante sau cu nasul
pe sus. De multe ori, suntem programate să fim așa de la o
vârstă fragedă. Am fost crescută să cred că să fiu modestă,
să ascult mai mult decât să vorbesc și să nu mă „dau în
stambă” sunt cerințe esențiale dacă vreau să mă fac

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 2 20/03/2019 14:22

 plăcută. Mesajele părinților sau ale profesorilor în această
privință veneau adesea din dragoste sau din preocupare
(deși este adevărat că unii te calcă în picioare doar pentru
a-și spori respectul de sine). Dar atunci când le
interiorizăm, când le ducem prea departe, efectul poate fi
că ne cenzurăm și înăbușim cele mai sclipitoare părți ale
personalității noastre.
De asemenea, te-ai gândit vreodată că respingerea
complimentelor poate avea un efect contrar celui pe care
ți l-ai propus? Pentru că, atunci când respingi
complimente, fie pari lipsită de maniere, fie, mai rău,
aștepți cu insistență altele!
Acceptarea complimentelor îl face și pe cel care le
transmite să se simtă bine. Dacă o retezi din scurt că nu
ești de acord cu faptul că haina ta este ne-mai-po-me-ni-tă
și că, de fapt, este veche, n-are stil și nu-ți place, nu faci
decât să le jignești gusturile. Când ți se face un
compliment este ca atunci când ți se oferă un cadou – ai fi
în stare să le arunci un primit cadou în față, spunându-le
că este o vechitură de nimic? Nu! Ar fi o bădărănie (și
apoi, ai uitat că îți plac cadourile!?).
Încearcă să accepți un compliment cu grație, cu
încredințarea că vine dintr-un loc bun din celălalt. S-a
demonstrat că asta ne ajută să fim sănătoase psihic. Un
studiu japonez a descoperit că laudele pot îmbunătăți
performanța, iar complimentele pot, de asemenea, să îți
îmbunătățească starea de spirit, încrederea și nivelul de
motivație.2
Recunoaște-ți nevoia umană de a te simți apreciată.
Acordă-ți permisiunea de a primi. Când primești un
feedback bun sau o laudă, ascultă cu deschidere, inspiră
adânc și lasă-le să se cufunde în tine. Imprimă-ți lucrul
acesta în memorie și reflectează deseori asupra lui. Am
învățat să prețuiesc complimentele pe care le-am primit,
iar la unele dintre ele îmi place să mă gândesc. Păstrarea
lor în minte poate funcționa ca un antidot al auto-
flagelării la care multe dintre noi ne supunem, poate
acționa ca un balsam pentru respectul nostru de sine, ca
un scut împotriva vorbelor negative pe care ni le spunem
în sinea noastră și ne poate ajuta să încetăm să mai punem
la inimă criticile din exterior.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 3 20/03/2019 14:22

 Exercițiu: alimentează-ți banca de complimente

Trece în revistă mental toți prietenii, familia, partenerii și șefii pe care

i-ai avut de-a lungul vieții. În timp ce faci asta, întocmește o listă cu
toate complimentele pe care fiecare ți le-a făcut și fiecare frântură de
feedback bun pe care l-ai primit. Salvează lista undeva unde să o poți
vedea deseori - și în special atunci când ești blocată în sindromul
impostorului sau în îndoiala de sine.

Exercițiu: aprecierea unui extraterestru

Multe dintre noi suntem programate să ne depistăm propriile defecte. Atunci

când ne comparăm cu perfecțiunea retușată a vedetelor de pe Instagram,
formele noastre mai puțin perfecte pot să pară, evident, în mare suferință. De
multe ori suntem mai aspre cu noi înșine decât cu oricine altcineva. Am
observat acest lucru recent când am stat lângă o femeie în tren. I-am admirat
stilul personal interesant: purta o cămașă cu pătrățele și blugi băiețești, felul
confortabil în care stătea, părul care îi cădea natural chiar deasupra umerilor.
Nu părea șlefuită și nu se potrivea cu ideea de perfecțiune construită, creată
de societate. Dar era frumoasă și i-am putut aprecia atractivitatea într-un fel
în care nu puteam să o apreciez pe a mea.
M-a făcut să mă gândesc la toate momentele în care n-am fost
capabilă decât să-mi văd defectele. Și mi-a reamintit cât de ușor poate
fi deformată percepția noastră de sine, din cauza respectului nostru de
sine scăzut și atunci când este reflectată de mass-media și de rețelele
de socializare.
În acest exercițiu, aș dori să începi să te vezi așa cum te-ar vedea
un extraterestru (prietenos). Pentru acest extraterestru, fără un cadru
de comparație sau perfecțiune, totul este la fel de frumos și de uimitor
- fiecare culoare, formă, dimensiune și textură este incredibilă.
Imaginează-te venind pe Pământ cu acești ochi proaspeți și că te vezi
pentru prima dată. Privește-te cu aceeași uimire și admirație ca și
cum ai fi un animal rar și frumos. Data viitoare când te vei surprinde
trăgând cu disperare de grăsimea de pe burtă sau plângându-te de cât
de sfrijită ești(îți dai seama cât de ridicol este acest lucru), poți să
păstrezi acest cadru de referință în minte?

Rezumat
★ Fă un efort conștient de a accepta complimentele cu grație.
★ Amintește-ți toate complimentele și toate reacțiile
pozitive pe care le-ai primit. Trece-le prin minte în mod
frecvent.

51
 CAPITOLUL 9

Drum bun și cale bătută, critică

interioară

Noiembrie 2017 a fost un punct culminant al carierei

mele. Ani la rândul am avut în minte că vreau să vorbesc
la Stylist Live în Londra. După succesul primei mele cărți,
The Anxiety Solution, am fost, în sfârșit, invitată să țin o
prelegere acolo. Eram bine pregătită și, în timp ce mă
fâțâiam pe scenă, etalându-mi casca cu microfon (de parcă
eram, nici mai mult, nici mai puțin decât Britney Spears)
mă simțeam calmă, încrezătoare și emoționată.
Cu doar două săptămâni mai devreme, lucrurile
stătuseră, însă, cu totul altfel. Sunt o dependentă
mărturisită de autoperfecționare, iar căutarea păcii
interioare mi-a purtat pașii din India în Bali până în
Guatemala și înapoi. Dar, în perioada aceea, mă aflam în
nordul Ibizei, într-o tabără de reculegere pentru femei,
concepută să ne ajute să ne liniștim gândurile și să ne
vindecăm de durerile din trecut. Insula Albă poate avea o
reputație de petreceri din gama exceselor hedoniste, dar
pasionații de yoga, meditație și suc verde se îndreaptă
spre nord pentru a-și regăsi starea de bine.
Timp de cinci zile, ne-am perfecționat poziția ,,câine cu
capul în jos”, ne-am linișitit mințile maimuță prin meditație
și ne-am împărtășim cele mai profunde experiențe interioare
într-un cerc. Dacă acum am încredere în mine când vorbesc
în public, împărtășitul spontan de confesiuni despre
chinurile prin care treceam mi-a stârnit temeri vechi pe care
credeam că le lăsasem în urmă. Sunt obișnuită să fiu
„expertul” pe care oamenii vin să-l audă; mă pregătesc
dinainte, așa încât ceea ce împărtășesc este adesea temeinic
repetat. Dar, de data asta, nu a fost așa. Dacă îți este teamă
că trebuie să faci ocolul mesei și să te prezinți la o
 ședință, îmi vei înțelege frica din ce în ce mai mare pe
măsură ce se mi se apropia rândul să vorbesc, acea
anxietate familiară, care-ți face inima să bată ca un
ciocan. Apoi, în timp ce vorbeam, puneam la îndoială în
minte tot ce spuneam, în același timp certându-mă singură
că nu eram suficient de bună și și de încrezătoare în mine.
După câteva zile de zăcut în transă, timp în care m-am
zgâit la un cactus profilat pe cerul albastru, întrebându-mă
ce mama naibii făceam acolo (în timp ce mă gândeam
cum s-o șterg mai repede din zonă!), am avut o revelație.
Singura persoană care mă judeca eram eu. Nu credeam că
lucrurile pe care trebuia să le spun erau suficient de
interesante. Nu credeam că am dreptul să vorbesc. Eu
eram cea care credea că ceea ce împărtășeam celorlalți
suna caraghios. Nimănui altcuiva nu-i păsa. De fapt,
mintea mea rațională știa că femeile din acel grup se
numărau printre cele mai amabile și îngăduitoare
persoane pe care le-am cunoscut vreodată. Toate criticile
veneau din partea criticului meu interior, cel mai mare
dușman al meu.
Odată ce mi-am dat seama de toate acestea, am știut că
trebuie să-mi acord o pauză. Mi-am spus: „nu am nimic
de demonstrat nimănui.” Am spus din nou că este în
regulă să mă simt vulnerabilă, să fii imperfectă, să mă
simt speriată.
De atunci am învățat că, înainte să-mi vină rândul la
confesiuni în cerc, trebuie să trag adânc aer în piept și să
las valul conștientizării să-mi inunde întregul trup. Mă
concentrez pe stomac (există o mulțime de neuroni -
celule nervoase - în intestin, numit și „al doilea creier”).
Și sunt încredințată că, orice mi-ar ieși din gură, va fi ceea
ce este corect și adevărat pentru mine în acel moment.

Coloana sonoră a vieții tale

Criticul tău interior adoră să iasă la iveală, mai ales atunci

când te afli în situații noi sau provocatoare. Dacă tragi cu
urechea, s-ar putea chiar să-l auzi comentând la foc automat
tot ceea ce spui și faci, făcându-te arșice cu discursul lui
dureros și distructiv.
 Prin urmare, sper să înțelegi că persoana care are cea
mai mare capacitate de a te răni ești tu însăți. Tu ești cea
care îi dai criticului tău interior toată puterea. Singura
persoană a cărei judecată te poate răni cu adevărat este a
ta. Dacă știi că muncești din greu și cineva te face leneșă,
este ușor să treci peste asta, deoarece nu se potrivește cu
imaginea ta despre tine. Dar dacă ai o teamă profundă că
ești leneșă (poate chiar în ciuda evidenței), te va durea,
pentru că acolo există deja o rană. Când vindecăm aceste
răni și începem să ne iubim și să ne acceptăm pe noi
înșine, ceea ce gândesc ceilalți despre noi devine din ce în
ce mai puțin important.

Exercițiu: scrisoare către criticul tău interior

L-am numit Angelica pe criticul meu interior, după fetița rea din
Rugrats. Îți sugerez să-i asociezi un personaj și criticului tău, pe care
să-l înzestrezi cu o voce stupidă. Ar putea fi dintr-un film sau o
emisiune TV, ori unul inventat de tine. Asta te va ajuta să te distanțezi
de vocea interioară nedorită, ca să o iei mai puțin în serios. Acum
scrie-i o scrisoare, în care îi mulțumești pentru ce a încercat să facă și
o anunți că este timpul ca drumurile voastre să se despartă. Acesta este
exemplul meu:

Dragă Angelica,

Te văd. Știu ce ai încercat să faci. Știu că ai încercat să mă ajuți.

Știu că perfecționismul și criticile tale se datorează faptului că
ai încercat să mă faci „mai bună”. Văd că ai încercat să mă
protejezi; de eșec, de judecata celorlalți. Dar, când mă pui la
pământ, mă doare la fel de tare precum ar face-o altcineva
(poate chiar mai mult). Și mă tragi înapoi de la ceea ce vreau eu
cu adevărat.

Îți mulțumesc pentru ceea ce ai încercat să faci, dar a venit

timpul să ne luăm rămas bun. M-am vindecat de tine de-acum.
Perfecțiunea este un mit si nu mai am nevoie să mă
protejezi de acum înainte. Te pun pe un raft și, de aici
încolo, nu te mai las să te amesteci în viata mea sau să
mă tragi înapoi.

Rezumat
★ Toată lumea are un critic interior, dar trebuie să decizi dacă să îl
crezi pe al tău sau nu.
★ Singura persoană a cărei judecată te poate răni cu adevărat ești
chiar tu.
 PARTEA A TREIA

Cum să încetezi să-ți mai

ceri scuze - și cum să spui
NU
 CAPITOLUL 10

Spulberă iluzia perfecțiunii

Într-o lume a operațiilor estetice, a primerelor de estompat

porii, a filtrelor de retușare din telefoanele inteligente și a
corectoarelor automate, defectele și greșelile pot părea
inacceptabile. Pare destul de ridicol pus pe hârtie, dar ceea
ce facem adesea este să ne comparăm cu ideea de femeie
perfectă. Acesta este un joc în care toată lumea pierde.
Ține de frica noastră adânc înrădăcinată faptul că, dacă
dăm dovadă de fragilitate și vulnerabilitate, nu vom fi
apreciate sau acceptate.
Nu este clar exact de ce, dar cercetările arată că femeile
au o tendință mai pronunțată să fie perfecționiste decât
bărbații.1 Printre posibilele motive principale se numără mai
marea noastră neîncrederea în sine, mai puținul nostru
respect de sine și o mai apăsătoare presiune de a arăta perfect
din partea mass-media. Potrivit evidențelor Girlguiding UK,
fete cu vârste de doar șapte ani resimt presiunea perfecțiunii,
cu un procent de 38% dintre ele trăind cu impresia că nu sunt
destul de frumoase.2
Dacă ai un birou dezordonat sau mii de mailuri încă
nedeschise, ai putea te gândești ca nu există nicio șansă să
fii perfecționistă. Însă perfecționismul poate apărea în
moduri mai puțin evidente, cum ar fi teama de a fi
displăcută pentru alegerile tale, pentru ceea ce spui sau
felul în care arăți. Ai putea evita să faci orice ar risca să te
pună într-o postură caraghioasă sau orice altceva la care nu te
pricepi, sau ai putea fii foarte critică cu tine însăți și cu
ceilalți.
În schimb, s-ar putea să nu crezi că ești o perfecționistă
pentru că nu excelezi. Nicola, o asistentă de vânzări în
vârstă de douăzeci și patru de ani, mi-a spus: ,,Întotdeauna
am crezut că trebuie să fii o persoană performantă pentru a te
numi perfecționistă. Dar eu sunt opusul: mă detest pentru

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 orice ar putea fi mai puțin decat perfect, deci nici măcar
nu încerc. Nu obțin rezultatul dorit, amân. Sunt precaută,
foarte critică cu mine și sufăr de anxietate socială pentru
că am impresia că oamenii din jur sunt la fel de critici cu
mine pentru defectele mele așa cum sunt și eu”. A fi
perfecționistă este un sentiment coroziv pentru încredere
deoarece poate însemna că ne abținem să acționăm, așa că
niciodată nu ne dăm ocazia de a fi văzute încercând și
dând greș.
Perfecționismul este o formă de gândire în alb și negru.
Ori ești perfectă, ori ești o ratată; nu există cale de mijloc.
Fie primești feedback 100% bun pentru proiectul tău, fie a
fost un dezastru. Fie crezi că machiajul tău este fără cusur,
fie nu vezi decât imperceptibila inegalitate a conturului
ochilor. Perfecționismul desconsideră tot ceea ce este bun,
grozav, interesant și minunatele imperfecțiuni care se află la
mijloc. Cea mai nesuferită parte a faptului că ești o
perfecționistă este că îți antrenează creierul să fie foarte
critic și să încerce mereu să găsească defecte – și poți fi
sigură că va găsi întotdeauna unul.
Becky, în vârstă de treizeci și șapte de ani, mi-a spus: ,
Dacă părul meu nu arăta exact așa cum îmi doream sau
ținuta mea nu se potrivea cu imaginea din capul meu,
toată ziua sau seara cu pricina se ducea de râpă. Voiam ca
până și bricolajul făcut de mine în casă să arate perfect
(ceea ce este amuzant, pentru că nu mă descurc deloc la
bricolaje), sau să fiu cea mai bună la locul de muncă, să
nu fie vreodată nevoie să îmi spună cineva că am făcut
ceva greșit”.
În trecut, simțeam o presiune uriașă de a părea perfectă.
Credeam că dacă făceam și spuneam numai lucrurile
potrivite, oamenii m-ar plăcea și m-ar accepta. Nu voiam
să supăr sau să deranjez pe cineva de teama de a fi
judecată sau criticată. Era inacceptabil să nu fiu plăcută.
Dacă știam că cineva nu mă place, eram plină de venin
zile întregi. Dacă mi se părea că nu arăt bine, toată ziua
era compromisă, pentru că mă gândeam compulsiv doar la
ce mi se părea mie că sunt defectele mele. A face sau a
spune ceva ,,greșit” (indiferent ce ar însemna asta) sau a
părea prea vulnerabilă erau gânduri ce mă înspăimântau
teribil. Mă simțeam ca o moluscă fără carapace, goală si

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 2 20/03/2019 14:22

 delicată, disperată să stau bine ascunsă în spatele unei
aparențe perfecte.
Mi-am negat propria vulnerabilitate, am îngropat-o
adânc și am pretins că sunt bine. Privind în urmă, îmi dau
seama că o mare parte din nevoia mea de a părea perfectă
s-a datorat rușinii și faptului că nu îmi puteam accepta
propriile imperfecțiuni (vom discuta despre asta in
Capitolul 18 ,,Găsește curajul de a fi imperfectă”). Pentru
că, odată ce ne cunoaștem cu adevărat și ne asumăm
complet toate părțile ființei noastre, devine mai puțin
important ceea ce cred ceilalți.
Când urmărești perfecțiunea cu orice preț, nu numai că
nu o vei obține, dar, așa cum mi s-a întâmplat mie, vei și
irosi o mulțime de energie prețioasă cenzurându-te si
suprimându-te. Încercarea continuă de a fi perfectă este
obositoare. Nu poți să fii tu cu adevărat și nu poți exprima
toate lucrurile interesante si unice care te fac cine ești.
Ființele umane sunt o pacoste. Transpirăm, sângerăm,
tragem vânturi și avem secreții. Ne apar coșuri, cojițe,
cucuie și umflături. Uneori plângem, ne speriem, ne
înfuriem și ne întristăm. Este imposibil să încerci să ascunzi
toate astea; să ai defecte face parte din viață. Nu putem să ne
înghesuim pe noi înșine în niște pachețele îngrijite, frumos
mirositoare și cu piele netedă.
În orice caz, o persoană perfectă ar fi cumplit de
plictisitoare. Oamenii perfecți nu au nimic de învățat – și fără
să avem ceva de învățat, de ce am mai fi aici? Suntem aici să
fim cele mai sclipitoare, interesante și în continuă dezvoltare
creaturi imperfecte ce suntem.
Partea cea mai grea a perfecționismului este judecata de
sine cu care vine la pachet. Credem că numai atunci când
suntem perfecte suntem demne de prețuire. De fiecare
dată când nu ești suficient de perfecționistă, îți faci inimă
rea. Ești, din nou, tu cea care te judeci, iar apoi proiectezi
această judecată asupra celorlalți. Adevărul este că nimeni
nu observă sau nu se sinchisește de mica ta greșeală din e-
mail. Ciudățenia întrebării pe care ai pus-o la cina cu
prietenii nici măcar nu a fost sesizată de cineva, și a spune
,,nu” colegilor care te cheamă la un pahar după muncă
pentru că ești extenuată nu înseamnă că ești o ratată care
stricî distracția altora, ci doar că ești un om obosit.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 3 20/03/2019 14:22

 Dacă stai să te gândești, este imposibil să fii perfectă în
ochii fiecărei persoane pe care o întâlnești. Te faci luntre
și punte să corespunzi tuturor standardelor, care mai de
care mai variate, pe care ceilalți le au despre ființa ideală.
Ca să fii perfectă pentru toată lumea, ar trebui să fii câte o
altă persoană pentru fiecare dintre ei! Și ar mai fi ceva:
dacă cineva te judecă pentru că ești imperfectă, chiar vrei
ca acea persoană să facă parte din viața ta?

Exercițiu: schimbă-ți discursul despre perfecțiune

Adesea, suntem mult mai îngăduitoare cu ceilalți decât suntem cu noi

înșine. Când rămâi blocată într-un gând perfecționist, încearcă să îți
răspunzi cu ceva mai rațional și pozitiv, imaginându-ți ce ți-ar spune o
prietenă. Ar putea fi ceva de genul:

,,Toată lumea spune din când in când lucruri nepotrivite și nu e

nicio scofală”.

,,Ești mult mai mult decât aspectul tău – imperfecțiunile sunt

frumoase atunci când ți le asumi.”

,,Nimeni nu este perfect!”

,,Când dai totul este întodeauna suficient.”

,,Nu lăsa perfecțiunea să stea în calea măreției”

,,Fiecare din noi greșește uneori, este în firea omului.”

,,Dacă cineva te judecă aspru, se întâmplă de obicei pentru că

și pe sine se judecă la fel.”

,,Ceva izbutit este mai bun decât ceva perfect.”

,,Dacă unii nu te plac – este în regulă. Este imposibil să

fii plăcută de toată lumea.”

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 4 20/03/2019 14:22

 Rezumat
★ Încercarea de a fi perfecte este extenuantă și ne
împiedică să fim noi înșine.
★ Dacă constați că ai gânduri sau sentimente perfecționiste,
imaginează-ți ce i-ai spune unei prietene aflate în situația
ta.
 CAPITOLUL 11

Devino propriul tău judecător

Nimeni nu te poate face

să te simți inferior fără acordul tău
ELEANOR ROOSEVELT

Cine ești tu să te judeci? Ești cumva mai pricepută decât

prietenii, familia și partenerul care te iubesc și te adoră?
Dacă copilul tău este fanul tău numărul unu, cea mai bună
prietenă crede că ești ce trebuie iar managerul tău te
prețuiește cât se poate de mult, poate este timpul să-i crezi
și să pui veninoasa de autocritică pe seama criticului tău
interior mai degrabă decât în contul realității.

Două vorbe despre judecată

Dacă te simți judecată de altcineva, amintește-ți următorul

lucru: oamenii judecători din fire sunt adesea cei mai aspri
critici ai lor înșiși. Tatăl tău, pentru care nimic nu era
niciodată destul de bine, prietena ta răutăcioasă care arată cu
degetul la părul tău de pe picioare sau sora ta care crede că ar
trebui să încetezi să mai fii atât de pretențioasă și să te măriți
odată sunt probabil la fel de dure cu ei înșiși ca și cu tine,
dacă nu mai mult. După cum spune autorul Gabby Bernstein,
„Judecata este o formă de apărare.” Este încercarea ego-ului
lor de a se ridica, călcând pe tine. Același lucru este valabil
dacă îi judeci pe alții. Vocii tale critice - cea care îi dojenește
în permanență pe ceilalți – îi va fi imposibil să ignore
propriile tale defecte.
Adevărul este că oamenii care iubesc și care se simt în
siguranță în interiorul lor nu simt nevoia să-i judece, să-i
critice și să-i defăimeze pe alții. Și mai e ceva: pentru

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 6 20/03/2019 14:22

 persoana care pronunță judecăți, orice sporire a stimei
de sine generată de defăimarea cuiva fi de scurtă durată.
Ceea ce a spus Buddha despre furie este adevărat și în
privința gândurilor critice: dacă ții în mână cărbuni încinși
cu intenția de a a-i arunca asupra cuiva, tu ești cel care se
va arde.

Fata rea din interiorul meu

Pe vremuri, eram foarte pornită împotriva femeilor despre

care credeam că „se dădeau mari”. Credeam automat că
aveau prea multă încredere în ele:„Cine se crede și asta?!”
Încercam în mintea mea să o cobor o treaptă sau două de
pe piedestal, remarcând toate felurile în care nu era chiar
așa de grozavă.
Apoi, mi-am dat seama că motivul pentru care eram
atât de înverșunată împotriva femeilor fără remușcări era
chiar invidia mea. Mi-aș fi dorit să am fi avut și eu tot
atâta încredere în mine. Fiind crescută în credința că să te
dai mare este un lucru rău, îi judecam pe alții pentru că
îmi reprimam propria lăudăroșenie interioară! O parte din
mine credea, de asemenea, că dacă aș fi putut să o cobor
pe această femeie la nivelul meu, m-aș fi simțit mai bine
în legătură cu mine însămi.
Cu cât am devenit mai conștientă de acest tipar, cu atât
am observat mai clar că 1) să-i judeci mereu pe alții nu
funcționează ca o strategie de stimulare a stimei de sine și
2) m-am simțit puțin scârbită: adevărul este că împărtășim
toate același destin. Ca ființe umane, și mai ales ca femei,
avem mai multe asemănări decât diferențe și trebuie să
fim unite și să ne susținem reciproc.
Nimeni nu vrea să trăiască într-o lume de judecători.
Dar am crescut într-o cultură în care ponegrirea femeilor
este normă. În mass-media, corpurile femeilor sunt luate
în colimator, oamenii postează liber abuzuri despre femei
care apar în reality show-uri și ne simțim liberi să
comentăm negativ totul, de la starea civilă a artistei Taylor
Swift până la întrebarea dacă o feministă adevărată
trebuie sau nu să poarte tocuri înalte.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 7 20/03/2019 14:22

 Este atât de ușor să cădem în apucătura de a vorbi urât
despre ceilalți! O facem pentru a ne lua o piatră de pe inimă,
pentru a ne descărca, pentru a lua în derâdere sau a lega relații
cu ceilalți. Însă, după cum spunea Buddha, este aproape ca și
cum ai bea otravă și ai aștepta ca celălalt să moară. Tu ești cea
care este otrăvită. De asemenea, este important să îți amintești
că persoanele pe care le bârfești ar putea foarte bine să spună
același lucru despre tine.
Vestea bună este că avem aici, cred, un exemplu perfect
că putem fi „schimbarea pe care dorim să o vedem”.
Aceeași parte negativă și critică din tine care își bârfește
colega pe la spate este partea care te vorbește de rău și pe
tine. Cum putem învăța să ne iubim și să ne acceptăm pe
noi înșine dacă ne criticăm în mod constant suratele?
Dacă dorim să schimbăm cultura concurenței acesteia
acerbe între femei, trebuie să începem cu noi înșine.
Deci, dacă nu ai nimic frumos de spus despre cineva,
atunci nu spune nimic. Dacă ai o problemă cu cineva,
abordează-l direct, nu-l lucra pe la spate.
În urmă cu câțiva ani, am luat decizia de a nu mă lasa
implicată în bârfe și răutăți feminine. Te invit să mi te
alături. Imaginează-ți o lume în care femeile se sprijină
reciproc și se încurajează una pe cealaltă pentru a scoate
ce e mai bun din ele. Îți imaginezi cât de mult ne-ar putea
crește șansele de succes și încrederea în noi înșine?

Exercițiu: fii o zonă liberă de răutăți

Dacă vrei să te iubești și să te accepți mai mult, este fundamental să

înveți să fii mai puțin critică față de ceilalți. Ia-ți angajamentul de a te
abține să-i vorbești pe alții pe la spate, ferește-te de conversațiile
răutăcioase și dă de știre celorlalți că nu vrei să-i vorbești de rău pe
cei care nu sunt de față.
 Rezumat
★ Dacă cineva este exagerat de critic cu tine, cel mai probabil
că este foarte critic și cu el însuși.
★ Uneori îi judecăm pe alții în încercarea de a ne spori
respectul de sine - dar strategia asta nu funcționează.
 CAPITOLUL 12

Puterea de a trasa granițe

Conceptul de „granițe” a trecut abia recent de la discursul

terapeutic la conversația de zi cu zi. Așa se face că multe
dintre noi încă nu știm ce sunt ele sau de ce sunt atât de
importante. Granițele tale reprezintă pur și simplu ceea ce
accepți și ceea ce nu admiți. Câteva exemple ar putea fi:
spune-i surorii tale că nu accepți să te caute doar atunci
când are nevoie de o favoare; sau spunându-i colegei tale
că, atunci când îți pune fără încetare întrebări, îți este greu
să te concentrezi la munca pe care o faci.
Trasarea granițelor înseamnă să fii sinceră și deschisă
cu ceilalți, spunându-le ce anume accepți și ce nu.
Psihoterapeuta și oratoarea Andrea Mathews are o
definiție excelentă: „Granițele au legătură cu proprietatea.
Proprietatea mea. Proprietatea mea asupra propriei
persoane, a propriilor mele alegeri, a propriei mele puteri
de a vorbi, puteri de a face, puteri de a fi. "1
Foarte puține dintre noi au învățat despre limite de la o
vârstă fragedă. Bebelușe fiind am fost înșfăcate și date din
mână în mână de numeroși străini, silite să-l îmbrățișăm și
să-l pupăm pe unchiul Stu, cel cu respirație urât mirositoare
(în timp ce nu voiam să facem asta), iar adulții ne-au spus
ce să facem, fără să ne dea prea multe explicații.
Dacă nu ți-ai făcut niciodată cunoscute nevoile, poate fi
greu să știi care sunt ele de fapt, cu atât mai puțin să le pui
pe primul loc și să înveți să le spui și celorlalți care sunt
ele. Însă viața modernă este extrem de solicitantă; crearea
propriilor frontiere sănătoase este, de fapt, un act esențial
de îngrijire de sine și supraviețuire emoțională.
Dacă nu ai granițe, ceilalți vor trece peste tine. Poate îți
sună familiar ceea ce descrie Gemma, în vârstă de treizeci
de ani?
Dacă da, probabil că și tu trebuie să lucrezi la granițele
tale. „Întotdeauna am vrut să fac ceea ce era mai bine
pentru ceilalți și ceea ce le era pe plac. Sunt gata să lucrez
în pauza de prânz doar pentru a-i ajuta pe colegi. Sunt
dispusă să-mi schimb planurile ca să-mi petrec timpul cu
prietenii. De asemenea, mă simt foarte vinovată dacă spun
,,nu” cuiva și simt că trebuie să mă revanșez față de
ceilalți.”
La prima vedere, s-ar părea că stabilirea granițelor îți
poate amenința relațiile. Dar, de fapt, granițele sunt
esențiale pentru relații sănătoase, atât personale cât și
profesionale, și vor avea un efect pozitiv asupra acestora
pe termen lung. Pentru unele relații, stabilirea granițelor
îți va permite să vezi cine nu este animat de cele mai bune
intenții față de tine sau cine a beneficiat de lipsa ta de
granițe. Odată ce ai lămurit ce este și ce nu este acceptabil
pentru tine, vei putea să-ți gestionezi energia, să te simți
în siguranță și să fii cea mai bună versiune a ta. Stabilirea
granițelor îți îmbunătățește, totodată, încrederea, deoarece
te ajută să te simți puternic și să deții controlul.
Clienta mea Anna, în vârstă de patruzeci și trei de ani,
este o mamă ocupată care lucrează pentru o companie cu
birouri în SUA. Deseori era nevoită să răspundă la e-
mailuri noaptea târziu, deoarece biroul din State era în
urmă cu cinci ore. Șeful ei se obișnuise ca ea să facă asta.
Dar aceste ore suplimentare o împiedicau pe Anna să
petreacă seara cu copiii ei. De-a lungul ședințelor noastre
de terapie, Anna și-a dat seama că ea făcuse ca șeful să se
aștepte fie mereu disponibilă pe e-mail. Se temea să aibă
conversația prin care să stabilească granițele cu șeful ei,
dar când i-a spus că nu va mai fi disponibilă după ora
19:00, acesta i-a respectat alegerea. Anna și-a dorit să fi
găsit puterea de a avea conversația asta mai devreme.
Nu înseamnă că trasarea granițelor e o treabă ușoară. S-
ar putea să te temi să aduci vorba despre subiecte dificile
în cazul în care celălalt se supără sau se enervează. Sau ai
putea să crezi că, dacă nu continui să faci ceea ce doresc
ceilalți, nu te vor mai iubi. Henry Cloud și John
Townsend, autorii cărții Boundaries: When To Say Yes,
How to Say No, To Take Control of Your Life, descriu
perfect această dilemă:

Când începem să trasăm granițe față de oamenii pe care îi

iubim, se întâmplă un lucru cu adevărat dificil: se simt
răniți. S-ar putea să simtă o gaură în care tu obișnuiai să
astupi singurătatea, dezorganizarea sau iresponsabilitatea
lor financiară. Orice ar fi, vor simți o pierdere. Dacă îi
iubești, îți va fi greu să privești asta. Dar, când ai de-a
face cu cineva aflat în suferință, amintește-ți că granițele
tale sunt deopotrivă necesare pentru tine și utile pentru el.
Dacă i-ai permis să fie iresponsabil, trasarea granițelor
poate să-i dea un brânci spre responsabilitate.

Dacă ești îngrijitoarea emoțiilor celuilalt sau dacă îl

salvezi, nu va învăța niciodată să se descurce singur.
Poate va trebui să-i spui surorii tale că nu poți să-ți lași
baltă viața ca să ai grijă de copiii ei în seara asta și că data
viitoare să te anunțe din timp. Sau să-i spui nu prietenei
tău care împrumută haine de la tine, dar nu le mai aduce
înapoi. Sau să-i spui colegei de apartament că nu poți
asculta din nou întreaga poveste a despărțirii ei, când se
împacă pentru a cincea oară cu același iubit. Să-l faci pe
celălalt mai responsabil înseamnă, în cele din urmă, o
emancipare, deopotrivă pentru el, cât și pentru tine.
Tu ești cea care stabilește precedentul și creează așteptarea.
Deci, trebuie să fii persoana responsabilă care să-și traseze
propriile frontiere. Va fi înfricoșător. Dar nimeni altcineva nu
va face asta pentru tine. Numai tu ai puterea asta.

Sentimentele celorlalți sunt ale lor

Pentru a ne simți mai curajoase când vine vorba să trasăm

granițe, este bine să ne reamintim că nu suntem
responsabile pentru sentimentele celorlalți. Îți amintești
ultima dată când ai dat o petrecere de aniversare pe cinste
și ți-ai invitat toate grupurile de prieteni? Și noaptea ta a
fost un dezastru pentru că te-ai tot întrebat dacă fiecare se
simte bine? Este din pricina faptului că îți asumi prea multă
responsabilitate pentru sentimentele altor persoane.
Alertă spoiler: nu ești managerul satisfacției clienților
din întreaga lume. O prietenă mi-a spus recent că s-a
simțit responsabilă pentru sentimentele tuturor celor cu
care a intrat în contact. „Aoleo, asta da responsabilitate”,
i-am spus. Dacă resimți această presiune în mod constant,
este al naibii de epuizant.
Vreau să-ți reamintesc, nu poți controla felul în care se
simt ceilalți. Pretenția că poți face asta devine ridicolă
când o vezi scrisă negru pe alb - „Pot controla felul în
care se simt ceilalți” - și cu atât mai mult când o spui cu
voce tare (încearcă!). Fiecare trăiește în propriul univers,
pe care îl vede prin propriii ochelari speciali, colorați cu
popriile lor credințe, experiențe, bagaj emoțional,
educație. Asta este ceea ce determină cum se simte
cineva, nu tu. Treaba ta este, pur și simplu, să te cunoști
pe tine însăți, fiind conștientă de feedback-ul celorlalți
și... atât. Data viitoare când te vei mai da peste cap pentru
ca toți ceilalți să fie fericiți, adu-ți aminte de acest lucru.

Exercițiu: lecții de la versiunea ta viitoare

Imaginează-ți două scaune în fața ta. Pe scaunul din stânga,

închipuiește-ți că ești tu peste un an, fără să fi schimbat nimic în
felul în care te porți, în relații, în granițele tale. Ce remarci la ea? Ce
spune? Cum se simte? Ce face cu viața ei?
Acum imaginează-te pe scaunul din dreapta. Ești tot tu, dar cea care
a făcut progrese semnificative pentru a fi mai hotărâtă, mai curajoasă
și mai încrezătoare. Și-a trasat granițele. Ce observi la această
versiune viitoare a ta? Ce spune? Cum se simte? Ce face cu viața ei?
Ce sfaturi are pentru tine despre cum să ajungi unde este ea acum?

Ascultă-te și află care îți sunt nevoile

La un atelier la care am participat recent, am făcut un

exercițiu menit să ne ghideze în ceea ce considerăm că
este confortabil privind spațiul personal și granițele
noastre fizice. Am făcut pereche cu câte o persoană
necunoscută și am fost rugate să folosim mișcările mâinii
pentru a semnala celeilalte persoane să se apropie sau să
se îndepărteze. Ni s-a cerut să observăm cum ne-am simțit cu
 cealaltă persoană la distanțe diferite. Când partenera mea s-a apropiat
foarte mult, la mai puțin de un metrru de mine, am început să simt un
disconfort evident în piept. Când i-am indicat să se îndepărteze,
sentimentul a dispărut.
Reglarea felului în care te simți nu este utilă doar
pentru granițele fizice, ci pentru toate felurile de granițe.
Întreabă-te: cum mă face asta să mă simt? Dacă cineva te
face să te simți stingheră, este un indiciu că a depășit o
linie.
În timpul exercițiului, am remarcat și cât de vinovată
m-am simțit când i-am cerut celeilalte persoane să se
îndepărteze de mine. Chiar și în acest mediu incredibil de
sigur, mi-am dat seama că mă întrebam dacă se simte
respinsă de mine. Mi-a oferit o remarcabilă intuiție: faptul
că nu suntem întotdeauna conștiente de cât de des punem
sentimentele și opiniile altora înaintea noastră. Iar asta se
face pe pilot automat. Poate că ai întârziat să-ți predai
raportul pentru că nu ai vrut să-ți lași baltă echipa sau ai
făcut sex mai devreme decât ai fi vrut ca să faci pe cineva
fericit sau ai rămas prietenă cu cineva pe care nu-l placi
doar pentru a nu-i răni sentimentele. Ca femei, avem
tendința de a ne pune întotdeauna sentimentele și nevoile
pe locul al doilea.
Trasarea granițelor creează un cerc cast de respect de
sine. Dacă-i lași pe ceilalți să treacă peste tine, s-ar putea
să fie pentru că nu crezi că meriți să te protejezi. Este
posibil ca ceilalți să înceapă să profite, deoarece tu trimiți
mesajul că nu te respecți îndeajuns și că ești de acord cu
orice. Cea mai rapidă modalitate de a schimba o credință
este de a acționa. Trasarea granițelor este un mesaj
puternic pentru tine și pentru ceilalți despre valoarea și
prețul tău. Apără hotărât ce este bine pentru tine și asta îți
va da încredere. Faptul că ai trecut la acțiune va schimba
modul în care ceilalți se raportează la tine, ceea ce, la
rândul său, va face trasarea granițelor mai ușoară .

Exercițiu: care sunt granițele mele?

Granițele tale decurg din nevoile tale. Treci prin fiecare dintre categoriile
 următoare, stabilindu-ți nevoile și trasând o graniță pentru fiecare.

Granițele telefonului. Când ești disponibilă să răspunzi la

apeluri, la mesaje și să interacționezi pe rețelele de
socializare.

Granițele somnului. Ora la care mergi la culcare și

la care te trezești.

Granițele e-mailului. Când anume ești disponibilă și ai chef să

răspunzi la e-mailuri.

Granițele fizice. Spațiul tău personal, când și unde îți face

plăcere să fii atinsă.

Granițele sexuale. Ce accepți si ce nu accepți din punct de

vedere sexual.

Granițele emoționale. Separăți-ți sentimentele de sentimentele

celuilalt. Nu îți asuma povara sau responsabilitatea pentru
sentimentele altora.

Granițele financiare. Când ești dipusă să împrumuți bani sau

să plătești și când nu.

Timpul petrecut cu ceilalți. Cât timp petreci cu familia,

prietenii și copiii, de cât timp ai nevoie pentru tine. Cât timp
ești dispusă să petreci făcând favoruri și ajutându-i pe ceilalți.

Sfaturi pentru comunicarea propriilor granițe

• Stabilește contactul vizual și controlează-ți

limbajul corpului. Stai jos sau în picioare
încrezătoare, cu umerii în spate, cu o postură
deschisă și cu capul sus.
• Vorbește din perspectiva ta, fără să dai vina pe
celălalt. Folosește propoziții care încep cu
,,Eu”– Eu am nevoie, eu vreau, eu cred, eu simt.
• Spune limpede ce dorești și ce ai nevoie. Fii
directă și nu te aștepta din partea celuilalt să
îți citească gândurile.
Iată câteva exemple despre ceea ce ai putea spune.
Copilului tău, pe care îl dorești mai responsabil: „De
acum înainte, aș vrea să îți faci singur ghiozdanul/să ștergi
 masa / să îți faci curat în cameră. Voi fi aici ca să te ajut –
trebuie doar să-mi spui - dar nu o voi face în locul tău.”
Prietenei care abia ține legătura cu tine și vrea să te vadă în
ultima clipă: „Mi-ar plăcea să ne vedem în seara asta, dar pe
viitor aș dori să știu cu câteva săptămâni înainte, pentru că îmi
este greu să îmi schimb programul în ultima clipă.”
Pentru stagiarul tău care a ajuns să se bazeze prea mult
pe tine să controlezi ceea ce face: „Încă îmi face plăcere
să mă uit peste ce ai lucrat când ești gata. Dar știu că ești
capabil, de aceea, de acum încolo, aș dori să-ți duci singur
munca la stadiul în care consideri că e gata, înainte de a-
mi arăta ce-ai făcut. ”

Rezumat
★ Trasarea granițelor înseamnă să le comunicăm celorlalți ce accepți
și ce nu permiți.
★ Granițele pot îmbunătăți relațiile, deoarece îți consolidează respectul de
sine și valoarea.
★ Creezi un precedent pentru modul în care alții se poartă cu
tine; când trasezi granițe, ceilalți încep să se poarte mai
bine cu tine.

CAPITOLUL 13

Cum să-ți faci pe plac

Este mai probabil ca fetele să fie maniace când vine vorba
de reguli, de a se supune autorității și de a veghea la
menținerea păcii. Am fost antrenate să ținem seama de
sentimentele celorlalți. Și dacă, la o vârstă fragedă, ai primit
o păpușă care chiar face pipi și trebuie să i se schimbe
scutecul, înseamnă că ai asimilat lecția că trebuie să ai grijă
de ceilalți. Recunoști că în interiorul tău există o fată bună
care joacă după reguli, se poartă frumos și se gândește la
ceilalți?
În copilărie și în adolescență am simțit enorm presiunea
de a fi o fată bună. În opinia mea, eram responsabilă de
sentimentele părinților mei. Am încercat să-i fac fericiți,
ținându-mi camera întotdeauna impecabilă, golind mașina
de spălat vase, împăturindu-mi hainele și așezându-le
frumos în dulap, fiind bine crescută și mergând devreme
la culcare. Asta nu înseamnă că m-am purtat întotdeauna
bine. După cum știți, puteam să fac o criză de isterie într-
un supermarket pentru că eram mezina familiei. Dar îmi
amintesc că am fost deseori inhibată de nevoia mea de a
mă conforma regulilor. Când prietenele mele adolescente
au început să bea în parc, de exemplu, am fost atât de
îngrozită că voi fi prinsă sau pârâtă, încât am rămas la
Coca mea dietetică în timp ce amicele mele se pileau cu
cidru ieftin.
Când aveam doisprezece ani, tata, întrebându-se de ce
nu eram acasă la ora stingerii, a apărut în pragul ușii la
petrecerea celei mai bune prietene, care făcea treisprezece
ani. Filmul The Full Monty tocmai apăruse pe VHS, iar
băieții de la petrecere, inspirați de poznele Chippendale
ale personajelor principale, făceau un număr de striptease,
spre amuzamentul nebun al fetelor. Totul era cât se poate
de nevinovat, dar tata, dând ochii cu patru băieți de
doisprezece ani dezbrăcați până la brâu, temându-se că
sunt implicată într-o orgie preadolescentină, a pus capăt
petrecerii și m-a târât acasă. Mi-a crăpat obrazul de rușine
iar frica mea de a fi prinsă călcând pe-alături a fost
betonată. Până când am împlinit douăzeci de ani, simțurile
mele de fată cuminte au rămas în alertă de gradul zero,
 urmărind orice regulă pe care aș fi putut-o încălca din
greșeală sau orice urmă de jignire pe care acțiunile mele
ar fi putut-o provoca.
Comportamentele fetelor cuminți sunt întărite în copilărie
de părinți și profesori. Pentru că fetele cuminți nu creează
probleme. Ne purtăm frumos în clasă, ne facem temele și
golim mașina de spălat vase fără să ni se mai ceară asta.
Suntem condiționate de laude și încurajări să ne comportăm
așa. Dar, atunci când tiparele formate în copilărie continuă și
la vârsta adultă, deprogramarea poate fi dificilă.
Rachel Simmons, autoarea cărții The Curse of the
Good Girl, vorbește despre presiunea de a fi drăguță tot
timpul, de a fi prietenă cu toată lumea, de a te face plăcută
cu orice preț, de a face pe plac, pasivă și perfectă. Despre
cum, de la o vârstă fragedă, simțim presiunea de a fi
costelive, fete perfecte care nu calcă niciodată greșit, care
nu supără pe nimeni și care nu fac greșeli. Spus în felul
acesta, nu sună epuizant?
Chiar și acum, când sunt adultă, diferența între viziunea
mea despre lume și cea a iubitului meu este palpabilă.
Atitudinea lui față de reguli este de genul: „Fă ce vrei
până când cineva îți spune să te oprești (atâta timp cât nu
rănești pe nimeni)”. În schimb, eu sunt cea care ia regulile
prea în serios. Două exemple recente: „Chiar este în
regulă să stăm în acea parte a restaurantului, dacă vrem,
doar să bem ceva?” și, „Oare e bine să intrăm cu floricele
la cinematograf, dacă nu e voie. . . și am putea fi prinși! ”
Dacă ceva nu merge bine, mă învinovățesc pe mine, în
timp ce el dă vina pe ceilalți sau o pune pe seama
ghinionului. Eu iau lucrurile personal, în timp ce refrenul
lui preferat este: „Problema e la ceilalți”. El este capabil
să treacă mai departe, în timp ce eu mă frământ ore în șir.
Își cere cumva scuze pentru că dimineața îi stă freza
aiurea sau pentru hainele de sală lălâi și pline de pete de
mâncare? Nici vorbă. Recunosc că o parte din toate astea
țin de personalitate, dar parcă prea urmăm un același tipar
bazat pe diferența de gen.
Te-ai putea întreba: și care este problema aici? E drăguț să
fii drăguță, nu? Dar apar probleme atunci când nu putem să
ne apărăm drepturile, să spunem ce gândim sau să cerem ce
avem nevoie. Și atunci când nu ne putem impune să ocolim
sau să încălcăm reguli arbitrare, nescrise de care au nevoie
disperată, cum ar fi să le facem tuturor pe plac și să nu cerem
nimic pentru noi. Dacă suntem atât de obișnuite să punem pe
primul loc nevoile celorlalți, cum putem învăța să ne
împlinim propriile nevoi? Sau dacă ne este atât de frică de
faptul că ceilalți vor crede că ne dăm arere de șefe, cum
putem cere o mărire de salariu sau să ne facem auzite la o
ședință? Fetele cuminți, din păcate, termină ultimele.
Nu cred că răspunsul este să ne comportăm ca bărbații
sau să fim cățele pentru a obține ceea ce vrem. Răspunsul
este să nu-ți fie frică să fii antipatizată în timp ce
urmărești ce-i mai bine pentru tine. Este vorba despre a-ți
revendica prerogativa de a profita de oportunități, de a
cere ce ai nevoie și a te pune pe tine pe primul, în loc de
ultimul loc. Este vorba despre a fi ceea ce ești, fără teamă.

Ești genul care face pe plac?

Nu vă pot oferi o formulă sigură pentru succes, dar vă pot oferi
o formulă pentru eșec: încercați să mulțumiți pe toată lumea,
tot timpul.
HERBERT BAYARD

Chiar și Beyoncé a mărturisit că suferă de boala asta.

Artista a declarat pentru revista Elle: „Sunt genul care le
face celorlalți pe plac, țin multe în mine. Mă asigur mereu
că toată lumea se simte bine.” Într-o lume în care Regina
B se luptă cu așa ceva, trebuie că ceva este în neregulă.
Dar ce se întâmplă când noi, așa cum face Bey, ținem în
noi?
Sarah, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, mi-a spus:
„Mă gândesc întotdeauna la ce așteaptă sau le-ar plăcea
celorlalți. Sunt dispusă să sacrific lucrurile pe care vreau să le
fac pentru binele altuia. Nu găsesc autoritatea de a spune
„mi-ar plăcea să fac cutare sau cutare lucru” dacă asta va
supăra pe cineva. Sunt o persoană grijulie, dar acum
comportamentul meu a trecut mult dincolo de asta. Simt că-
mi petrec o grămadă din timpul personal și profesional,
făcând ca problemele altora să dispară în timp ce le ignor pe
ale mele, până când acestea explodează!”
Este posibil ca obișnuința ta de a le face celorlalți pe
plac să vină din copilărie sau din experiența de viață
timpurie. Dacă ai fost premiată pentru că ai fost „Micul
ajutor al mamei”, ai fost programată să crezi că să fii de
ajutor este un lucru bun și pentru care merită să-ți dai
osteneala. Dacă, după ce ai crescut, fiind o bună
ascultătoare și o prietenă dezinteresată a celorlalți, ți-ai
câștigat popularitatea sau respectul, acele comportamente
au fost întărite. Când suntem mici, luăm reacțiile și
sentimentele oamenilor din jurul nostru drept rezultatul a
ceea ce am făcut. Și astfel învățăm să ne hrănim respectul
de sine din a fi grijuliile care îi pun pe alții pe primul loc
sau îi ajută mereu pe ceilalți. S-ar putea chiar să fi crescut
într-un mediu în care să-i mulțumești pe alții a fost
singura modalitate de a ne simți în siguranță, iar acum a
devenit un obicei adânc înrădăcinat.
Nu mă înțelege greșit, nu spun că este rău să îi ajutăm pe
ceilalți. Departe de mine gândul acesta. Dar există o parte
întunecată a maniei de a le face oamenilor pe plac. Se
întâmplă atunci când, făcând pe prietenul bun la nevoie, te
transformi într-un martir. Sau dacă ajungi la capătul puterilor
pentru că te-ai extenuat, neîmplinindu-ți propriile nevoi. Sau,
în adâncul tău, clocotești în secret de furie pentru că ai fost
folosită. Toate acestea sunt semn că dorința ta de a-i ajuta pe
ceilalți a mers prea departe.
Adevărul este că, dacă ne bazăm stima de sine pe
aprobarea celorlalți, ne vom afla întotdeauna pe terenuri
mișcătoare. Și dacă ne așteptăm ca ceilalți să ne ofere
respectul de sine, înseamnă că ne-am cedat puterea.
Profesoarea și scriitoarea Byron Katie o rezumă
sclipitor în cartea sa audio Your Inner Awakening: „Este
cea mai mare eroare să spui că „te pot manipula să mă
iubești”. Ne trăim viața ca pe o fațadă și nu ne putem
simți aprobate până când nu ne aprobăm noi înșine.”
Oricât de mult ne-ar plăcea să credem că a face lucruri
pe placul altora are un efect pozitiv asupra lor, aș
argumenta că face exact contrariul. Dacă făcutul pe plac
vine dintr-o zonă de disperare și resentimente sau chiar
din manipulare (de regulă, inconștientă), în realitate nu le
faceți celorlalți nicio favoare. Deoarece, să te suprimi și
să-ți pui o mască de fată agreabilă, în timp ce pe dinăuntru
ești doar o colcăială de suferință, furie și epuizare, nu are
nimic autentic.
Nu știu ce părere ai tu, dar, pentru mine, lecția asta a
fost o pastilă foarte amară. Ce vrei să spui, să le faci
celorlalți pe plac înseamnă că ești, de fapt, o egoistă ?!
Dacă să fii „prea drăguță” a devenit o parte a identității
tale, așa cum mi s-a întâmplat mie, să te transformi în ce
ești cu adevărat este descurajant. Poți începe prin a-ți
asuma mai multă responsabilitate în relația cu tine însăți -
asta înseamnă să fii amabilă cu tine - precum și să-ți dai
seama că nu ești răspunzătoare de gândurile și
sentimentele altora.
Înaintarea în vârstă și schimbarea sunt incomode. Pe
măsură ce începi să te pui pe tine pe primul loc, vei
contesta, fără îndoială, percepțiile celorlalți despre tine.
Vei începe să creezi un nou mod de a fi, iar celorlalți ar
putea să nu le placă la început. Dar amintește-ți: vei
deschide calea nu numai pentru mai multă integritate
pentru tine ci și pentru relații mai autentice și mai
pozitive cu ceilalți.

Exercițiu: ce gândesc sau ce simt cu adevărat?

Umătoarele întrebări îți vor dezvălui ceea ce crezi și simți cu adevărat.

Fă-ți un obicei din a te întreba:

Ce anume vreau?

Dacă părerea nimănui altcuiva nu contează, ce voi alege?

Ce decizie se potrivește cel mai mult scopului meu, valorilor,

credințelor sau pasiunilor mele?

Ce îmi spune intuiția este oare răspunsul corect?

Ce aș face dacă m-aș pune pe primul loc?

Rezumat
★ Dacă ai fost lăudată că ai fost o fată bună când erai mică este
posibil ca acum să fii genul care le face celorlalți pe plac.
★ Când îi punem pe toți ceilalți înaintea noastră, riscăm să
ne prăbușim de epuizare sau să fim chinuite de
resentimente.
★ Fă-ți obiceiul de a te întreba: „Ce gândesc, simt sau vreau cu
adevărat?”
 CAPITOLUL 14

Descoperă puterea de a spune

„nu”

Când spui da unui lucru pe care nu vrei să-l faci, iată

rezultatul: urăști ceea ce faci, îi porți pică persoanei
care ți-a cerut asta și îț faci rău ție.
JAMES ALTUCHER, THE POWER OF NO

Unul dintre cele mai scurte cuvinte din orice limbă este și
cel mai greu de spus. Este ușor să spunem ,,da” (chiar
dacă am putea regreta mai târziu). Să spui ,,nu” poate fi
greu chiar și pentru cei mai viguroși dintre noi.
Motivul esențial pentru care ne vine atât de greu să
spunem nu este că ne facem griji despre ce vor crede
ceilalți. Dr. Vanessa Bohns, psiholog și profesor asociat de
Comportament organizațional la Universitatea Cornell,
afirmă: „Să spui ,,nu” sună amenințător pentru relațiile
noastre.” Ne vor judeca pentru asa? Ne vor respinge apoi?
Le vom răni sentimentele și îi vom face să se simtă
respinși? Se vor supăra pe noi? Vom deteriora relația cu ei
sau îi vom pierde de prieteni?
Ceea ce trebuie să reținem este că să spui ,,nu” este
bine pentru sănătatea ta mintală, fizică, emoțională și
financiară. Este un act puternic de respect și de iubire de
sine.
Dacă regreți deseori că ai spus ,,da” - să gătești cina
când ești epuizată sau să-i faci unui coleg de muncă o
favoare și să-l ajuți, deși ești supraaglomerată - ești
probabil o persoană conștiincioasă care își ține cuvântul
atunci când se angajează să facă ceva, chiar cu riscul de a-
ți tulbura liniștea interioară sau bunăstarea. S-ar putea să
te fi obișnuit să pui nevoile altora înaintea alor tale. Sau
poate că ești nesigură și spusul ,,da” la orice este modul
 tău de a-i face pe alții fericiți, astfel încât să nu te
„părăsească”.
Au fost nenumărate ocazii în trecut când am spus ,,da”
unei invitații, deoarece mi s-a părut prea nepotrivit să
refuz, dar am regretat fiecare clipă, pentru că voiam să fiu
în altă parte. Sau, mai rău, dăți în care am anulat în ultima
clipă pentru că nu aveam timp, m-am simțit pusă sub
presiune sau, pur și simplu, nu am îndrăznit să refuz.
Ne martirizăm pe noi înșine pentru sentimentele celorlalți.
Chiar crezi că șeful tău nu știe că urăști în secret să lucrezi până
seara târziu atunci când ești stoarsă de vlagă? Resentimentele se
preling din tine ca o zeamă murdară, iar ceilalți îți pot simți
martiriul, chiar dacă doar inconștient. Deși îl ții bine ascuns, este
doar o chestiune de timp până când te va devora, când vei suferi
o cădere nervoasă sau vei exploda de furie.

Exercițiu: meditare asupra timpului pierdut

Profesoaral și speakerul Araminta Barbour m-a învățat această

meditație. Este concepută să te inspire să-ți găsești și să rămâi fidelă
puterii de a spune „nu”.

Închide ochii, inspiră adânc de câteva ori și relaxează-te. Lasă-ți

mintea să hălăduiască, să reflecteze la tot timpul, energia și banii pe
care i-ai irosit spunând da unor lucruri pe care nu ai vrut să le faci cu
adevărat. Toate filmele pe care nu ai vrut să le vezi, cafelele pe care
le-ai băut cu persoane cu care nu voiai să faci asta, ședințele la care
ai participat fără să trebuiască să fii acolo, nunțile la care nu ți-ai
permis să iei parte.

Reflectează la toate minutele și orele, la energia și la purcoiul de

bani care nu ți se vor mai întoarce niciodată. Permite-ți să te simți
puțin enervată.

Canalizează-ți energia furiei în a decide să trasezi granițe mai

ferme și să găsești mai ușor puterea de a spune „nu”.

Spune nu impulsului de a spune da

Poate ești atât de norocoasă încât oportunitățile și

 cererile se îngrămădesc în calea ta așa că îți este greu să
decizi la care să spui da și pe care să le refuzi? S-ar putea
să fi invitată să începi o afacere împreună cu o prietenă, să
înfrunți o provocare la o probă de ciclism, să mergi la un
festival de muzică sau să ieși la un pahar după serviciu.
Chiar dacă fiecare pare tentantă și nu îți trece prin cap
niciun motiv bun să spui nu, pot fi totuși o irosire serioasă
a timpului, banilor și energiei tale. (Oricine a cheltuit sute
de lire sterline la un festival și trei zile de recuperare după
aceea, va fi de acord cu ce spun!)
Derek Sivers, antreprenor și fondator al CD Baby, ne
împărtășește un mod simplu de a-ți face decizia mai
ușoară. Dacă ceva nu este un „Daaaaaa” spus cu toată
convingerea, este un „nu”. Derek spune: „Când spui nu la
majoritatea lucrurilor, îți lași loc în viață pentru a te
arunca cu adevărat asupra acelui lucru rar care te face să
spui cu toată gura: „ LA NAIBA, DAAAAA! ”
Poți aplica acest test pentru aproape toate domeniile vieții
tale, de la muncă la prietenie și la decizia de a culca sau nu cu
persoana cu care tocmai ai ieșit la prima întâlnire. Dacă nu
este un „da, iubitule” spus din inimă, este de fapt un „nu”.
La început, s-ar putea să-ți fie greu să spui nu, deoarece
ceilalți s-au obișnuit să facă apel la tine, la tipa care zice
da. De-a lungul mai multor ani, ai tot stabilit precedente
de a fi cea care este întotdeauna disponibilă, încântată să
ajute, să muncească mai mult, să coacă plăcinta și să vină
la petreceri. Este incredibil că acum te-ai dezbărat de
această veche meteahnă care te-a tras înapoi. Până și
faptul că poți conștientiza că faci asta este un act de curaj.
Te descurci nemaipomenit, așa că să mergem mai departe!

Spun nu tocmai ca să pot spune da

Poți să faci orice, dar nu poți face totul.
DAVID ALLEN, GETTING THINGS DONE

Pentru mine, scrierea acestei cărți a fost o lecție excelentă

sub imperiul puterii lui ,,nu”. A trebuit să renunț la
interviuri, la discursuri pe scenă, la evenimente și invitații la
cafea sau la masă, nu pentru că nu ar fi fost minunat să fi
participat la ele, ci pentru că trebuia să-mi acord timp pentru
prioritatea mea din acel moment, această carte.
A spune nu poate părea ceva negativ, dar iată cum stă
treaba: este de fapt unul dintre cele mai pozitive lucruri pe
care poți să le faci. Avem atât de mult timp și energie în
fiecare zi! Ai de gând să le investești în ceea ce contează
cu adevărat pentru tine? Sau le vei irosi pentru că îți faci
griji despre ce ar putea crede ceilalți despre tine? Când
spui nu altcuiva, îți spui da ție și lucrurilor cu adevărat
importante pentru tine. Așadar, de fiecare dată când ai de
ales, întreabă-te: „Dacă spun nu, la ce spun da?”
• Spun da unei băi și unui culcat devreme vineri,
ca mă pot simți nemaipomenit sâmbătă.
• Spun da ocaziei de a avea weekendul pentru mine.
• Spun da petrecerii timpului alături de familia mea.
• Spun da unei zile de luni fără mahmureală.
• Spun da finalizării acestui proiect care mă pasionează.
• Spun da sănătății mele mintale și stării mele de bine.
Scriitorul și antreprenorul Stephen Covey împărtășește
cu noi o poveste despre cum ne putem asigura că cele mai
înalte priorități (lucrurile la care am răspuns Daaaaa) sunt
împlinite. Povestea spune să luăm un borcan cu gura largă
și să îl umplem cu pietre de mărimea pumnului. Apoi ne
întreabă dacă s-a umplut borcanul. Cei mai mulți spun că
da. Apoi, toarnă niște pietriș și pune câteva pietre mai
mici în golurile dintre pietrele mari. Ne întreabă iar dacă
borcanul e plin. Apoi toarnă niște nisip. Și, în final, varsă
puțină apă. Ceea ce ilustrează povestea lui este că, dacă
nu ne punem rocile mari - prioritățile, daaaaa-urile noastre
- în primul rând, nu este nicio cale să mai încapă după ce
am băgat întâi pietrele mici, nisipul și apa - toate lucrurile
pe care toți ceilalți vor ca noi să le facem.

Exercițiu: planifică-ți daaaaa-urile

Ce lucruri te fac să spui daaaaaa? Care sunt cele mai importante pentru
bunăstarea și pentru fericirea ta? Cum ți-ai dori cel mai mult să-ți petreci
timpul?
Planifică-ți prioritățile numărul unu în jurnal....apoi privește cum se
potrivesc toate celelalte în jurul lor.
 Cum să faci față celui mai prost scenariu

Dacă spui nu, care este cel mai rău care s-ar putea
întâmpla? S-ar putea să te gândești la unele din scenariile
de mai jos:
• Voi fi părăsită, pentru că partenerul meu
nu mă va mai vedea la fel de docilă și ușor
de controlat.
• Prietena mea care spera să se bazeze pe mine
va fi ofensată și mă va respinge.
• Șeful meu mă va concedia pentru că nu mai
sunt un „jucător de echipă”.
• Fetița mea vrea cu orice preț să meargă la
petrecere, așa că, dacă spun nu, voi fi chinută
de remușcări pentru că am făcut-o să treacă
prin durerea dezamăgirii.
• Persoana căreia îi spun nu se va supăra,
ceea ce înseamnă ca refuzul mă va face să
mă simt nesigură.

Întreabă-te: chiar este acesta cel mai rău

scenariu?

L-ai testat cumva? Ce se întâmplă, de fapt, atunci când

începi să îi faci pe ceilalți să priceapă ce accepți și ce nu? În
cea mai mare parte a cazurilor, vei descoperi că te-ai gândit
la ce e mai rău când realitatea este că poți face față,
indiferent care vor fi consecințele. Adesea, persoanele care
contează nu se vor supăra și, de fapt, ceilalți vor ajunge să
te respecte pe tine și pe granițele tale.

Ce voi pierde dacă spun nu?

Spunând da la toate, ce vei pierde cu adevărat? Faptul că

te vei simți odihnită și plină de energie? Că ai mai mult
timp pentru tine? Că te vei simți liberă și susținută de
propriile tale decizii? Devino stăpâna propriilor tale
alegeri și amintește-ți de toți cei cărora le-ai spus da.
 Care este costul de a spune da la asta?

Când dezvolți o afacere sau înaintezi în carieră, s-ar putea

să te trezești înotând în oportunități de a-ți dovedi
calitățile, copleșită de ocazii de a întâlni oameni noi și
interesanți. S-ar putea să nu mai întâlnești niciodată cu o
ocazia ca asta, nu-i așa? Trebuie să bați fierul cât e cald,
să te pui pe treabă și să-ți iei adio de la nopțile petrecute
pe canapea sau rămânând acasă ca să te speli pe cap, cel
puțin pentru anul viitor!
Este ușor să intrăm într-un deficit al stării de spirit și să
simțim ca și cum ar trebui să aspirăm oportunitățile pe
măsură ce apar. Dar care este prețul real? Multe dintre noi
urmărim succesul în detrimentul bunăstării noastre, iar unele
ne lăsăm angrenate în această rutină de a lucra excesiv de-a
lungul întregii noastre cariere. Potrivit lui Bronnie Ware,
autoarea cărții The Top Five Regrets of the Dying, „aș vrea să
nu fi muncit atât de mult” este numărul doi pe lista celor mai
mari regrete ale oamenilor pe patul de moarte. (Apropo,
numărul 1 este „aș vrea să fi avut curajul de a trăi o viață
adevărată pentru mine, nu viața pe care o așteptau ceilalți de
la mine”, exemple cum nu se poate mai relevante pentru ceea
ce abordăm în această carte.)
Să spui nu este un aspect esențial al repurtării unui succes
din ce în ce mai mare în carieră. După cum spunea Warren
Buffett, unul dintre cei mai bogați investitori din toate
timpurile, „Diferența dintre oamenii de succes și oamenii cu
adevărat de succes este că oamenii cu adevărat de succes
spun ,,nu” aproape la orice.” Dacă să îți duci succesul în
afaceri sau viața personală la nivelul următor este important
pentru tine, să devii tot mai bună în a spune ,,nu” reprezintă
o parte vitală a ecuației.

Exercițiu la ce să spui nu

Fă o listă. Probabil vei dori să incluzi câteva dintre următoarele exemple,

precum și pe ale tale.

Ședințe despre care știi, în sinea ta, că nu necesită prezența ta.

Relațiile care te storc de energie sau te trag în jos.

Tot ceea ce iți displace cu adevărat să faci.

Tot ceea ce îți pune starea mintală de bine în pericol.

Orice avansuri romantice sau sexuale care te fac să te simți inconfortabil.

 Cinci ponturi pentru a spune nu

1. Fii amabilă

Dacă poți spune nu în mod amabil și politicos, poți să faci

ca celălalt să se simtă bine în urma interacțiunii cu tine.
Fă-i complimente și felicită-l! Spune-i că ești convinsă că
va fi un eveniment nemaipomenit și că îți pare rău că îl
ratezi sau laudă succesul proiectului cu care nu îl poți
ajuta. Când vii dintr-o zonă privilegiată în care îți
gestionezi puterea de a spune „nu”, îți este mai ușor să îți
păstrezi stăpânirea de sine și să rămâi calmă și acest lucru
îți va permite, în schimb, să fii cât se poate de amabilă în
timp ce spui nu.

2. Fii sinceră

Este în regulă să spui că ești ocupată - chiar dacă ești ocupată

doar să faci o baie sau să mergi devreme la culcare - dar nu
inventa o scuză falsă. Mai ales când este vorba de prieteni și
persoane dragi. Îți vor aprecia onestitatea. Dacă nu ești
autentică, te vor mirosi de la o poștă. Minciunile nu vor face
decât să se întoarcă să te muște.

3. Spune-le că nu este nimic personal

Scriitorul și antreprenorul Tim Ferriss a sugerat această

strategie într-un episod de podcast despre a spune nu. 1
Dacă le vei spune că urmezi o „dietă de întâlniri” pentru
următoarele patru luni sau că ai o „politică” de a nu ieși în
timpul săptămânii îți va permite să îți formulezi nevoile în
timp ce te asiguri că celălalt nu crede că ai ceva personal
cu el.
 4. Oferă o alternativă

Poate că nu poți ajuta pe cineva săptămâna asta, dar ai

mai mult timp liber luna viitoare, așa că poți să îi oferi
asta în schimb. Dacă nu poți ajuta pe cineva în felul în
care ți-a cerut s-o faci, există vreo altă modalitate prin
care îi poți oferi sprijinul tău?

5. Fii consecventă

Dacă te înmoi și sfârșești prin a spune ,,da” după un ,,nu”

inițial, lumea va ajunge să te vadă ca pe cineva care nu își
ține cuvântul dat sau care poate fi convinsă. A fi
consecventă și a-ți păstra granițele este vital pentru
integritatea ta și pentru stabilirea perspectivei că tu chiar
crezi în ceea ce spui.

Nu cădea în capcana explicațiilor excesive

Nu da niciodată explicații - prietenii nu au nevoie de ele și dușmanii
oricum nu te vor crede.
ELBERT HUBBARD

Evident, există anumite situații când o explicație este

necesară. Să-i spui unei prietene că nu poți merge la nunta
ei pentru că deja ai acceptat să te duci la nunta altcuiva,
este important pentru că o va ajuta să înțeleagă de ce.
Alteori, însă, dăm explicații excesive pentru a încerca să
controlăm percepția celuilalt despre noi sau pentru că am
fost puse în încurcătură, ne fâstâcim și ne răsucim ca să
scăpăm de obligație. Minciuna și scornirea unei povești
întortocheate care ar putea să se întoarcă împotriva
noastră nu sunt nici indicate nici în regulă. Este adevărat,
deseori facem acest lucru deoarece încercăm să păstrăm
relația și părerea celuilalt despre noi. Dar poate merge rău
dacă explicația noastră li se va părea a fi începutul unei
negocieri ... după care ne dăm bătute și spunem da.
 De exemplu, o explicație excesivă de genul „Îmi pare rău,
nu pot ieși în seara asta pentru că am promis că voi găti cina
pentru colega mea de apartament” îi netezește celuilalt calea
de a te convinge. „Nu poți să vii măcar la un pahar, și să
gătești după?” În clipa aceea, hotărârea ta de a spune nu se
va dezumfla și te vei trezi că ieși la un pahar - sau la mai
multe - când ceea ce îți trebuia de fapt era o noapte liniștită
la tine acasă.
Mai rău încă, explicațiile excesive pot părea o făcătură.
Cercetările arată că oamenii care mint oferă multe informații
suplimentare și de prisos, pe când cei care spun adevărul
folosesc adesea mai puține detalii. Așa că, dă o explicație
scurtă și la obiect.
Spunând nu, fără a oferi o explicație kilometrică, trimiți
celorlalți și un mesaj de încredere. „Nu” poate fi o propoziție
completă. Dacă ai cu adevărat o scuză, cei care te iubesc
probabil nu vor vrea să o audă, iar cei care nu sunt cei mai
mari fani ai tăi probabil că nu te vor crede oricum!
Iată câteva replici și formule numai bune de folosit:
• „Aș vrea să pot, dar. . .”
• „Sunt prinsă în întregime cu proiecte noi acum”
• „Mi-am luat angajamentul de a nu mai prelua
lucrări până în iulie, până nu se termină
perioada aceasta aglomerată.”
• „Evenimentul tău este tentant - dar mă tem că am
prea multe pe cap să mă implic acum și în asta.”.
• „Mi-ar plăcea să ajut, dar momentan nu pot”
• „Ar fi grozav să ne întîlnim, dar nu pot
săptămâna asta.”

Când ești prinsă cu garda jos

Dacă cererea este neașteptată, te poți trezi că ești de acord cu

ceva ce nu vrei să faci. Când ești prinsă la înghesuială, este
greu să gândești limpede. Dar poți fi întotdeauna pregătită cu
fraze prin care câștigi timp până când poți gândi. Acestea
sunt utile, de asemena, în situațiile în care este prea nepotrivit
să spui nu imediat. Poți spune un „nu” hotărât mai târziu.
Iată câteva fraze bune de folosit:
• „Lasă-mă să mă revanșez față de tine”.
 • „Îmi voi verifica agenda și te voi anunța.”
• „Lasă-mă câteva zile să mă gândesc la asta. ”

Cum să spui nu prietenilor și celor dragi

Acestea sunt, de obicei, persoane cărora îți vine cel mai

greu să le spui nu, mai ales atunci când ți se cere să ajuți
pe cineva care chiar are nevoie. Ca femei, am fost educate
de la o vârstă fragedă să punem nevoile celorlalți înaintea
alor noastre, astfel încât poate fi aproape nefiresc să te pui
pe tine pe primul loc.
Desigur, există momente în care vei alege să spui da
lucrurilor care contează cu adevărat. Eu, personal, urăsc
să ajut oamenii să se mute – vreau să zic, de unde să știu
eu unde trebuie puse toate cutiile?! Dar o să o ajut pe sora
mea să-și împacheteze lucrurile și să le care în cealaltă
parte a orașului, dacă are nevoie de mine? Bineințeles ca
da.
Cu toate acestea, înainte de a spune da, cred că este
important să-ți pui aceste întrebări:
• „Îmi voi sacrifica propria sănătate mintală sau
fizică pentru asta?”
• „Oare voi regreta că a trebuit să fac asta?”
• „Cum se va simți celălalt dacă ar ști că chiar
nu am vrut să fiu acolo?”
Cele mai multe dintre noi am fi îngrozite dacă am afla
că cineva la care ținem ne-a spus da doar ca să ne facă pe
plac. Sau, mai rău, faptul că au spus da a fost un
inconvenient serios sau chiar o amenințare la adresa
sănătății lor mintale. Am prefera ca celălaltt să fie sincer,
nu-i așa?
În discursul TED „Good Boundaries Free You”,
terapeuta de familie și autoarea Sarri Gilman discută
despre cum toate avem o busolă interioară care ne permite
să știm dacă ceva este un da sau un nu pentru noi. Însă
continuă: „Uneori, busola devine opacă, iar acest lucru se
poate întâmpla când am ignorat-o sau am certat-o pentru
că nu ne-a plăcut ce ne-a arătat.” Deci, dacă ne-am
obișnuit să îi punem pe alții mai întâi, poate fi greu să mai
știm ce înseamnă să vrem ceva. Pentru a rezuma, ceea ce
ne spune este: „Nu poți lăsa emoțiile celuilalt să îți
determine granițele.”
Trasarea granițelor poate fi stresantă. Poate să te facă să
transpiri, să tremuri și să îți frângi degetele când începi să
le stabilești, dar, așa cum am mai spus, este o strategie pe
termen lung pentru a trăi o viață mai calmă și mai fericită.
Să te afli la capătul la care se varsă furia, durerea sau
indignarea celor dragi poate fi incredibil de inconfortabil.
Tentația de a-ți schimba felul de a gândi sau de a te grăbi
să încerci să-ți vindeci mintea poate fi substanțială. Dacă
s-au obișnuit să spui tot timpul ,,da” solicitărilor lor, ar
putea fi, de asemenea, un șoc pentru ei să afle că nu se
mai pot baza mereu pe tine (sau că te pot exploata).
S-ar putea să găsești util să faci repetiții dinainte cu ceea ce
vei spune. Și imaginează-te rămânând puternică și
consecventă și explicând motivul pentru care ai spus ,,nu”
fără a da explicații excesive. Te poți imagina simțindu-te
puternică și hotărâtă în fața furiei persoanei dragi?

Cum să învingi vina de a spune nu

Vinovăția este o emoție destul de inutilă. Ajută doar dacă te

face să schimbi ceea ce faci atunci când știi că ai făcut ceva
greșit. Ce se întâmplă adesea este că ne simțim vinovate din
pricina judecății celorlalți, nu pentru că nu suntem
mulțumite de alegerea noastră.
Adevărul trist este că singurii care se vor supăra pe tine
pentru faptul că trasezi granițe mai hotărâte sunt cei care au
tras foloase din lipsa acestor frontiere. Ar trebui să te simți
cu adevărat vinovată pentru că ai pus lucrurile la locul lor?
O parte din a fi curajoasă înseamnă să înveți să tolerezi
emoțiile celorlalți și să rămâi fidelă integrității tale. Să
rămâi fermă în convingerile tale atunci când lucrurile se
complică. A face toate acestea este ca și cum ai fortifica
un mușchi; s-ar putea să te simți slabă la început, dar tot
flexându-l, mișcarea va deveni mai ușoară.
Este posibil să fi simțit vinovăție pentru probleme
importante cum ar fi să nu poți fi mai mult alături de
părintele bolnav sau să-ți suni mai des mătușa. Este greu să
 întâlnești o mamă care să nu fi resimțit vina mamei într-o
anumită măsură. Revenind la ceea ce este potrivit pentru
tine, spunându-ți ție însăți și celorlalți de ce spui nu, apoi
conștientizându-ți decizia poate face ca totul să fie mai puțin
dureros. Amintește-ți că ești singura versiune a ta, nu ești
perfectă, iar unele situații sunt pur și simplu complicate. Așa
că nu te învinovăți prea mult.
La capătul extrem al trăirilor celor care le fac pe plac
celorlalți se află ceea ce psihologii numesc „oboseala
compasiunii”; când oamenii petrec atât de mult timp fiind
preocupați de alții, nu mai au grijă de ei înșiși și riscă să
fie răpuși de extenuare. Este posibil să suferi de această
afecțiune într-o măsură mai mică; ai tendința să pui
bunăstarea altora înaintea stării tale de bine. De fapt,
atunci când ai grijă de altcineva, trebuie să îți asiguri
propria îngrijire. De asemenea, ar putea fi nevoie să fii
mult mai vigilentă cu ocaziile de a spune nu și mai strictă
când vine vorba să-ți faci timp pentru tine însăți.
Gândește-te la asta din cealaltă perspectivă; ai vrea ca
sora ta să fie babysitter dacă ai ști că se simte copleșită și
stresată la maximum? Ți-ai dori să-ți vezi colega ieșind
cu tine în oraș dacă știi sigur că nu vrea să fie acolo? Nu!
Atunci de ce ar trebui să fie altfel pentru tine? Este puțin
probabil ca ceilalți să creadă că ești o prietenă, o fiică
sau o angajată de doi bani doar pentru că a trebuit să te
pui pe primul loc și să spui nu. Cele mai multe dintre noi
ne judecăm pe noi înșine mai dur decât o fac ceilalți.
Cum te-ai simți dacă cineva ți-ar spune nu pentru un
motiv similar cu al tău? Ce sfat ai avea pentru o prietenă
aflată în aceeași situație? Este posibil să nu ți se pară
sfârșitul lumii.
Când ai grijă de tine însăți, vei avea mai multe de oferit
altora. Vei fi într-o dispoziție mai bună; nu vei mai simți
resentimente pentru că că ai fost forțată să faci ceva ce nu
doreai. S-ar putea să descoperi că relația ta va deveni mai
bună pe termen lung, chiar dacă la început te vei simți
inconfortabil.
 Cum să-i spui nu șefului tău

Melissa, o tânără de douăzeci și șapte de ani, mi-a spus:

„Aveam nevoie să fiu sinceră despre cum mă simțeam.
Trebuia să-mi dau seama că atunci când eram stresată,
corpul îmi spunea ceva - iar stresul mă îmbolnăvea. Așa
că i-am spus ,,nu” șefului meu când a încercat să mă facă
să preiau un proiect asemănător ultimului care mă
îmbolnăvise. Și m-am simțit cu adevărat mândră de mine.
Am învățat să înțeleg când sunt exploatată excesiv și să
mă asigur că fac un pas înapoi.”

Expresii pe care le poți folosi:

• „Am prioritizat proiectul X și nu mai pot să
mai iau nimic de lucru în momentul de față.
Aș putea să mă înham la treaba asta doar
dacă aș pune proiectul X în așteptare.”
• „Sunt foarte ocupată astăzi / săptămâna
aceasta / luna aceasta - cine ar mai putea
prelua această lucrare?”

Cum să spui nu unei prietene Expresii pe

• „Îmi pare rău, dar nu împrumut bani
prietenilor din principiu.”
• „Mi-ar plăcea să te ajut, dar sunt exagerat de
ocupată în această săptămână.”
• „Sunt foarte onorată că m-ai rugat să vin la
nunta ta și, deși mi-ar plăcea să fiu alături de
tine în această zi specială, pur și simplu nu mă
descurc cu banii în acest moment.”

Cum să spui nu unui membru de familie

Expresii pe care le poți folosi:

 • „A fost minunat să petrecem Crăciunul cu
voi anul trecut, dar am decis să avem unul
liniștit anul acesta și să-l petrecem acasă”.
• „Chiar vreau să ajut, dar deja mi-am făcut
planuri pentru seara aceea și nu le mai pot
schimba.”

Cum să spui nu cuiva care vrea sfaturi pe gratis

sau să-ți folosească cunoștințele

Primesc zeci de întrebări în fiecare săptămână de la

oameni care cer ajutor pentru anxietatea de care suferă sau
care vor sfaturi de afaceri. Și, cu toate că este minunat să
îi poți ajuta pe ceilalți, dacă ceilalți cer întotdeauna ajutor
gratuit, poate fi o irosire imensă de energie și timp. Acest
lucru este valabil mai ales atunci când sfatul pe care îl
solicită cineva este chiar meseria ta și nu îți poți permite
să faci gratuit ceea ce ești, de obicei, plătită să faci.

Expresii pe care poți să le folosești :

• „Mulțumesc mult pentru că m-ați contactat.
Deoarece îmi este cu neputință, deocamdată,
să ne întâlnim la cafea, puteți face o
programare pentru o consultație cu mine pe
site-ul meu. Onorariile mele încep de la ....£
pe oră.”
• „Agenda mea este completă în acest moment,
dar am scris o postare pe blog / o carte / am un
produs care rezolvă această problemă și o
puteți găsi aici. ”

Cum să spui ,,nu” cuiva de care nu ești

interesată sentimental

Oricine s-a aflat vreodată în postura de a fi curtată

excesiv, știe că nu e deloc plăcut. Deci, în loc să plutești
în neant, fără să spui un cuvânt, este mai bine să fii
sinceră și directă în privința sentimentelor tale.
Oferă un motiv cinstit, cum ar fi:
• „Nu simt că există chimie între noi.”

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 37 20/03/2019 14:22

 • „Nu cred că personalitățile noastre sunt compatibile.”

Cum să spui nu cuiva care a depășit limita

Din păcate, avansurile nedorite sunt, în cazul femeilor,

destul de frecvente. Dacă, de exemplu, managerul tău
spune ceva nelalocul lui, ai putea replica: „Mă faci să mă
simt stânjenită”. Acesta este un mod bun de a-i aduce la
cunoștință felul în care te simți și că ceea ce a spus nu este
în regulă.
S-ar putea să fi fost acostată pe stradă de cineva care începe să
îți pună multe întrebări, în încercarea de a lega o conversație cu
tine și de a te agăța. S-ar putea să ți se pară nepoliticos să-i tai
macaroana, dar dacă nu ești interesată, spune-o pur și simplu.
Fii concisă și politicoasă: „Nu, mulțumesc!” sau, „Mulțumesc,
dar nu mă interesează.” Poate că obișnuiai să spui „Am un
iubit”, în semn de refuz. Dacă nu acesta este adevărul, este mai
bine să invoci un motiv onest. S-ar putea să ia scuza drept o
portiță la negociere sau ar putea trata-o ca pe o invitație pentru
a încerca să-ți câștige afecțiunea în dauna pretinsului prieten.
Totuși, există o excepție: atunci când siguranța devine o
problemă. Chiar ieri am văzut o femeie alergând, a cărei
cale era blocată de un grup de bărbați care strigau: „Totul
bine, păpușă?”. Chiar dacă această situație particulară nu
a ajuns să fie deosebit de amenințătoare, ar fi putut fi. S-ar
putea să te temi că „nu”-ul tău va face ca celălalt să se
enerveze. Dacă interacțiunea te stânjenește, cel mai bine
ar fi să te îndepărtezi cât mai repede.
Dacă crezi că ai fost victima unui abuz, este important
să raportezi incidentul. Dacă acționezi, ai putea împiedica
să se întâmple și altcuiva acest lucru.
Acest exemplu se regăsește într-un articol pentru The
Guardian semnat de Laura Bates din proiectul Everyday
Sexism. „În timp ce alergam pe o stradă destul de
aglomerată, în plină zi, am fost oprită de un bărbat care
m-a întrebat de o adresă.....M-am oprit și, în timp ce îi
arătam pe harta de pe telefon, îmi privea pieptul de sus, a
aruncat o remarcă jignitoare, apoi m-a apucat de sâni. . . I-
am luat calmă numărul mașinii și m-am dus direct la
poliție. Am fost surprinsă de cât de serios au luat-o
oamenii legii. Chiar mi-au mulțumit că am venit! Au fost

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 38 20/03/2019 14:22

 de acord cu mine: individul fusese deplasat și
comportamentul lui nu a fost în regulă! De altfel, a fost
pus sub acuzare." 2

Cum să refuzi o partidă de sex

S-ar putea să crezi că, dacă ai sărutat pe cineva sau ai plecat

acasă cu el, ești obligată sau sub presiune să faci sex. Nu ești.
Doar pentru că ai spus da sau ai făcut sex cu el înainte, nu
înseamnă că trebuie să spui da acum. Ai dreptul să te răzgândești.
Dintre femeile cu care am vorbit, se pare că o mare parte din
frica noastră de a spune nu sexului se reduce la frica de a fi
respinsă.
Sorrel, în vârstă de douăzeci de ani, mi-a spus:
„Ajunsesem să cred că tipul acesta era singurul care s-a
arătat interesat de mine, deci cine eram eu să spun nu?
Eram îngrijorată că, dacă aș face-o, urma să fiu respinsă,
abandonată sau înlocuită. Pentru a-mi domoli teama adânc
înrădăcinată că voi sfârși singură, am spus da propunerii
de a face sex. După ce am început să nu mai spun, am
aflat, în sfârșit, că spunând ,,nu” îți atragi mai mult
respect pentru că ești hotărâtă. Nu înseamnă că ești
egoistă dacă spui nu unui lucru ce nu vrei să-l faci.”
Nu îți datorezi corpul nimănui. Și dacă cuiva îi pasă de
tine, nu și-ar dori să te simți inconfortabil pentru că ai spus da
unei partide de sex. În plus, dacă zaci acolo, tânjind să se
termine cât mai repede, este orice, mai puțin o invitație la sex
fierbinte pentru celălalt! Meriți să fii cu cineva care dorește să
te bucuri de această experiență la fel de mult ca el.
Povestea asta este cu dus-întors. Să folosești sexul
pentru a-l manipula pe celălat, nici asta nu e corect. Sigur,
pot exista momente în care ești un pic prea obosită pentru
relații sexuale cu partenerul tău, dar accepți în cele din
urmă. Dar să te simți dezgustată de tine însăți pentru că ai
acționat împotriva propriilor valori, asta este altceva.
Oricât de mult ne-am dori acest lucru, partenerii noștri
nu ne pot citi gândurile și trebuie să fim mai curajoase în
a spune nu la ceea ce nu vrem și să cerem ceea ce ne
dorim.
Armonizează-te cu acea busolă interioară și întreabă-te:
„Este un da sau nu pentru mine?” „Mă stânjenește acest

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 39 20/03/2019 14:22

 lucru?” Citește mai multe în continuare despre cum să te
asculți pe tine însăți și care îți sunt nevoile.

Exercițiu: fă o liste cu nu-urile

Fă o listă cu lucrurile cărora vrei să le spui nu. Apoi, fă

o listă riguroasă cu ceea ce vei spune.

Exercițiu: antrenează-te în a spune nu

Găsirea de mici modalități de a spune nu îți întărește mușchiul „nu”-

lui și îți oferă încrederea să spui nu în momentele mai serioase sau
mai importante. Unde poți exersa spunând „nu astăzi”? Încearcă să
refuzi oferta chelnerului care încearcă să-ti aducă mai multă apă
spunând: „Nu astăzi, mulțumesc!”, strângătorilor de donații care
încearcă să te oprească pe stradă sau spunându-i colegei tale că nu poți
participa la ședința de ultimă oră.

Fii stăpâna propriilor decizii

Dacă spui da, fii stăpâna acestei decizii. Reamintește-ți că

tu alegi să faci asta. Adevărul este că nu trebuie să faci
nimic. Nu trebuie să mergi la serviciu; tu alegi s-o faci,
pentru a-ți putea plăti facturile. Chiar dacă ești blocată
într-o muncă departe de a fi ideală, tu ai ales cândva să o
faci pentru a te întreține, pe tine sau pe familia ta.
Totul este o alegere și este reconfortant să își amintești
că opțiunile sunt întotdeauna disponibile. Spune-o cu voce
tare, „Eu aleg să fac asta”.’

Rezumat
★ De fiecare dată când spui nu la ceea ce nu este o prioritatea

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 40 20/03/2019 14:22

 pentru tine, spui da la ceea ce este.
★ Dacă nu este un ,,Daaaa” hotărât probabil este un ,,nu”
★ Când ești prinsă la înghesuială, spunând „Rămâne să
mai vorbim despre asta” poți câștiga timp pentru a-ți
formula nu-ul.

CAPITOLUL 15

Încetează să-ți mai ceri scuze

Suferi de sindromul de a spune

,,îmi pare rău”?

Acum câțiva ani eram în supermarket cu iubitul meu. În

timp ce aruncam o privire prin raionul cu produse
congelate, cineva a venit cu spatele spre mine și m-a
călcat pe picior. Am exclamat imediat: „Oh, îmi pare rău!
Îmi pare atât de rău!”, chiar dacă, evident, nu fusese vina
mea. Mai târziu, în seara aceea, prietenul meu m-a
întrebat: „Când vei înceta să îți mai ceri scuze pentru că
exiști?
Iată câteva feluri în care m-am scuzat (și știu că nu sunt

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 41 20/03/2019 14:22

 singura!):
• „Îmi cer scuze pentru dezordine.”
• „Îmi pare rău, nu port niciun machiaj, așa
arăt eu!”
• „Îmi cer scuze, dar aș putea să pun o întrebare?”
• „Îmi cer scuze, dar mâncarea asta este rece.”
• „Nu vă supărați, pot să mă așez aici?”
• „Îmi pare rău că trebuie să mă privești în bikini!”
• „Scuză-mă că te deranjez, dar ai vrea o
ceașcă de ceai?”
Ei bine, eu una sunt sătulă de toate prostiile astea.
Toate aceste exemple par extrem de ridicole și inutile
atunci când ne luăm răgazul de a reflecta un moment asupra
lor. Dar, de multe ori, suntem pe pilot automat. Ne pomenim
că ne cerem scuze înainte de a fi avut ocazia să evaluăm
situația.

Dar de ce ne cerem scuze atât de mult? În cazul meu,

sentimentul de rușine, teama de dezaprobare și
confruntare au fost ceea ce m-a făcut să folosesc excesiv
cuvântul cu „S”. Nu m-am simțit suficient de bine, așa că
am presupus automat că ceilalți aveau dreptate și
greșeam.
Există, de asemenea, un aparent avantaj social în faptul
de a-ți cere scuze; păstrezi pacea și eviți luptele sau
confruntările. Este posibil să preîntâmpinăm o solicitare
cu un „scuze!”, astfel încât să nu ajungem să fim
etichetate drept tiranice sau arogante. Sau poate veni din
sindromul impostorului: ne întrebăm „Cine sunt eu să pun
la îndoială ce spune un coleg senior?”
Desigur, scuzele au locul lor; când am făcut ceva greșit
sau am comis o gafă. Iar atunci când ne păstrăm scuzele
pentru situațiile în care sunt cu adevărat adecvate, vor
avea mai multă greutate și autenticitate.
Ești demnă de respect; ai dreptul de a fi aici, ai dreptul de
a ocupa un loc, de a vorbi, de a fi văzută și auzită. Nu ești o
nesuferită dacă ceri ceea ce vrei și arăți extraordinar fără
machiaj. Nu datorezi nimănui o față machiată!
S-ar putea părea că „scuze!” este „doar un cuvânt”, dar
limbajul pe care îl folosim pentru a ne vorbi nouă înșine și

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 42 20/03/2019 14:22

 altora este important. Cuvintele pe care le alegem creează
imagini, gânduri și sentimente în mintea noastră și în mintea
celorlalți. Ele transmit un mesaj și creează sens pentru noi.
Când ne cerem scuze excesiv, ne asumăm vina pentru ceva
care nu este din vina noastră și, în timp ce facem asta, ne
subminăm încrederea.
O scuză inutilă ne poziționează sub celălalt. Creăm
senzația că suntem într-un fel „mai puțin decât” – că
suntem nevrednice sau inferioare. Ne afectează
credibilitatea și ne plasează într-o poziție servilă. Ne
cedăm puterea. Ne poate afecta poziția la locul de muncă,
relațiile și ne poate împiedica să obținem ceea ce ne dorim
(cum ar fi mâncare caldă într-un restaurant, o mărire de
salariu sau mai mult ajutor la treburile casei).
O tehnică puternică pe care aș sugera-o este să schimbi
scuze cu un alt cuvânt.

Mulțumesc

În loc să spui: „Îmi pare rău că a trebuit să vii cu mine la

medic”, spune „Îți mulțumesc că ai venit cu mine.” Un alt
exemplu ar putea fi să spui: „Mulțumesc că m-ai așteptat”
sau, „Mulțumesc că m-ai ascultat.” Sentimentele de
recunoștință sunt mult mai productive și te fac să te simți
mai bine decât scuzele. Mulțumirile îl vor încărca și pe
celălalt cu vibrații pozitive.

Scuzați-mă

„Scuzați-mă” n-ar putea fi o expresie mai potrivită în locul

lui „Îmi pare rău”? „Scuzați-mă, mâncarea mea este rece,
puteți să-mi aduceți altceva în loc, vă rog?” sau, „Scuzați-
mă, aș vrea să trec” ori, „Scuzați-mă, am așteptat la această
coadă o jumătate de oră. ”

Vă rog

Sau poate „vă rog” se potrivește mai bine. Să adresezi o

întrebare nu necesită scuze. „Ați putea, vă rog, să

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 43 20/03/2019 14:22

 clarificați ce vreți să spuneți?” sau „Ați putea să spuneți
din nou, vă rog?” ori „Puteți, vă rog, să faceți spălarea?”

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 44 20/03/2019 14:22

 Exercițiu: când îți ceri scuze inutil?
Când sunt scuzele tale neautentice?

Gândește-te la cinci situații în care îți ceri scuze excesiv și notează-le:

1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Gândește-te la ce ai putea spune în schimb - încearcă „scuzați-mă”,

„mulțumesc” și „vă rog”. Sau poți renunța de tot la „scuze”, fără să le
înlocuiești cu nimic?

Rezumat
★ Multe dintre noi își cer scuze mult mai des decât este necesar, iar
acest lucru ne poate afecta încrederea.
★ Gândește-te la ce ai putea spune în loc de expresia „îmi pare rău”
- sunt mai potrivite „scuză-mă” sau „te rog”?
 PARTEA A PATRA

Cum să eșuezi cât

mai bine
 CAPITOLUL 16

Eliberează-te de teama
eșecului

Gândește ca o regină. O regină nu se teme că va da greș. Eșecul

este doar o altă trambulină către măreție.
OPRAH WINFREY

Teama de eșec poate fi paralizantă. Ai auzit cu siguranță de

reacția zboară-sau-fugi la frică - dar știai că există și o
reacție „înțepenește”? Se întâmplă atunci când rămânem
blocate în inacțiune și amânare.
Știm că, dacă nu încercăm, vom eșua în mod implicit. Dar,
totuși, lipsa încrederrii și a respectului de sine ne împiedică să
obținem slujbele, relațiile sau prieteniile pe care ni le dorim, de la
începerea unei afaceri până la încercarea unor noi hobby-uri.
Pentru unii, este vorba despre ceea ce vor crede ceilalți vâzându-
ne că încercăm și că dăm greș. Altele își fac griji despre ce vor
crede ceilalți despre noi dacă vom izbândi. Dacă eșecul este o
perspectivă înspăimântătoare, succesul poate părea uneori încă și
mai înfricoșător.
Ca femei, ne luptăm, parcă, cu criticile mai mult decât
bărbații. După cum spuneam mai înainte, de la o vârstă
fragedă, am fost educate să ne pese de ce cred ceilalți, să
fim pacifice, să le facem altora pe plac, să facem lucrurile
așa cum trebuie. Suntem mai predispuse să fim învelite
într-un cocon de vată și să fim protejate de părinții noștri.
Am scris despre acest fenomen, „efectul genunchiului
zdrelit”, în The Anxiety Solution. Băieții sunt încurajați să
se joace dur, să se murdărească și să se cațere în copaci, în
timp ce fetelor li se spune să se ferească de pericole, să

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 116 20/03/2019 14:22

 „fie cu băgare de seamă”. Dacă un băiat cade și își
zdrelește genunchiul, i se spune să meargă mai departe, în
timp ce sunt mai multe șanse ca fetele să fie cocoloșite.
Suntem lăudate că suntem „fete cuminți”, dar pentru că
„băieții vor fi întotdeauna băieți”, toți consideră normal ca ei
să fie mai zvăpăiați.
Fiind protejate împotriva eșecului în felul acesta, nu
învățăm să luăm lucrurile așa cum se așteaptă de la băieți.
În nenumărate feluri, nu ne dezvoltăm încrederea de a
face față provocărilor, deoarece mami și tati sunt
întotdeauna acolo să ne ridice de jos și să ne păzească de
pericole. Desigur, asta nu se aplică oricărei fete, dar ar
putea explica parțial de ce generația feminină a mileniului
se luptă atât de mult cu frica de eșec și cu un nivel atât de
scăzut al respectului de sine.
Respingerea poate fi traumatizantă pentru tine - este
pentru multe dintre noi. Recunoașterea este frica supremă,
deoarece noi o facem să însemne că nu suntem îndeajuns;
am făcut ceva greșit, am supărat pe cineva sau nu am fost
suficient de bune. Luăm respingerea ca pe un semn că
suntem nevrednice și de neiubit. Și suntem ultrasensibile
la asta. Homaira Kabir, îndrumătoare pentru femeile care
vor să devină lider, a declarat pentru Forbes: „Temerile
[femeilor] sunt legate mai mult de respingere decât de eșec.
Schimbările subtile ale stării de spirit, lipsa unei aprobări
adecvate sau o postură nedorită pot face ca unele femei să se
simtă neînsemnate sau nesigure începând de la o vârstă
foarte fragedă, silindu-le la atitudini extreme pentru a evita
aceste sentimente cât mai des posibil, fără să conștientizeze
rațional de ce fac asta.”1 Cine mai urmărește cu atâta
încordare cea mai mică expresie facială care poate sugera
nemulțumire sau iritare la celălalt? După ce am fost
crescute să le facem celorlalți pe plac, este deosebit de
dureros atunci când simțim că nu am făcut asta.

Perspective noi asupra respingerii

Să ridice mâna cine a simțit vreodată respingerea? Va să

zică, n-a scăpat niciuna!

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 116 20/03/2019 14:22

 Care dintre voi a auzit următoarele?

• „Îmi place de tine, dar chiar nu vreau o relație acum.”

• „Am decis să alegem un alt candidat pentru postul acesta.”
• „Lucrurile au devenit serioase cu Jen, așa că
nu ne mai putem vedea”.
• „Mă tem că va trebui să-ți respingem oferta.”

Am un palmares impresionant de respingeri din partea

bărbaților. Aveam șaptesprezece ani când băiatul despre
care credeam că este prietenul meu pentru totdeauna (ce
naiba știam eu pe-atunci?) m-a dus în colțul barului și mi-
a spus solemn: „Îmi place de tine, dar pur și simplu nu
vreau o relație.”
A durut ca naiba. Cuvintele lui s-au tot izbit în jurul
capului meu și am purtat o durere grea și apăsătoare în
inimă luni întregi. Ca adolescentă extrem de nesigură ce
eram, vorbele sale păreau să confirme ceea ce mă temeam
întotdeauna că este adevărat, că nu voi fi niciodată
suficient de bună. Nici pentru el .... și nici pentru nimeni
altcineva.
Creierul meu a căutat dovezi din trecutul meu pentru a
susține credința în nevrednicia mea. Mi-am amintit că m-
am simțit „abandonată” de tata când lucra pe vremea
aceea săptămâni întregi departe de casă. Mi-am amintit
dezgustul de pe chipul unui coleg de clasă, după ce i-am
plantat un sărut nedorit pe obraz pe când aveam patru ani.
Ah, și a mai fost tipul care mi-a plăcut când avem 7 ani și
care avea ochi doar pentru cea mai bună prietenă a mea.
Acest tipar a continuat până spre sfârșitul adolescenței
mele și până am împlinit douăzeci de ani.
Hai să fim sincere: respingerea e nasoală. Dacă te-ai
simțit vreodată plesnită în față de ea (și am fost toate), nu va
fi o prea mare surpriză dacă îți voi spună că respingerea
activează aceleași zone ale creierului ca durerea fizică. Nici
nu-i de mirare că încercăm să o evităm cu orice preț!
Încercăm în atât de multe feluri să ne contorsionăm și să ne
limităm ca să evităm agonia de a fi respinse. Iată doar câteva

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 116 20/03/2019 14:22

 dintre ele: le facem celorlalți pe plac, spunem da lucrurilor pe
care nu ni le dorim, trecem sub tăcere felul în care ne simțim de
fapt și ne reprimăm gândurile.
Adevărul este, însă, că respingerea nu este tot ceea ce
pare. Respingerea în sine nu este chiar atât de rea. Rău
este, însă, sensul pe care i-l dăm.
Pentru că, atunci când sumtem respinse, de cele mai
multe ori nu am pierdut nimic.
Nu-l aveai înainte pe tipul acela și nu-l ai nici acum.
Nu aveai slujba aceea înainte și nu o ai nici acum.
În primul rând, nu ți se poate lua nimic din ceea ce nu a
fost niciodată al tău. Singurul lucru pe care l-ai pierdut
este o idee, o poveste. Chiar dacă credeai că aveai un
viitor împreună cu acea persoană sau cu drumul carierei,
aceasta este doar o poveste.

Care este ,,sensul” pe care

îl dăm noi înșine respingerii?

Tipul pe care l-ai cunoscut pe Tinder nu îți cere să vă întâlniți

din nou .... așa că îți spui că vei rămâne singură pentru
totdeauna (și că, practic, ești de neiubit).
Vizionezi șapte apartamente pe care le-ai găsit pe
SpareRoom.com dar fiecare este luat altcineva .... așa că-ți
spui că nimeni nu te are la suflet.
Faci douăzeci și două de apeluri de vânzări și nu reușești să
închei niciun contract ....deci îți spui că ești o catastrofă la
locul de muncă și că vei fi concediată..
Prima parte a fiecăreia dintre aceste propoziții poate fi
adevărată, dar partea care ne rănește - povestea pe care o
inventăm noi înșine despre respingere – este partea a doua,
care este de obicei ficțiune pură.
Nu încerc să scot în evidență durerea reală pe care o
poți resimți dacă tocmai ți-ai pierdut locul de muncă sau
ai fost părăsită de partener. Dar poți fi sigură că povestea
pe care ți-o spui despre ceea ce s-a întâmplat are puterea
de a te face să te simți mult mai rău – sau, dimpotrivă, îți

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 116 20/03/2019 14:22

 poate da puterea să scoți ce e mai bun dintr-o situație
proastă.
În acest sens, iată câteva modalități simple de a calma
durerea respingerii.
Îndrumătorul de cariere Jack Canfield spunea: „Some
Will, Some Won’t, So What? Someone’s Waiting. ” El o
numește regula celor 4 SW-uri. Ceea ce spune el este că
unii vor spune da, iar alții vor spune nu. Și, ce-i cu asta!
Undeva, cineva te așteaptă pe tine și ideile tale. Fiecare
,,nu” te apropie de un ,,da”, este doar o chestiune de timp.
Așa că, întreabă-te:
• Cum pot aplica asta situației mele?
• Ce alte povești mobilizatoare aș putea să îmi
spun despre ce s-a întâmplat?
• Pregătesc oare terenul pentru ceva și mai bun?
• Îmi fac loc pentru oportunități noi?
• Voi ieși din această experiență mai puternică și
mai înțeleaptă?
• Ce ar spune cea mai bună prietenă a mea
despre asta? Ce ar face Beyoncé [sau modelul
tău comportamental feminin] în situația asta?
Într-un episod al podcastului Tim Ferriss, Maria
Sharapova, una dintre cel mai bine plătite sportive din
lume, se destăinuie despre respingere. Și, ce aflăm? Nu
crede în așa ceva. Tatăl ei a învățat-o că un „nu” îți
deschide calea către alte oportunități. Ea ne sfătuiește să
„transformăm un „nu”în ceva care să ne ducă într-un loc
mai bun”.
Un „nu” te poate aduce cu un pas mai aproape de un ,,da”,
sau te poate ajuta să-ți ajustezi abordarea sau să-ți schimbi
cursul vieții către o direcție mai bună. În orice caz, este
doar o denivelare a drumului, nu o fundătură. Am evoluat
pentru a simți durerea respingerii dintr-un motiv precis.
Vă amintiți că am explicat cum, pe vremea când eram
femei de peșteră, a fi ostracizate de trib era o situație de
viață și de moarte? Am evoluat pentru a evita respingerea.
Porcăria asta este adânc înrădăcinată!

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 116 20/03/2019 14:22

 Dar acum? Este o remanență învechită a evoluției,
deoarece chiar dacă pierzi un prieten în urma unor certuri
sau drumurile voastre se despart, poate fi trist, dar nu
reprezintă o amenințare pentru supraviețuire. Și, din
fericire, cele mai multe dintre noi avem propriul nostru
trib de prieteni și familie care ne iubesc și ne acceptă,
indiferent de situație.
Așa că acordă-ți răgazul de a-ți aminti cât de caldă, de
adorabilă, de frumoasă și iremediabil superbă cred
prietenii și familia ta că ești, pentru a-ți potoli frica asta
învechită de respingere. Petrece timp cu oameni pe care îi
iubești, ridică-te și cere ajutor, trimite un SOS grupului
tău de prieteni adevărați de pe WhatsApp și amintește-ți
că ești iubită mai mult decât ești dispusă să crezi. Voi
vorbi mai multe despre conectarea la propriul trib în
Capitolul 38 „Cum să-ți găsești semenii”.
Pot să pariez că spui de nenumărate ori ,,nu” în jurul tău.
„Respingi” lucruri dintr-o serie întreagă de motive, unele
raționale, altele absolut la întâmplare. Dacă ai fost respinsă,
de multe ori nu este nimic personal, nu înseamnă că ești rea,
ține doar de preferințele celuilalt. Și nu e nimic în neregulă
aici.
Mie, personal, nu-mi plac o sumedenie de lucruri. Nu
pot suporta terciul de quinoa (chiar nu!), nu pot purta
haine din anii nouăzeci (n-am putut să fac asta nici pe
vremea aceea) și nu mi se par atractive piepturile păroase
(din fericire, actualul meu iubit are pielea la fel de netedă
ca a unui delfin). Nu înseamnă că aceste lucruri nu sunt
grozave pentru alții, pur și simplu nu se numără printre
preferințele mele. Cel pe care îl credeam prietenul meu la
șaptesprezece ani a arătat că nu era pasionat de versiunea
de prietenă „Chloe Brotheridge”. Nu era nicio problemă
cu asta, crede-mă! Era doar o preferință. Există un număr
impresionant de potențiali prieteni, iubiți, clienți și
angajatori pentru care vei fi tot ce și-au dorit.

Exercițiu: totul este doar o părere

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 116 20/03/2019 14:22

 Instructorul Tara Mohr, autoarea cărții Playing Big, ne oferă o perspectivă
nouă care să ne ajute să ne amintim că fiecare dintre noi a fost antipatizată un
moment dat. Ea sugerează următorul lucru:

Citește recenziile cărții tale preferate pe Amazon. Unele vor fi

neplăcute, altele vor fi mizerabile sau vor părea răutăcioase, ilogice
sau aleatorii.

Conștientizează faptul că, chiar dacă un autor este de clasă

mondială, vor exista întotdeauna oameni care îl vor „respinge”,
pe el și pe munca lui.
Chiar dacă ție îți place cartea, alții o vor urî - și asta dintr-un
milion de motive. Asta nu face ca o carte să fie „rea”; este doar
o părere. Este imposibil să îi mulțumești pe toți.

Acum repetă: ESTE IMPOSIBIL SĂ-I MULȚUMEȘTI PE

TOȚI.

Ce-ar spune cea mai bună prietenă (sau

mama ta) despre asta?

Cum ar răspunde ele la acea poveste de respingere pe care

ți-o tot spui singură?
Dacă, în urma unei respingeri, te trezești bobinând la
tiparul de gândire „nimeni-nu-mă-va-iubi-vreodată-sunt-
o-catastrofă-la-locul-de-muncă-și-voi muri-singură-
înconjurată-de-pisici”, gândește-te ce cuvinte raționale,
iubitoare și înțelepte ar spune un prieten sau un membru
al familiei în această situație.
Și câtă dreptate au!

Nu poți mulțumi tot timpul pe toată lumea

„Aș prefera să fiu shot-ul de whisky al cuiva, decât ceașca

de ceai a tuturor”, spunea Carrie Bradshaw în Sex and the
City. Nu tuturor le place whisky-ul, dar nu-i nimic,
deoarece pentru unii ești VISUL absolut iar ei te vor
savura, te vor prețui, te vor trage adânc în piept și vor
vorbi despre tine mulți ani de acum înainte.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 116 20/03/2019 14:22

 Năzuiește să fii whisky-ul cuiva .

Rezumat
★ Din pricina felului în care am fost crescute, femeile se tem adesea de
eșec mai mult decât bărbații.
★ Povestea pe care ne-o spunem noi înșine despre
faptul că am fost respinse este, adesea, partea cea
mai dureroasă; dar putem schimba povestea.
★ Este imposibil să mulțumim pe toată lumea și toate
suntem respinse la un moment dat.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 116 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 17

Cum să primim succesul

Cea mai adâncă temere a noastră nu este că suntem inadecvate.

Cea mai adâncă frică a noastră este că suntem peste măsură de
puternice. Lumina, nu tenebrele noastre, este ceea ce ne sperie
cel mai mult. Ne întrebăm: „Cine sunt eu să fiu genială,
superbă, talentată, fabuloasă?” De fapt, cine ești să nu fii? Ești
un copil al lui Dumnezeu. Faptul că trăiești sub potențialul tău
nu aduce nimic bun lumii. Nu există nimic luminat în a te
micșora, astfel încât ceilalți să nu se simtă nesiguri în jurul tău.
Toți suntem menite să strălucim.
MARIANNE WILLIAMSON

Când vorbesc despre succes, nu mă refer la ajungerea în

vârful piramidei sociale sau la câștigarea Britain’s Got
Talent. Este adevărat că succesul ar putea însemna toate
acestea, dar ar putea fi vorba și despre succesul de a avea
un grup mare de prieteni sau de a obține o majorare de
salariu la magazinul în care lucrezi ori de a pune pe
picioare mica ta afacere.
Cum ar fi dacă singurul lucru mai înfricoșător decât
eșecul ar fi posibilitatea de a vedea că ești cât se poate de
minunată? Acum, înainte de a-ți da ochii peste cap și de a
te pregăti pentru un discurs motivant pe care probabil îl
vei respinge fără drept de apel sau înainte ca ego-ul să ți
se umfle exagerat, apropie-te și ia aminte. Ce vreau să
spun este că toată lumea este specială.... și nimeni nu este
special. Esti cât se poate de unică....dar tot așa sunt și toți
ceilalți. Suntem cu toții, ca ființe umane, uimitori,
miraculoși și frumoși. Cea mai complexă și inteligentă
formă de viață din universul cunoscut. Partea
înfricoșătoare este că, dacă am ști cât de strălucitoare
suntem, am putea fi nevoite să luptăm pentru lucrurile pe
care ni le dorim cu adevărat. Responsabilitatea de a fi cea

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 120 20/03/2019 14:22

 care te poate salva și vindeca pe tine însăți (și lumea
întreagă) ar putea să ți se pară prea covârșitoare. Sau ai
putea să te simți neputincioasă să-ți croiești drumul, ai
putea să crezi că este imposibil să trăiești la adevăratul tău
potențial.
Anul trecut, cariera mea începuse să meargă foarte
bine. Mi se ofereau noi oportunități, întrucât tot mai mulți
voiau să știe ce am de spus. Din afară, arătam de parcă aș
fi zburat. Pe dinăuntru, însă, aș fi vrut să calc frâna până
în podea, să mă târăsc într-o cazemată de perne cu o
caserolă de înghețată Ben & Jerry și să nu mai ies
niciodată de-acolo. Mă simțisem confortabil făcând ceea
ce știam înainte; acum se pare că trebuia să ies în fiecare
zi din zona mea de confort. Dintr-o dată, să vorbesc, să
trasez granițe, să spun nu și „să fiu văzută” deveniseră
scene la ordinea zilei.
Cu cât aveam mai multă expunere, cu atât simțeam mai
tare nevoia să mă ascund. M-am trezit întrebându-mă
îngrijorată, cum voi putea face față? Ce se întâmplă dacă
ajung să fiu copleșită și secătuită de puteri? Prietenii mei
vor crede oare că m-am întins mai mult decât mă ținea
plapuma? M-am temut că nu voi putea să suport nivelul
acela suplimentar de presiune, că voi sfârși prin a mă
prăbuși de la înălțime aceea amețitoare. Mi-am dat seama
că, fiind mai „vizibilă”, devenisem mai expusă criticilor,
că ceilalți se simțeau tot mai îndemnați să-și dea cu
părerea neinvitați sau să-mi transmită un feedback
nedorit. Mi s-a părut mult mai sigur să rămân în limitele a
ceea ce făcusem întotdeauna înainte. Mi-am dat seama că,
la fel ca multe femei, nu am fost reținută de frica eșecului,
ci de spaima mea de succes.

Succesul poate fi înfricoșător

Prietena mea Sophie s-a întrebat dacă colegii de muncă ar

mai plăcea-o în continuare dacă ar îndrăzni să promoveze.
Clienta mea Amber s-a simțit nevrednică să stea la masa
managerilor și s-a temut „să nu fie dată în vileag” ca
nefiind suficient de bună pentru noul ei rol mai important.
Odată cu succesul vine o responsabilitate mai apăsătoare

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 120 20/03/2019 14:22

 și o presiune mai mare – și, de mână cu ele, vine și frica.
Aceste temeri pot fi inconștiente, își pot iți capul pentru a
sabota silențios succesul chiar în clipa în care începem să
dobândim câte ceva din ceea ce ne doream. Fricile noastre
inconștiente chiar ne pot păcăli să credem că nu ne dorim
cu adevărat succesul. Ar putea să te facă să acționezi
intenționat mai puțin încrezătoare decât te simți, de teama
de a nu judecată, sau să-ți cauți scuze pentru că îți reprimi
impulsurile. S-ar putea să-ți spună că nu e nevoie să te
lupți cu stânjeneala și să îți faci apariția la nu știu ce
eveniment important, că este mai bine să rămâi acasă și să
speli rufele!
Frica te poate face chiar să îți sabotezi singură succesul.
Poate începi o ceartă jalnică cu noul tău partener după o
întâlnire nemaipomenită, deoarece lucrurile mergeau prea bine
și, pe dedesubt, te făceau să te simți stânjenită. Sau te trezești
că te-ai îmbătat la petrecerea de ziua ta doar pentru că toată
dragostea și atenția de care ai avut parte te-au copleșit și te-au
făcut să te îndoiești că le meriți.
Succesul este diferit pentru fiecare dintre noi, dar iată
câteva exemple care ar putea să-ți dezvăluie că te temi de
succes:
• Nu te pregătești suficient pentru prezentare
deoarece te temi că, dacă îți va ieși ca la carte, ți
se va cere să faci tu toate prezentările.
• Îți verifici compulsiv e-mailul și notificările de pe
Facebook când ar trebui să lucrezi la cel de-al
doilea job.
• Îți păstrezi realizările pentru tine deoarece te temi
că prietenii vor crede că te lauzi.
• Nu te zbați să obții ceea ce vrei la serviciu sau
într-o relație, pentru că ești speriată de ce se va
întâmpla dacă vei obține cu adevărat ce-ți dorești.

Exercițiu: înfruntă-ți fricile

Așterne-ți pe hârtie toate fricile și consecințele lor posibile

răspunzând la următoarele întrebări. Încearcă să rămâi rațională și să

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 120 20/03/2019 14:22

 fii îngăduitoare cu tine însăți când răspunzi:

Ce este înfricoșător în a fi încrezătoare, imperativă și a

avea succes?

Care cred că ar putea fi posibilele dezavantaje ale acestui succes?

Care sunt toate modalitățile diferite, mai pozitive și mai constructive

prin care pot gestiona succesul?

Ia în considerare următoarele posibile răspunsuri:

Prietenii care cred că devin prea încrezătoare în mine - Mă

resping și mă părăsesc - Probabilitatea este că vor fi mândri și
fericiți pentru mine și, dacă nu, chiar am nevoie de ei să-mi fie
prieteni?

Când mi se cere să lucrez mai mult - Sfârșesc prin

a fi stoarsă de vlagă - Pot să fiu conștientă de asta și să iau
măsuri dacă și când se întâmplă. Pot avea grijă de mine mai
mult. Pot trasa granițe ferme, deci nu sunt suprasolicitată.

Când primesc mai multe laude - Mă face să mă simt stânjenită și

inconfortabil - Pot lucra la acceptarea laudelor și complimentelor.
Dacă mă laudă cineva, înseamnă că o merit! Pot exersa spunând
„mulțumesc” atunci când cineva îmi face un compliment.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 120 20/03/2019 14:22

 Rezumat
★ Teama noastră de succes poate fi, uneori, chiar mai mare
decât frica noastră de eșec.
★ Gândește-te la situații în care s-ar putea să te temi de succes.
Găsește un mod mai proactiv și mai rațional de a privi fiecare
situație în parte.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 18

Găsește curajul de a fi imperfectă

Succesul nu este final, eșecul nu este fatal: ceea ce contează

este curajul de a continua.
WINSTON CHURCHILL

Te recunoști în vreuna dintre aceste situații?

• Pierzi o oră verificând un e-mail cu care alții nu

și-ar face de lucru mai mult de zece minute.
• Nu ceri ajutor prietenilor sau familiei, deoarece
simți că ar trebui să-ți pui mereu mintea la
contribuție.
• Un nor îți întunecă ziua pentru că ai o pată
minusculă pe bluză.
• Ai greșit câteva cuvinte în timpul unei
prezentări și te simți ca o ratată fără leac.
• Te temi că i-ai spus ceva nepotrivit unei prietene
a unei prietene și acum nu încetezi să-ți
reproșezi acest lucru.
• Nu puteți delega sarcini altora pentru că ei „nu
sunt în stare să facă nimic bun”.
Dacă faci așa, s-ar putea să fii doar o perfecționistă.
Am descris deja cum perfecționismul este un obiectiv
imposibil, unul care consumă energie valoroasă. Acum aș
dori să merg mai departe: cred că teama de eșec (și de
succes) la femei poate fi legată de nevoia noastră de a fi
perfecte. Și a deveni curajoasă înseamnă să trebuiască să
înveți să ai curajul să fii imperfectă.
Așa cum am menționat în capitolul 10 „Spulberă iluzia
perfecțiunii”, multe dintre noi nu ne recunoaștem ca
„perfecționiste”, deoarece putem vedea că nu suntem în
totalitate perfecte. Dar - și acesta este o mare dar - avem

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 2 20/03/2019 14:22

 tendințe perfecționiste. Este un lucru pe care îl văd tot
timpul în clinică, în sensul că eșecul, greșelile sau
slăbiciunea sunt inacceptabile sau un dezastru absolut.
Tendințele perfecționiste ne mențin mărunte. Ne opresc să
încercăm să facem lucruri, dacă nu suntem sigure că vom
reuși. Și nu cerem noi oportunități, deoarece nu ne simțim
„pregătite”. Sigur, nu este nimic rău în a avea standarde
înalte, dar când acestea sunt atât de imposibil de ridicate
încât nu simți niciodată că ești suficient de bună pentru a
reuși ceea ce vrei, este timpul pentru o revizuire a
perfecționismului.
Să începem să ne uităm de unde ar putea să-ți vină mania
perfecțiunii. La școală, realizările și standardele înalte sunt
răsplătite. A fi perfecționistă este, adesea, o tendință
consolidată pozitiv. Laudele din partea părinților ne pot face
să asociem a face bine ceva cu a fi iubită. Poate ți s-a spus
ce „fată vrednică” ești sau părinții și profesorii ți-au spus că
ești o fiică sau o studentă „perfectă”. Pe de altă parte, dacă ai
fost presată de părinți critici când erai tânără este posibil să
fi crescut crezând că nu ești suficient de bună așa cum ești și
trebuie mereu să tragi de tine pentru a face lucrurile mai
bine. Și cum societatea răsplătește atractivitatea fizică, să
fii impecabil de bine îmbrăcată sau să ai întotdeauna
unghiile și părul fără cusur, s-ar putea să fi fost o presiune
în plus și pentru tine. În prezent, un șef apreciază atenția
ta extremă la detalii și etica muncii de care dai dovadă iar
acum te simți presată să corespunzi acestor pretenții.
Când locuiești pe tărâmul lui niciodată-îndeajuns, nu
contează ce reușești să faci. Doar atunci când ești
perfectă te vei simți pregătită să fii cea mai încrezătoare
versiune a ta și vei face ceea ce ai visat să faci .... dar, din
nefericire, nu vei simți niciodată că perfecțiunea ta este
deplină. După ce ai atins un singur obiectiv, nu va mai
trece mult până nu vei fi din nou nefericită și vei începe
să lucrezi la următorul obiectiv. Vezi ceea ce faci în alb și
negru, fie perfect, fie eșec. Să te bazezi pe ceilalți și să
încerci să controlezi ceea ce cred ceilalți despre tine
creează multă tensiune și înseamnă că nu te poți relaxa și
nu poți fii tu însăți.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 3 20/03/2019 14:22

 Coborârea standardelor

Am avut o clientă, Susannah, care se străduia mereu să atingă

perfecțiunea în munca ei. Dar, de îndată ce obținea un
rezultat excelent sau atingea o bornă, ridica ștacheta. Era cel
mai tânăr membru de vază din echipa de la biroul de
avocatură la care lucra, își cumpărase o casă cu mult înaintea
majorității colegilor. S-a descris pe sine ca dând întotdeauna
110 la sută, fără să se simtă vreodată demnă de laudă sau
suficient de bună. A pus presiuni uriașe pe ea însăși pentru a
face și a fi mai mult. Era prima care ajungea la birou
dimineața și ultima care pleca acasă.
Susannah nu avea să ajungă niciodată într-un punct în
care să se poată relaxa și să se bucure măcar o frântură din
succesul ei. Ideea de a face o greșeală sau de a eșua era
atât de hidoasă în cazul ei încât trebuia să țină fiecare
aspect al slubei și al profilului public sub un control
feroce. A consumat cantități uriașe de energie încercând
să-și mulțumească superiorii și era îngrozită de teama de a
spune ceva greșit. Când lucrurile au luat-o la un moment
data razna la serviciu, a agonizat zile întregi și și-a pus
cenușă în cap.
Când Susannah a venit să-mi ceară ajutorul, suferea de
atacuri de panică și izbucnea frecvent în lacrimi în
toaletele de la serviciu. Era convinsă că numai
standardele ei înalte au ținut-o pe post atât de mult timp.
Am întrebat-o: „Care este prețul acelor standarde
înalte?” Mi-a răspus: nopți nedormite, anxietate și lipsa
timpului de a-mi găsi un partener. Am sugerat un
experiment: ca Susannah să-și coboare standardele cu
doar 10 procente. A simțit că asta era ușor de realizat și
de gestionat.
A început să plece de la muncă mai devreme de două
ori pe săptămână, a început să delege mai multe sarcini și
s-a angajat să fie mai îngăduitoare cu ea însăși în legătură
cu orice greșeli percepute. A avut nevoie de curaj să riște
să fie imperfectă, dar rezultatul a fost că s-a simțit mai
calmă, mai fericită și a avut mai mult timp pentru a întâlni
oameni noi. Spre surprinderea ei, a continuat să aibă
succes la serviciu, iar colegii chiar au comentat că pare
mai relaxată și mai abordabilă.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 4 20/03/2019 14:22

 Mitul perfecțiunii

Există patru minciuni care compun mitul perfecțiunii:

1. Perfecțiune = fericire

„Dacă sunt o prietenă perfectă, toată lumea mă va

plăcea și voi fi fericită.”
Tot ceea ce facem ca ființe umane este să încercăm
fericirea și să ne-o sporim. Singurul motiv pentru
care îți dorești CV-ul / partenerul / perechea de
blugi / recenzia anuală perfecte este pentru că crezi
că asta te va face fericită. Nu te va face.

2. A fi perfectă = a fi pregătită

„Când voi fi perfectă în rolul meu, atunci voi fi

pregătită pentru o promovare.”
Dacă aștepți condițiile perfecte sau să fii perfectă în
ceva, nu vei acționa niciodată așa cum îți dorești.
Așteptând să fii perfectă înainte de a te putea
accepta este amăgitor deoarece, pur și simplu, nu se
va întâmpla.
3. Perfecțiune = încredere

„Dacă obțin note maxime la examene, atunci voi fi

încrezătoare la un interviu de angajare.”
„Când voi fi o mamă perfectă, oamenii nu mă vor
judeca”.
Credem că nu ne putem simți încrezătoare în corpul
nostru decât dacă acesta este perfect. Multe dintre
noi așteptăm perfecțiunea înainte de a ne accepta și a
ne iubi sau de a îndrăzni să obținem relația, postul
sau viața pe care ni le dorim.

4. Perfecțiune = ceva ce poate fi atins

„Dacă șeful meu crede că sunt angajata perfectă,

atunci voi fi, în sfârșit, mulțumită.”
Aș spune că perfecțiunea nu este realizabilă. Fiecare

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 5 20/03/2019 14:22

 are propria sa idee despre ceea ce înseamnă să fii
„perfect”. Să treci drept perfectă în ochii tuturor este
ceva imposibil.

Problema cu mentalitatea „dacă-atunci” este că

încercarea de a ajunge la perfecțiune te supune unui stress
imens. Să fii permanent cu nervii întinși la maximum, să
lucrezi excesiv, să-ți faci griji și să pui presiune pe tine în
timp ce încerci să-ți atingi obiectivul este un mod sigur de
a te împiedica să te simți fericită.
Dacă, în cele din urmă, simți că ceva poate fi perfect,
sentimentele tale de realizare au probabil viață scurtă.
Această perfecțiune nu va dura - este nevoie doar de o
umiditate neașteptată pentru a strica o coafură perfectă
sau un zbor întârziat pentru a ruina un weekend minunat.
Sau, altfel, îți stabilești imediat obiectivele următoare.
Tocmai ai obținut o promovare? Începi să lucrezi la
următoarea! Ai reușit să încapi într-o pereche de blugi
mărimea S? Acum trebuie să cobori la dimensiunea XS!
Gândește-te la asta: ce este perfecțiunea, la urma urmei?
De fapt, este doar părerea cuiva! Dacă este a ta, atunci știi
că se shimbă în funcție de starea ta de spirit și, probabil,
s-a și schimbat de-a lungul vremiii. Dacă versiunea ta este
să fii percepută ca o persoană perfectă de către ceilalți, se
încadrează bine în caseta cu eticheta „lucruri pe care nu le
poți controla”. Să faci ca fericirea și încrederea ta să
depindă de capacitatea ta de a controla opinia altcuiva este
o rețetă pentru nefericire. Și dacă urmărirea fericirii te
face să fii atât de anxioasă încât să nu te poți bucura de
viața ta, ce rost mai are?
Să fii om nu-i lucru ușor. Suntem, prin natura noastră,
ființe imperfecte. Încercarea de a fi perfectă merge, de
fapt, împotriva naturii noastre! Este nenaturală! Prioritate
ar trebui să aibă acceptarea. În mod ciudat, asta se
întâmplă atunci când lucrurile încep să pară perfecte, când
accepți că tu, așa cum ești, ești chiar grozavă. Acceptarea
propriilor imperfecțiuni nu înseamnă stagnare. Îți va face
viața mult mai bogată, te va face să te gândești la tine ca
la o ființă care evoluează permanent, care învață și crește
constant și care face mereu progrese, indiferent de
situație.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 6 20/03/2019 14:22

 Acceptă dezastrul

Clienta mea Anna mi-a povestit despre o excursie de vară

la Amsterdam pe care a organizat-o pentru mama și sora
ei. A rezervat un apartament uimitor pe malul canalului, a
planificat vizite în galerii și locuri superbe pentru a lua
masa și a contempla viața orașului.
Când au ajuns la apartamentul rezervat pe Airbnb,
mama Anei a ținut să spună că era ceva mai mic decât se
aștepta și că nu exista nicio punguliță de ceai. Fiind o
perfecționistă, Anna a pus această critică la inimă. Nu i-a
mai ieșit din cap, făcând-o să simtă că a dat-o în bară. Și-a
pus cenușă în cap toată seara, astfel că între cele trei s-a
instalat o atmosferă tensionată.
Chiar când ieșiseră din restaurant pentru a merge înapoi
pe jos către apartament, o ploaie de vară a început să cadă
din senin, cu picături uriașe și grele. Întrucât nu existau
taxiuri, n-au avut de ales decât să o ia la fugă, ajungând
acasă ude leoarcă și frânte de oboseală, dar radiind de
fericire. A fost departe de a fi perfect, dar s-au simțit cum nu
se poate mai prezente și mai vii. După aceea, toate trei au
fost de acord că alergarea acasă prin ploaie a fost punctul
culminant al călătoriei!
Anna mi-a spus: „Mi-am dat seama că, abia când am
renunțat la perfecțiune, când am început să accept
dezastrul, abia atunci am ajuns să ne bucurăm cu adevărat
de excursia noastră.”
Dacă poți fi suficient de curajoasă ca să te împaci cu
imperfecțiunile vieții și ale tale, te deschizi pentru a te
bucura de lucruri pe care nu știai că le poți aprecia.

Paradoxul acceptare/perfecțiune

Un lucru interesant se întâmplă atunci când accepți

lucrurile așa cum sunt. A accepta înseamnă, pur și simplu,
să fii deschisă să simți că totul este în regulă, chiar dacă
nu merge exact cum ai plănuit. Și, nu-ți face griji, asta nu
te va opri să dai tot ce ai mai bun sau să faci progrese.
Acceptarea, mai degrabă decât perfecțiunea, este cea care
duce la fericire și liniște. Reamintește-ți asta: viața pare

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 7 20/03/2019 14:22

 perfectă atunci când accepți lucrurile așa cum sunt.

Exercițiu: cum să accepți defecte, greșeli și eșecuri

Exercițiul 1: Găsește o cale de a pune într-o altă lumină greșelile

pe care e posibil să le fi făcut în trecut, gândindu-te la ceea ce ai
învățat din ele. Cum poți folosi ceea ce ai învățat pentru a fi mai
bună data viitoare?

Exercițiul 2: Fă o listă cu felurile sau situațiile în care ești perfecționistă.

Gândești în alb și negru sau în termeni catastrofici? Cum ai putea vedea
lucrurile altfel?

Găsește curajul de a fi imperfectă

Ce te-ar sfătui o bună prietenă să faci? Există modalități de a-ți reduce

standardele la „suficient de bună” și de a ajunge să accepți că îți ești de
ajuns, astfel încât să poți merge mai departe?

Exercițiul 3: Fă o listă cu toate avantajele pe care le-ai obține

din a fi mai puțin perfecționistă. S-ar putea să fie lucruri
precum: „Voi fi mai îngăduitoare cu mine”, „Voi realiza mai
mult”, „Voi fi capabilă să merg mai departe și să acționez”,
„Mă voi simți mai încrezătoare”, „Mă voi accepta așa cum
sunt” sau „mă voi simți mai puțin anxioasă și stresată”.

Exercițiu: cum să o faci de oaie intenționat

Uneori ne temem de eșec, deoarece nu am avut niciodată ocazia de a da

greș și de a afla că este în regulă. Îți voi sugera să faci mici greșeli
intenționat. Deși poate părea cumplit de greu la început, este cu adevărat
cel mai bun mod de a învăța că greșelile nu sunt, de fapt, mare lucru. Nu
sugerez să o faci de oaie la scară mare, sabotând o prezentare importantă
la serviciu. Ceea ce căutăm este un eșec mic și simbolic. Încearcă unul
dintre următoarele sau gândește-te singură la ceva:
Păstrează o tăcere lungă în timpul unei prezentări.

Întârzie În mod intenționat la o ședință.

Fă o prăjitură nereușită pentru o prietenă.

Poartă ceva nepotrivit la birou.

Vei descoperi că nu numai că vei supraviețui, dar nimănui nu îi va păsa

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 8 20/03/2019 14:22

 prea mult și îți vei face mai puține griji că o vei da în bară pe viitor.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 9 20/03/2019 14:22

 Rezumat
★ Multă lume are tendințe perfecționiste. Chiar dacă ai un birou
dezordonat, poți în continuare să fii o perfecționistă în alte domenii.
★ Perfecțiunea este un mit; nu există, nu duce la fericire
iar ,,a fi perfectă” nu te va face să te simți mai încrezătoare.
★ Lucrurile sunt percepute ca fiind perfecte atunci când
acceptăm imperfecțiunile vieții (și pe ale noastre!)
așa cum sunt.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 130 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 19

De ce eșecul este o opțiune

Uneori, curajul aduce foarte mult cu un șec.

JESSICA LAHEY, THE GIFT OF FAILURE

Iată câteva dintre cele mai faimoase „eșecuri” din lume,

cei care au încercat și au încercat din nou până când au
dat marea lovitură sau au creat ceva care a schimbat
lumea.
• Prima formație în care a cântat Beyoncé, Girls
Tyme, a pierdut concursul TV de talente din
Statele Unite Star Search.
• Katy Perry a avut două contracte de
înregistrare eșuate înainte ca al treilea contract
încheiat cu Columbia să atingă succesul cu
piesa „I Kissed A Girl”.
• Romanul ,,Harry Potter și Piatra Filozofală” a
lui J. K. Rowling a fost respins de doisprezece
editori înainte de a fi acceptat.
• La un an de la semnarea contractului, 20th
Century Fox a renunțat la Marilyn Monroe
pentru că era „neatractivă”.
• Oprah a fost concediată de la primul ei loc de
muncă de co-prezentatoare de știri.
• Lady Gaga a fost lăsată de izbeliște de casa de
înregistrări Def Jam după numai trei luni.
OK, ai înțeles ce vreau să spun. Eșecul se întâmplă
tuturor. Eșecul este un produs secundar al oricărei acțiuni.
Poate că ceea ce te împiedică să fii tot ceea ce poți fi este

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 137 20/03/2019 14:22

 îngrijorarea ta că vei comite greșeli.

Când am început să lucrez ca terapeut în urmă cu opt

ani, am știut că vreau să conduc ateliere de grup, dar am
tot amânat. În cele din urmă, am decis că trebuie să o fac.
Am făcut săptămâni întregi de promovare, am distribuit
fluturașii făcuți cu mâna mea în fiecare cafenea din
Hackney, am postat anunțuri pe Facebook și am trimis e-
mailuri către foști clienți ca să-mi atrag clientela.
În ziua cea mare, m-am trezit cu un număr total de un
client, rodul eforturilor făcute de prieteni și de sora mea.
Am fost destul de jenată, de fapt eram devastată. În seara
aceea, în timp ce adunam rogojinile de yoga și strângeam
pixurile și colile de hârtie, aproape că am plâns. Am
crezut că lipsa de interes a oamenilor era o dovadă că sunt
inutilă ca terapeut, nimeni nu mă plăcea și că ar trebui să
renunț la atelierele de lucru, întrucât nu aveau să
funcționeze niciodată.
După ce m-am bălăcit în dezgust de sine și suferință
timp de o oră și ceva, am decis să consemnez câte ceva în
jurnal. Când am început să-mi aștern gândurile pe hârtie,
mi-am dat seama că mă pierdusem în gândire catastrofică
în alb și negru. Crezusem că, dacă atelierul nu fusese un
triumf, era un dezastru total.
Am făcut o listă cu toate ideile la care mă puteam gândi
pentru a avea mai mult succes data viitoare. Am decis să
revalorific întreaga experiență ca pe o sursă de feedback
prețios; un bun punct de plecare de la care aș fi putut
aduce îmbunătățiri.
În planificarea următorului atelier, m-am asigurat că am
folosit lista aceea. Am invitat personal cursantele. Am fost
mai încrezătoare în e-mailurile pe care le-am trimis și în
prezentarea beneficiilor participării la atelier. Am cerut
ajutor rețelei. Și, ce să vezi? S-au prezentat un număr
foarte respectabil de zece persoane. După cum spune
antrenorul în problemele vieții și strategul de afaceri Tony
Robbins, „Nu există eșec, există doar rezultate.” Oricum
are decurge lucrurile, sunt informații utile.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 137 20/03/2019 14:22

 Ce semnificație dai „eșecurilor” tale? Lei iei personal,
crezând că eșecul înseamnă că este ceva în neregulă cu
tine, că ești imperfectă din fabricație și destinată unei vieți
de dezamăgiri? Dacă da, trebuie să contești această
convingere. Pentru că este imposibil ca cineva să fie un
ratat. Există atât de mulți factori care te întregesc pe tine,
ca ființă umană. Eșecurile nu te definesc nicidecum.
Mințile noastre adoră să facă lucrurile binare: te duci la
fund sau înoți, câștigi sau pierzi, simțind că poți să
înfrunți lumea sau că lumea este împotriva ta. Gândești de
parcă nu ar există cale de mijloc; și, evident, asta este
ceva irațional. Viața este în continuă mișcare, schimbare
și creștere, curge neîncetat. Să crezi că vei ajunge într-o zi
la o stare de eșec (sau chiar succes!) nu poate fi adevărat.
Ceea ce ai putea să vezi ca fiind un eșec este doar o pauză
în drumul întortocheat și sinuos al vieții, un pivot în calea
către următorul lucru. Poți transforma semnificația pe care
i-o dai eșecului din „Nu sunt suficient de bună” tot timpul
în „o bornă importantă pe drumul către succesul meu”.
Chiar și companiile care par acum de neoprit, precum
Apple și Instagram, vor „eșua” într-o bună zi. Vorbim
despre o relație care „eșuează”, dar este oare adevărat
doar pentru că s-a sfârșit? Poate a fost bine o vreme, poate
ai învățat multe din ea sau ți-a deschis calea către
viitoarea ta relație, nu crezi?
Adevărul este că eșecul este o parte esențială a creșterii
și învățării. Ai venit pe lume cu o capacitate înnăscută de
a încerca lucruri, de a eșua și de a încerca din nou. Este
natura umană. Amintește-ți când erai mică și învățai să
mergi. Într-o zi te-ai ridicat, ai făcut un pas minuscul....
apoi ai căzut în fund. Zi de zi te-ai ridicat, ai încercat să
mergi și ai căzut. Cu fiecare dată deveneai un pic mai
puternică, mai înțeleaptă și mai coordonată. Nu ai permis
căderilor să te împiedice, deoarece, din instinct, știai că
toate sunt parte a procesului. Să înveți să mergi fără să
cazi este imposibil. Eșecul este inevitabil. Dar află un
lucru: pe măsură ce eșuezi, devii din ce în ce mai bună.
Ca adult, este posibil să fi uitat că este bine să eșuezi,

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 137 20/03/2019 14:22

 dar poți învăța din nou acum. Dacă nici măcar nu încerci,
dai greș în mod implicit. Anxietatea generată de
perfecțiune și teama de a greși, care duce la amânare și la
neasumarea riscurilor, te pot împiedica să ai succes. Dacă
acesta este cazul tău, răspunsul este să faci un pas mic în
direcția corectă. Fă pasul (cel mai important nimic!) și
impulsul va crește odată cu încrederea în tine.

Exercițiu: fă un pas de micro-îndrâzneală

Fă o listă cu lucrurile pe care îți este frică să le faci din cauza maniei
tale perfecționiste sau din teama de eșec. Care este pasul mărunțel si
mititel pe care l-ai putea face către lucrul pe care îți este frică să îl
faci? Ar putea fi:

Să petreci o jumătate de oră în căutarea unui nou proiect.

Să decizi ce vei spune într-o conversație complicată.

Să trimiți un e-mail pentru a stabili o întâlnire.

Făcând un pas mic și curajos înainte, îți vei face curajul de a încerca
pași mai mari și de a-ți crește elanul de a merge mai departe.

Este frumos să fii vulnerabilă

Știai că imperfecțiunile te pot face nu mai puțin, ci mai

atractivă? Un fenomen psihologic - numit genial Efectul
Gafei - spune că, dacă ești considerată competentă și, totuși,
faci o mică greșeală, cum ar fi să zbârcești câteva cuvinte
într-o prezentare sau să scapi paharul cu băutură din mână,
poate face ca ceilalți să te perceapă ca fiind mai plăcută.
Același lucru este valabil atunci când admiți că ai o
slăbiciune sau imperfecțiuni, și astfel te dezvălui așa cum
ești cu adevărat. Ai mai multe șanse să fii îndrăgită de
ceilalți; preferăm o ființă supusă greșelii decât genul prea-
perfectă-pentru-a-fi adevărată. Sunt sigur că te poți gândi
la persoane pe care le cunoști, ale căror defecte și

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 137 20/03/2019 14:22

 vulnerabilități te fac cu atât mai mult să le iubești. În
lumea celebrităților, persoanele de care ne îndrăgostim
sunt adesea cele care sunt pur și simple ele însele, cu toate
imperfecțiunile lor cu tot: Jennifer Lawrence pentru
caraghioslâcurile din interviurile pe care le dă; Chrissy
Teigen pentru că pune pe tweeter imagini cu celulita și
vergeturile ei; și Lena Dunham pentru dezvăluirile care o
fac vulnerabilă despre sănătatea ei mintală.
Toate aceste lucruri pentru care pui atât de multă
presiune pe tine? Oamenii care contează cu adevărat nu
nu dau doi bani pe ele. Când mă gândesc la familia și la
prietenii mei dragi, știu că succesul lor material, evoluția
carierei sau chiar îndemânarea (ori neîndemânarea) de a
folosi perfect creionul dermatograf nu afectează câtuși de
puțin felul în care îi iubesc. Ești iubită pentru ceea ce ești,
așa cum ești.

De la perfecțiune la progres
Alege curiozitatea în locul fricii.
LIZ GILBERT

Deoarece atingerea perfecțiunii este, în cel mai bun caz,

un chin și, în cel mai rău caz, ceva imposibil,
concentrează-te în schimb pe progres. Percepe-te ca fiind
în continuă evoluție și schimbare. Și amintește-ți că
valoarea ta nu depinde de cât de bine te descurci. Fii
blândă cu tine și fii conștientă că ești aici pentru a învăța
și pentru a crește, nu pentru a fi perfectă. Când dai tot ce
poți și înveți din greșelile tale, este întotdeauna suficient
de bine.
Unii cred că opusul fricii nu este curajul sau relaxarea,
ci curiozitatea. Frica ne face să simțim să spălăm putina,
în timp ce curiozitatea ne face să iscodim. Frica ne ține
blocate, în timp ce curiozitatea ne îndeamnă să explorăm.
Limbajul pe care îl folosim este important în aceste
împrejurări. În ultimii ani, când am simțit cum mă
cuprinde teama, mi-am schimbat perspectiva asupra

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 137 20/03/2019 14:22

 situației prin limbaj. În loc de expresia mustind de
adrenalină „ce-ar fi dacă?......” am început să folosesc
interogația mai moale și mai relaxată ,,Mă întreb oare
ce.....?“.
Această simplă schimbare a perspectivei îți permite să
abordezi lucrurile cu interes mai degrabă decât cu
freamăt, fiind deschisă, în loc să fii prăpăstioasă și cu
emoție mai degrabă decât cu teamă. Te poți întreba: „Mă
întreb oare ce.....?” și să devii curioasă cu privire la vreo
conversație dură, la felul în care va evolua noua ta relație
sau la câți bani îți va aduce în acest an mica ta afacere?

Ce-ar putea merge bine?

Ai băgat dse seamă cum lucrurile tind să iasă bine, de cele

mai multe ori? Multe dintre noi ne concentrăm prea mult pe
ce ar putea să meargă prost și nu îndeajuns pe ceea ce ar
putea merge bine. Când intri într-o situație cu deschidere și
cu așteptarea că totul va fi bine, mintea ta este în cea mai
bună stare pentru ca lucrurile să se întâmple așa. Când ești
temătoare, fluxul sanguin este direcționat departe de
cortexul frontal, partea rațională a creierului tău, spre
amigdala cerebrală și alte părți ale corpului, pentru a te
pregăti să dai bir cu fugiții sau să lupți. Așa că, dacă ești
speriată și nesigură înseamnă că ești mai puțin rațională și
gândești mai puțin limpede ..... prin urmare, mai puțin
echipată să faci față oricărei situații. Când gândești pozitiv
crește și probabilitatea de a te simți încrezătoare.

Exercițiu: fă repetiții pentru succes

Gândește-te la o conversație dificilă, una în care s-ar putea să dai greș.

Poate că trebuie să trasezi o graniță cu cineva, să strălucești într-un
proiect la serviciu sau să ceri ceea ce vrei de la o relație. Închipuiește-
ți că lucrurile merg exact așa cum îti dorești. Folosește-ți toate
simțurile pentru a-ți imagina că merge bine; atitudinea ta încrezătoare,
vocea ta limpede și calmă, pe tine însăți implicată 100%, simțindu-te

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 137 20/03/2019 14:22

 încrezătoare și stăpână pe tine. Fă acest lucru în mod repetat și vei
crea o așteptare pozitivă și, în cele din urmă, o nouă imagine despre
tine care te va însoți peste tot, cu încredere înnoită.

Exercițiu: înfruntă-ți teama de eșec

Dacă îți imaginezi că se întâmplă tot ce e mai rău, îți poți imagina, de
asemenea, cum vei face față. Asta îți va sădi încrederea interioară că
o vesi scoate la capăt, indiferent de ce se întâmplă. Răspunde la
următoarele intrebari:

De ce eșec imi este frică chiar în clipa aceasta?

Ce se poate întâmpla dacă dau greș?

Cum anume mă voi descurca?

Rezumat
★ Transformă-ți eșecurile în informații prețioase care să te ajute să devii mai
bună.
★ Făcând pași mici, de curaj minuscul, te ajută să îți întărești încrederea.
★ Dacă alegi curiozitatea în locul fricii te ajută să te îndrepți către
situații în loc să fugi de ele.

137

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 137 20/03/2019 14:22

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22
 PARTEA A CINCEA

Cum să vindeci rușinea

și îndoiala de sine
9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 140 20/03/2019 14:22
 CAPITOLUL 20

Scoate rușinea la lumină

Cel mai mare act de curaj este să fii și să îti asumi tot ceea ce
ești - fără scuze, fără pretexte, fără măști ca să acoperi adevărul
despre persoana care ești.
DEBBIE FORD, COURAGE

„Crezi că toate ființele umane sunt valoroase și

merituoase prin natura lor?”, m-a întrebat terapeuta
mea.
„Da, sigur că da”, i-am răspuns eu.
,,Atunci, ce te face pe tine specială?”, a întrebat ea din
nou, ridicând o sprânceană. „Hmmm”, am spus, în timp
ce mi-a căzut fisa.
Asemeni celor mai multe dintre noi, cred că toate
ființele umane sunt valoroase și merituoase. Sunt o ființă
umană. Prin urmare, ar trebui să cred că și eu sunt
valoroasă. Am simțit cum o crăpătură se ivește în solida
mea armură emoțională și un fragment de lumină a năvălit
pe-acolo. Și acea lumină a început să-mi topească rușinea.
Am rumegat zile întregi gândul acesta. Oare chiar am
fost „atât de specială” încât numai eu am fost cu adevărat
o ființă rea și bună de nimic? Sau am fost la fel de bună și
de valoroasă precum orice altă ființă umană?
Ne-am aflat toate în situații care ne-ar fi putut face să ne
simțim rușinate, indiferent dacă o recunoașteți sau nu. Toate
am fost ignorate, respinse sau certate. Unele dintre noi am
fost chiar abuzate. Dacă simțim sau nu rușine în urma acestor
întâmplări, depinde de semnificația pe care o dăm noi acestor
experiențe. Simțim rușine când credem nu că am făcut ceva
greșit, ci că suntem rele și greșit construite.
Rușinea este o cauză adâncă înrădăcinată a multor
suferințe ale noastre.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 150 20/03/2019 14:22

 Rușinea ne sufocă respectul de sine și, odată cu el,
încrederea în noi. Rușinea îți spune: „Este ceva în
neregulă cu tine, nu ești suficient de bună, nu faci nici cât
o ceapă degerată”. Rușinea îți spune că ești iremediabil
imperfectă, defectă și că nu mai poți fi reparată. Dar îți
garantez că nu este adevărat. Și te asigur, de asemenea, că
poți vindeca rușinea.
Rușinea își are adesea rădăcinile în copilărie. Creierele
noastre în dezvoltare nu pot înțelege contextul, imaginea
de ansamblu sau adevăratul sens al celor întâmplate.
Copii fiind, luăm lucrurile personal - credem că lucrurile
care se petrec sunt din vina noastră, fără a înțelege
întregul context.
Am descoperit cât de adânc prinsese rușinea rădăcini în
mine în cursul terapiei pe care am urmat-o pe când abia
împlinisem douăzeci de ani. La un moment dat, chiar în
prima mea ședință, m-am uitat în jos și am văzut că mă
apucasem cu unghiile mâinilor de picioarele îmbrăcate în
jeanși. Aș fi făcut orice pentru a mă distrage de la
disconfortul de a-mi simți fesele încleștate și stinghereala
de a fi nevoită să fac ceea ce mi se părea a fi aproape
imposibil: să vorbesc despre sentimentele mele. De
fiecare dată când terapeuta îmi punea o întrebare, simțeam
că o ceață cenușie de confuzie coboară peste mine încât
nici nu-mi puteam accesa propriile gânduri sau emoții.
Acum îmi dau seama că acesta era mecanismul meu de
protecție, carapacea pe care o dezvoltasem pentru a împiedica
expunerea sentimentului de rușine. Rușinea iubește secretul.
Ne constrânge să păstrăm lucrurile în interior, astfel încât să nu
trebuiască să ne simțim vulnerabile. Într-o lume în care regula
este să proiectezi în afară o imagine de sine perfectă, să fii
văzută așa cum ești de fapt este ca naiba de înfricoșător.
Încă din anii adolescenței am băgat de seamă că nu
eram suficient de bună. Mă simțeam de parcă aș fi fost
însăilată greșit. Avem sentimentul profund de stânjeneală
că nu-mi voi găsi niciodată locul. Mă lăsam ușor cuprinsă
de stinghereală. Nu eram acasă în mine însămi. Am
descoperit mai târziu că toate aceste sentimente au un
singur nume: rușinea. Privind în urmă, îmi dau seama că
asta s-a datorat, în parte, faptului că, pe când eram doar o
copilă sensibilă, interiorizasem muștruluielile părinților

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 150 20/03/2019 14:22

 mei și le interpretasem greșit ca însemnând că „sunt rea”.
Aparent, rușinea avea un scop evolutiv; era vorba, din
nou, de a ne ajuta să ne integrăm în trib prin respectarea
regulilor. Daniel Sznycer, psiholog și autorul principal al
unui studiu din 2016 asupra bazei evolutive a rușinii
spune: „Funcția durerii este să ne împiedice să ne
vătămăm propriul țesut. Funcția rușinii este să ne
împiedice să ne deteriorăm relațiile sociale sau să ne
motiveze să le remediem.”1
Cu toate acestea, cea mai mare parte a rușinii pe care o
resimțim acum este toxică. Acest mecanism evolutiv de
supraviețuire nu ne mai servește. Multe dintre noi nu au
crescut în familii care au încurajat împărtășirea
sentimentelor sau într-o societate care ne învață iubirea de
sine și acceptarea. Prin urmare, rușinea noastră este lăsată
să supureze.

Este rușine sau vinovăție?

Rușinea și vinovăția sunt, amândouă, emoții greu de

suportat. Cele două sentimente sunt adesea folosite
împreună, dar, în realitate, au semnificații foarte diferite.
Și, de asemenea, efecte foarte diferite.
Vina apare când te simți rău că ai făcut ceva ce crezi că
a fost greșit. Poate fi o emoție utilă, deoarece ne
încurajează să ne schimbăm comportamentul sau să ne
corectăm.
Rușinea este sentimentul că tu, ca persoană, ești rea,
greșită, defectă sau irecuperabilă. Putredă. O nenorocire!
Este epitomul pentru insuficiență, care este, în mare
măsură, rădăcina anxietății, depresiei și lipsei noastre de
încredere. Este legată de respectul de sine scăzut, de
dependență și chiar de agresiune. Este mult mai puțin utilă
decât vinovăția. De fapt, aș merge până la a spune că este
una dintre cele mai distructive emoții umane, cea care ne
reprimă cel mai mult.
Rușinea înveninează. O resimți ca pe ca o povară grea și
întunecată. Și foarte multe o cărăm cu noi peste tot. Când
porți această povară, puterile tale sunt secătuite. Nu-ți dai
seama cât ești de bună și nici măcar nu încerci să afli. Ți-e

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 150 20/03/2019 14:22

 frică să întrebi, deoarece nu crezi că meriți un „da” și nu poți
face față unui „nu”. Nu crezi că ești demnă de lucrurile pe
care le dorești. Nu te simți suficient de bună pentru a-ți
împlini visele. Tot punându-ți la nesfârșit placa asta stricată
cu povestea rușinii, devii tot mai puțin rezistentă, mai puțin
capabilă și mai puțin „tu”. Este greu să fii cu adevărat tu
însăți când crezi că originalul este stricat și inacceptabil.

De unde vine rușinea

Rușinea apare atunci când ceva ce ai făcut - sau ceva ce

ești - este considerat a fi „rău”, deci te învinovățești
singură (sau ești învinovățită) și apoi interiorizezi această
judecată. Este un lanț:
Eveniment - Ești judecată sau te învinovățești singură
- Interiorizezi sentința ,,Sunt rea” - Rușine
Îți voi da un exemplu din propria mea viață. Când
aveam zece ani, am fost domnișoară de onoare la
frumoasa nuntă în grădină a mătușii mele. La un moment
dat, mi s-a părut că bunica mea și unul dintre oaspeți îmi
făceau semn să vin să mă apropii. Am dat fuga la ei, dar
bărbatul mi-a spus: „Vai, scuză-ne, de fapt am chemat
pisica.” Am fost DEVASTATĂ. Cum de-mi trecuse prin
cap că ei voiau să-mi vorbească? Ce-o fi fost în capul
meu? Sunt atât de proastă, m-am dojenit singură. În loc să
resping asta ca pe o simplă greșeală, am simțit că, nu
numai că făcusem greșeala de a da fuga la ei, dar și că
fusesem respinsă. Rezultatul? Am simțit din plin rușinea.
Ceea ce pare acum atât de neînsemnat m-a împovărat
cumplit din pricina semnificației pe care o dădusem
întâmplării.
Rușinea se manifestă, de asemenea, la vârsta adultă, dar
de multe ori experiențele timpurii sunt cele care ni se
întipăresc cel mai temeinic. Experiențele care duc la
rușine pot fi serioase și traumatizante, cum ar fi abuzul
sau abandonul: rușinea se întâmplă atunci când persoana
își însușește convingerea că este, oarecum, vina ei. Sau
poate veni din experiențe care par mici, cum a fost cea de
la nuntă, sau din faptul că suntem certate de părinții noștri

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 150 20/03/2019 14:22

 (încă foarte iubitori). Te poți simți rușinată chiar și atunci
când situația nu este în totalitate vina ta sau este o
greșeală neintenționată, ca de pildă atunci când, la vârsta
de cinci ani, ai făcut pe tine iar părinții și-au dat ochii
peste cap și au exclamat vexați „nu din nou!”. Este drept
că abuzul poate avea cel mai mare impact, dar nu lăsa
aparenta neînsemnătate a experienței tale să te rușineze
într-atât încât să-ți fie rușine pentru că simți rușine –
simți ceea ce simți și este important să nu compari
experiența ta cu a altcuiva.
În timp ce unii vor recunoaște un moment care creează
rușine pentru că le-a rămas adânc întipărit în minte, pentru
alții rușinea ar putea fi în continuare inconștientă. S-ar putea
să descoperi că, atunci când te gândești la el, momentul cu
pricina să fie încărcat încă cu emoție. S-ar putea să ți se pară
dureros - așa cum mi s-a părut mie – până și să te gândești la
asta. Ori de câte ori o experiență are o intensitate emoțională
puternică, ea dă naștere unei amintiri puternice și orice
convingere asociată cu ea poate avea rădăcina în mintea
noastră inconștientă. Vei avea nevoie de curaj să arunci o
privire către aceste experiențe, dar trebuie s-o faci dacă vrei
să te vindeci și să te transformi.
Dacă ați fost victima unor abuzuri, fie ele sexuale,
fizice, mentale sau emoționale, vă încurajez să căutați
ajutor profesional. Nu sunteți constrânse să vă descurcați
singure - tratamentul este adesea reușit atunci când îi ajută
pe oameni să proceseze și să depășească experiențele prin
care au trecut.
Iată o amintire a sentimentului de rușine care și-a pus
amprenta asupra mea: aveam zece ani când profesorul a
conceput un joc bazat pe tabla înmulțirii. Jocul începea cu
noi așezați pe scaunele noastre iar fiecăruia ni se punea o
întrebare de tabla înmulțirii - să zicem, cât face șase ori
șapte. Dacă dădeam răspunsul corect, putea să urcăm un
nivel, mai întâi ridicându-ne în picioare, apoi stând cu
picioarele pe scaun după care sus, pe bancă. Dacă
greșeam, trebuia să coborâm, stând în fund pe podea, apoi
întinzându-ne pe jos. În ciuda unei doze rezonabile de
frustrare, nu am fost niciodată prea bună la tabla
înmulțirii, așa că, de fiecare dată, sfârșeam întinsă pe
podeaua murdară, printre resturi de ascuțitoare și praf,

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 150 20/03/2019 14:22

 simțindu-mă umilită. Cu toți ceilalți copii uitându-se,
literalmente, de sus la mine.
Mesajul pe care îl primeam era: „Ești proastă și nu ești
suficient de bună, așa că ar trebui să stai în mizerie.” Sunt
sigură că nu aceasta a fost intenția profesorului, dar
mintea crudă ia lucrurile personal. Rușinea mi-a spus: nu
ești suficient de deșteaptă. Și, de-a lungul întregii mele
adolescențe, m-am îndoit constant de inteligența mea, în
ciuda faptului că luam note bune la școală și la facultate.
Există o listă nesfârșită de situații potențiale care pot
duce la rușine, dar iată doar câteva exemple:
Abandon - ai fost îngrijită de diverși membri ai
familiei, deoarece mama ta nu a putut să o facă mai
des din pricina bolii mintale de care suferea; ai
simțit că e vina ta că ea era bolnavă.
Abuz - tatăl tău a amenințat că se va sinucide și te-a
învinovățit pentru că i-ai făcut viața o povară.
Neglijare - părinții tăi erau adesea atât de ocupați cu
munca încât nu prea mai aveau timp pentru tine.
Dacă ai un părinte care te lovește sau strigă la
tine în public.
Dacă ai fost ciuca bătăilor la școală.
Dacă ai crescut în sărăcie, în timp ce mulți dintre
prietenii tăi de la școală erau înstăriți.
Dacă i-ai arătat familiei un dans pe care tocmai l-ai
învățat când cineva te-a pus la punct, „Nu te mai da
atâta în spectacol!”
Dacă ți s-a spus că ești proastă, arogantă sau că
prea le știi tu pe toate de către profesor, în fața
întregii clase.

Dacă ai fost ignorată de un membru al familiei în

timp ce încercai să îi arăți cea mai recentă pictură
cu degetele pe care ai făcut-o.
Dacă tatăl tău nu te-a îmbrățișat și nu ți-a spus
niciodată că te iubește.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 150 20/03/2019 14:22

 Dacă, în timp ce erai la plimbare pe stradă cu
familia, cineva te-a agresat cu scandări rasiste.

Aprinde lumina
Dacă putem împărtăși povestea noastră cuiva care
răspunde cu empatie și înțelegere, rușinea nu poate
supraviețui.
BRENÉ BROWN, DARING GREATLY

Dacă toate acestea arată destul de întunecat, nu vă faceți

griji, deoarece rușinea poate fi vindecată. Bebelușii nu
cunosc rușinea. Ei par să știe instinctiv că sunt iubiți.
Zâmbetele lor sunt menite să înmoaie orice inimă. Nu
sunt timizi să ceară ce au nevoie, să se exprime cu voce
tare și să ceară toată atenția, așa cum știe orice proaspăt
părinte cu restanțe la somn. Rușinea este ceva ce învățăm
- iar vestea bună este că ne putem dezvăța de ea.
Să începi să lucrezi cu rușinea ta poate să semene puțin
cu a fi speriată de un monstru în întuneric; nu știi ce se
ascunde acolo, dar ești prea speriată să aprinzi lumina, de
frica a ceea ce ai putea vedea. Dar când aprinzi, totuși,
lumina și te uiți, îți dai seama că nu era nimic acolo. Nu-i
nimic de văzut nici aici! Doar o ființă umană, care face tot
ce-i stă în putință.
Vă voi învăța cum să aprindeți această lumină și să
luminați cu ea fiecare cotlon, astfel încât să vedeți că
monstrul rușinii nu este chiar atât de înfricoșător și că, de
fapt, este o plăsmuire a minții voastre.
N-am să uit niciodată primele mele experiențe despre
puterea de a fi văzută, auzită și acceptată în timp ce îmi
împărtășeam rușinea. Stând într-un cerc împreună cu alte
femei, fiecare dintre noi a împărtășit experiența anxietății.
Fiecare a călătorit în locurile întunecate ale minții sale.
Sentimentele de inutilitate și de izolare; credința că
suntem singurele care se simțeau în felul acela, în timp ce
toți ceilalți erau „aranjați”. Femei care detestau atât de
mult felul în care arătau încât le împiedica să socializeze.
Cele care se simțeau singure și decuplate chiar și atunci
când se aflau într-o cameră plină de lume. În timp ce eu și
celelalte vorbeam, am observat semnele de încuviințare

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 150 20/03/2019 14:22

 care spuneau în tăcere „și eu am trecut prin așa ceva”. Am
văzut ușurarea pe fețele lor în timp ce își dădeau seama că
nu sunt singure, surpriza că toată lumea din cameră
simțise aceeași sentiment de a nu fi fost „suficient de
bună”. Am simțit ușurarea de a afla că nu sunt atât de
iremediabil defectă pe cât crezusem cândva.
Rușinea nu poate supraviețui în lumina acceptării
altcuiva. Acesta este un alt motiv pentru care terapia,
discuția cu o prietenă și împărtășirea într-un cerc sunt atât
de puternice atunci când vine vorba de vindecarea părților
din noi care ne rețin și ne reprimă.

Exercițiu: fă o listă cu factorii care îți

declanșează rușinea

Rușinea din trecut întinde adesea brațele și se strecoară în prezent.

Lucrurile pentru care simți rușine acum sunt legate adesea de ce s-a
petrecut cândva în viața ta. Fă o listă cu toate lucrurile de care te simți
rușinată. Așternerea lor pe hârtie și vizualizarea lor în alb și negru te
pot ajuta să le vezi în perspectivă; s-ar putea să pară chiar ridicole, asa
cum sunt câteva dintre exemplele mele de mai jos. Pentru fiecare lucru
pe care îl scrii, imaginează-ți că ți-l povestește un prieten care a trecut
prin așa ceva și ce anume i-ai spune tu ei sau lui. Asta te va ajuta să
începi să te privești cu bunătate și compasiune.

Scoate rușinea la lumină

Lucruri ridicole pentru care mi-a fost rușine (ca să numesc doar
câteva):

Să defechez la festivaluri.

Să defechez in general.

Să fiu văzută nemachiată.

Să fiu văzută goală de prietenul meu.

Să alerg după tren în Manchester Piccadilly, să-l pierd

apoi să fiu văzută mofluză (trebuie să fie mișto
.....trebuie să fie mișto!).

Să fiu văzută suferind pentru că mi s-au dat papucii (și am

suferit, crede-mă).

Să încerc din greu să execut la perfecție mișcările la o lecție de

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 150 20/03/2019 14:22

 dans .... si să dau greș.

Să-i întorc zâmbetul unui tip arătos care îi zâmbea altcuiva, nu

mie.

Să mă apuc să-l îmbrățișez pe prietenul prietenului meu când

acesta se aștepta la o strângere de mână.

Să fiu eu însămi.

Să nu reușesc să scap la coafor de reflexia de păr ud a

coafurii mele.

Să sufăr de anxietate socială.

Lucruri stânjenitoare pe care le-am făcut în timp ce eram beată,

despre care am refuzat să aud, desi am mers până acolo încât am
sărutat pe cine nu trebuia sau am pălăvrăgit cum fac bețivanii (mi-
am băgat degetele în urechi și am fredonat la la la la)

Rezumat
★ Rușinea înseamnă să simți „sunt rea” sau „nu sunt
suficient de bună” și își are rădăcinile adesea în
copilărie.
★ Rușinea nu poate supraviețui când vorbești despre ea. Când
împărtășim poveștile noastre despre rușine și le scoatem la
lumină, rușinea începe să se disipeze.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 150 20/03/2019 14:22

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 150 20/03/2019 14:22
 CAPITOLUL 21

Cum să vindeci rușinea și trauma

În capitolul 1 „De ce am scris această carte pentru femei”,

am menționat trauma și felul în care am trecut toate prin
Traume cu majusculă „T” sau traume mai mici de-a
lungul vieților noastre. Trauma în copilărie conduce
adesea la rușine, deoarece mințile încă nedezvoltate nu
pot înțelege contextul complet, deci concluzionăm că
suntem de vină. O experiență dureroasă pe care nu am
reușit să o procesăm sau să o depășim în întregime poate
fi o traumă care conduce la rușine.

Exercițiu: identifică-ți poveștile de rușine

Ce experiențe din viața ta te-au făcut să te învinovățești și să simți că nu

ești suficient de bună sau că ești nevrednică? Scrie într-un caiet aceste
povești despre rușine. Dacă ți se pare prea incomod să le pui pe hârtie -
și poate să ți se pară - poți să le tastezi la calculator, după care poți fie să
protejezi conținutul cu o parolă, fie să îl ștergi ulterior.

Exercițiu: dăruiește dragoste și

compasiune părții rușinate din tine

Acest exercițiu poate fi foarte vindecător. Imaginează-ți că vorbești cu

versiunea ta mai tânără în momentul în care treceai printr-un anumit
eveniment rușinos. Sau îi poți scrie o scrisoare. Spune-i că nu este vina ei.
Ce îi poți explica ca să nu înțeleagă sau să interpreteze greșit? Ce cuvinte
afectuoase îi poți spune? Ce trebuie să știe? Ce sfaturi ai pentru ea?
Transmite-i iertare, acceptare și dragoste.
Iată ce i-am scris eului meu în vârstă de cinci ani, care simțea că, dacă
era muștruluită de către părinți, însemna că este rea.

Dragă Chloe de cinci anișori,

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 14 20/03/2019 14:22

 Părinții tăi te iubesc nespuse de mult. Ei sunt stresați și supărați
din propriile lor motive și chiar nu este vina ta. Toți suntem
muștruluiți uneori iar asta nu înseamnă că ești rea. Nu trebuie să
fii perfectă; de fapt, ești minunată așa cum ești.

Mami și tati sunt uneori triști sau supărați, dar le trece

întotdeauna și apoi sunt din nou fericiți. Tu ești o fată bună. Totul
va fi bine.

Puterea vindecătoare a auto-compasiunii

Auto-compasiunea înseamnă, pur și simplu, să fii

afectuoasă cu tine însăți, așa cum ai fi cu o bună prietenă.
Este atât de simplu și, totuși, atât de greu! Dar, prin exersare,
devine mai naturală și automată.
Dacă acum simți rușine sau sentimentul că nu faci nici doi
bani, va trebui probabil să îți reamintești să faci asta în mod
repetat, la început. Descarcă meditația de auto-compasiune în
bonusuri de pe www.calmer-you.com/brave-bonus.

Exercițiu: încearcă să privești situația din

exterior

Pune-te în pielea unei prietene care te iubește și uită-te la tine și la

situația ta din exterior.

Ce ți-ar spune prietena ta?

Cum te-ar încuraja?

Ce cuvinte afectuoase ar avea de spus?

Dovește că sentimentul de rușine este

greșit

Găsește dovezi contrare credinței rușinoase. Așadar, am

crezut multă vreme că nu eram suficient de inteligentă, în

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 15 20/03/2019 14:22

 parte din pricina acelui „joc” de tabla înmulțirii de care
pomeneam mai sus dar și a părerii profesorilor care
credeau că sunt dislexică, (de fapt, nu eram) deoarece
ortografia mea lăsa mult de dorit. Pentru a începe să
schimb această credință, am adunat dovezi că nu este, de
fapt, adevărată.
Lista mea de dovezi arată cam așa:
• Am pus pe picioare o afacere de succes.
• Am ajutat sute de clienți.
• Am scris un best-seller.

Pot găsi o mulțime de alte dovezi care să sugereze că

credința în „nu sunt suficient de deșteaptă” nu este
adevărată.
În aceste zile îmi spun contrariul: „Sunt suficient de
inteligentă” și îmi amintesc toate motivele pentru care
acest lucru este adevărat.
Ce credință nouă și puternică poți crea și ce dovezi poți
aduce că acest lucru este adevărat?

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 16 20/03/2019 14:22

 Simte pentru a vindeca
Emoțiile neexprimate nu vor muri niciodată. Au fost îngropate de
vii și vor ieși mai târziu la iveală în chipuri mai urâte.
SIGMUND FREUD

În cartea ei It’s Not Always Depression, terapeuta Hilary

Jacobs Hendel dezvăluie că rușinea este o „emoție de
apărare” pe care o folosim atunci când nu dorim să simțim
alte emoții fundamentale, cum ar fi furia și tristețea. Ne
protejează împotriva nevoii de a simți acele sentimente
mai profunde, ne oprește din a fi nevoite să le prelucrăm
și ne împiedică să fim vulnerabile. Rușinea funcționează
pentru că ne permite să evităm, să schimbăm subiectul, să
trecem sub tăcere, să ignorăm sau să privim în altă parte.
Într-o lume în care deviza noastră este „numai vibrații
bune”, iar „gândirea pozitivă” este prescrisă drept leac
pentru toate emoțiile noastre, sentimentele negative sunt
puse la colț. Dar băgatul mizeriei sub preș, nepăsarea și
încercarea de a ne ignora sau de a ne masca emoțiile
incomode nu dă roade niciodată. Gândește-te la
sentimentele tale ca având energie; dacă le ții ferecate în
tine, se acumulează de-a valma și, în cele din urmă, vor
ieși la iveală în feluri pe care nu ți le dorești.
Ce se întâmplă atunci când nu ne simțim sentimentele
dureroase sau neconfortabile? Hilary Jacobs Hendel
sugerează că, atunci când emoțiile nu sunt procesate, ele
rămân blocate în corpul nostru și duc la sentimente care
nu se schimbă, cum ar fi depresia și anxietatea. Toate am
practicat acest tip de evitare; ne înecăm emoțiile turnând
peste ele pahare adânci de vin alb, inhalând Domino sau
ușurându-ne cărțile de credit pe site-ul fashion Asos (știu
că nu doar eu fac asta). Chiar și despicarea firului în patru
este o modalitate de a ne amorți pe noi înșine împotriva
obligației de a simți.
Dar, dacă ne anesteziem împotriva emoțiilor noastre, nu
ne putem vindeca cu adevărat niciodată.
Energia aceea trebuie să se miște prin corp. Hilary
descrie cum să facem acest lucru, prin concentrarea
asupra emoțiilor pe măsură ce ele apar. Când îți fixezi
atenția asupra sentimentului, fie că este vorba de rușine,
frică, anxietate, furie, tristețe, stimulezi nervii care
împiedică sentimentul să declanșeze emoțiile.
Data viitoare când simți o emoție negativă, înainte de a
te întinde după biscuiții Oreos, concentrează-ți toată
atenția asupra ei. Lasă-te cufundată în emoție în timp ce
tragi adânc aer în piept. Dacă simți mânie, izbește cu
pumnul în canapea, ține-te tare pe picioare și împarte
pumni în aer sau urlă într-o pernă (nu lua rețeta în
derâdere înainte de o fi încercat). Simte tristețea din plin,
lasă lacrimile să șiroiască. Lasă-te absorbită în
sentimentul fricii. S-ar putea să fii uluită să constați că
atunci când îți permiți să simți pe deplin, emoțiile par să
treacă prin tine. Dacă poți fi suficient de curajoasă să
gestionezi intens sentimentele preț de câteva clipe, sunt șanse
să găsești o oarecare ușurare. Reamintește-ți că orice simți
este în regulă și resimte intensitatea prin toți porii.
O clientă, Rebecca, mi-a spus recent: „M-am certat cu
cea mai bună prietenă a mea din cauză că nu reușise să
ajungă la petrecerea de ziua mea. Am simțit că încep să
mă scufund în rușine, că nu eram iubită sau de acceptat.
Am avut o stare foarte asemănătoare cu un sentiment pe
care l-am avut la școală, la vârsta de treisprezece ani, când
grupul prietenelor mele mă îndepărtase timp de o
săptămână, aparent fără niciun motiv.
La vremea respectivă, mi s-a părut că lumea se
sfârșește. Am redevenit prietene, dar teama că sunt o
prietenă rea și-a pus amprenta asupra mea. Am decis să
încerc tehnica dumneavoastră de a mă concentra asupra
sentimentelor de rușine și de a nu fi iubită. M-am simțit
bine, am țipat de câteva ori, dar apoi m-am simțit bine. A
fost ca un val care s-a ridicat, s-a prăbușit peste mine,
după care marea a redevenit calmă. ”

Vindecarea prin conectare

În cartea sa Lost Connections, Johann Hari a scris despre

rădăcinile depresiei și despre convingerea sa că stabilirea
conexiunii este un remediu pentru rușine. Să-i spui cuiva
de ce anume îți este rușine - să-ți împărtășești povestea, să
arunci o lumină asupra ei - și să fii acceptată oricum este
modul în care poți să-ți învingi rușinea. Așa cum spunea
atât de strălucit Brené Brown, „Rușinea nu poate
supraviețui atunci când vorbim despre ea”.
Terapia pe care am urmat-o m-a scăpat de o bună parte
din rușine. Lucrurile care mi se păreau atât de dureroase și
hidoase, odată ce le-am spus cu voce tare și le-am primit
cu acceptare, și-au pierdut veninul. Și faptul că m-am
confesat iubitului meu Aidan, care a continuat să mă
iubească în ciuda tuturor lucrurilor pe care le-am simțit că
sunt atât de rele în privința mea, mi-a luat povara rușinii.
Să mă destăinui în cerc alături de celelalte femei și să aflu
că toate, în adâncul nostru, ducem lupte grele, a fost
reconfortant și liniștitor. Voi vorbi mai mult despre
conexiune în capitolul 35 „Cum să-ți sporești încrederea
socială” și voi discuta despre cum să cultivi sentimentul
comuniunii, al deschiderii și împărtășirii, care sunt atât de
importante pentru respectul nostru de sine.

Exercițiu: împărtășește-ți poveștile despre rușine

Găsește o persoană plină de compasiune și iubire - o prietenă, un

partener, membru al familiei, terapeut sau grup de sprijin – căruia să îi
poți împărtăși poveștile tale despre rușine. Amintește-ți că rușinea nu
poate supraviețui când vorbești despre ea.

Găsește-ți autenticitatea

Toate exercițiile din acest capitol te vor ajuta să fii mai

mult tu însăți. Există ceva incredibil de eliberator în a te
accepta în toată frumusețea dezastrului care ești.
Autenticitatea înseamnă să spui da celei care ești, tuturor
părților din tine: părțile imperfecte, părțile defecte și
părțile respinse. Atunci când poți iubi părțile nefavorabile
din tine îți exersezi libertatea. Acceptarea de sine este o
superputere, îți amplifică toate abilitățile, te face
curajoasă, astfel încât nimic nu te poate reține.
A fi autentic nu este ceva care devii, înveți sau cultivi.
Este ceea ce ești, există deja. Treaba ta este, pur și simplu,
să decojești straturile care te-au ținut ascunsă așa cum ești
cu adevărat. Nu înveți autenticitatea ci te dezveți de toate
lucrurile care te-au împiedicat să fii autentică.

Rezumat
★Oferă dragoste și compasiune părții rușinate din tine.
★ Pune-ți întotdeauna la îndoială convingerile negative; nu sunt
niciodată adevărate.
★ Când ne simțim pe deplin sentimentele, ne permitem
nouă înșine să ne vindecăm.
 CAPITOLUL 22

Cum să-ți asumi rahaturile pe

care le faci

Nu am fost eu.
SHAGGY

Pentru a-ți duce încrederea la nivelul următor, va trebui să

treci de partea întunecată. . . partea întunecată din tine, vreau să
zic (nu-ți face griji, toate avem una).
Să te cunoști pe tine însăți în toată nemernicia și în toată
minunăția ta și să știi că este bine să fii așa îți va da o siguranță
de sine pe care cele care se concentrează doar pe lucrurile bune
sau se simt rușinate de lucrurile rele nu o pot avea. Când ne
acceptăm pe deplin pe noi înșine, cu părțile spumoase și
strălucitoare și cu cele jalnice cu tot, suntem mai aproape de a ne
simți, în sfârșit, ca acasă în noi înșine.
Chiar dacă „asumarea rahaturilor pe care le faci” nu
este un termen psihologic (deși cred că ar trebui să fie),
este un pas important atunci când vine vorba de auto-
acceptare. Reprimarea și renegarea trăsăturilor noastre
negative este unul dintre cele mai importante lucruri care
stă în calea iubirii și acceptării de sine. Când negăm latura
noastră întunecată, negăm chiar umanitatea noastră.
Psihiatrul Carl Gustav Jung a numit această parte
„umbra”. Este frântura în care nu vrem să ne
recunoaștem, cea pe care nu o acceptăm. Dar, până când
nu ne vom asuma tenebrele, nu ne putem vedea pe deplin
bunătatea. După cum scria Jung, „A confrunta o persoană
cu propria sa umbră înseamnă a-i arăta propria sa
lumină”.
Într-o lume în care am fost încurajate să ne străduim să
atingem perfecțiunea, în care „gândirea pozitivă” face
furori și ni se cere să emanăm vibrații bune la tot pasul,

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 poate fi greu să ne recunoaștem punctele slabe, cu atât
mai puțin să le acceptăm. Dar amintește-ți, este normal să
fim imperfecte și numai acceptând și, la urma urmei,
iubindu-ne imperfecțiunile, putem să ne iubim pe de-
antregul pe noi înșine.

Ce este partea întunecată?

Adesea, prinde contur atunci când suntem rușinate de o

parte din noi înșine. Așa că, eliminăm partea cu pricina și
negăm existența ei, dar ea nu dispară niciodată. Un
indiciu al părții tale întunecate este ceea ce vrei să ascunzi
sau să negi, înseamnă tot ce vine la pachet cu frica de a fi
dată în vileag.
Îmi amintesc că, la primul meu loc de muncă după
absolvirea facultății, găseam mereu scuze pentru greșelile
pe care le făceam în munca mea. Nu puteam să-mi asum,
pur și simplu greșeala, să-mi cer scuze și să merg mai
departe după ce aș fi reparat-o. A trebuit să găsesc câte o
scuză pentru fiecare greșeală, de ce nu a fost vina mea sau
de ce a existat un motiv excelent pentru ea.
Acasă, îl învinovățeam pe iubitul meu pentru cana
spartă, uitând convenabil că eu am fost cea care pusese
cana în mașina de spălat vase sau pentru zgârietura de pe
linoleum, care ar fi putut foarte bine să fie din vina mea.
Nu puteam suporta nici măcar gândul că aș fi putut comite
acest gen de greșeli de zi cu zi. Mai târziu, mi-am dat
seama că aruncarea vinei era felul meu de a mă apăra de
rușinea că „sunt greșită”. La vremea respectivă,
acceptarea că aș fi putut să greșesc era prea dureroasă.
Acest tipar de gândire m-a ținut blocată. Nu puteam
ajunge să mă cunosc și să accept toate părțile din mine în
timp ce-mi negam partea imperfectă, cea care făcea
greșeli. Nu mă puteam dedica muncii de a deveni mai
bună pentru că eram incapabilă să recunosc care era
problema cu adevărat.
În prezent, îmi recunosc vechea meteahnă de a evita să
recunosc că am greșit, învinovățindu-i pe ceilalți, înainte
să escaladeze. Am învățat să recunosc și să-mi asum
posesia greșelilor mele. Și asta îmi dă un sentiment mult

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 2 20/03/2019 14:22

 mai puternic de libertate și autenticitate.

Există un alt avantaj al iubirii intregrale de sine: a nu

avea nimic de ascuns și a te cunoaște pe tine însăți, cu toate
imperfecțiunile tale cu tot, face ca ceea ce ceea ce cred
ceilalți să conteze mai puțin. Nu trebuie să-mi fie atât de
frică că oamenii mă văd „așa cum sunt”, deoarece accept
toate părțile ființei mele.
Vrei să cunoști o modalitate excelentă de a afla care este
partea ta întunecată? Uită-te la ce te enervează sau te supără
la ceilalți. Jung spunea că ne proiectăm adesea umbra
asupra altcuiva. Când remarcăm ceva negativ la o altă
persoană, se datorează faptului că avem aceeași calitate.
„Dacă urăști o persoană, urăști ceva din el care face parte
din tine. Ceea ce nu face parte din noi, nu ne deranjează ”,
scrie Hermann Hesse.
În cartea Radical Forgiveness, Colin Tipping,
fondatorul Institutului de Terapie Radicală prin Iertare, o
spune strălucitor: „Dacă ai dibuit-o, însemnă că o ai și tu.”
Așadar, dacă te trezești că ai dibuit aroganța, stridența sau
meteahna de a face pe șeful la altul, caută unde se ascunde
în tine aceeași calitate pe care nu ai acceptat-o.
Deci, atunci când o altă persoană te face să dai ochii peste
cap de exasperare, este probabil pentru că reflectă ceva ce
trebuie să accepți și să iubești la tine. Dacă ești enervată de
egoismul altei persoane, ar putea fi pentru că în interiorul
tău există o parte egoistă pe care nu o recunoști sau nu o
accepți. Asta explică de ce obișnuiam să le acuz pe femeile
din cale-afară de încrezătoare în ele ca „se dădeau în
stambă”; mi-a fost rușine să suprim partea din mine care
dorea să fie în centrul atenției, pe o scenă, să inspir alte
persoane sau să le fac să râdă (este adevărat).
Ești scoasă din pepeni de colega de birou care vine la
muncă îmbrăcată întotdeauna ca și cum ar merge la o nuntă?
Poate pentru că nu te simți demnă să „ieși în evidență”.
Iritată de stagiara care flirtează cu băieții de la birou?
Poate pentru că și tu îți dorești atenție.
Te enervează prietena ta care se lasă mereu călcată în
picioare de ceilalți? În ce feluri permiți tu altora să te calce în

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 3 20/03/2019 14:22

 picioare?

Exercițiu: fă o listă cu partea întunecată din

tine

Gândește-te la ce te scoate din fire și te enervează în legătură cu

ceilalți, apoi folosește informația pentru a evalua calitățile părții tale
întunecate. Adăugă la asta lucrurile pe care nu-ți place să le admiți, de
care îți este rușine, pe care societatea nu le consideră „acceptabile”
(cum ar fi să mâncânci un sandwich deasupra unui coș de gunoi,
pentru că nu vrei să faci firimituri peste tot).
Acum, pune-ți următoarele întrebări:

Cum pot începe să iubesc și să accept aceste părți, știind că fac

parte din ceea ce mă face umană - și că acestea sunt părțile care au
cel mai mult nevoie de dragoste?

Cum încearcă să mă ajute partea întunecată din mine? Remarcă ce

intenții bune au părțile tale întunecate. Sunt puse acolo dintr-un
motiv anume.

Nu trebuie să justifici părțile rele, ci doar să le accepți, astfel încât să te

poți accepta pe tine însăți. Carl Jung a mai spus că „lucrurile cărora li te opui,
persistă” și a conchis că, atunci când putem permite și accepta un lucru, îi
vine mai ușor să se destrame sau să se transforme. Energia de rezistență te
ține blocată. Poate suna contradictoriu, dar atunci când îți accepți greșelile,
vei constata că le vine mai ușor să se schimbe.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 4 20/03/2019 14:22

 Exercițiu: identifică intențiile pozitive

După ce ai compus lista părților tale întunecate, scrie pe hârtie care este
intenția pozitivă din spatele fiecăreia. De exemplu:

Îi învinovățesc pe ceilalți pentru că nu suport gândul că

„greșesc” - Această parte a mea încearcă să mă protejeze
împotriva sentimentului că sunt „rea”. Vine din rușinea pe
care am simțit-o în trecut atunci când am fost certată.

Dețin controlul - Deținerea controlului te face să te simți

mai în siguranță. În trecut, am simțit cum am scăpat
lucrurile de sub control și eram nesigură.

Sunt egoistă - Dacă nu sunt egoistă, mă tem că nevoile

mele nu vor fi satisfăcute.

Sunt din topor - Ceilalți au profitat de mine în trecut și nu vreau

să se mai întâmple.

Sunt furioasă – Furia mea este să îndrept o nedreptate

suferită.

Emit judecăți și fac presupuneri - Cred că, defăimându-i pe

ceilalți, pot face să mă simt mai bine și să-mi cresc
respectul de sine.

Sunt antisocială - Este felul meu de a-mi conserva energia și de

a mă proteja împotriva posibilității de a fi respinsă.

Cunoașterea intenției pozitive a părții întunecate ne

permite să decidem dacă ne este utilă. Dacă nu, putem
alege să o schimbăm sau să găsim un alt mod de a împlini
această nevoie. De exemplu, în loc să fii egoistă ca mijloc
de a încerca să te asiguri că nevoile tale sunt împlinite,
poți, în schimb, să încerci să ceri ceea ce vrei?

În loc să emiți judecăți despre ceilalți, poți să-ți

recunoști propria nevoie de validare și insuflare a

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 163 20/03/2019 14:22

 siguranței?
Când aruncăm o lumină asupra părților „rele” din noi
înșine și recunoaștem cum încearcă ele să ne ajute, putem
începe să le acceptăm, să le integrăm și să ne cunoaștem
la un nivel mai profund. Dacă le suprimăm sau le negăm,
partea întunecată nu face decât să devină mai puternică.
Prin conștientizarea lor, avem mai mult control asupra lor.
Asumându-ți imperfecțiunile, acceptându-ți întreaga
ființă, toate greșelile, bucățile grosolane și debandada din
tine, te vor ajuta să te asumi pe de-antregul, să fii tu însăți
și să te bucuri din plin că ești așa. Nu este ușor să-ți
înfrunți umbra, este nevoie, cu siguranță, de mult curaj,
dar încrederea autentică și de durată vine din cunoașterea
și acceptarea fiecărei părți din noi înșine. Când ne
cunoaștem, ceea ce cred ceilalți începe să conteze mai
puțin. Și devenim libere să fim cât de bune putem să fim.

Rezumat

★ Să ajungi să îți cunoști și să-ți accepți partea întunecată este calea

către adevărata acceptare de sine.
★ De multe ori există o intenție pozitivă în spatele
părții întunecate; care este cel mai sănătos mod
de a împlini intenția pozitivă?
★Dacă o dibuiești la alții, o ai și tu. Părțile pe care le
găsești enervante la ceilalți sunt adesea cele pe care
le-ai reprimat și le-ai negat le tine însăți.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 163 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 23

Cum să-ți asumi corpul

Într-o societate care profită de îndoiala ta de tine, să te placi este un

act de rebeliune.
CAROLINE CALDWELL

Am crescut în cultura dietei. Poate că ai văzut-o pe maică-ta

ieșind dintr-o cură și intrând într-alta la celebrii WeightWatchers,
obsedată să adune puncte. Poate a numărat caloriile recomandate
de Planeta Slăbitului (mâncatul nu este un păcat, oameni buni!).
Sau a cântărit porțiuni precise de cereale uscate ca iasca la micul
dejun, ca și cum ar fi fost cel mai normal lucru din lume. Și deși
dietele s-au schimbat - adesea includ nutriție și sunt numite acum
detoxifiere, mâncare curată sau energizantă – odată cu data de 1
ianuarie pare că întreaga omenire urmează în felul ei un regim.
Există o industrie globală, în valoare de miliarde de dolari,
dedicată modalităților de schimbare a corpului tău.1 Suntem
bombardate cu imagini ale perfecțiunii, cu celebrități care
storc virtuți din ceaiuri laxative dubioase și periculoase ridicări
de fese braziliene.2
Cum a influențat asta atitudinea ta față de corpul tău? Dacă
cineva te întreabă „Ai pierdut în greutate?” consideri că asta
este cea mai mare laudă? Îți dorești câteodată o intervenție
de chirurgie plastică? Grație mișcării de pozitivitate a
corpului, devenim conștiente de aceste tipare de gândire
vechi și nefolositoare. Dar schimbarea uriașă de care este
nevoie, de la critica corporală la iubirea corporală, nu se va
întâmpla peste noapte. Multe dintre noi suntem încă blocate
în vechea programare; că trebuie să arătăm într-un anumit
fel pentru a fi suficient de bune. În ciuda faptului că „știm”
că totul este o mare păcăleală, tot trebuie să muncim din
greu pentru a ne înfrâna impulsul de a merge cu turma
atunci când cineva menționează cea mai recentă procedură

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 7 20/03/2019 14:22

 cosmetică pe care a făcut-o sau dieta-care-nu-e-dietă
(oricum ai da-o, tot o dietă rămâne) pe care o urmează.
Rușinea corporală este setarea noastră implicită. Ai
încercat vreodată opt ținute diferite și apoi ai declarat că
nu ai „nimic de îmbrăcat!”? Nu esti singura. Problemele
de încredere în corpul nostru ne afectează pe majoritatea
dintre noi, într-un fel sau altul. Ani de zile, m-am simțit
„greșită” în propriul corp, nu l-am perceput ca fiind casa
mea și mi-am făcut griji în permanență pentru
imperfecțiunile sale.
Iată câteva exemple din ceea ce eu și multe altele am
trăit pe pielea noastră:
• Să faci sex doar pe întuneric beznă, deoarece
nu poți suporta vulnerabilitatea de a-ți ști
corpul expus în toată goliciunea lui.
• Să stai departe de întâlniri, deoarece nu poți
înțelege cum te poate găsi cineva atractivă.
• Să anulezi o ieșire într-o seară, deoarece
bustiera ta preferată este puțin prea intimă față
de ce ți-ai dori.
• Să te simțiți atât de conștientă și de preocupată de
ceea ce porți încât nu poți să te relaxezi și să te
bucuri de o conversație cu prietenele apropiate
într-un restaurant.
• Să pierzi ore întregi reproșându-ți ce ai mâncat
în vacanță de te-a stors de vlagă și te-a făcut să
fii atât de morocănoasă.

Deprogramează-te

Avem o idee distorsionată despre cum ar trebui să arate un corp

din cauza mesajelor la care am fost expuse de la o vârstă fragedă.
Suntem atât de saturate de ideea de frumusețe propagată de
mass-media încât am început să credem că perfecțiunea genelor
false este „normală”. . . și asta face ca 99,9 la sută dintre noi să
fim anormale. În principiu, am fost spălate pe creier iar asta dă
serios de furcă încrederii în noi.
Dar este absolut posibil să schimbăm acest lucru. Bebelușii nu se
nasc cu o ură pentru coapsele dolofane sau burticile tip Buddha;
este ceva ce învățăm mai târziu. Începe prin a-ți spune: acest

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 8 20/03/2019 14:22

 program mental este demodat și necesită o schimbare. A fi
curajoasă înseamnă să spui „nu, mulțumesc” presiunilor
ridicole la care am fost supuse și să refuzi să crezi mass-
media care ne spun că nu ne suntem suficiente. Michelle
Elman, autoare și înstructoare în construirea încrederii în
corp, sugerează să ne punem la îndoială gândurile și
credințele. „Doar pentru că credem ceva nu înseamnă că
este și adevărat”, mi-a spus ea. „Atâtea insecurități sunt
alimentate de gândurile noastre, dar gândurile noastre nu
sunt realități. Doar pentru că crezi că ești urâtă sau că
coapsele tale sunt urâte, nu înseamnă că este și adevărat.”

Cel mai bine este să accepți

Pentru unele, să-și iubească propriul trup poate părea un

obiectiv prea îndepărtat pentru ca măcar să încerce.
Acceptarea sau „neutralitatea corpului” ar putea fi
sentimente mai realiste.
Calea de urmat este să te accepți așa cum ești. Chiar
dacă știi, în adâncul tău, că relația ta cu mâncarea sau
lipsa activității fizice este nesănătoasă și vrei să schimbi
acest lucru, află că schimbarea nu se va întâmpla urându-
te pe tine însăți. Nimeni nu s-a urât niciodată fiind
sănătoasă. Faptul că ești rea cu trupul tău nu te va inspira
și nu te va motiva să ai grijă de el. De fapt, va face exact
opusul. Sau ai putea avea un corp „sănătos”, dar mintea ta
va fi încețoșată. Nu există nimic sănătos în a fi „costelivă”
sau în formă din punct de vedere fizic, deoarece te-ai
pedepsit printr-o dietă de înfometare sau te-ai legat cu
lanțuri de banda de alergare timp de două ore pe zi. Cel
mai sănătos și cel mai bun mod de a merge mai departe
este să te accepți exact așa cum ești, chiar acum. Din
acceptarea de sine și din iubire vine schimbarea
sănătoasă.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 9 20/03/2019 14:22

 Am înțeles taman pe dos
Membrele mele funcționează, așa că nu o să mă plâng de felul
în care este făcut corpul meu.
DREW BARRYMORE

Întrebați pe oricine pe stradă: „Ce face ca cineva să fie

atractiv?” iar nouă din zece persoane vor răspunde:
„Încrederea”. Vă rog să nu lăsați ca standardele de
frumusețe complet fictive ale societății să vă împiedice să
vă simțiți încrezătoare și să știți că sunteți atrăgătoare.
Simțiți-vă bine în pielea voastră chiar acum, deoarece să
te simți frumoasă este sentimentul cel mai frumos lucru
din câte există.
Nu este ceva ce decizi o singură dată; este un proces
constant și repetitiv de a hotărî să te accepți pe tine însăți. În
acest fel creezi acceptarea corpului și, după un timp,
încrederea. Trebuie să ne concentrăm mai puțin pe felul în care
arătăm și mai mult pe modul în care ne simțim. Ce te face să te
simți bine în corpul tău? Ce face ca trupul vostru să se simtă
bine? Ce altceva este frumos la tine, în afară de felul în care
arăți?
Următorul exemplu poate părea prostesc, dar suportă-mă
până în punctul în care se va dovedi că nu este deloc o prostie.
Am avut în trecut o problemă serioasă cu labele
picioarelor (printre alte părți ale corpului meu). Le-am
antipatizat de când mă știu. Am scobiturile tălpii foarte
mari - moștenite de la tata - care dau picioarelor mele o
formă neobișnuită de S. Mama obișnuia să mă consoleze
spunând că seamnă cu picioarele unei dansatoare (vezi să
nu).
Deoarece am crezut că sunt deformată, mi-am ținut
întotdeauna picioarele ascunse. Apoi, în urmă cu zece ani,
am petrecut două săptămâni la un curs de yoga. Nu doar
că am fost desculță pe toată durata lui, dar am fost expusă
unor zeci de perechi de picioare de toate vârstele, formele
și dimensiunile. Am văzut acolo picioare mari, picioare
minuscule, picioare cu bătături uriașe, picioare plate,
degete păroase, inele pe degetele mari, picioare labă de

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 10 20/03/2019 14:22

 gâscă, picioare pline de vene, picioare tatuate și câte și
mai câte. Mi-am dat seama că picioarele mele erau
normale în diversitatea tipurilor de picioare - și toate erau
cât se poate de normale.
Ce vreau să rețineți din această poveste – și să vă
meargă drept la inimă - este că același lucru este valabil și
pentru corpurile noastre. Există variații nesfârșite ale
corpului uman, iar al tău este una dintre ele. Toate aceste
variante sunt cât se poate de normale. Cu toate acestea,
indiferent ce simțiți în legătură cu diferitele părți ale
corpului vostru, fiți sigure că fiecare dintre ele este merită
să fie acceptată.
Ceea ce se întâmplă este că lumea pe care o vedem
deseori nu reflectă frumoasa diversitate a corpului uman,
în toată imperfecțiunea sa. Michelle Elman mi-a spus:
„Îndepărtează orice conținut din viața ta care declanșează
comparație sau te face să simți că corpul tău nu este
suficient de bun. În schimb, umpleți fluxul de știri cu un
grup divers de persoane și, mai ales, cu persoane care
arată ca tine. Este mult mai ușor să-ți vezi propria
frumusețe, atunci când începi să te înconjori de mai multe
mijloace de informare care îți seamănă.” Dacă fluxul tău
de Instagram este format din ,,belfies” (adică selfie-uri de
fese, fie vorba între noi) perfect rotunjite ale unor
influenceri de fitness, sau fotomodele cu buze suspect de
pline și vedete TV care nu sunt niciodată suprinse de două
ori în aceeași ținută, este greu să mai înțelegi ce înseamnă
„adevărat”. Și este timpul să schimbi ceea ce îți livrează
dispozitivele mobile. Este timpul să căutăm modele de
urmat, care să reflecte gama de oameni diferiți din
societatea noastră și să citim reviste care celebrează
frumusețea de tot felul.
Moda chirurgiei plastice pe vulvă este un exemplu
tipic, care a fost alimentat de ceea ce lumea vede în
filmele porno. Dacă îți compari jucăria cu labiile
ferchezuite chirurgical ale vedetelor porno, sau cu diverse
vulve de pe google (sau documentează-te pe www.
thevulvagallery.com) realizezi că suntem toate diferite și
normale și că toate suntem suficient de bune. Frumosul nu
înseamnă că trebuie să arăți într-un fel „anume”.
În ce alte feluri poți să-ți deschizi mintea la orice

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 11 20/03/2019 14:22

 expresie a frumuseții care există, nu la cea concepută de
către o industrie pentru a-ți băga pe gât produsele ei?
Lasă-ți corpul să iubească ceea ce iubește

Poezia mea preferată din toate timpurile este „Gâștele

sălbatice”, de Mary Oliver, care mă inspiră cu adevărat.
Este un poem despre cum să nu-ți faci griji pentru a fi
bună sau să te căieșți, ci să rămâi fidelă naturii și să-ți
urmezi inima.
Dacă mă trezesc prea adâncită în autocritica corpului
meu, inspirându-mă dintr-un vers al poeziei, îmi aduc
aminte că trupul meu este un animal pufos și dulce - ca un
cățeluș sau o pisică adorabilă. Îmi amintesc să-mi tratez și
să-i vorbesc corpului meu cu aceeași grijă și tandrețe ca și
cum aș face cu un animal de companie iubit. Este cel mai
iubitor și mai loial animal pe care îl vei cunoaște
vreodată. Și nu vrea altceva decât să îți fie cel mai bun
prieten. Corpul tău merită atât de multă dragoste!
Pentru mine, această poezie spune: „Fii în corpul tău, ascultă-
l, iubește-l, relaxează-te în el. Nu ai de ce să-ți fie rușine de el.”
Lasă-ți corpul să-și dorească ceea ce vrea. Asta ar putea fi să se
odihnească pe canapea într-o zi sau să alerge prin parc în ziua
următoare. S-ar putea să însemne să savureze astăzi o brioșă cu
înghețată și mâine un smoothie verde. Când ne eliberăm de
rușine, de vină și pedepsirea corpurilor noastre, permitem un
echilibru natural. Și dacă dorești să faci schimbări în sănătatea
ta, acestea vor veni mai ușor atunci când te afli într-o stare de
relaxare și deschidere.

Bucurați-vă de călătorie

Acesta este singurul tău corp neprețuit. Nu este doar un

templu; este un loc de joacă. Deci, la fel de bine te poți
bucura de el. Este vehiculul prin intermediul căruia vei
ajunge să experimentezi viața. Prin intermediul lui, vei
ajunge să guști prima mușcătură dintr-un croissant
parizian proaspăt copt (sau doar unul de la Pret), auzi
chicoteala celei mai bune prietene râzând de una dintre
glumele tale excelente, simți inima câinelui tău bătând în
timp ce te întinzi spre el pe canapea, adulmeci capul
nepoatei tale nou-născute și vezi privirea neprețuită în
ochii fratelui tău în timp ce îl surprinzi de ziua lui. Atunci

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 12 20/03/2019 14:22

 când te relaxezi în corpul tău și savurezi senzația aceasta,
încrederea naturală în tine va ieși la iveală.

Exercițiu: Dragă corpule, îți mulțumesc și te iubesc.

Trebuie să ne deviem atenția de la ceea ce simțim că ne lipsește permanent

la ceea ce ni se întâmplă. Să fii recunoscătoare pentru lucrurile pe care
corpul tău îți permite să le faci și cum te face să te simți este un memento
puternic al ceea ce contează cu adevărat. Îmi place să fac acest exercițiu în
timp ce merg în fiecare seară la culcare. Mă gândesc la cinci motive pentru
care sunt recunoscătoare pentru trupul meu în acea zi, pentru ceea ce m-a
ajutat să simt sau să fac. Îi spun corpului meu cât de mult îl iubesc. În timp,
această practică îți va reprograma creierul să se gândească la corpul tău într-
un mod pozitiv. Iată câteva exemple despre motivele pentru care ai putea să-
i mulțumești corpului tău.

Îi mulțumesc burticii mele rotunde care îi oferă micuțului meu

de patru ani atât de mult confort atunci când se cuibărește pe
mine.

Le mulțumesc sânilor mei care îmi dau atâta plăcere.

Le mulțumesc mâinilor mele care mi-au permis să strâng părul

partenerului meu.

Le mulțumesc picioarelor mele pentru că m-au ajutat să dansez

pe tocurile de zece centimetri.

Îi mulțumesc nasului meu care mi-a permis să miros pizza

aia coaptă pe piatră.

Exercițiu: oferă-ți un masaj

Este un exercițiu minunat de făcut înainte sau după un duș ori o baie.
Este vorba să te lepezi de întrebările legate de aspectul corpului tău și
să te concentrezi pe felul în care se simte. Pentru că va fi o senzație
plăcută, atât pentru mâna care face atingerea, cât și pentru partea care
este atinsă. Închide ochii și oferă-ți un masaj cu puțin ulei - de cocos,
de migdale, chiar și de măsline este bine. Adaugă câteva uleiuri
esențiale pentru a garanta o experiență multisenzorială. Concentrează-
te asupra sentimentelor. Trimite dragoste prin mâinile tale,
imaginându-ți că îți masezi partenerul sau copilul, dacă asta te ajută să
fii mai iubitoare.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 13 20/03/2019 14:22

 Exercițiu: dă-te jos din pat și pătrunde în corpul tău

Știm toate cum este să avem un blocaj în cap. Poate să fie foarte mare
hărmălaie acolo – nu-i așa ?! De asemenea, ne îndepărtrează de moment,
ne distrage atenția de la ceea ce simțim cu adevărat despre o situație, de la
ceea ce vrem cu adevărat să spunem sau să cerem. Dacă suntem mai mult în
corpurile noastre, este mai puțin probabil să ne facem griji pentru ceea ce
cred ceilalți despre noi și putem ține pasul cu ceea ce se întâmplă. Acest
exercițiu este o adaptare a unuia din cartea The Power of Now a lui Eckhart
Tolle și este perfect pentru tine dacă obișnuiesti să te lași frământată de
gânduri pe când ai dori să fii mai prezentă în corpul său.

Închide ochii și concentrează-ți atenția asupra brațului tău stâng.

De unde știi că brațul stâng este acolo? Ce anume poți să simți?
Poate îi simți temperatura, sângele care pulsează prin el sau doar
o energie interioară ori o vibrație care sălășluiește în brațul tău.

Acum, ținând ochii închiși, răspândește această conștientizare către

celălalt braț, către mâini, labele picioarelor și picioare, către corp,
gât și cap. Ar trebui să ai acum o conștientizare interioară a
propriului tău corp. Felicitări! Acum îți locuiești corpul.

Poți să păstrezi această conștientizare, chiar dacă doar pentru

câteva clipe, în timp ce ziua ta își urmează cursul? Revino constant
la această conștientizare în corpul tău ori de câte ori îți aduci
aminte –sau setează un memento pe telefon ori în calendar pentru a
face acest lucru.

Rezumat
★Cele mai multe dintre noi am fost spălate pe creier
de cultura dietei.
★ Nimeni nu s-a urât pe sine sănătoasă fiind; a te accepta pe tine
este întotdeauna calea de urmat.
★ Consumă mass-media și urmărește oameni care te fac să te simți bine cu
tine.
★ Reamintește-ți toate lucrurile uimitoare pe care corpul
tău le face pentru tine.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 14 20/03/2019 14:22

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 15 20/03/2019 14:22
 PARTEA A ȘASEA

Cum să te ridici și să
te faci auzită

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 24

Cum să îți găsești vocea

Cel mai curajos act este încă să gândești

pentru tine. Cu voce tare.
COCO CHANEL

Îți vine greu să-ți spui părerea, să ceri ceea ce vrei, să îți
faci auzită vocea? Ar putea exista un milion de motive
pentru care se întâmplă asta. Poate că familia ta a fost o
gașcă gălăgioasă și vocală, așa că, pe vremea când erai
mică, n-aveai loc să strecori niciun cuvânt. Sau,
dimpotrivă, au fost mereu genul rezervat, așa că ai învățat
să iei loc mai în spate și să asculți, mai degrabă decât să
vorbești. Poate că, din păcate, ți s-a spus în mod repetat să
taci, să îi lași pe adulți să vorbească. Ar putea fi, însă, și
situația contrară: faptul că nu-ți poți face auzită vocea să
aibă legătură cu ceea ce se întâmplă în prezent. Poate că
lucrezi într-o industrie dominată de bărbați sau într-un
birou colcăind de extrovertiți, iar vorbitul poate să agite.
Ori poate că nutrești convingerea că ceea ce ai de spus nu
este important.
În timp ce am fost întotdeauna locvace cu familia și cu
cei pe care îi cunoșteam bine, aveam probleme cu vorbitul
în grupuri. Nu aș fi ridicat niciodată mâna pentru a pune o
întrebare la cursuri pe vremea studenției și la primul meu
loc de muncă, mă îngrozeau ședințele în care se aștepta
din partea mea să contribui cu idei - de fapt, eram practic
mută. Nu credeam că merit să mi se aloce timp să vorbesc
și mă paraliza teama de a spune „ce nu trebuie”. Dar
lucrurile s-au schimbat foarte mult în cazul meu și, te
asigur, se pot schimba și pentru tine. Îți poți găsi vocea.
Fie ai vocea prea domoală și vrei să-i impregnezi mai
mult gravitate, fie ți-e frică să vorbești și să-ți

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 2 20/03/2019 14:22

 împărtășești părerile, sau ai tendința de a privi de pe
margine în timp ce alții vorbesc, este întotdeauna posibil
să-ți sporești încrederea și să înveți să exprimi mai mult
din ceea ce ești.
Exprimarea părerilor este o trăsătură a unui lider. Jessica
Bennet, editor la ONG-ul lui Sheryl Sandberg, spune că,
în timp ce bărbații sunt învățați să conducă, femeile sunt
educate să alăpteze: „Așa se face că, atunci când femeile
etalează trăsături bărbătești cum ar fi luarea deciziilor,
autoritatea, calități de lider - ne displac de cele mai multe
ori, în timp ce bărbații care etalează aceleași trăsături sunt
frecvent considerați puternici, masculini și competenți.”1
Deși lucrurile se schimbă, această polarizare masculin-
feminin există în continuare. Adăuga la asta frica, îndoiala
de sine și auto-sabotarea de care dăm dovadă – atunci, de
ce-am mai vorbi vreodată? O parte a soluției este să
vorbești oricum, să contești aceste noțiuni depășite, chiar
dacă înseamnă să riști să fii antipatizată. Înseamnă să fii
suficient de curajoasă pentru a risca dezaprobarea. Și
înseamnă să sprijini alte femei atunci când vorbesc.

Exercițiu: auditul vocii tale – unde te regăsești în ea?

Acordă-ti răgazul de a reflecta la locul unde te afli atunci când vorbesti. Și

gândește-te, de asemenea, și la locul în care ți-ai dori să fii. Uneori, lumina
conștientizării este suficientă pentru a declanșa schimbarea pe care o
dorești. Scrie pe o foaie de hârtie răspunsurile la următoarele întrebări:

Dacă ai avea 100% încredere în tine, ce anume ai spune și cui?

Când și unde iți ții limba în frâu?

Ce anume te frustrează dar nu vrei să vorbești despre asta?

Dacă ai ști că nu poți da greș, în ce fel ți-ai spune părerea și ce

anume ai spune?

Ce ți-ar plăcea să spui (sau să scrii), dar încă nu ai găsit curajul

să o faci?

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 3 20/03/2019 14:22

 Lumea are nevoie de vocea ta

Adulții se descriu ca fiind „timizi” într-un incredibil

procent de 50%. Dacă ești unul dintre ei, poate ți-ar
prinde bine să te gândești: „Jumătate dintre oamenii pe
care îi întâlnesc se simt la fel de stânjeniți ca și mine.” A,
și un alt lucru fundamental de reținut este că, doar pentru
că cineva strigă mai tare, nu înseamnă că punctul său de
vedere este mai valabil sau este mai probabil să fie corect,
deși este adevărat că vocile mai puternice sunt mai
susceptibile să fie ascultate și percepute ca fiind
încrezătoare.
Trebuie să știi următorul lucru: lumea are nevoie de
percepția ta unică, de înțelepciunea și de curajul tău.
Gândește-te la toți oamenii timizi, liniștiți sau introvertiți
care nu își fac niciodată auzite ideile în sala de consiliu sau la
poveștile lor spuse în jurul masei la cină. Imaginează-ți toate
ideile creative care nu vor fi exprimate niciodată din cauza
fricii, înțelepciunea pe care oamenii o păstrează pentru ei
deoarece nu cred că ceea ce au de spus are valoare și
nedreptățile care ar putea fi îndreptate dacă am îndrăzni să
vorbim. Dacă nu te exprimi pe deplin, cunoștințele și
talentele tale nu vor avea nicio șansă să vadă lumina zilei și,
în consecință, toată lumea va fi văduvită de ele.
Știu cum este să nu vrei să vorbești. Când profesorul
meu de engleză din clasa a șasea mi-a pus o întrebare în
fața clasei, m-am înroșit ca o căpșună în timp ce citeam
fragmentele deocheate din Chaucer. N-am fost în stare să-
mi privesc profesorul în ochi. Mi-era deja suficient de
greu să vorbesc cu oamenii față în față, nici vorbă s-o fac
în fața clasei.
La facultate, unde studiam nutriția, a trebuit să-mi
prezint proiectele colegilor de clasă, ceea ce mă îngrozea.
Mai ales că, pe la începutul cursului, una dintre prezentări
sfârșise ca o experiență extracorporală - și nu în sensul
bun. În timp ce m-am ridicat să vorbesc, am simțit cum
mi se duce sângele din obraji. O ceață pâcloasă și albă mi-
a coborât peste ochi în timp ce-mi simțeam plămânii în
flăcări. Stând în picioare în fața a treizeci de colegi de

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 4 20/03/2019 14:22

 clasă am încercat cu disperare „să mă port normal”, ceea
ce nu a făcut decât să-mi sporească panica interioară. Și,
apoi, m-a cuprins una dintre cele mai ciudate și mai
înfricoșătoare senzații din viața mea; am simțit ca și cum
aș fi ieșit din corp și pluteam cam la un metru deasupra
mea, privind în jos. Am aflat mai târziu că asta se numește
„disociere” și se poate întâmpla atunci când te afli într-o
stare extrem de agitată. Gândul că mi se va întâmpla din
nou a lăsat un nor negru plutind deasupra tuturor
celorlalte prezentări.

De ce timiditatea este încă ego-ul tău

responsabil

Obișnuiam să-mi apăr timiditatea cu un soi de mândrie.

Mă așezam pe un scaun din spate pentru a-i lăsa pe
ceilalți să strălucească, eram „altruistă” prin faptul că nu
cerșeam atenția, eram „modestă” prin faptul că eram
sfielnică și rezervată. Ego-ul este sentimentul importanței
de sine și credeam că faptul că suntem timide îi va face pe
ceilalți să se simtă cumva mai buni, pentru că aveam
egouri mai mici (înțeleg din plin ironia). Credeam că
obișnuința de a-i pune pe ceilalți pe primul loc și de a
asculta în loc să vorbesc erau acte de bunătate și chiar, să
zic vorbă mare, semne de superioritate morală.
Ceea ce am învățat - și îmi cer scuze dacă această
bombă a adevărului îți cam explodează în față, așa cum
mi s-a întâmplat mie - este că oamenii timizi sunt cei cu
cele mai mari egouri. Ne luăm cel mai în serios. Ne dorim
atât de mult să fim „bune” și să fim „plăcute” încât nici nu
vom încerca să vorbim, de frica de a fi criticate. Ne facem
inferioare pentru că ne dorim atât de tare să fim
superioare! Așa cum autorul și îndrumătorul spiritual
Eckhart Tolle spunea într-o emisiunea la Oprah: „În
adâncul persoanei timide sălășluiește dorința neexprimată
de a fi superioară.” Descoperirea acestui lucru nu numai
că m-a ajutat să-mi amintesc să mă iau mai puțin în serios,
ci și să îmi aduc aminte, în mod regulat, că nu există nicio
fărâmă de moralitate superioară în a-ți ține ascunsă
lumina.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 5 20/03/2019 14:22

 În copilărie, îmi plăcea la nebunie să cânt și fredonam
în permanență în jurul casei. Belinda Carlisle, Tina
Turner, Fleetwood Mac, Destiny’s Child.... cântam din toți
bojocii, cu peria de păr pe post de microfon. Nu aveam
nici cea mai mică jenă să cânt. Sinceră să fiu, credeam că
eram destul de bună.
La cincisprezece ani, am primit prima mea chitară
acustică. Am botezat-o Greg și zdrăngăneam la ea ori de
câte ori aveam ocazia. Prietenii mei erau nevoiți să îndure
ore întregi de minuni la cinci coarde de Nirvana sau
Feeder, în timp ce stăteam în parc, cu doze de cidru ieftin
în mână.
Pe vremea aceea, abia îl cunoscusem pe primul meu
iubit, Chris. Într-o zi, iritat probabil de insistența mea de a
înșfăca chitara și de a chinui la nesfârșit coardele cu
zdrăngăneala mea deloc sofisticată, m-a fulgerat cu
replica: „Tu chiar crezi că te pricepi să cânți și să
mînuiești chitara. Dar habar n-ai. ”
Încrederea mea s-a spulberat în timp ce ego-ul meu
fragil încasa o lovitură cumplită. Deși am continuat să
cânt la chitară în privat, a fost nevoie să treacă
cincisprezece ani până când am cântat din nou în public.
Ceea ce mi-am tot spus, în acei ani, a fost că eram „prea
timidă” pentru a cânta. Chiar și atunci când, cu câțiva ani
în urmă, am încercat să cânt în fața iubitului meu actual,
care nu mi-a adresat niciodată un cuvințel jignitor, am
înghețat iar vorbele au refuzat pur și simplu să-mi iasă din
gură.
Apoi, vara trecută, în cadrul pregătirii mele
profesionale, am participat la un curs de terapie prin
sunet. Terapia prin sunet presupune utilizarea sunetelor și
vibrațiilor produse de boluri și gonguri tibetane, alături de
vocea ta, pentru a te relaxa și a-ți calma mintea și corpul.
O parte a cursului era dedicată învățării modului de a-ți
elibera vocea, întrucât foarte multe persoane se simt
timide când vine vorba de sunetul vocii lor, în special
atunci când cântă. I-am mărturisit profesoarei Michelle
Avarard trista poveste a vocii mele de cântăreață care a
sfârșit blocată. Ceea ce mi-a spus mi-a adus aminte de
Eckhart Tolle: „Timiditatea se manifestă, de fapt, atunci
când oamenii au egouri mari, un sentiment puternic al

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 6 20/03/2019 14:22

 importanței de sine. Ego-urile noastre au o dorință
constantă de validare, recunoaștere, acceptare și aprobare.
Oamenilor timizi le este frică să strălucească, deoarece iau
luăm totul prea personal și se iau prea în serios.”
Ceea ce mi-a spus Michelle în continuare a fost cât se
poate de adevărat; că toți facem parte din ceva mult mai
mare, din natură și din întreaga creație. Cum natura nu
face decât să se exprime prin noi, nimic din ceea ce facem
nu se referă cu adevărat la noi – nici pe departe. Fie că
fredonați un cântec, citiți o poezie pe care ați compus-o,
vă aflați pe o scenă sau îi sugerați o idee unui client,
faptul că vă exprimați înzestrările și vă împărtășiți
inspirația, creativitatea sau experiența nu poate fi
niciodată greșit. Începând din acea zi, în loc să mă întreb:
„Cine sunt eu să vorbesc?”, întreb: „Cine sunt eu să țin
asta pentru mine?” Mi-am dat seama, de asemenea, că nu
e mare scofală să știu dacă sunt sau nu o mare cântăreață.
În noaptea aceea avea loc un spectacol de cântări
dedicate amatorilor. În ciuda discursului motivant oferit
de Michelle, am decis să nu particip. În timp ce mă târam
în camera mea, am simțit cum mă inundă un val de
dezamăgire față de mine însămi. M-am așezat, m-am
prăbușit pe pat, cât se poate de conștientă de tăcerea
profundă a chitarei mele care zăcea într-un colț.
Am constatat că, atunci când vine vorba de a lua măsuri
ceva mai curajoase, există adesea un punct de criză, când
trebuie să faci o alegere. Acest punct s-a întins de la
câteva secunde la minute bune, în timp ce ezitam. Aș
putea oare înfrunta groaza de a mă face auzită? Sau ar
trebui să stau în siguranță în camera mea? Apoi, în ultima
clipă, am auzit o voce în capul meu întrebând: „Ce trebuie
să fac pentru a depăși această teamă?” Iar inima mea a
răspuns imediat: „Trebuie să te duci pe scenă și să cânți”.
Mi-am înșfăcat chitara și m-am îndreptat spre clubul
în care avea loc spectacolul. Când a mi-a venit rândul să
cânt, mi-am simți sângele pulsând prin tot corpul și un
fior de adrenalina care m-a străbătut din cap până-n
picoare. Am respirat adânc și am început. A foarte departe
de fi perfect; vocea m-a lăsat pe alocuri și am încurcat
câteva versuri. Dar am făcut-o.
După ce-am terminat, am simțit că a fost deopotrivă

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 7 20/03/2019 14:22

 memorabil și un fleac. Imediat ce am sfârșit cântecul, m-
am întrebat „Ce-a fost așa mare scofală?!”. Dar am știut și
că a fost, în același timp, un mare pas în a mă exprima
mai liber. Străpunsesem zidul care mă ținuse blocată; am
simțit o maree de încredere, m-am simțit mai capabilă ca
niciodată.
Ceea ce am descoperit a fost că depășirea fricii mele de
a cânta a însemnat curajul de a fi mediocră, de a fi
imperfectă sau chiar un dezastru, mai ales la început. A
trebuit să-mi amintesc că suntem cu toții o expresie a
naturii, că nu este vorba chiar numai despre noi.
Încrederea este, așa cum s-a dovedit, „să accepți că nu ești
cine știe ce”, după cum a formulat Marianne Williamson;
este vorba de a te lua mai puțin în serios. Dădusem
falseturi în fața a treizeci de oameni - și n-a contat niciun
pic. Să știi că poți să o dai în bară și să supraviețuiești -
este o parte importantă a procesului de a fi tot mai sigură
pe tine. La urma urmei, dacă poți face asta, chiar nu ai
nimic de pierdut.

Chiar nu e vorba despre tine

Fie că îți împărtășești ideile într-o întâlnire de afaceri, ții

un discurs la nunta celei mai bune prietene sau
interpretezi o melodie pe care ai scris-o, nimic din toate
astea nu este despre tine. Este valabil pentru orice:
cuvinte, muzică, informații, înțelepciune, glume. Totul
există deja, undeva în lumea largă; nu sunt idei noi. Nu
te definesc, ci doar trec prin tine. Este viața care se
exprimă prin tine și treaba ta este să o lași să-și urmeze
cursul.
Adesea, ne temem simultan de succes și de eșec. S-ar putea
să fim speriate că ceea ce avem de spus este rău sau greșit, dar și
că ar putea fi foarte bun, că am atrage mai multă atenție, că ne va
face să ne simțim stânjenite sau că ni se va cere să muncim mai
mult. Și, în plus, am putea fi speriate că, dacă vom eșua după ce
vom avea succes, vom cădea de la o înălțime și mai mare.
Primul pas pe care trebuie să îl faci este pur și simplu să
acționezi, o mișcare timidă înspre lucrul care te înfricoșează;
să mergi la un eveniment muzical, să ridici mâna pentru a

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 8 20/03/2019 14:22

 pune o întrebare în cadrul unui atelier sau să-l pui la punct pe
colegul care te hărțuiește. Fă acest mic pas și vei afla repede
că poți să gestionezi orice situație care s-ar putea ivi. Găsește
curajul de a risca să fii imperfectă și veți simți cum sporește
încrederea în tine.

Secretul încrederii în tine

Bine, bine, nu există un secret absolut. Dar, dacă ar exista,

ar fi acesta: oamenii care sunt în mod natural încrezători
în ei înșiși nu sunt neapărat așa pentru că ei cred că sunt
uimitori, au meditat profund la propria strălucire și au
rostit 4.000 de afirmații pozitive în oglindă în acea zi. Nu.
De fapt, s-ar putea să fii surprinsă să afli că oamenii siguri
pe ei nu se gândesc deloc la ei înșiși.
Faptul că ne gândim prea mult la noi înșine este ceea ce
ne face să fim agitate și temătoare să ne spunem părerea.
Pe de altă parte, femeile care au în mod natural încredere
în ele sunt prezente, conștiente, concentrate la maximum
pe ceea ce fac, spun și aud. Ele își trăiesc clipa, lăsând
viața și înțelepciunea vieții să se exprime prin intermediul
lor. Ele dau lucrurilor șansa să se manifeste fără să mai
despice firul în patru.
Data viitoare când te mai confrunți cu o situație care îți
pune încrederea la încercare, trăiește fiecare clipă a ei.
Concentrează-te atent asupra împrejurimilor. Remarcă
peisajul, oamenii, mirosurile și senzația picioarelor tale
goale pe pământ. Respiră adânc și simte mișcarea de
ridicare și coborâre a burții. Îndreaptă-ți atenția spre ceea
ce faci, către persoana sau persoanele cu care vorbești.
Asta te va distrage instantaneu din hora gândurilor care te
frământă.
Între perioadele de testare, merită să încerci meditația
atenției conștiente. Acesta este un mod minunat de a-ți
consolida abilitatea de a fi prezentă, de a învăța cum să te
concentrezi pe ceea ce se întâmplă mai degrabă decât pe
viața ta interioară. Aplicații precum Headspace sau
Buddhify facilitează procesul; vei descoperi că o
meditație de doar zece minute îți va da energie pentru
toată ziua.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 9 20/03/2019 14:22

 Rezumat
★ Lumea are nevoie de vocea și de ideile tale; te rog, nu le ține
doar pentru tine.
★ Fie că vorbești în public, cânți sau spui o poveste la
masă, nu este niciodată doar despre tine; este viața care
se exprimă prin tine.
★ Persoanele încrezătoare se gândesc mai puțin la ele însele și sunt
concentrate pe momentul prezent.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 10 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 25

Reinstruiește-ți creierul

A fi curajoasă nu trebuie să însemne să faci gesturi

enorme sau terifiante - am menționat conceptul de micro-
curaj într-un capitol anterior. În același timp, nu este curaj
dacă nu este implicată și o doză de provocare.
În antrenorat, folosim un model preluat de la Karl
Rohnke numit Comfort, Explorare, Panică. Ideea este că
trebuie să părăsești zona de confort și să intri în zona de
explorare - dar să te oprești înainte de a ajunge în zona de
panică.

ZONA DE
CONFORT

Prima dată când vei ieși din zona ta de confort ți se va

părea greu. Dar, după un timp, va înceta să mai fie
incomod și va deveni noua ta normalitate. Asta înseamnă
că zona ta de confort se extinde. Apoi, fă un alt pas în
afara zonei tale de confort, pentru a intra din nou într-o
zonă de explorare. De fiecare dată când faci acest lucru,
gândește-te că îți ascute sabia, permițându-ți să căsăpești
pe viitor balauri mai mari și mai înfricoșători.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 Exercițiu: delimitează-ți zonele

Desenează trei cercuri pe o bucată de hârtie. Scrie în cercul interior „zona

de confort”, în următorul cerc „zona de explorare” și în cel exterior „zona
de panică”.

Pasul 1: În cercul interior, fă o listă cu acțiunile cu care te simți

confortabil. Iată câteva exemple: să stau la taclale cu prietenele
apropiate, să dau telefoane de la locul de muncă, să mă întâlnesc
cu alți oameni față în față.

Pasul 2: Pentru următorul cerc, întrebă-te ce fel de situații sunt

provocatoare pentru tine? Adică nu chiar genul imposibil de
suportat sau la gândul cărora îți transpiră palmele, dar suficient
de stresante încât să te simți ușor stânjenită. Exemple în acest
sens ar putea fi: să socializez cu oameni pe care abia i-am
cunoscut, să fiu pe speaker la o conferință de la muncă, să
întâlnesc oameni într-un grup mai mare de două persoane.

Pasul 3: Pentru cercul exterior, gândește-te la cee ce te umple

de panică. Poate fi gândul de a conduce o ședință sau de a
merge la o întâlnire de afaceri? Dacă da, scrie-le în acest cerc,
care trebuie abordat la o dată ulterioară.

Pasul 4: Acum, ce acțiuni poți întreprinde, astăzi, pentru a intra

în zona de explorare?

Spune-i creierului tău că totul este în

regulă

Vechea noastră prietenă frica este, adesea, cea mai mare

barieră dintre noi și sentimentul de a fi mai încrezătoare.
Dar ne putem antrena creierele să se aștepte ca o situație
să fie sigură și chiar să meargă bine.
Frica provine dintr-o parte a creierului numită amigdala
cerebrală. Este poreclită creierul nostru „de șopârlă” sau
„reptilian”, deoarece este cea mai veche parte a creierului,
însărcinată cu reacția ,,luptă sau fugi” și cu celelalte
răspunsuri de supraviețuire care au evoluat pentru a ne
menține în siguranță.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 2 20/03/2019 14:22

 Exercițiu cum să-ți antrenezi creierul reptilian

Dacă teama este ceea ce te împiedică să spui ce ai de zis, acest

exercițiu îți va reprograma sistemul nervos să răspundă fără pic de
teamă. Metoda - cunoscută sub denumirea de „condiționare clasică” -
este similară celebrului experiment psihologic supranumit „reflexul
pavlovian”, în care mai mulți câini au fost antrenați să saliveze ca
răspuns la un anumit sunet. Experimentul a început cu hrănirea
câinilor după ce aceștia auzeau ticăitul unui metronom. După câteva
repetări, câinii au început să saliveze, presimțind că vor primi hrana,
de fiecare dată când auzeau ticăitul. Acum, îți vei supune creierul
unui fel de condiționare. Urmează următorii pași:

Pasul 1: Intră într-o situație care se află în zona ta de

explorare (consultă exercițiul anterior în care ți-ai
delimitat zonele).

Pasul 2: Nu muri.

Pasul 3: Creierul tău află că nu mori și că, de fapt, nu

este niciun pericol să-ți spui părerea.

Pasul 4: Clătește și reia exercițiul.

Pasul 5: Sărbătorește cât ești de minunată.

Creierul tău reptilian va învăța prin experimentare că

exprimarea gândurilor este o practică sigură. Va învăța că ești
capabilă. Va învăța, chiar dacă totul a luat-o ușor razna, că nu
ai murit și că nu-i nici pe departe așa mare scofală pe cât ai
crezut. Dacă ajungi cumva să te simți stânjenită sau îți pierzi
șirul gândurilor, și mai bine. Deoarece creierul tău va învăța
că nici atunci nu ai murit!
În cele din urmă, la fel cum câinii lui Pavlov asociau
mâncarea cu ticăitul metronomului, creierul tău reptilian va
ajunge să asocieze susținutul sus și tare al ideilor tale sau
ieșirea din zona de confort cu rezultate pozitive. Acestea ar
putea fi, de exemplu, un sentiment de realizare, o mărire de
salariu sau adorarea fanilor (sau măcar o laudă vagă din
partea colegilor). Creierul reptilian își va da seama că nu
există nici o amenințare pentru supraviețuirea ta. Va opri
alarma și se va liniști.
Ia aminte, nu aștepta ca încrederea să-ți cadă pară
mălăiață (pentru că n-o va face). Încrederea vine din

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 3 20/03/2019 14:22

 întreprinderea unor acte curajoase. Frica se micșorează
atunci când o înfrunți, așa că începe să planifici ceea ce
vrei să faci. Ar putea fi să iei atitudine pentru a spune nu,
să soliciți ceea ce vrei sau să denunți o nedreptate. Este
timpul să acționezi.

Află că frica este normală

Când aud vorbindu-se despre femei „fără frică”, rămân

perplexă. Doar psihopații și morții nu simt frica. Pentru
restul dintre noi, cu emoții și puls, frica este o parte
normală și naturală a vieții.
În loc să încercăm să ne înfierăm frica, trebuie să o
acceptăm. Te asigur că 99% dintre femei (celelalte 1%
sunt psihopate!) simt frica din când în când. Multe dintre
noi simțim des frica, de fapt, de fiecare dată când
acționăm în afara a ceea ce facem în mod normal. Dar
atunci când acceptăm teama ca fiind umană și naturală,
când ne vom lua inima în dinți și vom acționa, vom
descoperi un sentiment de curaj și încredere la capătul
celălalt.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 4 20/03/2019 14:22

 Urcă o treaptă pe scara curajului

Amintește-ți că ești o femeie curajoasă și războinică și

ești capabilă să faci tot ceea ce ți-ai pus în minte. Tot ce
trebuie să faci este să continui să urci, centimetru cu
centimetru, pe scara curajului către obiectivul final, acela
de a avea încredere în tine în fiecare situație (sau, cel puțin,
să te simți mai capabilă să faci lucruri pe care nu le puteai
face înainte).

CEL MAI GREU

Să fii intervievată la o emisiune TV în direct

Să cânți în fața altora

Să fii intervievată la o emisiune de radio în direct
Să vorbești la Stylist Live în fața a 200 de persoane
Să faci instruire pe teme de afaceri
Să conduci ateliere de 30 de persoane
Întâlniri de afaceri

Întâlniri unu la unu

CEL MAI UȘOR

De fapt, în orice
domeniu în care teama te înfrânează, poți crea o scară a
curajului. Scara îți arată pașii ușor de gestionat pe care îi
poți face spre actul de bravură supremă - începând cu cel
mai ușor. Exemplul de mai jos, legat de vorbitul în public,
este inspirat din propria mea viață. Prin urcarea scării, am
trecut de la stări intense de stânjeneală și disconfort chiar
și în situații de unu la unu, la capacitatea de a vorbi în fața
unei mulțimi de sute de oameni și de a participa la
emisiuni de radio în direct. Și într-o zi, când voi avea
ocazia de a participa la o emisiune TV în direct, o voi
apuca cu amândouă mâinile
 Exercițiu: desenează propria scară a curajului

Gândește-te la un domeniu în care teama te înfrânează. În ce situații ți-ar

plăcea să vorbești? Care ar fi cea mai ușoară și care este cea mai
provocatoare? Fă o listă, ordonată de la cea mai ușoară până la cea mai
grea, cu cea mai ușoară în partea de jos. Ce acțiuni poți întreprinde astăzi
(cum ar fi, chiar acum) pentru a păși pe prima treaptă? Fă un angajament
planificând ceva în jurnal, spunând unei prietene sau dând un telefon.

Amintește-ți să fii blândă

Compasiunea pentru tine însăți este esențială atunci când

vine vorba să ieși din zona ta de confort. Să ai curajul de a
pune lucrurile în mișcare este un act demn de bunătatea
ta. Închipuiește-ți cum i-ai vorbi unui copil speriat, dar
care este dispus, totuși, să încerce; ai fi bună, blândă,
iubitoare și încurajatoare. La fel trebuie să fim și cu noi
înșine. Toate știm instinctiv că, dacă cerți copilul sau îi
spui că este un tont, nu o să-l ajute cu nimic să se
îmbunătățească. Prin urmare, de ce ce ți-ai face același
lucru ție?

Provocări care te pot ajuta să-ți găsești vocea

Iată câteva sugestii de provocări care te vor ajuta să ieși

din zona de confort și să intri în zona de explorare (ai
putea avea surpriza de a constata că sunt care mai de care
mai dificile!):
• Cântă un cântec la un spectacol local pentru amatori.
• Citește-le prietenelor o poezie compusă de tine.
• Întreabă pe cineva de la sala de forță câte
serii mai are de făcut la banca de exerciții.
• Întreabă pe stradă cum ajungi în diverse locuri.
• La restaurant, cere un fel de mâncare care

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 190 20/03/2019 14:22

 nu este în meniu.
• Povestește cu voce tare și răspicat o
întâmplare unui grup de prietene în jurul
mesei la cină.
• La conferință, prezintă-te unor trei noi
persoane.
• Când o lucrare îți dă de furcă la noul tău
loc de muncă, cere ajutorul.

Rezumat

★ Îți poți reinstrui creierul, așa cum ai antrena un

câine, să uite frica și să se aștepta ca lucrurile să
meargă bine.
★ Frica este normală, toată lumea o resimte.
★ Stimulează-te pas cu pas și urcă câte o treaptă pe scara
curajului.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 190 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 26

Găsește curajul de a fi criticată

Oamenii te vor iubi. Oamenii te vor urî. Și nimic din toate

acestea nu va avea nimic de-a face cu tine.
ABRAHAM HICKS

Nimeni, în istoria umanității feminine, nu a fost vreodată

pe placul tuturor. Cineva, undeva, a crezut, probabil, că
Maica Tereza prea a fost ridicată în slăvi. Unii nu prea se
sinchisesc de Ellen. Alții, probabil, cred că Beyoncé este
al naibii de enervantă. Dar dacă aceste femei și-ar fi
ignorat țelul sau și-ar fi moderat felul de a fi pentru a face
pe placul cât mai multor persoane, lumea ar fi acum un
loc mult mai trist. O parte a adevăratei încrederi în sine
este să găsești curajului de a fi antipatizată.
Înainte de a vorbi pe scenă în fața a peste 200 de
persoane, îmi amintesc că i-am împuiat frenetic capul
iubitului meu Aidan despre ce speranțe îmi pusesem eu în
discuția aceea. „Vreau ca toată lumea să o savureze. Toată
lumea trebuie să râdă la piesa asta! Și vreau ca toți să
plece acasă inspirați! ”
Căutam confirmare și siguranță, dar, în schimb, cu
franchețea lui obișnuită de Săgetător, el mi-a servit o doză
sănătoasă de realism. „Nu tuturor le va plăcea. Dar nu-i
nimic”.
Am lăsat ca vorbele lui să pătrundă în mine. Și am avut
revelația: creatura obsedată de control din mine lucra
pornind de la presupunerea că pot crea discuția
„perfectă”, pe care o va îndrăgi fiecare persoană din
public. Dar acest lucru este imposibil. În ciuda celor mai
bune încercări ale noastre de a obține aprobare, în cele din
urmă, ceea ce cred oamenii despre noi este în afara
controlului nostru.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 9 20/03/2019 14:22

 Există nenumărate motive pentru care cuiva ar putea să
nu-i placă ceea ce ai de spus. Ar putea intra în conflict cu
experiența lor personală. Ar putea să atingă o coardă
sensibilă despre care nici nu știai că există. Ai putea să le
aduci aminte de cineva pe care nu-l pot suferi. Vocea ta ar
putea să-i zgârie pe nervi. Ar putea să nu rezoneze cu
vibrația ta. Ar putea fi geloși sau te-ar putea percepe ca
fiind amenințătoare. Ori, pur și simplu, să nu le placă felul
în care arăți. Toate acestea sunt în afara controlului tău.
Și, în același timp, toate acestea sunt absolut în regulă.
Când am renunțaț să mai încerc să fiu pe placul tuturor
și să fiu perfectă am descoperit că pot respira mai ușor și
că pot să mă concentrez pe încropirea celui mai bun
discurs de care eram capabilă.
A te împăca cu posibilitatea de a nu fi plăcută este cheia
libertății și a liniștii tale sufletești. Nu uita, nu le placi
tuturor în aceeași măsură. Toți avem preferințele noastre.
Asta nu înseamnă că oamenii pe care nu-i placi sunt mai
puțin merituoși decât tine - toți suntem egali, la urma
urmelor. Ai putea, pur și simplu, să fii călătorul căruia nu-
i șade bine cu drumul lor.

Căldură și putere: o combinație câștigătoare

Până cu doar puțină vreme în urmă se presupunea că

femeile care doreau să avanseze la locul de muncă trebuia
să acționeze asemenea bărbaților. Mai ales în industriile
corporatiste dominate de bărbați. Femeile credeau că
trebuie să își asume valorile masculului dominant pentru a
obține slujbele la care viseau. Dar oare chiar trebuie să
acționăm ca niște femei dominante ca să avansăm? Se
pare că nu. Numeroase studii sugerează că femeile care
încearcă „să se comporte ca bărbații”, care nu sunt ele
însele sau acționează agresiv, sunt antipatizate. Specialista
în psihologie socială Amy Cuddy și colegii ei cercetători
care semnează în Harvard Business Review sugerează că
cea mai bună strategie este să relaționezi mai întâi și abia
apoi să conduci.1 Cercetările lor arată că aceste calități de

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 10 20/03/2019 14:22

 căldură și relaționare, considerate în mod tradițional mai
„feminine”, mai degrabă decât autoritatea și agresivitatea
„masculine” pot fi un atu, iar nu o piedică, atunci când
vine vorba să te faci auzită.
Relaționarea în primul rând, construirea încrederii și
manifestarea căldurii ne situează în cea mai bună poziție
pentru a conduce și a-i influența pe ceilalți. „Căldura este
conducta prin care circulă influența: facilitează
încrederea, comunicarea și absorbția ideilor”, scrie Cuddy.
Când combinăm căldura cu puterea obținem o combinație
câștigătoare. Departe de a fi nevoie să fim agresive pentru
a câștiga respect și pentru a fi ascultate, este mai eficient
să fim versiunile noastre calde și prietenoase.

Sindromul macului înalt

Nu poti să îndeși cu forța o femeie într-o structură

codificată deja ca fiind masculină, trebuie să schimbi
structura.
MARY BEARD, WOMEN & POWER: A MANIFESTO

Termenul australian „tall poppy syndrome” (literal

„sindromul macului înalt”) se referă la cei considerați
puțin prea de succes, încrezători sau proeminenți, care,
prin urmare, trebuie „retezați la dimensiune”. Cu toții
vedem ce li se întâmplă celebrităților trecute prin
ghilotina presei. Taylor Swift și Anne Hathaway, de
exemplu, au fost mai întâi adulate de mass-media, după
care au fost desființate. Poate ai văzut că i s-a întâmplat
același lucru unei prietene în viața reală? Poate că ai fost
chiar tu cea care a calomniat pe cineva, pur și simplu
pentru că se descurca bine și ai simțit nevoia de a-l
îmbrânci de pe tron. Sindromul macului înalt există, în
mod cert, în Marea Britanie, unde ne plac dezmoșteniții
soartei, dar ne place deopotrivă să urăm persoana
considerată a fi de prea multă vreme pe culmile
succesului.
Dar cine decide de ce sau când cineva trebuie tras
înapoi în mediocritate? Societatea noastră este doldora de
standarde duble față de femei, mai puțin în privința
bărbaților. Femeile sunt făcute de rușine din pricina
corpului lor, fie că sunt prea costelive, fie prea rubensiene.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 11 20/03/2019 14:22

 Poți fi blamată pentru că trudești din greu la aspectul tău
sau pentru că nu pari să te străduiești îndeajuns. Ori că
ești prea sexy sau că nu ești suficient de apetisantă, prea
încrezătoare sau insuficient de sigură pe tine. Suntem fie
prea pasive sau suntem egoiste și agresive. Sunt atât de
multe feluri prin care putem fi judecate și depistate că
încălcăm un cod de conduită sau un set de așteptări
aleatorii, după toate aparențele.
Știind acest lucru, vom continua să fim neînsemnate, să
ținem capetele plecate și gura închisă? Sau vom risca să
vorbim, să fim mândre, hotărâte și încrezătoare .... și
eventual să fim criticate sau întinse pe patul lui Procust
pentru asta?
Pentru că nu putem schimba cultura peste noapte,
putem începe prin a ne schimba felul de a privi lucrurile.
Întrebarea este: vei lăsa faptul că cineva este geloasă pe
tine sau se simte amenințată să te împiedice să te simți
încrezătoare ori să acționezi? Ai de gând să lași ceea ce ar
putea crede cineva despre tine să te împiedice să trăiești
cea mai bună viață pe care o poți avea? Mi te vei alătura
în refuzul de a lua parte la așa ceva și, în schimb, să le
ridici pe alte femei în loc să să le demolezi?
Pe măsură ce încrederea în tine însăți sporește, vor
exista persoane care se vor simți amenințate, dar vor fi și
altele pentru care devii o inspirație. Am văzut recent o
femeie din Statele Unite, care lucrează într-o industrie
asemnătoare celei din care provin și eu, care își vindea cu
îndrăzneală și cu mândrie serviciile și vorbea despre
beneficiile incredibile pe care oamenii le-ar putea avea
din colaborarea cu ea. Vechea mea versiune ar fi gândit:
„Uau, ce arogantă e asta, cine se crede?!” Dar acum știu
că motivul pentru răutatea mea din trecut este că mi-am
reprimat și negat partea din mine care și-a dorit a să fie la
fel de îndrăzneață. Așa că, în schimb, mi-am permis să mă
simt inspirată de ea, să-mi folosesc încrederea pentru a-mi
da permisiunea să fiu mai îndrăzneață și mai încrezătoare
în propria mea muncă.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 12 20/03/2019 14:22

 Exercițiu: găsește curajul de a fi macul înalt

Puneți următoarele întrebări:

În ce feluri poți să ieși în față să vorbești și să le încurajezi și pe

altele să facă la fel?

Cum ar putea curajul tău să ajute alte femei să-și invoce propriul
curaj?

Cum ai putea să fii inspirată în loc să fii amenințată de alte femei

încrezătoare?

Dacă ești în căutarea permisiunii de a face oricare dintre lucrurile la

care te gândești, află că ai permisiunea! Amintește-ți că dacă ești
critică cu femeile încrezătoare sau de succes, motivul ar putea fi că îți
reprimi partea din tine care este (sau își dorește să fie) la rândul ei
sigură și de succes.

Rezumat

★ Este imposibil să fii pe placul tuturor - și

nu-i nimic rău în asta.
★ Haideti să le sprijinim pe alte femei care
fac bine ceea ce fac în loc să le retezăm
avântul.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 13 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 27

De ce contează modelele
comportamentale

Cu toții am învățat copiindu-i pe alții; plimbându-ne, vorbind și

hrănindu-ne, ca să dau doar câteva exemple. Motivul pentru care
putem învăța în acest fel este acela că avem celule cerebrale
numite neuroni oglindă. Aceste celule nervoase specializate au
fost descoperite accidental în anii 1980 de către neurologul
Giacomo Rizzolatti și colegii săi.1 Studiind creierele maimuțelor,
au remarcat că aceiași neuroni s-au activat când maimuțele îi
urmăreau pe cercetători făcând o acțiune, de exemplu ridicând o
alună de jos, ca și atunci când maimuța a ridicat singură aluna.
Vrei să știi de ce bărbații se chirchesc și își acoperă în mod
automat organele genitale atunci când văd la televizor că
cineva a încasat o lovitură în testicule (Auuu!)? Neuronii
oglindă. Existența lor explică, de asemenea, motivul pentru
care salivăm când vizionăm un videoclip filmat cu
încetinitorul cu un cuțit care taie într-un fondant de ciocolată
irezistibil de apetisant. Se datorează faptului că aceeași parte
a creierului tău se activează, ca și cum ai fi chiar tu pe cale să
te înfrupți din desert.
Imitarea cuiva ca în oglindă este parte a procesului de
învățare naturală. În timp ce urmărim oamenii pe care îi
admirăm, creierul nostru practică ceea ce ei fac. Dacă
reușești să-ți dai seama ce anume face ca respectiva
persoană să fie atât de impresionantă, cu atât mai bine.
Fie că remarci un coleg care dă spectacol în camera de
consiliu, urmărești postările TED ale influencer-ilor tăi
preferați, observi cum sora ta își susține cu îndârjire
punctul de vedere în fața mamei tale, sau te duci să-l
asculți pe viu pe poetul tău preferat din generația
beatnik, urmărești ceea ce fac și cum fac.
 Principiul programării PNL

Fondatorii PNL (Programare Neuro-Lingvistică),

Richard Bandler și John Grinder, au propus că cel mai
bun mod de a deveni bun la ceva este să înveți de la alții
care fac bine acel lucru. Modelarea presupune învățarea
de la o persoană de succes, însușindu-ți calitățile
acesteia. Nu este vorba de a trece drept altcineva sau de a
acționezi asemenea lui - asta n-ar fi nici mișto, nici prea
inteligent - ci mai degrabă să înveți procesele, abilitățile,
talentele și atitudinile lor, astfel încât să le poți folosi în
avantajul tău.
Cine este modelul tău comportamental? Cine are acel
fel de curaj, încredere sau hotărâre pe care îl admiri cu
adevărat? Ar putea fi o celebritate, o colegă de muncă, o
zeiță din mitologie, un îndrumător de la facultate sau o
prietenă. Unele dintre femeile care mă inspiră cel mai
mult pe mine sunt:
• Serena Williams
• Lena Dunham
• Moana
• Amal Clooney
• Malala Yousafzai
• Oprah Winfrey
• Daenerys Targaryen
• Emma Watson

Exercițiu: urmărește un video al vedetei care te inspiră

Observă fiecare detaliu, felul în care se poartă, felul în care se mișcă,

încotro se uită. Remarcă modul în care vorbește, respiră, pauzele pe
care le face, cuvintele pe care le folosește. Ce atitudine are? Cum
răspunde?

Fă o listă cu următoarele aspecte la care să faci referire când

vei exersa exercițiul următor.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 Ce crezi că cred acest vedete
despre ele însele? Ce au de
spus despre credințele lor?
De exemplu: „Ceea ce am
de spus este util.” „Sunt
mai mult decât suficient
de bună.” „Sunt
inteligentă, puternică și
iubitoare”

Ce crezi că își spun ei înșiși?

Cum ar putea arăta dialogul
lor interior?
De exemplu: „Am harul acesta!
Sunt în elementul meu! Îmi
place să le vorbesc oamenilor!
"

Ce postură adoptă? Cum se

mișcă? Ce gesturi fac?
De exemplu: limbaj relaxat și
deschis al corpului, gesturi
sigure ale mâinii, mișcări lente.

Cum vorbesc? Ce ton

folosesc? Vorbesc repede sau
rar?
De exemplu: fac pauze dese
sau nu fac deloc, respiră
adânc.

Cum îti imaginezi senzația

de a fi în locul lor în
momentul acela, de a fi atât
de calme și încrezătoare?
Poți să le simți energia?
De exemplu: expansive,
echilibrate.

Exercițiu: intră prin meditație în pielea

vedetei care te inspiră

Ai vizionat un videoclip al vedetei care te inspiră și ți-ai notat detalii despre ce

te inspiră la ele. Descărcă acum această meditație în bonusuri pe site-ul
www.calmer-you.com/brave- bonus.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 2 20/03/2019 14:22

 Așează-te confortabil și închide ochii. Respiră adânc și
imaginează-ți corpul relaxându-se tot mai mult cu fiecare
respirație.

Acum, imaginează-ți că modelul tău comportamental se află în

fața ta. Observă totul la ea, ce face și cum o face, aspecte pe care
ți-ar plăcea să le înveți și să ți le însușești. Observă modul în care
se mișcă și în care se prezintă.

Acum intră în pielea ei și simte senzația de a-i locui corpul.

Remarcă senzația de a adopta posturile pe care ea le adoptă.
Observă-i atitudinea. Simte energia pozitivă și dătătoare de
încredere.

Imaginează-te vorbind cu aceeași siguranță de sine ca și ea.

Simte sentimentul de încredere în tine. Observă gândurile
pozitive și dătătoare de încredere. Auzi cum vocea ta sună la fel
de calmă, clară și articulată. Simte cu adevărat experiența
vorbitului curajos din perspectiva acestei persoane.

Imaginează-ți cum mintea ta inconștientă descarcă acest mod

de a fi și și-l însușește. Apoi ieși din pielea ei și asimilează
această nouă imagine internă despre tine însăți ca fiind această
persoană încrezătoare și hotărâtă.

Canalizează-ți modelul comportamental

Ca o alternativă la exercițiul de meditație, poți pur și

simplu să intri în situații și să canalizați energia modelului
tău comportamental.
Când am nevoie de forță suplimentară, o canalizez pe
mamaia, Agatha. Agatha a fost o persoană puternică și
rezistentă, pe care tata a descris-o ca fiind tare ca o
„stâncă”. A trăit vremuri grele; și-a pierdut fiul cel mare,
iar soțul i-a murit de cancer la vârsta de patruzeci de ani.
Dar îmi amintesc de ea mereu calmă și incredibil de
iubitoare. În plus, a avut o carieră formidabilă croind
ținute frumoase pentru Regină. Când am nevoie de un
impuls suplimentar de stabilitate interioară, rezistență și
calm, o canalizez pe ea, imaginându-mi cum puterea ei
sălășluiește și în interiorul meu (la urma urmei, am și eu o
parte din ADN-ul ei).

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 3 20/03/2019 14:22

 Rezumat

★ Învățăm urmărindu-i pe alții. Putem folosi persoanele

încrezătoare în ele ca modele comportamentale pentru a
ne ajuta să fim și noi mai încrezătoare
★Care este modelul tău comportamental? Cum poți face
să fii inspirată de el și să înveți de la el?

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 4 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 28

Cum să vorbești în public

Mi-e mult prea cunoscut sentimentul de anxietate cu

săptămâni întregi înainte de data programată a unui
discurs. Îmi amintesc că eram pătrunsă de o groază
cumplită, amestecată cu câteva gânduri și sentimente cât
se poate de iraționale. Pare teatral, dar o parte din mine
obișnuia să se întrebe dacă voi scăpa cu viață din discurs;
mi-era imposibil să-mi imaginez când se va termina
discuția.
Mă încearcă și acum un fior de panică înainte de a
vorbi în public, ceea ce este perfect normal, dar nu mă
mai împiedică să accept să vorbesc. De fapt, am ajuns – și
îndrăznesc să o spun - să mă bucur de vorbitul în public.
Există întotdeauna ceva oarecum înfricoșător în privința
faptului că te expui acolo, pe tine și ideile tale, dar există
și ceva magic în asta. Când vorbești, ai ocazia să educi, să
inspiri, să trasmiți încredere sau să oferi informații
importante publicului. Nici nu-ți trece prin cap în câte
feluri poți să ajuți pe cineva.
Se spune adesea că vorbitul în public este cea mai mare
frică a noastră, mai puternică chiar decât frica de moarte,
prin urmare nu este nicidecum o provocare neînsemnată.
Îngăduiește-ți să simți ceea ce simți și, în loc să lupți cu
nervii tăi, lasă-te luată de val. Sunt multe de spus despre
acceptarea faptului că este în regulă să simți cum te cuprinde
neliniștea. Încalecă valurile de anxietate, știind că marea va
fi din nou calmă în curând.
 Nouă tehnici de a vorbi în public

Neliniștea de dinainte este întrucâtva normală - ar fi

ciudat dacă nu ai avea niciun sentiment. Dar nu vrei, cu
siguranță, ca frica să te țină acasă, dârdăind sub cuvertură.
Aceste nouă tehnici îți vor transforma îndoiala de sine în
încredere de sine și te vor ajuta să îți depășești teama de a
vorbi în public, fie că este format dintr-o singură persoană
sau dintr-o mie.

1. Fii entuziasmată

Într-un studiu realizat la Harvard Business School,

participanților li s-a cerut să interpreteze hitul anilor optzeci
„Don’t Stop Believin” al trupei Journey, pe scenă în fața
colegilor lor. Cercetătorii au descoperit că cântăreții au
interpretat mai bine când și-au etichetat sentimentele de
anxietate drept emoție în loc să încerce să se calmeze. 1 Pur și
simplu, spune-ți cu voce tare: „Sunt entuziasmată” sau scrie-
ți un mic mesaj de genul: „Fii entuziasmată!”. Acest lucru îți
va schimba perspectiva, astfel încât să vezi situația ca pe o
oportunitate iar nu ca pe o amenințare. Poți, de asemenea, să-
ți spui că un pic din energia neliniștii îți va înteți prestația,
ajutându-te să accepți experiența în loc să lupți împotriva ei.

2. Familiarizează-te cu încăperea

Cunoașterea mediului în care vei vorbi te va ajuta să-ți

limpezești gândurile. Dacă este posibil, fă o recunoaștere
a încăperii, în așa fel încât s-o cunoști. Urcă pe scenă sau
stai la masa de unde vei vorbi. Ai putea face și o repetiție
vestimentară a discursului. Tot din aceeași gamă, pe
măsură ce spectatorii intră în încăpere, înainte de a începe
discuția sau discursul, prezintă-te unora dintre ei.
Cunoașterea publicului, chiar și sumară, înseamnă că vei
vedea fețe mai prietenoase când te vei uita prin sală.
 3. Respiră adânc

O expirație lungă și profundă activează sistemul nervos

parasimpatic, numit și sistemul responsabil cu odihna și
digestia. Aceasta este partea primitivă a creierului și
corpului tău, care intră în acțiune atunci când nu există
niciun pericol în preajmă. Pentru a-i activa efectul
calmant, pur și simplu prelungește-ți respirația. Înainte de
a păși pe podium sau înainte să-ți vină rândul să te
prezinți la o discuție în jurul mesei, respiră adânc de
câteva ori din burtă. Fă ca respirația să dureze ceva mai
mult decât inspirația; îți sugerez să numeri până la trei
pentru inspirație și până la cinci pentru expirație

4. Exersează, exersează și iar exersează

Nimic nu te va face să te simți mai neliniștită decât să fii

nepregătită. Pe măsură ce vei dobândi tot mai multă
experiență în a vorbi, vei învăța să ai încredere în
capacitatea ta de a gândi în picioare și de a găsi cuvintele
potrivite. Vei dezvolta încrederea de a-ți găsi fluxul. Dar,
până atunci, practica este cea mai utilă componentă pentru
a te asigura că te simți sigură pe tine. Exersează în oglindă
și în fața unei prietene sau a unei colege de încredere.
Fiind sigură că îți cunoști capacitățile îți va spori
încrederea - și, nu peste mult timp, vei putea chiar să ții
discursuri improvizate.

5. Vizionează sau ascultă înregistrările

Ce-ți voi spune acum ți se va putea părea incredibil de

descurajant: filmează-te sau înregistrează-ți vocea, apoi
privește ori ascultă înregistrarea. Nimănui nu îi place
sunetul propriei voci (bine, așa e, unora chiar le place!).
Da, vocea ta va suna ciudat... în urechile tale. Da, te vei
întreba: „Așa sună vocea mea ?! Îîîîîîh!” Lucrul acesta are
o explicație; la o înregistrare, îți auzi vocea doar cu
timpanele, în loc să o percepi trecând prin craniu și oasele
maxilarului.
Înregistrarea îți va oferi o perspectivă foarte utilă. Când
am început podcastul The Calmer You, nu mi-a venit să cred
de câte ori am spus cuvântul „și” când nu era nevoie și
 expresia „știi” când mă gândeam ce să mai spun. Odată ce
am știut asta, am putut să încetez s-o mai fac. Deși ar putea
să-ți crape obrazul de rușine ascultându-te, dacă nu afli că
spui încontinuu „ăăă” cum vei putea vreodată să te schimbi?
Fii curajoasă și înregistrează-te vorbind. Te vei obișnui
curând, îți garantez. Cunoașterea este putere!

6. Avansează pe scara curajului

Dacă ai în față o provocare mare, cum ar fi să ții un discurs la

nunta celei mai bune prietene sau la serviciu, pregătește-te
temeinic. Începe cu un test mic, cum ar fi să ridici mâna
pentru a pune o întrebare într-o ședință, să ceri ajutor într-un
magazin de haine sau să spui o poveste în timpul unei cine cu
toată familia. Acum, gândește-te care ar putea fi următoarea
provocare, următorul pas pe scara curajului de a vorbi în
public. Când te îndrepți cu meticulozitate către țelul suprem,
pas cu pas, fiecare act îndrăzneț pe care-l vei face te va
dezvăța de frică, permițând încrederii în tine să se clădească
încet.

7. Rotește comutatorul la maximum

Gândește-te la toți anii de experiență, la toată educația pe

care ai primit-o pentru a ajunge acolo unde te afli astăzi,
la toate abilitățile și deprinderile valoroase pe care le-ai
învățat. Acum imaginează-ți că în interiorul tău există un
comutator care îți controlează nivelul de încredere.
Imaginează-ți că îl rotești în sus și, în timp ce faci asta,
simți că fiecare celulă, mușchi și fibră din corp îți este
infuzată cu încredere și siguranță de sine. Ca să-ți încarci
la maximum încrederea, imaginează-ți că faci acest lucru
în timp ce te deplasezi cu trenul la serviciu unde vei ține
discursul sau înainte de a te da jos din pat dimineața.

8. Încetinește ritmul

Când am început să exersez cu clienții în format restrâns

vorbitul în public, am descoperit că viteza este o problemă
..... de.... fiecare ....dată. Vorbim prea repede, uneori în
ritm de mitralieră, pentru că nu credem că merităm timpul
alocat și vrem să-i punem capăt cât mai repede cu putință.
Cu toate acestea, pe măsură ce crește viteza, pierdem din
precizie; sporesc șansele să punem cuvintele anapoda sau
să ne pierdem șirul gândurilor. Și este greu pentru auditori
să asimileze cele spuse atunci când sunt prezentate prea
repede. Exersează vorbitul lent și lasă pauze adecvate.
Acestea ar putea fi mai lungi decât crezi. Încetinirea îți
conferă mai multă gravitate și îți asigură un impact mai
mare, permite ca ceea ce ai spus să se lase peste sală și să
fie asimilat. Respirând adânc de câteva ori înainte de a
începe și o singură dată între fiecare secțiune a discursului
va crea o pauză și te va ajuta să încetinești.

9. Vizualizarea

Repetarea mintală este o tehnică folosită de către sportivi

înaintea marilor competiții și de către cei mai buni
specialiști în discursuri publice. Implică vizualizarea
prealabilă a evenimentului în cele mai mici detalii și
imaginarea reușitei. Când ne imaginăm cu intensitate în
felul acesta, sunt activate aceleași zone ale creierului ca și
cum am face-o în realitate. Îți antrenează creierul să fie
pregătit.

Exercițiu: vizualizarea
Începe cu această vizualizare simplă. Poți face asta la tine
acasă - tot ce-ți trebuie este un loc liniștit în care să nu fii deranjată.

Închide ochii și relaxează-te. Respiră adânc și cuibărește-te ceva

mai confortabil în fotoliu.

Acum folosește-ți toate simțurile pentru a-ți proiecta un film în

minte, în care ești calmă și în largul tău, emani
siguranță prin toți porii, având contact vizual cu publicui și faci
pauze atunci când trebuie, vorbind clar și lent. Imaginează-ți postura
ta dreaptă, fremătând de entuziasm și savurând la maximum faptul
 că spui ceea ce vrei să spui.

Această repetiție mentală detaliată te va ajuta să abordezi

următoarea ocazie de a vorbi în public cu încredere sporită și te
va pregăti pentru succes.

Rezumat

★ Vorbitul în public este ceva mulți nu agreează, dar este o abilitate

pe care o poți dezvolta – și poți învăța să te bucuri de ea.
★Exercițiu: pune-te la încercare și nu uita să vorbești
rar și să respiri adânc.
 CAPITOLUL 29

Învață arta comunicării

Clientele vin adesea la mine cu probleme concrete legate

de vorbitul în public. Fie că dorești să domini asistența,
așa cum face Oprah, sau să dai dovadă de calm precum
Michelle Obama, am inclus câteva aspecte cheie care apar
în mod constant, cum ar fi să fii întreruptă și să înveți să
oferi feedback. Nu uita, aceste abilități nu sunt valabile
doar pentru contexte de muncă, ci sunt esențiale și în viața
personală.
Acest sfat îți va arăta cum să obții un impact maxim cu
ceea ce spui și cum să comunici limpede și grațios.

Arta întreruperii

Este nepoliticos să întrerupi, nu-i așa? Asta ni s-a tot băgat

în cap încă de la o vârstă fragedă. Și, deși poate fi
nepoliticos, poate fi necesar, uneori.
Dacă îți faci griji nu vei avea ocazia de a vorbi sau dacă
ești conștientă că ceea ce spune vorbitorul nu este la fel de
valoros precum ceea ce ai tu de spus, intervino când
vorbitorul ia o pauză ca să respire. Nu introdu ceea ce spui
cu „scuze”, „poate”, „numai că” sau „s-ar putea să mă înșel,
dar”. Aceste expresii vor lăsa să se vadă o imagine a îndoielii
de sine și nu vrei asta. S-ar putea să găsești util să începi ceea
ce spui cu una dintre următoarele fraze:

• ,,Aș putea să vă întrerup o secundă?”

• ,,Vreau să vă opresc doar pentru o clipă”
• ,,Și aș adăuga doar că..... ”

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 11 20/03/2019 14:22

 Cum să eviți să fii întreruptă

Nimeni nu va uita vreodată momentul în care discursul de

acceptare al lui Taylor Swift la MTV Video Music Awards
din 2009 a fost întrerupt de Kanye West. I-a luat până și
microfonul din mână. Ar mai fi făcut asta dacă ar fi fost
vorba despre un bărbat? Știința susține ceea ce remarcă
multe femei: bărbații întrerup mai des femeile decât pe
ceilalți bărbați.1
Kieran Snyder, o lingvistă empirică, a efectuat un
studiu observațional la locul ei de muncă - o companie de
tehnologie.2 A analizat 900 de minute de ședințe și a
constatat că bărbații au tendința de a întrerupe femeile de
trei ori mai mult decât pe ceilalți bărbați. Chiar și femeile
tind mai mult să întrerupă femei decât bărbați, într-un
procent de 85% din totalul întreruperilor. Rezultatele se
pot datora în parte faptului că persoanele cu mai multă
putere tind să întrerupă mai mult (iar bărbații au tendința
de a deține mai multe poziții de putere). Cert este că
probabilitatea de a fi întrerupt la jumătatea frazei este mai
mare dacă ești femeie și poate să-ți zdrobească încrederea.
De asemenea, poate fi frustrant, mai ales când ai ceva
important de spus sau încerci să-ți lași amprenta.
Ai opțiuni la dispoziție pentru a evita să fii întreruptă. Poți
continua, pur și simplu, să vorbești peste întrerupător,
eventual mai tare. Poți să îi spui „Aș dori să termin ceea ce
spuneam” sau „doar o clipă” (poate în timp ce ridici un deget)
înainte de a-ți termina intervenția. Jurnalista feministă Helen
Lewis, autoarea cărții Difficult Women: A History of
Feminism in 9 Fights, mi-a spus: „[Uneori soluția este] să-i
dai înainte și să refuzi întreruperea. Sau să spui din nou ceea
ce vrei să spui. Dacă ești întreruptă des și în mod agresiv, este
foarte eficient să remarci acest lucru și să spui: „Pot măcar să-
mi duc propoziția până la capăt, vă rog?”
În 2016, Washington Post a dezvăluit că personalul
feminin care lucra în atmosfera de legea junglei de la
Casa Albă pusese la punct o strategie numită
„amplificare” pentru a se sprijini reciproc în ședințe.3
Aceasta presupunea ca femeile să repete punctele de
vedere ale colegelor lor, subliniind de fiecare dată cui îi
aparținuse ideea. Este ceva ce putem face și noi; să

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 12 20/03/2019 14:22

 susținem aspectele esențiale relevate de către alte femei,
asigurându-ne că toată lumea este conștientă de unde au
venit ideile bune.

Folosește un limbaj al corpului încrezător

Poți trimite celorlalți un semnal folosind un limbaj corporal

încrezător – acela că nu trebuie să fii întreruptă. Ridică-te sau
stai cu spatele drept, întoarce-ți corpul către persoana care
vorbește, ține-ți brațele deschise, nu încrucișate și uită-te în
ochii interlocutorului. Asigură-te că ai mâinile la vedere,
deoarece ascunzându-le sub masă sau ținându-le la spate te
poate face să pari neliniștită sau stânjenită. Poți gesticula sau
le poți ține pe masă. Datele sugerează, de asemenea, că dacă
zâmbești sau te lași pe spate atunci când te afli la masă în sala
de ședințe, șansele de a fi întreruptă cresc.4 Așa că, asigură-
te că ești categorică.

Evită intonațiile interogative

Acelea dintre noi care am crescut cu mult Sweet Valley

High și Home and Away - sau orice alt serial TV american
ori australian - au adoptat probabil obiceiul de a ridica
tonul vocii la sfârșitul unei propoziții. Dar știai că asta
subminează încrederea pe care ceilalți o au în noi?
„Intonația interogativă” sau „crescendo-ul” la sfârșitul
unei propoziții face ca fiecare propoziție pe care o spui să
sune ca o întrebare și, prin urmare, te poate face să pari
mai puțin credibilă, ca și cum te-ai contrazice sau ai pune
la îndoială ce spui. Și este un tic de vorbire auzit cel mai
des la femeile tinere. Deși nu îți sugerez să-ți schimbi
vocea sau să adopți o voce falsă, este bine să fii conștientă
dacă ai tendința să ai intonații interogative, astfel încât, în
situații importante, să poți să vorbești cu mai multă
siguranță.

Nu încerca vocea ,,prăjită”

Sau „stilul Kardashian”, așa cum îmi place mie să-l

numesc. Îl vei recunoaște când il vei auzi; este atunci când
ne reglăm vocile foarte jos, iar cuvintele sună tărăgănat și
gâjâit, de parcă ar veni din fundul gâtului. Un studiu

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 13 20/03/2019 14:22

 efectuat asupra femeilor tinere a constatat că vocile prăjite
le fac să pară mai puțin competente și mai dificil de
angajat.5 Da, s-ar putea să te fi molipsit de asta de la
OD’ing on KUWTK (nu mi-o lua în nume de rău!), dar
poți schimba asta. Dacă bănuiești că vorbești la fel,
înregistrează un clip cu tine vorbind și apoi ascultă-l. Iar
dacă așa stă treaba, Allison Shapira, CEO al Global Public
Speaking LLC, te învață cum să te vindeci: inspiră adânc,
apoi vorbește în timp ce expiri, lăsând respirația să-ți
poarte vocea.6 Așadar, data viitoare când te prezinți, fă așa
cum spune Allison: „Imaginează-ți că vorbești în timp ce
respiri, astfel încât să susții cuvintele și să nu le lași să-ți
cadă în gât.” Rezultatul va fi un sunet mai intens, mai
rezonant, mai sigur de sine și mai puternic.

Cum să ieși în față să vorbești și să oferi

feedback

Să transmiți feedback poate fi incredibil de greu. Nu vrem

să-i jignim pe ceilalți, ci vrem să ne placă. Ne poate fi
teamă de reacția lor în cazul în care critica noastră nu le
cade bine. Ar putea fi mai confortabil să-ți ții gura și să te
împaci cu orice s-ar întâmpla.
Totuși, te-ai gândit vreodată că tăcerea ta ar putea, de
fapt, să-i facă celuilalt un deserviciu? Dacă nu știe că face
ceva greșit, cum va putea să remedieze asta? Dacă sfârșești
prin a te despărți de o prietenă din pricina a ceva ce ea
continuă să facă greșit, dar nu ai curajul să-i spui acest
lucru, se va întreba ce s-a întâmplat și, cel mai probabil, va
continua să greșească și în viitor. Este ușor să iei năravul de
a-i bârfi pe oameni pe la spate, în loc să le spui adevărul
verde-n față. Dar nu trebuie să-ți riști relația luându-ți inima
în dinți și vorbind.
Iată câteva exemple:
• Să-i spui partenerului tău că nu-ți place chestia aia
pe care o face în dormitor.
• Să-i spui celei mai bune prietene că te doare
când lasă să treacă săptămâni întregi până să
te caute.
• Să-i spui ce crezi calm, clar și hotărât unei
angajate care întârzie constant la serviciu.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 14 20/03/2019 14:22

 Încearcă să fii blândă

Există moduri constructive și blânde de a oferi feedback-

ul care să răspundă nevoilor tale și care să ofere celeilalte
persoane posibilitatea de a învăța și de a se dezvolta.
• Respectarea principiilor comunicării non-
violente este un mod delicat și ușor de a
oferi feedback - mai multe amănunte în
Capitolul 34 „Cum să-ți comunici nevoile”.
• Concentrează-te pe comportament, nu pe
persoană. Așa că, în loc să spui „Ești atât de
dezorganizată!” spune, „Am remarcat că
munca ta este destul de dezorganizată.” În
loc să-i spui: „Ești o prietenă rea!” spune
„Am observat că nu mi-ai mai răspuns la
mesaje în ultima vreme”.
• Recunoaște ceea ce face bine și laud-o pentru
asta, pe lângă feedback-ul pe care i-l
transmiți.
• Fii concretă și folosește exemple în
comentariile tale, în loc să faci afirmații vagi.
În ce zile a întârziat angajata ta? În ce fel
anume simți că prietenul tău profită de tine?

Adoptă un stil de antrenor

Antrenoratul presupune mai ales să pui întrebările corecte

și, în timp ce faci asta, să promovezi conștientizarea și
simțul responsabilității celuilalt, astfel încât să vrea să
facă schimbarea care se impune. Acest tip de feedback
funcționează cel mai bine la locul de muncă, atunci când
ești responsabilă de gestionarea celorlalți.
În cartea sa clasică de antrenorat Coaching for
Performance, Sir John Whitmore sugerează întrebări care
vor promova conștientizarea și responsabilizarea celeilalte
persoane. Iată câteva posibile exemple:
• ,,Ce te satisface cel mai mult?”
• ,,Ce ai face tu diferit? ”
• ,,Ce anume înveți? ”

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 15 20/03/2019 14:22

 Dacă te împotmolești, amintește-ți că poți cere ajutor și
sfaturi de la cineva cu funcție mai mare decât a ta la
serviciu sau poți solicita să participi la un curs de formare.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 16 20/03/2019 14:22

 Cum să primești feedback
Fă ceea ce îți spune inima că e bine să faci - pentru că
vei fi criticată oricum.
ELEANOR ROOSEVELT

Așadar, ai făcut o greșeală sau nu ai făcut ce trebuia? Ca

ființe umane, avem tendința de a generaliza și de a
dramatiza, dar doar pentru că ai făcut un lucru greșit, nu
înseamnă că tu, ca persoană, ești un dezastru complet
(deși tu și eu nu avem nimic în comun, știu că și ție ți-a
trecut asta prin cap). O greșeală nu te definește. După cum
nici faptul că este posibil să nu fi dobândit o abilitate de
care aveai nevoie la serviciu sau trebuie să-ți
îmbunătățești o alta.
Autoarea și antrenoarea Tara Mohr spune: „Consideră
laudele și criticile drept informații despre cei care le spun.”
Este vorba despre ceea ce le place sau le displace, despre
preferințele lor și experiența lor de viață. Și, așa cum am
mai spus, este în regulă să nu fi pe placul tuturor. Dacă este
la locul de muncă, scopul este să te îmbunătățești. Dacă este
o relație personală, scopul ar trebui să fie îmbunătățirea
acestei relații. În orice caz, există un motiv întemeiat în
spatele laudelor și criticilor.
Primirea unui potop de critici atunci când ești mică
poate duce la rușine sau copilul va deveni un adult foarte
autocritic, deoarece nu am avut la vremea aceea
capacitatea de a raționaliza critica. Acest lucru este valabil
pentru Kayla, în vârstă de douăzeci și opt de ani: „Tatăl
meu era extrem de critic cu mine când eram tânără, cu
privire la orice – de la situația mea școlară, alegerea
prietenilor, preferințele și opiniile mele până la felul în
care mergeam. Acum, că sunt adultă, sunt foarte sensibilă
la critici și, dacă nu îmi sunt spuse cu blândețe, mă supăr
ușor și sufăr. Dar lucrez la asta.”
Ceea ce Kayla învață ca adult, și poți s-o faci și tu, este
că, atunci când critica este constructivă, poate fi utilă.
 Șase pași de primire a criticilor

Orice critică poate fi dureroasă și greu de auzit, dar vestea

bună este că, cu cât primești mai multe, cu atât devine mai
ușor. Îți dezvolți o piele mai groasă. Și, pe măsură ce
înveți să o gestionezi, rezistența ta crește.

1. Ascultă cu deschidere

Îngăduie-ți să auzi cu adevărat ce spune celălalt. Autoarea

și profesoara Byron Katie ne cere să ne întrebăm: „Oare
pot da ochii cu locul acela?” Ce vrea să spună este să te
întrebi dacă poți merge în locul în care această critică este
adevărată și să vezi de unde vine cealaltă persoană. Poți
merge în locul în care ești leneșă, dezorganizată sau
egoistă și să-l vezi din perspectiva ei? Să fim capabile să
vedem punctul de vedere al celuilalt și să ne acceptăm cu
greșelile noastre ne permite să relaționăm mai ușor cu
critica. S-ar putea să doară încă, dar dacă descoperim că
ne putem ține pe picioare, că îl ascultăm pe celălalt fără să
devenim defensive, ne oferim cea mai bună șansă de a
putea folosi informațiile în mod constructiv.

2. Trage aer în piept înainte să răspunzi

Când ne simțim atacate, este un răspuns firesc al naturii

umane să intre în modul defensiv. Când reacționăm
emoțional sau când ne este frică, fluxul de sânge este
direcționat către amigdala - centrul emoțional al creierului
responsabil cu frica, și departe de cortexul frontal, partea
rațională. Nu putem gândi limpede. Se întâmplă atunci
când îți storci creierii căutând o scuză, faci pe surda sau te
pregătești să contraataci. În acest moment este important
să respiri adânc și să așteptați cât timp este nevoie pentru
a te calma, înainte de a răspunde. Când un e-mail critic îți
intră în căsuța electronică, așteaptă o oră înainte de a
răspunde, pentru a-ți oferi timp să cântărești bine
lucrurile. Amintește-ți că nu ești perfectă. Nimeni nu este.
 Ești om. Fiecare ființă umană face greșeli sau trebuie să
se îmbunătățească într-un fel sau altul.

3. Gândește-te: cum pot folosi acest lucru?

Înainte de a accepta sau respinge o critică, întreabă-te:

„Cum mă poate ajuta asta?” Gândește-te: care sunt
informațiile utile în acest caz? Un comentariu negativ cu
privire la ceea ce porți la serviciu ar putea însemna că
trebuie să te mai dichisești. Dar când cineva face același
comentariu pe Instagramul tău, probabil îl poți ignora.
Dacă un comentariu conține informații utile, întrebă-te:
cum pot folosi asta pentru a-mi ameliora prestațiile? S-ar
putea chiar să merite să-i ceri celuilalt mai multe detalii
despre ce și cum ai putea să faci mai bine.

4. Spune ,,mulțumesc”

Amintește-ți că poate a fost o provocare și un act de

curaj pentru cealaltă persoană să ofere feedback. Deci un
„mulțumesc” este aproape întotdeauna cel mai bun
răspuns. Feedback-ul poate fi un cadou. Fii
recunoscătoare pentru critici dacă sunt menite să te ajute.
Gândește-te la ele ca la o resursă strălucitoare pentru a te
ajuta să devii mai bună. Dacă vrei să fii cu adevărat
pricepută în ceva, nu vei ajunge acolo fără feedback.
Chiar dacă criticile provin de la o persoană ilogică, una
care te hărțuiește online și intenționezi să ignori
„feedback-ul”, să-i mulțumești rămâne, totuși, cel mai bun
mod de a acționa (nimic n-o va irita mai mult).

5. Admite-ți și conștientizează-ți greșelile

Aceasta poate fi, de asemenea, o parte din efortul de a-ți

asuma umbra, așa cum am făcut-o în capitolul 22 „Cum
să-ți asumi părțile rele”. Când faci acest lucru, feedback-
ul negativ nu te va surprinde, deoarece vei fi explorat și
acceptat deja acele părți din tine.

6. Fii blândă cu tine însăți

Da, s-ar putea să doară. Dar feedback-ul (dacă este
constructiv) este despre ceea ce ai făcut, nu despre cine ești ca
persoană. Ești complexă și ai multe fațete și nu poți fi judecată
sau definită de altcineva. Fii blândă cu tine.

Exercițiu: scrie o listă de laude

Este ușor să ieși de la o ședință, demoralizată de feedback-ul negativ

primit, chiar dacă a fost doar 5% din feedback-ul total, iar restul a fost
încurajator. Din cauza „prejudecății negativității”, tendința noastră
naturală ca ființe umane este să ne amintim criticile și să respingem
laudele (este vorba doar de supraviețuire, nu uita). Așa că fă un efort
conștient pentru a consemna și a consolida orice feedback pozitiv.
Compune o „listă de laude” a punctelor tale bune și consult-o
frecvent, pentru a întări faptul că nicio critică nu te definește. Așterne
pe hârtie toate complimentele pe care le-ai primit, tot feedback-ul bun,
succesele, lucrurile de care ești mândră și provocările pe care le-ai
depășit și completează lista în fiecare săptămână, revizuind-o de
fiecare dată.
 Rezumat

★ Dacă ești întreruptă, dacă spui „doar o clipă” sau

continui să vorbești te poate ajuta să termini ceea ce
spuneai.
★ Intonația descendentă, în locul celei ascendente, la sfârșitul
unei propoziții, te poate ajuta să pari mai credibilă.
★A spune „mulțumesc” criticii este întotdeauna calea de urmat.
Întreabă-te cum poți folosi critica pentru a te ajuta.
 CAPITOLUL 30

Cum să ceri ceea ce îți dorești

Cere ce dorești și fii pregătită să primești!

MAYA ANGELOU

Să ceri ceva poate fi înfricoșător. Ne poate face să ne

simțim vulnerabile. Poate că simți că ar trebui „să fii”
perfectă și, prin urmare, nu ai nevoie de ajutor. Poate că
gândul la un refuz aduce prea mult cu o respingere
dureroasă. Sau ești îngrozită de ceea ce vor crede ceilalți
despre tine.
Punând întrebări, ne expunem. Vorbesc cu multe femei
care detestă să pară vulnerabile. Nu suportă gândul că alții
ar putea crede despre ele că sunt slabe sau că nu au toate
bulendrele acasă.
Adevărul este că să fii vulnerabilă și să fii capabilă să-ți
expui nevoile, dorințele, temerile și slăbiciunile și să ceri
ceea ce ai nevoie te fac să fii o mamă belea. E nevoie de
putere ca să fii vulnerabilă. Și este nevoie de curaj ca să
ceri ceva, dar poate să merite cu vârf și îndesat.
O strategie eficientă de a cere ceva este să-ți îngădui să
treci prin toate sentimentele iar apoi să acționezi,
indiferent de context. Înseamnă să te obișnuiești cu ideea
că, doar pentru că te simți inconfortabil, nu este și timpul
să te retragi sau să fugi, împotriva a ceea ce îți spune
adrenalina care îți pulsează prin tot corpul.

De la cățea la belea

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 Deși lucurile se schimbă, trăim în continuare într-o lume în
care fetele încrezătoare în ele însele sunt etichetate că își dau
„aere de șefe” iar a cere cu hotărâre ceea ce vrei îți poate
poate atrage apelativul de cățea. Deși nu se va întâmpla peste
noapte, oricare dintre noi poate face tot posibilul pentru a
accelera schimbarea în conștiința noastră colectivă când vine
vorba de femei încrezătoare. Să începem prin a ne sprijini
reciproc și prin a promova succesul celeilalte. Înseamnă să
nu ne mai întrerupem între noi și să învățăm să ne lăsăm
inspirate de femeile puternice în loc să simțim nevoia de a le
da jos de pe soclu. Trebuie să încetăm să le mai numim pe
celelalte femei cățele, deoarece epitetul este dezumanizant.
Înseamnă, până la urmă, un câine feminin. Este cineva o „cățea”
pentru că a obținut ceea ce îți doreai tu? Pentru că are o altă
părere decât tine? Pentru că a avut încredere să ceară și tu nu?
Nu. Să ștergem acest cuvânt din lexicul nostru. Prefer termenul
de belea. Femeile belea simt frica, dar asta nu le împiedică să
ceară. Își cunosc valoarea și ce vor și sunt pregătite să și obțină
ce-și doresc.

Meriți ceea ce-ți dorești

Îndoiala de sine este un motiv important pentru care

suntem reticente să cerem ceea ce vrem. „De multe ori
mi-e greu să cer ce vreau și asta se întâmplă, de obicei,
pentru că îndoiala mea de sine scoate capul să-mi spună
că nu merit cutare lucru”, spune Suzanna, director de
marketing, în vârstă de douăzeci și șapte de ani. „Îmi vine
greu, în general, să cer prietenelor sprijin emoțional,
deoarece îmi imaginez că, probabil, nu vor să audă de
problemele mele atunci când le au pe ale lor.”
Dacă ai fost genul care face pe plac celorlalți sau ai
avut sindromul impostorului, să ceri ceea ce-ți dorești
poate fi la fel de groaznic precum scrâșnitul unghiilor pe o
tablă de sticlă. Dar, ca ființă umană, meriți ca nevoile tale
să fie împlinite. Meriți să fii bine plătită pentru cât de
mult muncești și pentru experiența ta. Meriți să fii
ascultată și să primești ajutor la fel de mult ca oricare altă
persoană.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 2 20/03/2019 14:22

 Probabil că te gândești că îi asculți cu plăcere pe
ceilalți, atunci ce te face atât de specială încât doar tu nu
meriți asta? Amintește-ți de toate dățile când i-ai ascultat
și i-ai ajutat pe ceilalți, când ai lăsat totul baltă pentru a
trece, cu prosecco și gustări, pe la prietena ta care suferea
din dragoste. Când ți-ai ascultat încordată prietena aflată
la ananghie. Sau ai însoțit-o la o programare la spital. Ori
i-ai ținut părul în timp ce dădea la rațe. Sau a-i ajutat-o cu
mutatul. Adevărul este că ai făcut multe pentru ceilalți și
s-ar putea să constați că sunt încântați să-ți ofere sprijinul
lor în schimb. Cel mai probabil, prietenii nu suportă
gândul că suferi singură sau în tăcere doar pentru că îți
este teamă să ceri ajutor.
Să cerem ajutorul unui specialist este, de asemenea,
complicat pentru multe dintre noi. Departe de a fi un gest
egoist sau de complacere cu tine însăți, să primești ajutor
de specialitate când ești chinuită de o problemă de
sănătatea mintală sau de relație ar putea fi una dintre cele
mai bune investiții pe care le faci. S-ar putea să te întrebi:
„Cine sunt eu să cheltuiesc atâția bani ca să-mi fac pe plac
în halul ăsta?” Dar cred că toate avem nevoie de ajutor
într-o etapă sau alta a vieții noastre. Dacă ți se strică
mașina, nu ai ezita să cheltuiești bani ca s-o repari, nu-i
așa? S-ar putea să fii reticentă, dar vei scoate banii în loc
să conduci o mașină care riscă să se dezmembreze.
Același lucru este valabil și pentru mintea ta. Nu-ncape
nicio îndoială, nimic nu e mai important decât sănătatea
noastră mintală, prin urmare este logic să fii ajutată de
cineva care este instruit să te îndrume pe drumul de ieșire
din angoasa de care suferi.
Și aș mai spune că, dacă ți-e greu să ții casa curată sau
să-ți administrezi viața ori dacă ai nevoie de cineva care
să stea cu cei mici, cere ajutor. Este în regulă să ceri
prietenilor și familiei să te ajute. Dacă îți mai și permiți,
este mai mult decât normal să plătești pe cineva care să-ți
dea o mână de ajutor, indiferent că este vorba de o femeie
la curățenie sau de o asistentă personală. Dacă nu te ține
cureaua, poți face un schimb de abilități cu o prietenă sau
poți găsi o combinație în care vă ajutați reciproc?

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 3 20/03/2019 14:22

 Rezumat

★ Să ceri ceea ce vrei poate fi înfricoșător - dar putem cere, cu

toată frica pe care o simțim.
★ A cere ajutor nu este ceva egoist sau prea îngăduitor cu noi
înșine – este esențial să ai grijă de tine.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 4 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 31

Să ceri ceea ce vrei la serviciu

Acest capitol se referă, în principal, la locul de muncă,

deoarece acela este locul în care truda și abilitățile noastre
sunt preschimbate în bani, deci este locul cel mai evident
în care îți este măsurată valoarea. Să-ți cunoști atuurile și
valorea pe care o oferi îți va da încrederea de a obține
ceee ce vrei la serviciu. Dar este esențial și în viață: în
relații, prietenii și pentru respectul tău pentru tine.
Toate avem abilități și talente unice, domenii în care excelăm.
Printre acestea se numără dotări excepționale cum ar fi o minte
ascuțită pentru a face afaceri sau înzestrări neînsemnate, precum
faptul că putem să ne amintim numele celorlalți. Uneori respingem
lucrurile la care suntem bune, nu le recunoaștem valoarea, deoarece
ni se par prea ușoare și am fost învățate că valoarea vine doar din
muncă grea. Nu înțelegem că, în timp ce o abilitate ne vine nouă ca
turnată, ar putea fi o provocare pentru alții. Poate ai o capacitate
uimitoare de a-i face pe ceilalți să se simtă în largul lor, de a-ți
organiza eficient agenda, de a-ți prioritiza sau fideliza clienții. Poate
că ești pricepută să faci tabele sau gătitul este pentru tine floare la
ureche. Poate ești o strălucită ascultătoare, incredibil de organizată
sau cronometrezi la perfecție. Nu toată lumea este capabilă să facă
așa ceva, prin urmare, dacă tu poți, recunoaște-ți meritele.

Exercițiu: descoperă-ți punctele forte

Odată ce ai parcurs pașii de mai jos, vei avea o listă completă a

punctelor tale forte. Examinează-le în fiecare săptămână și, în special,
înainte de a trece printr-o situație în care trebuie să ceri ceea ce-ți
dorești.

Care crezi că sunt punctele tale forte?

Care ar spune cea mai bună prietenă a ta că sunt punctele tale

 forte ?

Dar tatăl tău sau mama ta?

Ce-ar spune despre asta managerul sau echipa ta?

Dar ce părere ar avea câinele tău?

Ce este ușor pentru tine iar altora le vine greu să facă?

La ce altceva mai ești bună?

Ce-ai mai putea adăuga?

Ești plătită la nivelul capacităților tale?

Cu toate atuurile, abilitățile, pregătirea și experiența ta cu

tot, este posibil să nu fii plătită pe măsură. Diferența
salarială este reală. Potrivit datelor guvernamentale din
Marea Britanie (strânse de Agenția Guvernamentală
pentru egalitate de șanse), aproape opt din zece femei
lucrau în 2018 pentru o companie care le plătea mai puțin
decât pe omologii lor bărbați.1 Aceasta este o problemă
complexă, pe care nu voi încerca să o rezolv aici. Există o
sumedenie de motive care generează această situație,
printre care lipsa unor oportunități de muncă flexibile,
femeile având o tendință mai pronunțată să lucreze cu
jumătate de normă și să presteze mai multă muncă
neplătită, precum îngrijirea copiilor și treburile
gospodărești, dar și faptul că slujbele „feminine” sau „de
îngrijire” prin tradiție tind să fie mai puțin bine plătite
decât activitățile masculine tradiționale.
În trecut, se credea că diferența de salariu era în parte
datorată faptului că era mai puțin probabil ca femeile să
ceară mai mulți bani. Însă un raport din 2018 al Harvard
Business Review a constatat că femeile chiar solicită
creșteri salariale la fel de mult ca bărbații; diferența este
că, în timp ce femeile au obținut majorări de 15%, pentru
bărbați creșterea a fost de 20%. Există, totuși, o veste care
ne dă speranțe: acest decalaj pare să dispară în cazul
femeilor mai tinere. Dar, deși aceasta poate fi un semn de
progres, este cale lungă până la egalitate.
 Răspunsul ar putea fi munca flexibilă?

Timewise and Deloitte a publicat în 2018 un „manifest

pentru schimbare”, care prezenta modul în care cheia
eliminării decalajului salarial ar putea consta în creșterea,
destigmatizarea și normalizarea muncii flexibile.3 Ei au
descoperit că asigurarea unei mai mari flexibilități la locul de
muncă a ajutat companiile să îi atragă și să îi păstreze pe cei
mai buni angajați. Situația este profitabilă pentru economie,
deoarece menține persoanele care au nevoie să lucreze
flexibil, inclusiv părinții, în câmpul muncii și este în folosul
companiilor, deoarece le scutește să mai cheltuiască bani pe
spațiile de birouri. Numeroase studii sugerează că munca
flexibilă și lucrul de acasă stimulează productivitatea,
fericirea și motivația. Un studiu al companiilor din Marea
Britanie realizat de HSBC a constatat că nouă din zece
companii sunt convinse că munca flexibilă a fost un factor
mai motivant pentru productivitate decât un salariu mai
mare.4 Fericirea însăși mărește productivitatea. Sunt tot
atâtea motive importante pentru care munca flexibilă are
sens pentru angajatori.
Când trebuie să lucrezi la ore diferite, deoarece ai grijă
de copii, de rude sau îți îngrijești propria sănătate mintală,
munca flexibilă este vitală. Dar, din păcate, nu este încă o
regulă. Cercetările Deloitte au constatat că cele mai mari
bariere sunt culturile învechite la locul de muncă și
stigmatizarea. Aproape un sfert dintre respondenții la
sondaj au declarat că cultura la locul lor de muncă nu
susține munca flexibilă, iar 17% dintre aceștia credeau că
munca flexibilă îi împiedică să progreseze. De fapt, toți
angajații au dreptul legal să ceară o muncă flexibilă, nu
doar părinții sau cei care îngrijesc alte persoane. 5 Dar
clienta mea Carla mi-a spus: „În două rânduri l-am
întrebat pe managerul meu dacă pot să-mi adaptez ziua de
lucru pentru a urma o terapie și mi-a spus că nu. M-am
adresat celor de la Resurse Umane și solicitarea a fost
acceptată, în cele din urmă, dar încă nu sunt sigură că
managerul este mulțumit că s-a întâmplat așa.”
Prezenteismul, modul învechit și de-a dreptul ridicol de a
lucra în locuri în care să poți să fii văzută la birou este
măsura muncii tale, mai degrabă decât calitatea reală a
muncii și a rezultatului tău, asta continuă să fie regula. (Hai
să recunoaștem, multe dintre aceste persoane stau probabil pe
Facebook!) În plus, noua cultură de a se aștepta din partea ta
să fii disponibilă 24 de ore din 24, 7 zile din 7, pentru apeluri
și e-mailuri târziu în noapte trebuie să se schimbe și ea. Ai
grijă să nu îți reduci programul de lucru la serviciu dar să te
trezești că șefii așteaptă din partea ta să prestezi același
volum de muncă în mai puțin timp.
Stresul, depresia și anxietatea la un loc constituie acum
motivul principal pentru care oamenii își iau zile libere de
la muncă pentru a se trata. Acest mod de lucru ne
șubrezește sănătatea mintală. Companiile pierd personal
talentat, care demisionează pentru a păstra echilibrul
muncă-sănătate. Și să nu uităm cât de scump este pentru o
companie ca un angajat să se îmbolnăvească de stres, ca să
nu mai vorbim dacă dau în judecată compania pentru că a
provocat acest stres. Dacă ți se pretinde să lucrezi peste
așteptările rezonabile, citește din nou capitolul 12 „Puterea
de a trasa granițe” ca să înveți din nou să-ți stabilești
granițele.
Potrivit Timeless, nouă din zece angajatori sunt
deschiși să angajeze un muncitor flexibil.6 Chiar și atunci
când un loc de muncă a fost prezentat ca fiind cu normă
întreagă, cei mai mulți manageri au declarat că sunt
„încântați” să primească solicitări cu privire la munca
flexibilă.
O problemă este că multe dintre noi suntem prea
speriate să cerem. „Mi-este greu să fac asta, mai ales dacă
este vorba de o persoană cu autoritate și, în special, despre
șeful meu”, spune Layla, douăzeci și opt de ani, care
lucrează în vânzări. „Cu ceva timp în urmă, după multe
frângeri de mâini și o ședință de terapie, l-am întrebat pe
managerul meu dacă îmi pot reduce programul de lucru.
Frica mea că interacțiunea ar putea să meargă rău
escaladase anticipat în gânduri anxioase și aproape că mă
împiedica până și să pun întrebarea. S-a dovedit că șeful a
fost perfect rezonabil și drăguț. Chiar dacă nu am obținut
chiar tot ce îmi doream, m-a învățat că înfruntarea fricii
este mai bună decât suferința în tăcere sau resentimentul
că nu îmi exprimasem limpede dorințele. Așa că acum
sunt pregătită să cer, indiferent despre ce este vorba.”
Dacă nu cerem, cu siguranță nu vom primi. Dar, atunci
când suntem suficient de curajoase să cerem, chiar am
putea obține ceea ce ne dorim. Și unde mai pui că putem
schimba mentalitatea nu numai în propriul nostru
beneficiu, ci și în al altora.
Iată câteva căi de a susține munca flexibilă:
• Înfruntă-ți managerii dinozauri pe tema
culturii prezentismului. Denunță-i pe cei care
se opun fățiș muncii flexibile.
• Dacă ești lider, fii un model pentru munca
flexibilă, astfel încât ceilalți să se simtă mai în
măsură să solicite acest lucru.
• Nu presupune că managerul tău îți va refuza
solicitarea sau că munca flexibilă nu s-ar
potrivi în cazul tău. Cum ar putea să-ți fie de
ajutor?
• Contestă așteptările cu privire la felurile
învechite de a munci. Viața s-a schimbat
atât de mult în ultimii ani, de ce ar trebui să
se mai aplice în continuare vetustele reguli
care impun statul la birou între orele 9
și18?
• Încurajează-i și pe bărbați să ceară o muncă
flexibilă, astfel încât fenomenul să devină
noua normalitate.
 Cum să ceri o mărire de salariu

Ai evitat vreodată să ceri mai mulți bani la serviciu? A fost

cumva din pricina unuia din următoarele motive?
• Teama că va pune în pericol relația cu
șeful tău.
• N-ai vrut să lași impresia că ești ahtiată după bani.
• Senzația de disconfort pe care ți-o dă
faptul că trebuie să negociezi.
• Teama că-ți vei pierde locul de muncă.

Sau poate că impedimentul principal a fost, pur și

simplu, faptul că n-ai știut că poți cere mărirea.
Oricare sau toate aceste motive pot intra în calcul
atunci când cerem o majorare sau ne negociem salariul la
un nou loc de muncă. Lucrul înfricoșător este că, dacă nu
reușești să negociezi valorificând fiecare oportunitate,
cum ar fi atunci când primești o ofertă de muncă, îți asumi
mai mult de lucru, schimbi încadrarea, condițiile de
promovare sau accepți să fii retestată în fiecare an, poți
ajunge să încasezi un salariu semnificativ mai mic pe tot
parcursul restului carierei tale.
Am vorbit cu experții în carieră Phanella Fine și Alice
Olins de la Step Up Club, autoarele Step Up: Confidence,
Success and Your Stellar Career in 10 Minutes a Day. O
problemă pe care ele o identifică este că, femeie fiind, „vii
dintr-o poziție de slăbiciune. Pentru că șefii știu că
femeilor nu le place să ceară salarii mai mari, îți vor oferi
mai puțini bani decât unui bărbat doar pentru că nu se
așteaptă din partea ta să negociezi. De fapt, te afli într-o
poziție în care îți place să negociezi mai puțin, dar trebuie
cu atât mai mult să o faci! Nu uita, nu ești singură – celor
mai multe dintre noi nu le place. Chiar și persoanele care
au încredere în ele în alte domenii consideră că este
dificil.”
 Șase pași pentru a cere o mărire de salariu

1. Cunoaște-ți valoarea

Dedică-ți ceva timp investigând cât câștigă ceilalți. Ești

neplătită pentru funcția pe care o ocupi? Verifică site-urile
de locuri de muncă pentru a afla care este tariful actual
pentru poziții și niveluri de experiență similare. Phanella
și Alice spun: „Sună câțiva recrutori și poartă o
conversație pentru a afla care ar fi suma rezonabilă pe
care ar trebui s-o câștigi. Și vorbești cu oameni pe care îi
cunoști și care lucrează în aceeași branșă [dar nu în firma
ta] despre cât câștigă ei. Notează aspectele și sumele
respective pe o bucată de hârtie, astfel încât să poți să o
folosești drept referință atunci când negociezi.

2. Fii conștientă de ce soliciți mărirea

Phanella și Alice recomandă: „Este util să avem un motiv

în afara aceluia de a vrea să fim plătite mai bine. Te va
ajuta să-ți întărești hotărârea. Deci, gândește-te: la ce îmi
vor folosi banii ăștia? Ar putea fi pentru copii, pentru
cumpărarea unei case sau pentru o afacere pe care vrei s-o
pui pe picioare. Dacă te trezești că vrei să renunți și că-ți
spui „Bine, nu am nevoie de banii ăștia”, gândește-te la
motivul tău.
3. Pregătește-ți cauza

Pune-ți următoarele întrebări și notează răspunsurile,

astfel încât să poți reveni la ele.
• Ce ai tu de oferit?
• Care sunt punctele tale forte?
• Ce ai realizat până acum?
• Care e plusvaloarea pe care ai putea s-o aduci companiei?
• Te-ai încărcat cu o răspundere suplimentară?
• Ai în subordine mai multe persoane sau
acoperi o zonă mai mare a afacerii?

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 4. Limbajul pe care îl folosești este important

Începerea propozițiilor cu „scuze” sau includerea

calificativelor precum „doar” și „de fapt” te pot face să
pari nesigură și, prin urmare, îți pot submina încrederea.

5. Alegerea momentului este totul

Acest lucru poate părea evident, dar este fundamental să

ai cunoștință despre ceea ce se întâmplă în companie.
Alege-ți momentul; dacă firma tocmai a pierdut un client
important sau face concedieri, probabil că nu este cel mai
bun moment pentru a cere mai mulți bani.

6. Stabilește-ți următoarea mișcare

Gândește-te la ce vei face dacă nu vei obține majorarea pe

care o simți că o meriți. Intreabă-te:
• Există o sumă mai mică pe care ai fi dispusă
să o accepți?
• Ești pregătită să demisionezi dacă nu obții
ceea ce dorești?
• Mai ai și alte oferte pe masă?

Să fii plătită versus să lucrezi pe

gratis când ești liber profesionist

Dacă lucrezi pe cont propriu sau în industriile creative, ai

constatat că există tendința dezamăgitoare ca lumea să
aștepte de la tine să lucrezi pe gratis. Dar faptul că obții o
expunere în schimbul efortului tău nu îți va pune caviar pe
masă sau nu te va apropia de obiectivul tău de a-ți cumpăra o
casă. Mi s-a solicitat să lucrez pe gratis de către companii
uriașe, foarte profitabile. Dacă, în unele cazuri, am considerat
că merita, pentru că puteam să-mi promovez activitatea la
scară largă prin intermediul companiei, în alte cazuri am
decis că timpul meu va fi petrecut mai bine în altă parte.
Este important pentru tine să-ți trasezi propriile granițe: ce
beneficii ai putea avea din a lucra pe gratis? Ar putea fi, de
exemplu, cazul când o companie incredibil de puternică
poate să te recomande mai departe o sau ai putea vinde un

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 2 20/03/2019 14:22

 produs de mare valoare la o conferință pe care o ții gratuit?
Poate fi pentru o cauză în care crezi sau din care ai câștiga cu
adevărat experiență valoroasă? Dar dacă ți-e cu neputință să
vezi ce folos îți poate aduce sau dacă te gândești că acel
lucru îți va displăcea, este în regulă să spui ,,nu, mulțumesc”
sau să ceri să fii plătită. Dacă stai în cumpănă, ia în
considerare următoarele:
• Amintește-ți toate investițiile pe care le-ai făcut
în formarea și experiența ta; tot timpul, banii,
sângele, sudoarea, nopțile pierdute și lacrimile
de care a fost nevoie ca să ajungi acolo unde
ești astăzi. Nu a fost „ieftin” pentru tine să
ajungi acolo unde ești; de ce ar trebui să-ți vinzi
serviciile gratuit?
• Când suntem de acord să lucrăm gratuit în
viitor, luna viitoare sau anul viitor, poate părea
o idee abstractă. În schimb, imaginează-ți că se
va întâmpla marți. Îți displace ideea că trebuie
sa o faci acum? Ai dori, mai degrabă, să ai timp
liber decât expunere gratuită? Acest comutator
mintal te va ajuta să îți dai seama dacă vei
regreta că ai spus da.
• Documentează-te și află cu cât sunt plătiți
alții pentru conferințe similare, în așa fel
încât să nu te vinzi ieftin. Adesea, freelancer-
ii sunt dispuși să împărtășească acest gen de
informații; la urma urmei, lucrăm toate în
aceeași branșă!
• O prietenă de-a mea spune că se simte aiurea
când vorbește despre bani. Așa că a creat un
PDF cu serviciile sale, în care detaliază exact
ce poate oferi și care sunt tarifele ei. Când
cineva o întreabă despre munca ei, îi trimite
foaia cu tarifele.
• Dacă te simți stânjenită să vorbești despre bani,
planifică dinainte ceea ce vei spune. Întrebarea
ta de inventar ar putea fi: „Aveți alocat un buget
pentru asta?” Dacă răspunsul este nu,
urrmătoarea afirmație ar fi numai bună: „Nu am
posibilitatea de a face nicio muncă neplătită în
acest moment, dar vă mulțumesc oricum.”

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 3 20/03/2019 14:22

 Rezumat

★ Să-ți amintești punctele tale forte și valoarea pe care o

oferi îți va da puterea de a te simți mai încrezătoare.
★Aproape nimănui nu-i face plăcere să ceară măriri de salariu
sau un program mai bun; să-ți amintești motivul precis pentru
care ceri asta te poate ajuta.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 4 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 32

Exploatează conflictul în favoarea ta

În mintea ta, ți-ai imaginat conversația dificilă în detalii

care ți-au întors stomacul pe dos și ai trecut în revistă
toate reacțiile posibile la care ar putea duce confruntarea.
Îți transpiră palmele doar la gândul la posibila escaladare,
poate că te va podidi plânsul sau vei avea o izbucnire
nervoasă. Însă, dacă faci tot ce îți stă în putință pentru a
evita disconfortul unui dezacord, s-ar putea să ratezi calea
de a soluționa conflictul, precum și să-ți ignori nevoile.
Ba, mai mult, dacă se întâmplă o nedreptate, atunci când o
trecem sub tăcere este aproape ca și cum o tolerăm.
Este nevoie de curaj serios să-ți înfrunți frica de
confruntare cu capul sus. Fie că este vorba despre o
conversație politică, o ședință importantă la serviciu,
împărțirea sarcinilor în gospodărie cu colega de
apartament sau faptul că îi spui șefului tău că ești
suprasolicitată și nu mai poți prelua alte sarcini, toate sunt
potențial inflamatorii. Să nu mai vorbim de acele situații
în care un prieten se întâmplă să fie rasist sau un coleg
face o remarcă sexistă. Indiferent că se întâmplă la
serviciu sau acasă, nu este surprinzător că ne temem de
genul acesta de conversații.
Critica mi se părea într-o vreme atât de dureroasă, încât
aș fi evitat confruntarea cu orice preț. Am pus capăt unor
conversații reacționând cu frustrare sau mânie. Prietenii și
familia au învățat să nu discute probleme cu mine, pentru
nu se termina bine niciodată. De atunci, mi-am dat seama
de un lucru, și anume că nu vreau să fiu cineva cu care
ceilalți se tem să aibă discuții dificile. Pentru că, fără
acele conversații, rămânem blocate și ignorăm greșelile pe
care le facem. Într-adevăr, facem rău celor de care ne
pasă, pentru că nu le dăm ocazia să se exprime și să își
 împlinească nevoile.
Prefer, în schimb, să fiu genul de persoană cu care
oamenii simt că pot vorbi deschis, chiar și atunci când
conversația aduce mai degrabă cu o confruntare. Acum,
chiar mă străduiesc să primesc feedback și să-l cer din
partea clienților sau la finalul atelierelor pe care le
organizez. Eu și partenerul meu Aidan avem discuții
periodice despre relația noastră, îi luăm permanent pulsul
și ne solicităm unul altuia feedback. Îmi reamintesc în
mod conștient că nu trebuie să fie perfectă și îmi propun
să fiu mereu deschisă să învăț și să mă schimb. Nu știu tu,
dar eu prefer să mi se spună lucrurile în față decât să fiu
vorbită pe la spate. Atunci, măcar, sunt înarmată cu
certitudinea că trebuie să mă schimb.
Gemma, treizeci de ani, consultant în asigurări, mi-a
povestit despre un conflict la muncă. „Ca aproape toată
lumea, detest confruntarea. De curând, a trebuit să-mi
susțin punctul de vedere în fața unui nou șef care
respinsese un proces nou pe care voiam să-l implementez.
Aveam intuiția că va face afacerea mai eficientă și, în cele
din urmă, mai profitabilă. Dar el mi-a primit ideea cu un
aer de superioritate și cu un limbaj lipsit de respect. Eram
atât de entuziasmată de schimbare încât am continuat să-
mi susțin părerea. În cele din urmă, șeful a fost de acord.
S-a dovedit că avusesem dreptate: schimbarea a avut un
efect pozitiv asupra întregii echipe. Acest lucru m-a
determinat și mai mult să înfrunt conflictul atunci când
este necesar.”

Este bine să fii limpede

S-ar putea să ne gândim că cruțăm sentimentele celuilalt prin

faptul că nu avem o conversație dificilă cu el, dar adevărul este
taman pe dos. Brené Brown în cartea Dare to Lead spune:
„Limpede este politicos, neclar este bădăran.” Dacă lași pe
cineva în ceață pentru că nu ți-ai exprimat limpede și integral
părerea, îl lași să bâjbâie în confuzie și întuneric, fără să priceapă
ce a făcut greșit. Să renunți la o prietenă pentru că ți-e mai ușor
așa decât să-i spui în ce fel te-a rănit, este o dovadă de nepolitețe.
La fel este și să lași resentimentele să dospească
înlăuntrul tău, neexprimate, după care să dezlănțui furia
sentimentelor tale reprimate. Și asta este o dovadă de
nepolitețe față de tine însăți.
Acesta este exemplul perfect despre cât de departe
suntem dispuse să mergem pentru a evita o conversație
penibilă și despre cât de autodistructiv poate fi acest
lucru. Clienta mea Stephanie, douăzeci și șapte de ani, mi-
a spus: „Am cumpărat recent un apartament. Ceea ce nu
știam înainte de a mă muta este că pereții sunt subțiri și
instalația de sonorizare a unui vecin este atât de
gălăgioasă încât îmi vibrează toată sufrageria! Vreau să-i
spun acest lucru, dar nu știu cum sau ce să spun. Am
tendința de a întoarce prea mult lucrurile pe toate părțile și
m-am adus într-o asemenea stare încât mă tem că voi
sfârși prin a spune ce nu trebuie. În acest moment, mintea
mea îmi spune chiar să vând apartamentul decât să dau
ochii cu vecinul!”

Pregătește-te de conversații dificile

Am urmărit recent un interviu al jurnalistei feministe

Helen Lewis, dezbătând cu psihologul clinician Jordan
Peterson, care are niște păreri foarte diferite de ale ei. Am
fost surprinsă de cât de calm și elegant a putut să-și
argumenteze punctul de vedere și am fost intrigată să aflu
cum s-a pregătit pentru astfel de conversații provocatoare.
Ea mi-a spus: „Trebuie să conștientizezi că un lucru va
fi dificil înainte de a te apuca să-l faci, dar să decizi că
este suficient de important să te înhami la el. Este util să
măsori în interiorul tău ce este important pentru tine și ce
este important să faci sau să spui. Apoi, înainte de a trece
la treabă, gândește-te la asta.”
Așadar, este vital să-ți aduci aminte de propriile valori și
de motivul conversației. Te angajezi în conversație pentru a-
ți confirma valorile de corectitudine, veridicitate, bunătate
sau respect? Iscarea unei certe cu o prietenă este, la origine,
felul tău de arăta cât de mult apreciezi prietenia cu ea? Când
ceri o mărire de salariu este cu adevărat dovada că îți
prețuiești timpul și energia? Gândește-te la asta înainte să te
 arunci într-o confruntare potențială.
Helen mai spune că accesarea propriilor valori ne ajută
să ne facem mai puține griji despre ceea ce cred ceilalți.
„Părerile altora contează mult mai puțin atunci când ai în
mintea o stea către care țintești și o idee despre
obiectivele și motivele pentru care faci asta.”
Să te cunoști și să te accepți, cu toate defectele tale cu
tot, ceea ce am explorat în capitolul 22 „Asumă-ți
rahaturile pe care le faci”, este un alt instrument pentru a
putea face față acestor provocări. Helen spune: „Dacă te
aștepți la critici, nu va durea la fel de tare pentru că deja ai
avut asta în vedere. Știi că celorlalți nu le va plăcea ceea
ce spui, așa că nu te va lua prin surprindere.”

Rescrie scenariul confruntării

Dar dacă un mic conflict ar putea fi, de fapt, o

oportunitate? O șansă ca lucrurile să meargă mai bine?
Dacă faptul că înfrunți pe cineva va avea un efect pozitiv
asupra altor persoane? Un conflict ar putea ajunge chiar
să devină o experiență de uniune afectivă care îți
îmbunătățește relația cu celălalt - cum ar fi atunci când tu
și un nou partener aveți prima ceartă, dar în urma ei
deveniți mai apropiați!? Dacă ești capabilă să-ți susții
punctul de vedere, să ceri cu hotărâre ceea ce dorești sau
să provoci pe cineva s-ar putea să îi câștigi respectul. Iar
pentru tine, faptul că înfrunți cu curaj dificultatea sau
conflictul îți va da puterea să afli de ce ești capabilă.
Am vorbit cu antrenorul executiv Charlotte Dewhurst,
un iubitor mărturisit al conversațiilor dificile (sau cel
puțin al beneficiilor lor). Tehnica ei este de a pune în
prealabil lucrurile în perspectivă. Întreabă-te: „Ce s-ar
putea întâmpla mai rău? Reacția acestei persoane va mai
conta peste un an? ”Un alt mod în care ne sugerează să ne
pregătim este să exersăm cu o prietenă. Ea ne cere să ne
obișnuim cu conflictele, stabilind obiective în fiecare
săptămână, care să-ți dea mură-n gură ce conversații vei
avea. „Căror conversații le vei da întâietate și la care vei
renunța? Câte conversații dificile vei avea în fiecare
săptămână? Nu este vorba de a deveni prea conflictuală,
ci de a-ți flexa mușchii și de face exerciții, precum și de a-
ți apăra valorile atunci când acestea contează cu
adevărat.”

Ponturi de a face față unei confruntări

Iată câteva strategii de gestionare a confruntării, care te

vor ajuta să fii pregătită și îți vor spori șansele de a obține
un rezultat de succes.
• Acordă-i beneficiul îndoielii. În loc să dai vina pe
celălalt sau să-l critici, presupune mai degrabă că
face ce știe mai bine. Este posibil să ignore în ce
fel te afectează pe tine problema sau poate avea,
la rândul lui, un motiv întemeiat pentru ceea ce
face. În loc să emiți o judecată, fii curioasă să afli
ce se întâmplă și încearcă să vezi lucrurile din
perspectiva lui.
• Planifică dinainte ce urmează să spui, astfel
încât să atingi aspectele pe care le dorești. Ia în
calcul și să exersezi cu o prietenă.
• Utilizează comunicarea non-violentă, pe
care o voi descrie în capitolul 34 „Cum să-
ți comunici nevoile”.
• Continuă să respiri. Este foarte posibil să te
calce pe nervi, dar dacă vei continua să tragi
adânc aer în piept, respirațiile din burtă îți
vor calma sistemul nervos.
• Începe cu lucrurile mici. Există vreo
minusculă „conversație riscantă” pe care ai
putea să o ai, cum ar fi să trasezi o graniță, să
spui ,,nu” sau să soliciți ceva care să-ți
consolideze încrederea pentru conversații mai
serioase și mai dure?
• Scrie pe o bucată de hârtie. Dacă confruntarea cu
cineva față în față ți se pare a fi o sarcină
imposibilă și ești sigură că emoțiile te vor
copleși, o scrisoare sau o carte poștală formulate
cu grijă te-ar putea ajuta să te exprimi cu calm și
claritate.
 Exercițu: înfruntă-te pe tine însăți

Acest exercițiu îți permite să fii deschisă spre felul în care evitarea
conflictelor te-a ținut până acum în loc. Gândește-te la o problemă,
apoi răspunde la următoarele întrebări:

În ce situații am evitat confruntarea?

Care ar putea fi beneficiile posibile în abordarea acestei

probleme sau în purtarea acestei conversații dificile?

Care sunt principalele aspecte pe care aș dori să le

abordez în timpul acestei conversații? Pot să scriu câteva
dintre ele în prealabil? Să exersez cu o prietenă?

Care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla în
această conversație? Care ar fi cel mai bun rezultat?

Cum să răspunzi persoanelor bădărane

Toate am avut de-a face cu bădărănia și toate am descoperit abia

câteva ore mai târziu replica perfectă pe care ar fi trebuit să o dăm!
Dar, în loc să-ți reproșezi că nu ți-a trecut prin cap acel răspuns
inteligent sau perfect în momentul cu pricina, poți să te pregătești
din timp, hotărând ce vrei să spui persoanelor bădărane sau
nepoliticoase.
La fel ca majoritatea femeilor cu vârsta de mai mare de
douăzeci și cinci de ani, sunt întrebată constant când mă
căsătoresc sau voi avea un copil. De curând, un prieten al
familiei chiar mi-a spus „ceasul ticăie”! Comentarii de
genul acesta te pot prinde cu garda jos și pot face să-ți
vâjâie capul sau te vor face, poate, să spui ceva ce vei
regreta ulterior. Fii precaută; nu-ți pierde capul din nevoia
de a avea dreptate.
Amintește-ți zicala „la toți ni-i greu”. Încearcă să nu pui
grosolonia la inimă, deoarece ar putea fi neintenționată,
sau persoana care te atacă face acest lucru din propriile
motive: are o zi proastă, o săptămâna proastă sau chiar o
viață proastă. Este posibil să te judece prin prisma
propriilor lui concepții greșite sau doar dă frâu liber
propriilor dureri sau stres. Uneori, impolitețea este, de
fapt, o stinghereală socială deghizată. Sau ar putea să
treacă printr-un moment de inconștiență, așa cum ni se
întâmplă tuturor din când în când. Uneori, cel mai bun și
mai înțelept răspuns ar putea fi să o ignorăm și să mergem
mai departe. S-ar putea chiar să fii tu cea bădărană! Dacă
cineva îți spune pe un ton furios că ești cățea dacă i-ai
atins din greșeală geanta în autobuz, ar putea fi înțelept să
păstrezi tăcerea și să nu inflamezi situația. Alteori, trebuie
să fii suficient de curajoasă pentru a începe disputa. Când
acesta este cazul, există câteva strategii utile pe care le
poți folosi.

Spune lucrurilor pe nume

Nu-ți fie frică să spuni: „Cred că ești necioplit /

neprofesionist/ nepoliticos.” De exemplu, când cineva face
un comentariu neavenit despre aspectul / greutatea / ținuta
ta, răspunde, „Auu - nu e foarte drăguț din partea ta!”
 Subliniază ridicolul a ceea
ce tocmai a spus

De pildă, dacă cineva a făcut un comentariu neinspirat

despre greutatea ta întrebând „Chiar crezi că ar trebui să
mănânci asta?” puteți să răspunzi (pe un ton incredul),
„Chiar m-ai întrebat dacă ar trebui să mănânc asta?” sau
,,Nu-mi vine să cred că tocmai m-ai întrebat asta!”

Spune-le că nu este treaba lor

Dacă cineva întreabă „Când ai de gând să faci copii?” poți

să răspunzi: „Asta este o întrebare foarte personală!” Cât
despre întrebarea „De ce ești încă singură?”, multe
persoane cu care am vorbit mi-au spus că asta poate fi o
întrebare destul de jignitoare – ca să nu mai spunem cât
de de iritantă este. Ceea ce implică este că trebuie să fie
ceva în neregulă cu tine, iar nu că nu ai întâlnit încă
persoana potrivită sau că ai ales să trăiești singură.
„Pentru că așa vreau eu” sau „sunt pretențioasă!” sunt
răspunsuri la fel de nimerite.

Întoarce-o împotriva lor

Iată un alt mod de a răspunde la această întrebare: „Nu

știu, de ce nu îmi spui tu?” Cu puțin noroc, această
replică va evidenția inadecvarea întrebării persoanei,
deși ar putea pune doar paie pe foc și ar stârni și mai
multă grosolănie. Cineva a sugerat și această bijuterie:
„Îmi place să fiu singură și nu îmi pasă de convențiile
sociale, dar este interesant că te preocupă pe tine. De ce
crezi că se întâmplă asta?”
 Exercițiu: pregătește-ți răspunsurile grosolane

Gândește-te la unele situații în care te-ai putea confrunta sau ai avut de-a
face cu un comentariu bădăran. Pregătește un răspuns curajos pentru
fiecare.

Rezumat

★ Evitarea conflictului înseamnă că problemele nu-și găsesc

rezolvarea, iar acest lucru ar putea să vă facă amândurora un
deserviciu.
★ Este mai bine să fii limpede în legătură cu granițele
tale și cu ceea ce vrei.
★ Confruntarea poate fi o ocazie ca lucrurile să meargă mai bine.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 240 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 33

Cum să iei poziție pentru ce este drept

Dacă ești suficient de norocoasă încât să nu fii afectată

de rasism sau de discriminare de orice fel, este prea ușor
să presupui că nu e treaba ta să te amesteci în această
luptă. Dar acesta este un lux pe care nu mulți și-l permit.
Dacă te afli într-o astfel de poziție privilegiată, află că
este absolut responsabilitatea noastră să îi apărăm pe cei
care sunt discriminați. Persoanele direct afectate nu au
privilegiul de a putea întoarce capul și de a ignora ce se
întâmplă. Nu îți sugerez să fii o eroină și să încerci să
intervii într-o luptă sau să îți pui în pericol propria
siguranță, dar cred că ar trebui să le spui celorlalți atunci
când ceea ce fac sau spun nu este în regulă.
Una dintre clientele mele, Sarah, în vârstă de treizeci și
doi de ani, care lucrează pentru o agenție media, mi-a
povestit despre un coleg care făcuse comentarii sexiste la
adresa ei și a altor femei din biroul dominat de bărbați la
care lucrează. „Mi-a cerut să port fustă scurtă la o
întâlnire cu un client și mi-a spus „să nu fac o criză” când
am încercat să protestez. Așa că, următoarea dată când a
întrecut măsura, l-am întrebat: „I-ai spune asta unui
bărbat?” A părut destul de descumpănit”. Evident, să iei
poziție în diverse situații poate părea riscant, dar cu cât o
facem mai des la nivelul comunității de femei, cu atât ne
va fi mai ușor și, în primul rând, cu atât mai puțin
probabil va fi să se întâmple.
Discriminarea are, adesea, mai puțin de-a face cu
agresivitatea propriu-zisă cât mai degrabă cu comentarii și
întrebări subtile, de fiecare zi. Acestea au un nume:
micro-agresiuni. Majoritatea oamenilor nici măcar nu sunt
conștienți că le săvârșesc. Dar chiar și aceste lucruri
mărunte se pot acumula și pot dăuna respectului de sine al

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 14 20/03/2019 14:22

 unei persoane.
Persoana care comite microagresiunea ar putea avea
intenții bune sau poate chiar să nu conștientizeze răul pe
care îl provoacă. Cu toții avem prejudecăți inconștiente
care pot însemna că suntem ofensatori în feluri de care
nici măcar nu suntem conștienți. Dacă atragi atenția
asupra lor, faci ceea ce trebuie, deoarece chiar și
comentariile la întâmplare pot fi vătămătoare și pot
alimenta o cultură în care discriminarea este acceptabilă.
Și numai după ce vom fi conștienți de prejudecățile
noastre le putem schimba.
Iată câteva exemple:
• O femeie căreia i se spune că este „isterică”
sau „liniștește-te, dragă”.
• O persoană de culoare care este întrebată: „Tu de
unde mai ești?
• Să ți se spună că numele tău este „prea
dificil” de pronunțat.
• Să ți se spună: „Nu pari homosexual.”
• Cineva care pune întrebări indiscrete unui
transexual despre sexul sau corpul său.
• Să i se spună unei persoane de culoare
născute în Marea Britanie „tu chiar vorbești
bine engleza.”
Poate fi nevoie de curaj să accepți responsabilitatea de
a fi jignit pe cineva. Este ușor să fim defensive atunci
când suntem criticate, mai ales dacă nu conștientizăm că
suntem ofensive sau discriminatorii. Dar, dacă te acuză
cineva, te rog, ia-l în serios. Ascultă cu deschidere,
gândește-te înainte de a răspunde și apoi du-te și
documentează-te din cărți, bloguri sau podcast-uri despre
subiect.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 15 20/03/2019 14:22

 Găsește curajul de a vorbi

Poți începe prin a lua decizia de a fi genul de persoană care

vorbește despre aceste lucruri. Asta presupune să te conectezi
la propriile tale valori și să folosești acest lucru pentru a-ți
alimenta curajul. S-ar putea să-ți fie de ajutor să pregătești ce
trebuie să spui în anumite situații, pentru că asta îți va da mai
multă încredere.
• ,,De ce nu îl/o lași în pace?”
• „Asta sună rasist.” (S-ar putea să vrei să îi
explici persoanei de ce sună rasist ceea ce
a spus: poate din cauza istoriei noastre sau
pentru că susține un stereotip negativ.)
• ,,Asta îmi creează disconfort.”
• ,,I-ai spune unui bărbat «păpușel»?”
Așa cum voi discuta în capitolul următor, atunci când
voi defini comunicarea non violentă, este important să nu
îl faci de ocară pe celălalt sau să îl jignești, deoarece asta
îi va activa, cel mai probabil, sistemele de apărare și nu
vei putea pătrunde. Dar, mai multe despre asta mai târziu.

Rezumat
★ Este responsabilitatea noastră să le luăm apărarea celorlalți.
★Fii conștientă de discriminare și micro-agresiuni și nu-ți fie
frică să vorbești despre ele.
 CAPITOLUL 34
Cum să-ți comunici nevoile

Partenerul meu nu este un fan al curățeniei. Ce vă spun ar

putea fi o banalitate. El pretinde că nu „vede” mizeria (să
ridice mâna cine cunoaște pe cineva de felul ăsta - și să
ridice mâna cele cărora le-a venit să-i strângă de gât!).
Obișnuiam să-mi țin gura, urându-l în tăcere în timp ce
lăsa o dâră de dezastru în urma lui. Apoi, în zilele
hormonale, mă pomeneam țipând la el cu furie, ocărându-
l că nu face niciodată curat și spunându-i cât este de inutil.
După cum vă puteți imagina, criticile acestea nu sunt
bine primite. Așa cum știe oricine care a fost certat, atunci
când ești atacat verbal, intri în apărare. Așa suntem făcuți.
Când suntem învinuiți și criticați, nu absorbim ceea ce
spune celălalt. Când îi reproșez lui Aidan că nu face
ordine, devine defensiv. „Tu nu duci niciodată gunoiul! Și
cine crezi că îți spală chiloții, zâna chiloților?!” strig,
exasperată. El îmi răspunde: „Mă grăbeam să ajung la
serviciu, tu ai fost acasă toată ziua!”, La care eu strig:
„Am stat acasă să lucrez, nu ca să fac curat după tine!”
Este preambulul unei cine stânjenitoare în timpul căreia
amândoi suntem morocănoși, iar urmele distrugerii rămân
acolo unde sunt.
Când suntem certați zgomotos sau criticați agresiv, ne
închidem și căutăm modalități de a ne apăra, de la refuzul
de a vorbi până la lansarea de contraatacuri, dând vina pe
celălalt sau țipând că suntem abuzați. Rezultatul este că
pierdem conexiunea cu cealaltă persoană, mesajul nu este
recepționat, gunoiul nu este scos și nimeni nu e fericit.

Comunicarea non violentă

Vestea bună este că există o tehnică pentru a vă satisface

nevoile, care creează conexiune și nu înstrăinare.
Psihologul și vizionarul Marshall Rosenberg a definit

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 17 20/03/2019 14:22

 arta de a cere ce dorești. păstrând în continuare pacea. În
cartea „Non-Violent Communication”, prezintă cadrul pe
care l-a creat, care le permite oamenilor să-și exprime
nevoile și să ceară diverse lucruri fără să judece sau să
dea vina pe celălalt. Dacă respectați regulile de
comunicare non-violentă (CNV), spune el, vă va veni
mai ușor să cereți ce doriți și aveți o șansă mai bună de a
obține acest lucru. Funcționează pentru probleme de
orice dimensiuni, de la a-i cere colegei de apartament să
nu-ți mai bea laptele, până la a ridica problema
sexismului la tine la birou.

Pasul 1: tarnsformă judecățile în observații

Primul pas al CNV este să faci o observație despre

celălalt, mai degrabă decât o judecată. Când judeci,
deteriorezi sentimentul de conexiune dintre voi. Povestea
mea veche era: „Aidan și-a lăsat, ca un egoist ce este,
hainele aruncate peste tot pentru că nu dă doi bani pe
mine. Aceasta este, în mod clar, o judecată, nu o observare
a faptelor. O observație ar fi: „Văd că Aidan și-a lăsat
hainele pe jos.” Este o formulare cu o încărcătură
emoțională mai mică și, prin urmare, este mai puțin
probabil să declanșeze o reacție defensivă în celălalt.
Iată câteva exemple de judecăți versus observații.
• Nu mă asculți niciodată! – Văd că te uiți în
telefon atunci când încerc să vorbesc cu
tine.
• Ești egost și nededicat! – Am băgat de seamă
că, de fiecare dată când aduc vorba despre
mutatul împreună, tu schimbi subiectul .
• Familia mea nu contează pentru tine. – I-am
vizitat pe părinții tăi de patru ori anul acesta și pe ai
mei o singură dată.
• Nu apreciezi nimic din ceea ce fac pentru tine.
- Văd că te ridici deseori de la masă fără să-
mi mulțumești că am gătit.
• Ești un rasist nenorocit! - Am observat că
ai făcut un comentariu despre imigranți
mai devreme.
• Ești o prietenă rea. – Nu m-ai sunat înapoi,

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 18 20/03/2019 14:22

 deși eu te-am sunat de cinci ori.

Pasul 2: spune ceea ce simți

Următorul pas este să exprimi felul în care te simți.

Acesta este întotdeauna legat de ceea ce simți tu cu
adevărat și nu de ceea ce ar putea crede sau simți alții.
Amintește-ți, nimeni nu te poate face să simți nimic.
Vechiul meu mod de a exprima acest lucru ar fi:
„Nepăsarea ta mă calcă pe nervi. Și arată că nu mă
iubești!” Este o judecată și include, de asemenea, o
acuzație - ceea ce este înțeles că îl va pune pe Aidan în
modul de apărare, așa că este puțin probabil să facă ceea
ce vreau. În schimb, vreau să exprim cum mă simt fără să
dau vina pe el și fără să-i pun vechea placă. Așa că spun:
„Când îți lași hainele pe jos, mă simt frustrată și neiubită.”
Acest mod de exprimare a lucrurilor este puternic nu
numai pentru alții, ci și pentru noi înșine. Ne ajută să ne
amintim că noi, și nu altcineva, suntem responsabile de
felul în care ne simțim.
Iată câteva exemple de reproșuri versus exprimarea
sentimentelor:
• Nu vrei niciodată să faci nimic în weekend!
- De multe ori mă simt singură în weekend.

• Îi iei întotdeauna apărarea! - Simt că

nu mă sprijină nimeni.
• Cum de te-ai putut îmbăta în halul ăla aseară?
- Sunt dezamăgită.
• Mă critici cât e ziua de lungă. -
Mă simt rănită.
• Ar fi trebuit să știi înainte să deschizi gura.
- Nu mi-a căzut bine deloc ceea ce ai spus.
• Chiar aveam nevoie de tine dar n-ai fost nicăieri
- M-am simțit cu adevărat singură.
• Mă faci să mă simt speriată și stânjenită.
- Când ai spus asta, m-am simțit
speriată și stânjenită.

Pasul 3: formulează-ți nevoile

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 19 20/03/2019 14:22

 În continuare, exprimă care sunt nevoile și valorile tale.
„Nevoia” explică de ce te simți ceea ce simți. Se referă la
nevoile umane fundamentale și nu doar la o preferință.
Vechea Chloe ar fi spus ceva de genul: „Trebuie să fii mai
ordonat!” În schimb, acum spun: „Trebuie să am un spațiu
ordonat ca să lucrez pentru a mă simți calmă.”
Iată câteva exemple de nevoi și de valori:

• Am nevoie de siguranță.
• Am nevoie de un somn odihnitor noaptea.
• Prețuiesc siguranța.
• Am nevoie de companie în weekend.
• Am nevoie ca lucrurile să fie corecte.
• Chiar apreciez dacă sunt ascultată.
• Am nevoie să mă simt apreciată.
• Am nevoie să mă simt în siguranță la serviciu.
• Am nevoie să fiu respectată ca ființă umană.
• Am nevoie să fiu ascultată.
• Apreciez egalitatea.

Pasul 4: cere ceea ce vrei

În fine, fomulează o cerere. Cel mai bun mod de a o

exprima, în conformitate cu comunicarea non violentă, este
să ceri exact ceea ce dorești.
Începe cererea cu expresia: ,,N-ai vrea să/Ai putea să....?”

• N-ai vrea să-ți pui hainele în coșul cu rufe

murdare?
• N-ai vrea să dai muzica mai încet, ca să pot
dormi?
• Ai putea să mă ascultați câteva minute fără să
mă întrerupi?
• Ți-ar plăcea să petrecem sâmbătă seara
împreună?
• Ai putea să nu mai faci comentarii de genul
acesta?
Formularea unei cereri prin utilizarea unor expresii
precum „ai vrea” sau „ai dori” să faci ceva, mai degrabă
decât „trebuie” sau „ar trebui” dă celeilalte persoane
libertatea de a spune nu. Și atunci când oamenii nu se simt

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 20 20/03/2019 14:22

 forțați sau presați, când li se oferă opțiunea de a spune nu,
se simt mai conectați și, prin urmare, este mult mai
probabil să spună da.
Una peste alta, situația stă cam așa: ,,Când ...... mă
simt...... pentru că am nevoie să/mi-ar plăcea să ..... n-ai
vrea/ai putea să..... ?”
Iată câteva exemple despre cum să pui comunicarea
non violentă în practică.
• Când te văd uitându-te în telefon atunci când
vorbesc cu tine, mă simt frustrată. Chiar mi-ar
plăcea să mă asculți. N-ai putea să lași telefonul
din mână când stăm de vorbă?
• Când ai făcut acel comentariu despre
imigranți, m-am simțit foarte stânjenită.
Trebuie să păstrez valorile toleranței și
egalității în biroul nostru. Ai putea să nu mai
folosești limbajul acesta pe viitor?
Urmând aceste sugestii, vei putea să vorbești și să ceri
ceea ce dorești în relația cu prietenii, cu familia sau cu
partenerul tău, păstrând pacea și conectându-te la ceea ce
ai cu adevărat nevoie. Și de aici toată lumea iese câștigată:
îți vei oferi cea mai bună șansă ca ei să spună da.

Cum să-ți împlinești nevoile în dormitor

Chiar și în actualul climat de emancipare feminină și

pozitivitate a corpului lor, un loc în care femeilor încă le
vine greu să ceară ceea ce vor este în pat.
Am cerut sfaturi de la experta în probleme sexuale și
autoarea Tracey Cox, care mi-a spus: „Indiferent că te
culci cu bărbați sau cu femei, să comunici ceea ce dorești
poate fi dificil. Există atât de multe motive pentru care
păstrăm tăcerea! Poate nu ești sigură că alte femei cer
ceea ce vor în pat. Ei bine, află că cer - iar cele care nu
cer, ar trebui să o facă. Mulți bărbați, cu siguranță nu stau
tolăniți pe spate și așteaptă să li se întâmple un orgasm
sau o partidă de sex reușită. Deoarece avem tendința să le
facem pe plac celorlalți, este mai puțin probabil să cerem.
Ei cer ce vor, duc o mână spre locul în care simt mai

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 21 20/03/2019 14:22

 intens senzațiile, se poziționează astfel încât să se excite
cât mai bine. Sau poate că nu întrebi pentru că nu vrei ca
partenerul tău să creadă că sugerezi că e departe de a fi
priceput în pat. Sau îți faci griji că i se va părea că ești mai
puțin sexy, mai puțin feminină sau mai puțin dezirabilă.
Sau că ești singura femeie care are nevoie, de exemplu, de
stimulare clitoridiană (toate avem nevoie!). Sau poate nu
ai suficientă experiență pentru a-ți da seama de ce ai
nevoie.”
Îți poți spori încrederea de a cere ceea ce dorești în pat
urmând acești patru pași recomandați de către Tracey.

1. Începe cu o documentare

Site-ul OMGyes.com îți va deschide ochii în privința

tehnicilor pe care le folosesc femeile adevărate pentru a
ajunge la orgasm iar pe traceycox. com vei găsi, de
asemenea, sfaturi practice.

2. Fii sigură pe tine

Orice bun amant este mult mai probabil să fie

recunoscător pentru feedback (tactil, plăcut) decât ofensat.
Vorbitul deschis și sincer este vital pentru păstrarea
sexului proaspăt și interesant pe termen lung.

3. Spune ceea ce vrei, nu ceea ce nu vrei

Vorbeste despre ceea ce îți dorești mai mult, nu mai puțin.

În loc de „Mă scoate din sărite când nu dedici suficient de
mult timp preludiului”, spune „Îmi place când faci ca
preludiul să dureze atât de mult.”
Dacă dorești să ai parte de mai mult, spune exact ceea
ce ți-a plăcut („Nu-i așa că a fost minunat să facem
dragoste afară?”).

4. Sugeează, nu critica

Sugerează cu tact lucruri noi sau schimbări, mai degrabă

decât să criti. Așa că spune „Îmi place când îmi faci sex
oral. Poți să o faci mai mult timp?” în loc să spui „Nu îmi
faci niciodată suficient de mult sex oral.”

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 22 20/03/2019 14:22

 Lucruri bune de spus și de încercat

„Îmi place să te ating.”

„Îți place când o fac aici / tare / încet / așa?”

„Cum îți place mai tare - așa sau așa?”

„Îmi place fundul tău. Vrei să-ți dau palme?

  „Vrei să-ți bag un deget?”

„Pot să te sărut aici?’

Arată-i ce ți-ar plăcea să-ți facă (de exemplu,
folosind limba pe palma mâinii partenerului sau
sugându-i un deget).

Ce nu trebuie să faci sau să spui

„Mă enervează când faci asta.”

„Doamne, este atât de iritant.”
„John / Jane obișnuia să facă asta cu degetele – poți
să încerci și tu?”
„Cel mai tare sex pe care l-am avut vreodată a fost
cu un turist suedez pe o plajă. De ce noi nu facem
niciodată sex pe plajă? ”
Să strigi, „Și ești jalnic în pat!” în mijlocul unei
certe.
Să spui „Noi de ce nu facem asta niciodată!” pe un
ton acuzator.
Să critici ceva fără a face un compliment înainte. Să
folosește cuvântul „trebuie” în loc de „ai putea să?”
sau „ai vrea să ?”..

Să spui, ,,Chestia asta nu-i normală. Nu pot să fac așa

ceva!” (Ceea ce unora li se pare iadul, este raiul
pentru alții ‒ cu excepția a ceva cu adevărat scabros,
când chiar poți să-i spui unde să-și bage

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 23 20/03/2019 14:22

 propunerile!)
Să fii insensibilă la limitările lui (dacă actul
sexual cu el durează doar un minut, nu are niciun
rost să-i ceri să stea erect jumătate de oră).
Să faci ca discuțiile deocheate să sune ca o cerere sau o critică.

Cum să faci ca cererea să-ți fie ascultată

Ce mici provocări poți să-ți stabilești pentru a-ți spori

încrederea de a cere? Tocmai formulând frecvent cereri, s-
ar putea să descoperi că primești mai mult ajutor și mai
multe „da”-uri decât te-ai fi așteptat. În caz contrar, vei
afla că poți gestiona foarte bine un „nu”.
Iată câteva exemple:

• Să-i ceri partenerului să-ți facă un masaj.

• Să întrebi o prietenă dacă este dispusă să-ți
asculta problema pe care o ai timp de câteva
minute.
• Să ceri să pleci mai repede de la serviciu vineri
după-masă pentru a merge la o programare.
• Să-i ceri unei colege să preia unul din
proiectele tale.
• Să ceri ajutorul unei vânzătoare în alegerea
hainelor.

Exercițiu: cum să devii bună la cerut

Ce provocări ți-ai dori să-ți stabilești când vine vorba de a cere ceea
ce vrei? Scrie-le mai jos și, dacă poți, programează-le în agendă, ca să
fii sigură că le vei urma.

........................................................
........................................................
........................................................
........................................................
........................................................
........................................................

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 24 20/03/2019 14:22

 Rezumat

★ Dacă ceri sau dacă critici ceva, de obicei, nu te va ajuta să obții

ceea ce dorești.
★ Comunicarea non-violentă înseamnă comunicarea într-un mod
care să asigure satisfacerea nevoilor tuturor.

CAPITOLUL 35

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 25 20/03/2019 14:22

 Cum să-ți sporești încrederea socială

Crede, pur și simplu, în tine. Chiar dacă nu crezi, prefă-te că o faci

și, la un moment dat, vei ajunge să crezi.
VENUS WILLIAMS

Am fost întotdeauna de acord să merg la petreceri, dar, cu

câteva minute înainte să ieșim din casă, eram copleșită de
nevoia intensă de a mă târî în pat și de a-i trânti lumii ușa
în față. Imaginația mea sălbatică era dispusă să croșeteze
o serie întreagă de potențiale situații sociale stânjenitoare:

• Mă vedeam singură, neavând cu cine să vorbesc,

prefăcându-mă că studiez un fragment captivant
de tapet, ca să dau impresia că sunt ocupată.
• Mă vedeam vorbind, totuși, cu cineva, dar
căutându-mi cu timiditate cuvintele, din ce în ce
mai înfierbântată și mai roșie la față, în timp ce
criticul meu interior îmi șoptea la ureche toate
motivele pentru care eram un pic de rahat.
• Mă vedeam încercând să abordez un grup de
oameni cu aspect prietenos .... apoi îi vedeam cum
îmi aruncau toți priviri piezișe și suspicioase, în
timp ce se îndepărtau, încet-încet, lăsându-mă din
nou singură.
• Mă vedeam cuprinsă dintr-odată de flăcări și o
gaură deschizându-se și înghițindu-mă.
În starea mea de anxietate, toate cele de mai sus păreau
posibilități perfect rezonabile. Apoi, după ce iubitul meu
pleca bodogănind la petrecere fără mine, mă trezeam că-
mi reproșez că eram atât de fricoasă. Nu vă doriți asta.
Dar găseam că-mi este cu neputință să suport corvoada de
a da ochii cu oameni necunoscuți.
Dacă ți se pare că situațiile sociale sunt prea
provocatoare, veți simți și tu un impuls puternic de a le
evita. Problema este că, cu cât încerci mai mult să fugi, cu
atât teama se va ține după tine și te va mușca de fund.
Conexiunea socială nu este o experiență pe care ar fi bine
să o încerci, este obligatorie. Ființele umane sunt creaturi

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 26 20/03/2019 14:22

 sociale și avem nevoie de relații pentru a ne simți sănătoși
și întregi. Relațiile noastre ne dau un sentiment de
apartenență, iar acest lucru, la rândul său, ne sporește
încrederea. „Dragostea și apartenența” este a treia nevoie
fundamentală în ierarhia nevoilor lui Maslow, un model
care descrie ceea ce oamenii au cel mai mult nevoie. Doar
hrana, apa, căldura și siguranța sunt mai importante
pentru noi!
Din păcate, nu primim ceea ce avem nevoie: cazurile de
singurătate sunt acum mai frecvente la femeile tinere decât
în orice alt grup. Conexiunea socială este atât de importantă
încât se crede chiar că singurătatea îți poate reduce speranța
de viață la fel de mult ca fumatul sau obezitatea.
Nu spun că trebuie să mergi la fiecare petrecere la care
ești invitată – în niciun caz. Știu că nu este întotdeauna
posibil să tragi de tine și să te duci. Uneori, înfruntarea
fricilor poate să ți se pară prea mult. Dar ai cu adevărat
nevoie de interacțiuni sociale și de relații. Ai nevoie de
oameni. Așa că, deși este posibil să vrei doar să atârni și să
aștepți ca petrecerea sau întâlnirea să se termine, nu fă ceea
ce facem cele mai multe dintre noi - ceea ce am făcut și eu –
pentru că asta va înrăutăți și mai mult situația în capul tău.
Există câteva motive pentru care lumea urăște
petrecerile. Anxietatea socială ar putea fi cea care face
gândul de a le vorbi celorlalți la fel de atractiv precum o o
durere de dinți. Anxietatea socială este frica de a fi
judecată. Se manifestă de la neliniște înaintea întâlnirii cu
oameni noi până la găsirea acestor situații atât de
înfricoșătoare încât ți se pare aproape imposibil să scapi
teafără din ele. Sau ar putea ca stima de sine scăzută ori
firea ta introvertită să preia controlul. Poate te temi că
oamenii n-or să te placă sau vor crede că ești o proastă ori
crezi că te-ai născut „timidă” și asta nu se va schimba
niciodată.
Indiferent de unde provine teama ta de socializare, te
asigur că se poate schimba. Cu toții suntem capabili să ne
simțim bine în jurul celorlalți. Învățarea încrederii sociale
înseamnă, pur și simplu, crearea unui arsenal personal de
instrumente care te pot duce din sala de consiliu la o
petrecere și până la întâlniri întâmplătoare pe stradă. Fie
că ai nevoie de o revizie serioasă a încrederii sociale sau

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 27 20/03/2019 14:22

 doar dorești să simți că ești mai mult tu însăți în compania
celorlalți, aceste schimbări de mentalitate și instrumente
practice te vor face mai puternică, în așa fel încât să poți
vorbi cu oricine. Cheia este să te bucuri să fii tu însăți
când ești cu ceilalți și să ai încredere în tine că vei da tot
ce-i mai bun în timpul interacțiunilor sociale. Și
amintește-ți, recompensa pentru faptul că acționezi va fi
încrederea.

Evită să eviți și așteaptă-te la ce-i mai bun

Crede-mă, evitând orice situație socială, din cauza fricii

că va merge prost, nu va face decât să înrăutățească și mai
mult lucrurile. Când faci acest lucru, fie că este vorba
despre o petrecere, un pahar după serviciu sau băutul
cafelei de dimineață cu prietenele mamei tale, îți trimiți
un mesaj: aceasta este o situație periculoasă pe care ar
trebui să o evit.
Dar dacă, de fapt, te duci la petrecere sau la întâlnire, ți
s-a întâmplat vreodată să remarci, când ajungi acolo, că
de cele mai multe ori este .... răpăit de tobeeeeeeee....
chiar fain? Am descoperit, de multe ori, că a fost chiar
grozav. Acum, în loc să îmi imaginez ce este mai rău, m-
am antrenat să mă aștept la ce e mai bun sau, cel puțin, că
va fi suportabil. Mă imaginez iscând încrezătoare discuții,
ascultând cu atenție, zâmbind, râzând și simțindu-mă
bine. Îmi reamintesc toate experiențele reușite pe care le-
am avut în diverse situații sociale care, de cele mai multe
ori, s-au dovedit a fi plăcute. Asta mă face să le abordez
mult mai încrezătoare și mai pozitivă decât dacă m-aș fi
așteptat la tot ce e mai rău.

Amintește-ți și că nu vei fi singura din acea situație socială

care a trebuit să se târască din pat pentru a fi acolo. Nu ești
singura care se simte nesigură pe ea. Parsha, în vârstă de
treizeci și patru de ani, spune că nimeni nu ar ghici vreodată
că îi lipsește încrederea: „Sunt capabilă să „ interpretez”
jocul ăsta foarte bine. Nimeni nu are nici cea mai vagă idee
că sunt atât de neliniștită când întâlnesc oameni, atât singuri

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 28 20/03/2019 14:22

 cât și în grup. În spatele ușilor închise, înainte de fiecare
eveniment, mă vei vedea regretând că am spus„da” unei
invitații. Dar, când ajung acolo, descopăr că nu este niciodată
atât de rău pe cât credeam că va fi. Așa că, amintește-ți,
lumea te va plăcea. Și s-ar putea chiar să te bucuri de tine!”

Exercițiu: meditația la versiunea ta viitoare

Încearcă această meditație simplă pentru a te ajuta să-ți sporești

încrederea socială.

Așează-te confortabil, închide ochii și inspiră adânc. Cu fiecare

respirație, imaginează-ți corpul relaxându-se tot mai mult.

Imaginează-ți că ești cu câteva săptămâni sau luni în viitor și te

simți mai încrezătoare social ca niciodată. Simte-ți postura
încrezătoare, stând dreaptă și cu un limbaj corporal deschis. Ascultă
gândurile pozitive pe care ți le spui singură. Simte că respiri
profund și ușor.

Imaginează-ți că te prezinți cu încredere cuiva și că îi pui întrebări.

Ascultă sunetul clar și articulat al vocii tale, simte cum cuvintele
curg cu ușurință. Observă-te în timp ce te uiți în ochii lui, zâmbind
și râzând.

Făcând acest lucru, trimiți un mesaj puternic minții tale

subonștiente. Este o repetiție mentală care te va antrena să te simți
așa în situațiile din viața reală.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 29 20/03/2019 14:22

 Interesată versus interesantă

Curiozitatea este antidotul anxietății. Când ne lipsește

încrederea, este ca și cum am fi decis deja cum va decurge
situația: prost. În schimb, cultivă o atitudine de
curiozitate. Imaginează-ți că ești o exploratoare a vieții,
plecată să descopere ființele umane în habitatul lor
natural. Întreabă-te cu cine te vei întâlni și ce se va
întâmpla. Pleacă într-o călătorie de descoperire a celeilalte
persoane. Fii curioasă cum vei gestiona interacțiunea.
Gândește-te la ea ca la o aventură.
În loc să simți că trebuie să fii interesantă, lucrează la a
fi interesată. Într-un studiu, publicat în Jurnalul de
psihologie socială și clinică, persoanele care erau
curioase și arătau interes față de ceilalți erau prezentate ca
fiind mai atrăgătoare decât cei care nu au făcut asta,
indiferent de nivelul lor de anxietate socială.1
Care este cel mai bun mod de a fi instantaneu curioasă?
Folosește întrebări deschise începând cu: „ce”, „când”,
„de ce”, „cine”, „unde” și „cum”. Aceasta va face ca
conversația să curgă. Dar, chiar și mai important, trebuie
să asculți cu adevărat. Vreau să zic, să asculți CU
ADEVĂRAT. Formatul majorității conversațiilor este cel
în care fiecare persoană își așteaptă rândul să vorbească.
Deoarece oamenii nu au adesea șansa de a fi ascultați cu
adevărat, atenția ta este un dar extraordinar pe care poți
să-l oferi. Ascultând, veți construi o relație mult mai bună
decât dacă dacă ai încerca distrată să-ți formulezi replica
interesantă.

Amintește-ți ,,de ce”-ul

Găsesc multe rezerve de curaj amintindu-mi că,

vorbind, împărtășindu-mi povestea și trecând peste
disconfortul și grija pentru ceea ce cred ceilalți, pot fi o
inspirație pentru alții. Lecția din spatele acestui exemplu
este că găsim foarte multă putere de a face lucruri grele
când ne amintim de ce anume le facem.
Deci, care este motivul pentru care vrei să ieși în față și
să vorbești cu oamenii? Pentru a-ți face prieteni, pentru a
câștiga clienți noi, pentru a-ți construi încrederea socială,
a-ți extinde orizonturile, pentru a fi un partener bun sau a
avea o experiență interesantă? Orice ar fi motivul,
amintindu-ți de ce vrei să mergi la petrecere sau la
evenimentul de serviciu te va ajuta să te motivezi și îți va
permite să îți accesezi curajul interior. Construiește o
imagine vie în mintea ta cu tine atingându-ți „de ce”-ul.
Cum te vei simți odată ce s-a terminat și a mers bine? Ce
te va bucura cel mai mult? La ce oportunități ar putea să
ducă?

Exercițiu: stabilește-ți o mică provocare

Amintește-ți: încrederea este premiul pe care îl câștigi atunci când te

supui unei provocări. Care sunt pașii mici pe care îi poți face pentru a
începe să-ți creșt încrederea? Fă o listă cu cel puțin trei provocări pe care
le poți stabili și programează-le în agendă Dacă ți se pare înfricoșător,
amintește-ți cât de bine te veți simți după aceea. Dacă știi exact ceea ce
vei face sau cât timp vei rămâne, te poate ajuta să gestionezi mai ușor ce
ai de făcut.
Iată câteva exemple:

„Voi merge la evenimentul de socializare și voi rămâne o

jumătate de oră.”

„Mă voi prezenta unor trei persoane noi la petrecerea de logodnă.”

„Voi zâmbi, voi schimba priviri și îi voi băga în seamă pe toți cei prezenți
la întâlnire.”

„O voi saluta pe una dintre celelalte mămici la locul de joacă al școlii.”

 Străduiește-te să fii mai calmă

Spun asta tuturor clientelor mele. Străduința de a fi o

persoană mai calmă, în general, te va ajuta să rămâi calmă
în situații sociale. Dacă sistemul tău nervos este în alertă
ridicată în viața de zi cu zi, ieșirea din zona de confort te
poate împinge într-o stare anxioasă. Asigură-te că ai grijă
de tine în timp ce lucrezi la încreder. Prima mea carte,
The Anxiety Solution, este plină de strategii și de sfaturi
despre cum să duci o viață mai calmă, așa că citește-o,
dacă nu ai făcut-o deja. Dacă nu poți să-ți controlezi
anxietatea, vorbește cu medicul de familie și
programează-te pentru o terapie.
Pentru mine, a deveni calmă a însemnat să-mi fac o
prioritatea absolută din liniștea sufletească. Am descoperit
că meditația constantă, nopțile petrecute acasă ca să-mi
încarc bateriile și deprinderea obieceiului de a ști când să
spun ,,nu” sunt fundamentale pentru mine. Un lucru pe care
nu îl pot sublinia suficient este importanța de a fi amabilă cu
tine însăți în timp ce parcurgi acest proces. Dacă îți vine
greu să faci ceva, dar totuși încerci, este o dovadă de curaj și
este demn de respect. Ceea ce contează nu este rezultatul
final ci dorința de a încerca este cea care merită dragostea și
compasiunea ta.

Numește-i pe toți introvertiți

Te-ai gândit vreodată că ai putea fi o introvertită? Asta ar

putea să explice de ce găsești petrecerile extenuante. Și
mulțimile. Și chiar oamenii! Dacă nu ești sigură, vezi dacă
ți se potrivește următoarea descriere. Îi aparține Susanei
Cain, a cărei carte Quiet: The Power of Introverts in a
World That Can’t Stop Talking și-a propus să demonstreze
că introvertiții sunt la fel de fericiți, de talentați și de succes
ca extrovertiții. Ea scrie: „Introvertiții pot avea abilități
sociale puternice și se pot bucura de petreceri și întâlniri de
afaceri, dar, după o vreme, își doresc să fie acasă în pijama.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 32 20/03/2019 14:22

 Ei preferă să-și dedice energiile sociale prietenilor apropiați,
colegilor și familiei. Ascultă mai mult decât vorbesc,
gândesc înainte de a vorbi și simt adesea că se exprimă mai
bine în scris decât în conversație. Au tendința să le displacă
conflictul. Mulți au oroare de flecăreli, dar savurează
discuțiile profunde.”
Introvertirea este diferită de timiditate. Timiditatea este
locul în care poate că îți dorești cu disperare să fii alături de
alți oameni, dar teama te împiedică să te simți confortabil să
faci asta. În timp ce extrovertiții își trag energia din a fi
alături de alții, introvertiții găsesc situațiile sociale epuizante
și își reîncarcă bateriile stând singuri. Ca o introvertită ce
sunt, știu că am nevoie de timp pentru odihnă și reîncărcare.
Potrivit lui Susan Cain, o treime până la jumătate din
populație este introvertită. Și în societatea noastră,
calitățile extrovertiților sunt mult mai apreciate decât cele
ale introvertiților. Oamenii gălăgioși sunt cei care ajung
să fie ascultați, devin lideri și adesea conduc spectacolul.
Ideea este, însă, că doar pentru că ești o persoană mai
liniștită, nu înseamnă nicidecum că ceea ce trebuie să spui
are o valoare mai mică. „Încerc să-mi amintesc că sunt la
fel de importantă ca persoana/oamenii cu care vorbesc”,
spune Chrissy, douăzeci și nouă de ani, o introvertită.
Punctele tale forte ca introvertită pot fi gândirea, reflecția,
creativitatea și capacitatea de a purta conversații
profunde, iar nu pălăvrăgeli. Amintește-ți că, deși este
posibil să nu fii cea mai zgomotoasă, și vocea ta contează.

Strategii de încredere pentru introvertiți

Este absolut posibil să fii o introvertită încrezătoare dacă îți

gestionezi nivelul de energie și te asiguri că îți reîncarci
singură bateriile după ce ai petrecut timp în societate.

• În loc să încerci să vorbești vrute și

nevrute, profită de abilitatea ta de a
gândi profund pentru a asculta cu
adevărat și pentru a pune întrebări
semnificative, care stimulează o
conversație mai profundă și mai lungă.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 33 20/03/2019 14:22

 • Verifică-ți felul în care te simți și nu te
simți vinovată că ai plecat odată ce ți-a
fost de-ajuns sau ai început să simți că te
lasă puterile.
• Programează timp pentru tine singură
înainte și după orice evenimente sociale
de anvergură.
• Dacă ai o săptămână extrem de socială
la serviciu, echilibreaz-o cu un weekend
foarte liniștit și recuperator.

Rezumat
★Frica se micșorează atunci când te îndrepți spre ea - deci
nu evita lucrurile de care îți este frică.
★În situații sociale, a fi curioasă și interesată este mult mai
important decât a încerca să fii interesantă.
★Vizualizează-ți viitorul simțindu-te confortabil, încrezătoară
și sigură pe tine la o petrecere, la o ședință sau la o
întâlnire.
★Lucrând la a deveni o persoană mai calmă în general
te va ajuta să fii mai calmă si încrezătoare în
preajma celorlalți, așa că fă din grija pentu tine
o prioritate.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 34 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 36

Responsabilizează adulta din tine

În copilărie, mă gândeam că, pe la treizeci și doi de ani,

voi fi cât se poate de adultă, având viața bine pusă la
punct, cu o casă plină de mobilier făcut la comandă și
vase și tacâmuri în ton. Mă gândeam că voi avea casa
mea, 2,5 copii și un soț care va semăna leit cu păpușa
Ken. Ce departe eram de adevăr?! Farfuriile și cănile mele
nu se potrivesc deloc, mi-am schimbat cariera de trei ori
și încă locuiesc cu chirie. Mai am atât de multe lucruri de
învățat despre cum să fii adultă. Adevărul este că mulți
oameni în vârstă de douăzeci și treizeci de ani încă simt
că nu au ajuns la vârsta adultă.

Pot să vorbesc cu adultul responsabil?

Ai intrat vreodată într-o cameră și te-ai simțit ca un copil în

corpul unui adult? Sau la o cină, ca și cum ai fi un minor
care încearcă să vorbească la masa adulților? Și eu! O nuntă
sau o zi de instruire la locul de muncă obișnuia să mă ducă
înapoi în timp la copila timidă de opt ani, care se ascundea
pe după pantalonii de velur ai tatălui meu.
Dă o căutare rapidă pe Google și vei descoperi că nu
ești singura; sindromul „Mă simt ca un copil” este o
realitate. Rețelele de socializare sunt pline de confesiuni
și detalii despre cum unii se simt „un copil în corpul unui
adult” sau discută despre efortul de „a fi adult” în timp ce
ei însă simt că sunt adolescenți. Dacă te simți inferioară
celorlalți, dacă îți spui că nu ești destul de bună, de
experimentată sau suficient de deșteaptă pentru a relaționa
cu alte persoane și dacă simți dorința puternică de a te
refugia sub masă pentru a scăpa de conversația despre
ipoteca la casă, pot fi semnele că ai putea avea și tu
sindromul acesta.
Adevărul este că toți avem un copil înăuntrul nostru. El
va fi întotdeauna acolo. Uneori, partea copilărească din
noi este strălucitoare; ne ajută să ne jucăm, să ne prostim
și să râdem până când ne doare burta. Dar, uneori, trebuie
să fim adulții responsabili.
Recent, a trebuit să vorbesc la un eveniment când nu
mă simțeam bine și eram extrem de stresată. Copilul din
mine spumega de furie; aveam chef să încropesc un pat pe
canapeaua mamei, să sorb Ribena caldă și să urmăresc
episoade din Friends ghemuită în jurul unei sticle cu apă
caldă. Dar partea adultă din mine știa că aveam o treabă
de făcut. Așa că am folosit o tehnică pe care o numesc
„Maturizare”. Am adaptat-o dintr-un tip de terapie numită
Analiză tranzacțională, care funcționează cu diversele
părți pe care le avem cu toții în interiorul nostru, și anume
o parte adultă și o parte infantilă.
Mai întâi, mi-am imaginat că chem partea adultă din
mine să-i dea părții mele infantile nefericite o îmbrățișare
caldă. Apoi, i-am permis părții infantile să facă un pas
înapoi, iar părții adulte să facă un pas în față. M-am gândit
la toate detaliile părții adulte din mine; felul în care arată, se
îmbracă, vorbește și acționează. Mi-am imaginat-o
spunând: „Am rezolvat” sau „Te scap eu de asta!”
În cele din urmă, am început să acționez din partea mea
adultă. Mi-am amintit de toate motivele pentru care eram,
într-adevăr, o adultă competentă și capabilă. Știind că eul
meu adult preluase acum controlul mi-a dat puterea să fac
evenimentul. Data viitoare când te simți speriată și
copleșită, încearcă să apelezi la partea adultă din tine pentru
a-ți liniști și tu copilul interior.

Fă tu prima mișcare

Recent, am fost invitată la o nuntă unde îi cunoșteam doar

pe mireasă și pe mire. Și, cum Aidan era plecat în
străinătate toată săptămâna, a trebuit să merg singură. Cum
am o experință bogată în a sta singură la petreceri, în a mă
simți oribil de nelalocul meu și prea timidă să abordez pe
cineva, stând cu nasul în telefon și dând peste cap pahar
după pahar de prosecco, să fiu singură la o nuntă era,
practic, coșmarul meu.
Dar petrecerea aceasta, mi-am zis, avea să fie altfel.
Aveam să fiu adultă. Și ce ar face o adultă? S-ar prezenta
multor oameni, desigur. M-a ajutat că deja știam că 40%
dintre oameni se declară a fi „timizi”. Când saluți o
persoană străină, există șanse mari să se simtă puțin
stresată sau inconfortabil - sau cel puțin într-un fel
asemănător acestui sentiment. Am intrat în holul primăriei
în căutarea unor grupuri de oameni care vorbeau fericiți și
sorbeau șampanie. Mă bântuia vechiul gând: „Toată
lumea cunoaște deja pe toată lumea” și impulsul mult prea
familiar de a fugi și de a mă pierde în ceață. Dar le-am
ignorat și, (aparent) încrezătoare, mi-am scos mâna pentru
a mă prezenta persoanei celei mai apropiate, un bărbat pe
la patruzeci de ani. M-am simțit liniștită când a părut
ușurat și conversația a curs de la sine - de fapt, a
recunoscut repede că și el se simțea agitat și a fost
bucuros ca am venit să-l salut!
Acum mi-am stabilit un obiectiv din a fi eu cea îi
abordează pe ceilalți, presupunând că ar putea fi și ei un
pic agitați. Până acum, nu a dat greș niciodată. Făcând
prima mișcare, te pune în control. Înseamnă că nu mai
aștepți, sperând că cineva îți va vorbi. Și, pe măsură ce
acționezi, își dovedești că poți fi o persoană încrezătoare;
pășești în acel rol ..... și apoi devii una cu el.

Prefă-te a fi ceva până când devii acel ceva

Nimeni nu vrea să facă munca grea de a ieși în lume și a

trece pur și simplu la treabă. Ne place ideea că ne putem
schimba ca prin minune felul de a gândi și că vom fi
vindecate de orice afecțiuni sociale. Dar realitatea este că
schimbarea felului de a gândi doar te va duce până acolo.
De departe cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru a-
ți spori încrederea socială este să ieși din casă și să fii în
jurul oamenilor. Din nou, totul se reduce la a-ți reinstrui
sistemul nervos. După ce îl înveți să facă asta, poți face
față disconfortului și, nu peste multă vreme, întâlnirea cu
oameni noi îți va veni mănușă.

Rezumat
★Dacă există momente în care te simți în continuare ca un
copil sau un adolescent, imaginează-ți că partea adultă din
tine preia controlul și spune: „Am rezolvat asta!”
★ Fă tu prima mișcare și fii tu cea care îi abodează mai întâi
pe ceilalți; te va ajuta să simți mai bine că deții controlul –
iar majoritatea oamenilor vor fi recunoscători atunci când
vei face acest lucru.
★Să actionezi este cea mai rapidă cale de a-ți spori
încrederea.
 CAPITOLUL 37

Cum să vorbești cu toată lumea

Dacă ai simțit vreodată că vrei să fugi mâncând pământul

sau că mintea ți s-a golit în timp ce ești cu un grup de
oameni, acest capitol este pentru tine. Motivul acestor
simptome este că ești în modul de supraviețuire, cel de
luptă sau șterge-o. În creierul tău, fluxul de sânge s-a
îndepărtat de cortexul frontal, partea rațională, cea care
gândește limpede, și este canalizat către mușchi, pentru a
te ajuta să fugi sau să lupți. Nu e de mirare că ajungi să
nu-ți mai găsești cuvintele, că ți se golește creierul ori că
îngheți.

Cum să te pregătești pentru conversații bune

Pentru că este mai greu să gândești limpede în acele

momente, nu este nicio rușine în a face puțină planificare
conversațională. Rezervă-ți câteva momente pentru a te
gândi la posibile subiecte sau întrebări, pentru momentele
în care mintea ta rațională este, pe nepusă masă, absentă
nemotivat în timpul unei conversații. Ar putea fi o vacanță
din care te-ai întors recent, planurile tale de Crăciun sau,
pur și simplu, punând întrebarea „Și, ce ai mai făcut?”.
În cartea sa Captivate: The Science of Succeeding with
People, cercetătoarea în domeniul comportamentului
uman Vanessa Van Edwards oferă mai multe exemple de
inițiatori de conversație; aceștia merg mai în profunzime
și sunt mai fluenți decât întrebarea standard „Ce mai
faci?” care ne umple de oroare pe cele mai multe dintre
noi. Păstrează aceste întrebări în minte înainte de a te duce
să întâlnești oameni noi.
 Autoarea propune întrebări precum:
• „Cum îți petreci cea mai mare parte a timpului?”
• „Ai lucrat la proiecte interesante în ultima perioadă?”
• „Ce anume te încântă în acest moment?”
• „Ce planuri ai pentru weekend?”
• „Ce faci pentru a te destinde?”

Cum să începi o conversați cu oricine

Pe vremuri, eram îngrozită de orice fel de socializări,

inclusiv, așa cum știți deja, petreceri la care erau persoane
pe care nu le cunoșteam. Dacă mă duceam, trebuia să fiu
bine aghezmuită (a se citi: beată) înainte de a încerca
orice fel de introducere. Însă iubitul meu, care lucra pe
atunci în vânzări și părea să nu aibă niciun dram de frică
de conversațiile cu persoane străine (poate fi o legătură
între aceste aspecte), m-a învățat o formulă de bază,
șocantă dar extrem de eficientă, pentru a începe o
conversație cu oricine.
Și anume ..... „Bună ziua, mă cheamă Chloe.” Nu
vorbim de știința rachetelor, dar odată ce am aflat că era
tot ce aveam nevoie pentru a începe o conversație, a
devenit mult mai ușor. După ce le-ai spus numele tău, ei ți
le vor spune pe ale lor și poți să continui cu o altă
întrebare. Acum, sunteți practic cei mai buni prieteni.
Un alt declanșator sigur de conversații este cel de a face
celeilalte persoane un compliment sincer. Dacă îți place
aspectul cuiva și dorești să găsești o scuză pentru a o
saluta, spune-i că-ți plac pantofii ei sau întreab-o unde și-a
făcut baleiajul. Apoi te poți prezenta..... iar conversația va
cuege de la sine. Evident, asigură-te că este un
compliment adevărat; fără falsuri aici, te rog!
 Rezumat
★ Dacă îți faci griji că ți se va goli mintea,
pregătește dinainte câteva întrebări.
★ ,,Bună, numele meu este . . . ” sunt cele patru cuvinte magice
pentru a începe orice conversație.
 PARTEA A ȘAPTEA

Cum să-ți descoperi

adevăratul eu și ce
anume vrea să facă

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 38

Cum să-ți găsești semenii

Cum să-ți găsești adevăratul eu și cine n-ar vrea să-și

întâlnească semenii? Acei băieți și fete a căror ciudățenie
se potrivește cu ciudățenia ta. Cei care te fac să te
chirchești de râs în timp ce stai la coadă la Costa, pentru
că râsul lor este teribil de amuzant. Când o ceașcă de ceai
(sau un pahar de vin) se preschimbă în trei. Ei plâng la
aceleași videoclipuri cu pui de animale strănutând ca și
tine. Și vei putea împărtăși lucrurile pe care le-ai păstrat în
inimă atâta amar de vreme - și să fii acceptată pentru asta.
Este un sentiment frumos, pe care merităm toate să-l
trăim. Nu există nimic mai frumos decât să fii iubită în
întregime, doar pentru că ești tu. Ca ființe umane, avem
nevoie de acest sentiment de apartenență, dar, așa cum am
mai spus, nu îl avem toate.
În ciuda faptului că sunt hiper-conectați în lumea digitală,
atât de multe persoane cu care vorbesc se simt încă pierdute,
izolate și singure. S-ar putea să ai parte de o mulțime de bârfe
sau pălăvrăgeli la birou, dar îți lipsesc conversațiile profunde
după care tânjești. Este timpul să lași telefonul din mână
pentru o clipă și să începi să fii mai curajoasă în relațiile tale.
Un loc pe care l-am găsit eu însămi mi-a schimbat
viața, m-a ajutat să merg în profunzime și să stabilesc
rapid conexiuni este un cerc de împărtășire. Este exact
ceea ce îi spune numele: un grup de oameni stau într-un
cerc, își împărtășesc chinurile, provocările și tot ce li se
întâmplă în viață în acel moment, de obicei cu ajutorul
unui îndrumător. Face parte din noua mișcare de
conectare adevărată, care se bazează pe practici ancestrale
- strămoșii noștri trebuie că au stat și ei în jurul unui foc și
și-au spus povești. Există și alte puneri în scenă similare,
cum ar fi grupuri de sprijin, inclusiv alcoolicii anonimi și
terapia de grup.
Prietena mea Gemma Brady este fondatoarea cercului
feminin Sister Stories. Gemma mi-a spus:

Am simțit o atracție uriașă de a începe un cerc feminin,

chiar dacă, atât să vorbesc în cerc, cât și să-l conduc erau
aproape cele mai negre coșmaruri ale mele. Gândul că
mai mulți ochi sunt ațintiți asupra mea m-a umplut
întotdeauna de teamă și groază. Prin activitatea mea de
producător de documentare și de conducător de echipe, a
trebuit să o fac, dar am fost agitată zile întregi înainte.
Cercul este ca un spațiu de repetiție în care vorbim din
inimă și ascultăm fără să judecăm, deci nu există nicio
presiune să vorbim. Renunțăm la toate conversațiile de
doi bani, pretinzând și prefăcându-ne că suntem ceva ce
nu suntem. Când am început, tremuram de frică, dar, cu
timpul, m-a ajutat să trec de bariera de a-mi folosi vocea.
Când facem un pas curajos spre a fi mai deschise cu
privire la ceea ce se întâmplă cu adevărat, este o cale
rapidă de a lega relații profunde. Când vorbești deschis și
vulnerabil, oamenii se raportează la povestea ta. Cercul
ne oferă un sentiment de apartenență la ceva. Și, pe
neașteptate, vorbitul în cerc m-a ajutat să mă articulez cu
încredere în toate domeniile vieții mele.

Chiar dacă poate părea înfricoșător să te destăinui,

spaima scade treptat. Să împărtășești din experiența ta
este aproape ca un mușchi, prin faptul că, atunci când îl
lucrezi, devine mai puternic, așa cum descrie Gemma. Am
văzut, din cercurile de confesare și din atelierele pe care
le-am condus, cum obținem inspirație și încredere din
faptul că povestea noastră a fost întâmpinată cu acceptare
și din faptul că știm că nu suntem singure. Cel mai
obișnuit feedback pe care Gemma îl primește de la femei
este „Nu știam cât de mult aveam nevoie de asta până
când am venit.” Este nevoie de curaj ca să vorbești, dar
atunci când o facem creăm intimitate, comunitate și un
sentiment de apartenență; în plus, ne construim curajul.
Verifică cercurile Gemmei și află dacă nu există unulîn
apropierea casei tale pe site-ul www.sisterstories.co. Sau
căută pe site-uri precum Meetup sau Eventbrite pentru
alte cercuri feministe sau ateliere de acest gen. Dacă ești
în căutarea unei comunități, una așteaptă să i te alături.

Rezumat
★Timpul petrecut pe rețelele de socializare nu este același cu
timpul în compania unor oameni reali, pe care să-i cunoști
personal. Avem nevoie de interacțiune interpersonală pentru
a ne simți conectate.
★Cercurile de împărtășire a experiențelor este un
mod puternic de a experimenta comunitate, intimitate
și conexiune.
 CAPITOLUL 39

Fii tu cu adevărat

La urma urmei, anxietatea socială este teama pe care, oricât

am încerca să o ascundem, va fi dezvăluită tuturor, precum o
rafală de vânt spulberă o meșă de păr prost lipită. Credem că
este ceva în neregulă cu noi și, prin urmare, încercăm să
ascundem asta.
ELLEN HENDRIKSEN, HOW TO BE YOURSELF

Un sfat menit să-ți dea încredere și pe care îl aud adesea

este: fii, pur și simplu, tu însăți! Dar nu este nimic mai
nefiresc decât să încerci să fii tu însăți. Și dacă ne lipsește
încrederea socială, deseori pierdem legătura cu eul nostru
autentic. Ne modelăm pentru a ne potrivi cu persoana cu
care vorbim, spunem și facem ceea ce credem că i-ar
plăcea, ar aproba și de care ar fi atrasă.
Am petrecut ani din viață în care am ajustat cine sunt,
am cenzurat ceea ce am spus de teamă să nu spun ceva
greșit. Eram convinsă că trebuie să par perfectă dacă
voiam să fiu plăcută. Cu cât mi-am ascuns mai mult
adevăratul eu, cu atât mai multă presiune și tensiune am
simțit că voi fi „dată în vileag”. Credeam că, dacă mă
comportam ca și cum totul era bine în timp ce nu era,
celorlalți le va veni greu să mă cunoască așa cum sunt. Nu
numai că era epuizant dar, în timp ce lucram la salvarea
aparențelor, nu eram autentică.
Dacă ascunzi cine ești cu adevărat, nu îți vei atrage
semenii. Când arătăm o frântură din adevăratul nostru eu,
ne deschidem și devenim vulnerabile, avem mai multe
șanse să fim plăcute de cei care contează cu adevărat. A fi
autentică înseamnă a te arăta cu curaj așa cum ești cu
adevărat, asumându-ți toate imperfecțiunile. După cum
spune Brené Brown, „Curajul începe prin a ne expune și a
lăsa să fim văzute.”

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 280 20/03/2019 14:22

 Toată lumea se luptă cu ceva. Când recunoaștem că
avem probleme cu comportamentul copilului și simțim că
lucrurile au scăpat de sub control sau suntem îngrijorate
de prăpastia care se cască între noi și partenerii noștri sau
nu ne simțim suficient de bine la locul de muncă pentru că
tocmai am primit un feedback negativ – este posibil să
aflăm că cealaltă persoană a simțit același lucru, la un
moment dat. Împărtășirea deschisă a problemelor cu care
ne confruntăm îi ajută pe ceilalți să se simtă în largul lor -
și ne putem relaxa mai mult pentru că suntem capabile să
fim sincere. FIECARE dintre noi se luptă cu ceva. A
pretinde că totul este perfect atunci când nu este înseamnă
să fii inautentică. Atunci când dezvăluim faptul că ne
luptăm și suntem inevitabil întâmpinate cu un „și eu”, ne
simțim conectate.
Nu este vorba de exces de dezvăluiri; nu îți sugerez să
îi spui unui străin dedesubturi intime ale vieții tale
sexuale, în încercarea de a stabili o conexiune cu el, nici
vorbă! Să împovărezi pe cineva cu povestea vieții tale
prima dată când îl întâlnești nu este, probabil, cea mai
bună idee (decât dacă îl plătești și este un terapeut
experimentat). Vei ști când este potrivit să te confesezi,
deoarece te vei simți confortabil și în largul tău. Spun că,
fiind eul tău perfect imperfect și scoțându-ți armura
socială, îți poate asigura mai multă conexiune și, deci,
încredere. Te vor vedea așa cum ești cu adevărat și îți vei
da seama că ești acceptată pentru ceea ce ești.

Cum să-ți faci prieteni

Pe măsură ce creștem, cei mai mulți dintre noi suntem

puși împreună cu un grup gata confecționat de potențiali
amici - în clasă, în cartier, în sălile facultății sau de-a
lungul vieții.
Dar, la vârsta adultă, să-ți faci prieteni noi poate părea
greu. Ar putea să pară că toți cei pe care îi întâlnim sunt
deja prietenii cuiva. Este ușor să ne îndepărtăm de
prietenii vechi - oamenii se mută, oamenii se schimbă, au
copii sau își schimbă prioritățile - dar poate părea mult
mai greu să întâlnești noi prieteni. Poate că celor mai

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 280 20/03/2019 14:22

 mulți dintre vechii tăi prieteni le place să bată cluburile,
dar acum ești în căutarea unei vieți mai liniștite. Sau poate
s-au liniștit și s-au mutat la țară, dar tu ești încă singură și
gata să te cuplezi. Pe măsură ce devenim mai ocupați, este
tot mai greu să ne conectăm regulat. Să faci planuri de
întâlniri poate aduce cu o bătălie cu programările agendei.
Rezultatul? Te simți singură. Cercetările publicate în
Marea Britanie în 2018 de către Oficiul pentru Statistică
Națională au constatat că tinerii sunt cel mai singuratic
grupă de vârstă iar 10% dintre tinerii între 16 și 24 de ani
au declarat că sunt „întotdeauna sau deseori” singuri.
Statisticile arată că cei care stau cu chirie tind să fie mai
singuri decât proprietarii de case, și femeile mai singure
decât bărbații. Dacă ai o problemă de sănătate mintală,
cum ar fi anxietatea sau depresia, acestea pot să agraveze
sentimentul – te pot face să te simți izolată sau
neînțeleasă. Multe dintre persoanele cu care am vorbit
chiar au spus că grija pentru felul în care arată le
împiedică să iasă și contribuie, în acest fel, la sentimentul
de singurătate.
Este perfect posibil să fii înconjurată de oameni toată ziua
la serviciu și să te simți totuși singură pe dinăuntru dacă nu ai
impresia de apartenență la care tânjești. Rețelele de
socializare sunt un loc minunat pentru a te conecta cu ceilalți,
dar partea enervantă este că pot oferi o conexiune falsă, care
ne face să ne simțim oarecum goale pe dinăuntru și că nu
avem timp pentru relații față în față, o nevoie biologică.
Una dintre metodele mele preferate de a-mi face
prietene noi ca adultă a fost să trimit mesaje celorlalte pe
social media și să le cer să ieșim la o cafea. Acest lucru
este perfect normal în lumea lucrătorilor independenți,
deoarece, de obicei, suntem liberi în timpul săptămânii și
putem discuta despre provocările și avantajele de a fi liber
profesionist. Dar este perfect posibil să o faci și în alte
momente dacă lucrezi pentru altcineva sau dacă ești o
mamă cu normă întreagă.
A-ți face prieteni presupune să te expui și să fii puțin
vulnerabilă. Înseamnă să întrebi persoana căreia îi trimiți
mesaje directe pe Instagram despre pasiunea voastră
împărtășită pentru moda vintage, dacă vrea să vă întâlniți
în viața reală. Înseamnă să o întrebi pe fata de la sală de

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 280 20/03/2019 14:22

 care te-ai îndrăgostit dacă vrea să meargă la o altă clasă pe
care ai găsit-o. Sau să o contactezi pe cutare prietenă a
unei prietene cu care crezi că ai multe în comun să ieșiți
ca fetele în oraș.
Întreabă-te, ce se poate întâmpla rău? Ți-ar putea spune
că nu, sau că sunt ocupate sau, în realitatea virtuală, ar
putea să te ignore. Sunt prețuri mici de plătit pentru șansa
unor ani de prietenie incredibilă cu cineva pe care îl
apreciezi nespus.
Prietena mea Amy Rushworth, antrenoare în
consolidarea încrederii, s-a mutat recent în Marea Britanie
din Australia. Strategia ei este să meargă la evenimente în
care crede că va întâlni femei care gândesc la fel ca ea,
apoi să înceapă o conversație. Dacă rezonează cu cineva,
o invită la o cafea sau la un alt eveniment. Și uneori, îmi
mărturisește, chiar spune: „Știu că sună cam ciudat, dar ți-
ar plăcea să fim prietene?”!
Amintește-ți subcapitolul despre învățarea modelelor
comportamentale din capitolul 27 „De ce modelele
comportamentale contează”? Pe cine știi că a descoperit
că este uimitor să-ți faci prieteni sau să întâlnești oameni
noi? Ce fac ele și cum anume fac ceea ce fac? Cum poți
face să te inspire, pentru a fi mai încrezătoare social?
Există o mulțime de potențiale prietene noi în lume,
care așteaptă și își doresc să întâlnească pe cineva ca tine,
să discute despre pasiunea pe care o împărtășiți, despre
fitness sau cristale ori concursuri de gătit. Să acționezi, fie
și modest, în acest domeniu poate duce la rezultate
surprinzătoare.
Iată câteva locuri în care potențiala ta nouă BFF s- ar
putea afla:
• Cursuri de yoga, sanctuare de relaxare
și ateliere
• Pe social media, în grupurile de pe
Facebook și comentariile de pe
Instagram ale persoanelor pe care le
urmăriți și le admirați reciproc
• Ateliere de afaceri și evenimente
• Cursuri de gimnastică, cluburi de

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 280 20/03/2019 14:22

 alergare și de fitness, comunități
precum CrossFit
• Ateliere și evenimente wellness
• Întâlniri și evenimente Eventbrite
• Pe aplicația Bumble BFF
• Pe grupurile de mămici
• În cluburile de lectură

Exercițiu: începe căutarea prietenei

Analizează câteva idei despre locul în care ai putea întâlni oameni noi.
Programează un eveniment în agendă. Decide dinainte să te prezinți unor
oameni noi în timp ce te afli acolo.

Rezumat
★ Creezi conexiuni atunci când te deschizi și permiți
celorlalți să ve vadă așa cum ești în realitate.
Amintește-ți, toată lumea, asemenea ție, se luptă cu
ceva.
★Singurătatea este o problemă serioasă
pentru tinerele femei – dar tu îți poți face prietene
noi.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 280 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 40
Mai puternică, mai înțeleaptă,
mai inteligentă: cum să fii rezistentă

Vreau doar să mă opresc o clipă pentru a-ți reaminti că

ești, prin natura ta, remarcabil de rezistentă. Ești o ființă
umană: o femeie, nu mai puțin. Ai supraviețuit unei epoci
de gheață, secetelor, inundațiilor, ai construit piramide și
rachete. Potențial, ai puterea de a crea viață prin corpul
tău, de a crește omuleți minusculi în pântece și de a-i
aduce pe lume! Ești o minune umblătoare și vorbitoare de
pus pe Instagram și, dacă nu ai fi rezistentă, n-ai ști ce
înseamnă asta. Doar că ai fost uitată. Vreau să-ți
amintești: ești o tipă extraordinară. O forță a naturii, o
femeie dată naibii și....ce mai, ești rezistentă.
Rezistența este abilitatea ta de a-ți reveni din încercările
vieții, mari și mici, pentru a face față timpurilor
provocatoare, pentru a reveni la o stare de echilibru. Este
vorba despre cât de bine te poți adapta schimbărilor vieții
prin care trecem cu toții. Avem nevoie de rezistență pentru
a rămâne neclintite în fața criticilor, pentru a continua
atunci când facem ceva greu și când viața nu decurge așa
cum ne-am dori.
Dacă ești o persoană sensibilă, s-ar putea să te lupți cu
ideea eșecului. Poate că te temi de ce cred oamenii despre
tine sau, pur și simplu, nu te simți foarte puternică acum.
Nu-i nicio problemă. Rezistența este ceva ce poți cultiva.
Îți amintești că am descris cultivarea tiparului de
gândire în Capitolul 3 „Crede că te poți schimba”? Aici
învățăm să lăsăm lucrurile să se întâmple în loc să ne
facem griji pentru cum se vor sfârși ele. Află acest lucru:
revenirea după un eșec dezvoltă rezistență. Ceea am
perceput poate cândva ca fiind un eșec este, de fapt, o
ocazie de a învăța și de a deveni mai puternice. Același
lucru este valabil și pentru trăirea emoțiilor dificile.
Creează încrederea că putem față face oricăror probleme

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 11 20/03/2019 14:22

 care s-ar putea ivi – iar numele ei este rezistență.
Am să-ți fac o mărturisire: de la o vârstă fragedă, am
fost genul care renunță. Părinții mei au dorit să am o viață
confortabilă și o copilărie mai bună decât au avut-o ei. Nu
voiau să simt niciun fel de presiune, așa că, atunci când
am dat peste un obstacol în drumul vieții, mi-au spus că
este în regulă să renunț. Cum sfatul venea dintr-un templu
de iubire, în decursul a cinci ani am renunțat la lecții de
pian, chitară, cercetași, atletism, patinaj pe gheață și
scriere creativă.
Ceea ce am învățat de aici a fost: când viața îți scoate în
cale dificultăți, este un semn din univers că este timpul să-
ți faci bagajeleși să te întorci acasă. Cât am putut să mă
înșel?! Dacă ai fost protejată în exces, s-ar putea să te
recunoști aici. Depășirea provocărilor dezvoltă încredere,
dar este posibil să nu fi avut niciodată șansa de a depăși
vreuna.
Nu am învățată că este bine să lupt, să mă poticnesc și
chiar să cad lată cu fața-n jos pe drumul vieții. Și că apoi
trebuie să te ridici, să te scuturi și să mergi mai departe.
Acum știu că trebuie să te aștepți la dificultăți. Că
succesul vine pentru cei hotărâți să se lupte cu o problemă
suficient de mult încât să-i dea de cap, în cele din urmă. Și
că pentru a vă trece peste obstacole fără să te frângi,
trebuie să fii cât mai flexibilă posibil. Am aflat că există
nenumărate rezultate bune și că este în regulă dacă nu-l
obțin pe cel pe care la care mă gândeam eu.
Știu, de asemenea, că trebuie să accept provocările în
loc să le las să mă pună la pământ. Când sentimentele
insuportabile de împotrivire și dorința de a renunța mi se
strecoară în suflet și simt impulsul de a o rupe la fugă, o
iau ca un semn că urmează să trec peste partea cea mai
grea a obstacolului. Și că, dacă voi continua să merg mai
departe, voi ajunge pe panta lină de coborâre.

Asumă-ți riscuri sănătoase

Provocându-ne în împrejurări mărunte, învățăm să facem

față emoțiilor dificile și, astfel, să ne simțim mai puternice

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 12 20/03/2019 14:22

 și mai rezistente. Poate este timpul să ne asumăm câteva
riscuri? Mai ales că studiile sugerează că femeile sunt mai
puțin amatoare de riscuri decât bărbații.1 Mai mult, atunci
când suntem supuse la stres, devenim și mai timide în a
asuma riscuri, în timp ce bărbaților li se întâmplă
contrariul.2
Evită riscurile și vei rata nu numai oportunitățile, dar și
șansa de a învăța și de a dezvolta încredere. Dacă spui:
„Cum pot face acest lucru – în niciun caz nu îndrăznesc să-
mi asum riscuri”, nu-ți face griji, poți începe cu ocazii
mărunte.
Am descoperit că asumarea unei provocări fizice poate
avea un efect colateral asupra încrederii în oricare domeniu
al vieții. Recent, m-am dus să vizitez noul apartament al
unei prietene într-o zonă înaltă și elegantă din nordul
Londrei. Am ieșit pe balcon pentru a admira priveliștea
orizontului impresionant când, deodată, am avu o senzație
de greață. M-am retras repede înăuntru și am savurat
panorama doar din spatele ușii glisante de sticlă. Credeam
că nu am o problemă cu înălțimile, dar mi-am dat seama că
în ultimii ani devenisem din ce în ce mai neliniștită în
privința lor.
Apoi, cam după o săptămână, cea mai bună prietenă a
mea a anunțat planul pentru ziua de naștere a soțului ei: o
aventură pe tiroliană în vârful copacilor la Go Ape, într-o
pădure din apropiere. Mi-a stat inima. După bălăngăneala
de pe balcon, gândul de a urca într-un copac de treizeci de
metri înălțime și de a mă azvârli în gol mi s-a părut un
calvar pe care aș fi preferat să-l evit.
Totuși, m-am prefăcut că sunt încântată, știind că
trebuie să-mi înfrâng frica. În timp ce urcam în primul
copac, verificând tot timpul cu mâini neândemânatice
dacă hamul era prins corect, am simțit că inima îmi sare
din piept. Am respirat adânc și mi-am spus: „Poți s-o
faci”, o mantră pe care am repetat-o pe toată durata
cățărării. La Go Ape, este responsabilitatea ta să te asiguri
în permanență că ești legat în siguranță de arbore și de
cablurile tirolienei, așa că trebuie să ai încredere în tine.
În cele din urmă, am ajuns până în cel mai înalt punct și
mi-am dat drumul pe cablu, urlând - pe jumătate exultând,
pe jumătate îngrozită - până la capăt. Nu pot nega că am

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 13 20/03/2019 14:22

 fost ușurată să simt pământul sub picioare, dar m-am
simțit și întărită.
Asumarea acestui risc m-a învățat că pot face față mult
mai bine decât credeam. După ce ai mers pe o funie la
treizeci de metri înălțime, să-l întrebi pe șeful tău dacă
poți pleca mai devreme vinerea nu va mai părea nici pe
departe o mare scofală. După ce ai înotat goală pușcă
împreună cu colegele de la cursurile yoga într-un sanctuar
de relaxare, să-i ceri socoteală unei prietene pentru banii
pe care ți-i datorează ți se va părea mai ușor. Să faci surf
pe un val de trei metri, să drumețești printr-o junglă, să
alergi la un semi-maraton sau să cobori în rapel de pe o
stâncă, toate vor avea același efect.
Nu îți sugerez să te implici în situații cu adevărat
riscante; te rog să nu începi să scrii mesaje în timp ce
conduci sau să faceți sex neprotejat în numele creșterii
încrederii. Pentru ca această strategie să funcționeze,
trebuie să fie un risc sănătos și în parametri siguri. De
fapt, provocarea ta nici măcar nu trebuie să fie
periculoasă. Trebuie doar să te provoace - și să te facă să
te ții aproape. „În ultimii ani am tot făcut drumeții și asta
mă ajută să mă întăresc”, spune Karen, o artistă în vârstă
de treizeci și unu de ani. „La începutul drumeției îmi este
mereu greu. Am o durere de cap îngrozitoare, urechile îmi
țiuie și vreau doar să mă întorc. Dar, până acum, nu m-am
întors niciodată. Urc întotdeauna până în vârf.”

Exercițiu: fă o listă cu riscuri sănătoase

Ce tipuri de riscuri sau provocări sănătoase ți-ai putea asuma pentru a-

ți crește încrederea și curajul? Analizează câteva idei, după care pune
în aplicare una dintre ele în cursul următoarelor două săptămâni.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 14 20/03/2019 14:22

 Rezumat
★Ești deja puternică și rezistentă; este scris în ADN-ul tău!
★Piedicile care ți se ivesc în cale sunt normale, nu sunt un semn
că ar trebui să renunți.
★Provocările fizice și asumarea riscurilor sănătoase te pot ajuta
să-ți sporești rezistența și încrederea.
 CAPITOLUL 41

Numește și îmblânzește-ți emoțiile

Emoțiile mi se păreau, într-o vreme, foarte confuze. Știam

că mă simțeam „rău”, dar nu puteam preciza exact despre
ce era vorba. Nu aveam vocabularul sau înțelegerea
tuturor diferitelor emoții pentru a putea identifica ceea ce
simțeam de fapt. Și, după cum explică psihologul Susan
David, autoarea cărții Emotional Agility, rezultatul de a nu
putea face acest lucru le creează oamenilor confuzie și îi
ține blocați în orice emoție neplăcută pe care o resimt.
David spune că „etichetarea emoțiilor este fundamentală
pentru capacitatea noastră de a ne putea dezvolta”.
Neuroștiința susține această abordare. Studiile au arătat
că exprimarea sentimentelor în cuvinte ne ajută să le
gestionăm, calmând răspunsul la stres.1 Pe scurt, când
numim emoția, o îmblânzim. Drept urmare, ne simțim
mai descurcărețe și ne dezvoltăm setul de instrumente de
rezistență.
Strategia lui Susan de a te ajuta să-ți cunoști emoțiile este
următoarea: pentru fiecare sentiment pe care crezi că îl
simți, încearcă să te gândești la alte două emoții care îți
descriu mai exact starea. De exemplu, este posibil să crezi
că ești „stresată”. Dar acesta nu este un cuvânt suficient de
precis pentru că „stresat” este un termen curat pe care îl
folosim pentru a descrie o gamă întreagă de emoții. Ceea ce
simți poate fi, de fapt, durere, furie sau neputință? Sau toate
trei la un loc?
Când am încercat asta, după o ceartă cu Aidan, la prima
vedere m-am descris ca fiind „anxioasă”. Dar, când m-am
uitat mai cu atenție, ceea ce simțeam de fapt era că eram
respinsă. Am observat, de asemenea, o oarecare tristețe și
sub aceasta, inadecvare. Era o diferență serioasă între ceea
ce crezusem prima dată că simțeam și ceea ce se întâmpla
 de fapt. Și, dacă nu știm exact ce simțim, este greu să
luăm măsurile corecte pentru a ne ajuta pe noi înșine.

Roata sentimentelor

M
Â
NI
E

FE
RI
CI
R
E

Roata sentimentelor ilustrează gama diverselor emoții pe

care le putem simți. Cuvintele mai generice pe care le-ai
putea folosi pentru a descrie emoția sunt în centru. Pe
măsură ce te îndepărtezi spre exterior, te ajută să identifici
și să etichetezi exact emoția (sentimentele) pe care o/le
simți. Crezi că te simți tristă? Folosește roata și s-ar putea
să-ți dai seama că ceea ce simți este, de fapt, izolare.
Presupui că ești supărată? Emoția ta de bază poate fi
mâhnirea.
Un alt mod de a numi și îmblânzi este să vorbești cu
cineva sau să scrii despre cum te simți. Sau poți încerca să
„observi”. Asta înseamnă să-ți spui: „Observ că mă simt
respinsă”. Este un alt mod de a eticheta emoțiile noastre
și, de asemenea, ne ajută să ne debarasăm de ele.
Observarea creează un spațiu între noi și emoție; putem să
o observăm în loc să ne lăsăm atrase în ea. Drept urmare,
putem deveni mai capabile să luăm măsuri pozitive pentru
a ne ajuta pe noi înșine.

Exercițiu: remarcă felul în care te simți

Găseste două cuvinte precise de pe marginile exterioare ale Roții

sentimentelor care descriu ceea ce simți acum. Spune-ți „Observ că mă
simt .... și ..... ”

Rezumat
★Adesea, ne etichetăm emoțiile imprecis, ceea ce
înseamnă că răspundem în mod greșit.
★Etichetarea emoțiilor ne ajută să ne simțim mai calme și mai
descurcărețe, așa că încearcă să fii cât mai precisă cu putință.
 CAPITOLUL 42

Pune-te pe primul plan

Noi, femeile, trebuie să ne facem timp să ne concentrăm

asupra sănătății noastre mintale – să ne facem timp pentru noi
înșine,
pentru partea spirituală, fără să ne simțim vinovate sau
egoiste. Lumea te va vedea așa cum te vezi tu și te va trata
asa cum te tratezi tu însăți.
BEYONCÉ, ELLE MAGAZINE, APRIL 2016

Imaginează-ți că cea mai bună prietenă a ta crede că

tocmai „a dat-o în bară” la interviul de angajare și, din
pricina asta, nu va primi postul cu pricina. Vine la tine
acasă în lacrimi. O lași să intre și, înainte să apuce să
deschidă gura, îi spui: „Proasto care ești! Era atât de
previzibil că se va întâmpla așa! Nu pot să cred că ai făcu-
o din nou! Ar trebui să nu pui geană peste geană la noapte
și să stai trează în vârful patului, gândindu-te cât ești de
ratată! ”
Acum, evident, asta n-ar putea să se întâmple niciodată.
Nu am spune nicicând astfel de lucruri unei prietene.
Pentru că, cu siguranță, nu ar ajuta-o (și n-ar mai fi
prietena ta prea multă vreme!) Deci, de ce credem că este
bine să ne-o facem nouă înșine ?!
Ce ai face, probabil, pentru ea? Mai degrabă i-ai face
un ceai, ai strânge-o drăgăstos în brațe și i-ai găti o
mâncare hrănitoare. Poate că i-ai pregăti o baie caldă și i-
ai face și un masaj. Îi vei aminti cât de admirabilă este și
îi vei spune că totul va fi bine.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 Poartă-te cu tine cum te-ai purta cu o prietenă bună

Știm instinctiv că fiind drăguțe și având grijă de o prietenă

este ceea ce o va ajuta cel mai mult. Deci, cum de nu facem acest
lucru pentru noi înșine când suntem la ananghie? Grija de sine
înseamnă, pur și simplu, lucrurile care te ajută să te simți îngrijită
și iubită. Asta îți va oferi protecție împotriva loviturilor și
obstacolelor vieții și îți va da resurse suplimentare.
Ai strâmbat din nas la cuvântul „grijă de sine”, deoarece sună
a complacere și indulgență? Este mult mai mult decât să faci băi
cu bule și să asculți muzică la ocarină. Departe de a fi egoistă,
grija de sine este o strategie esențială și utilă. Cred că este
important să facem ceva pentru grija de sine în fiecare zi, să
rămânem puternice și să ne consolidăm rezistența. Însemnă să ai
grijă să ai rezervorul plin, mai degrabă decât să rulezi pe uscat.
Ceea ce funcționează în termeni de grijă de sine este
diferit de la o persoană la alta. Cum îți găsești strategiile
personale? Încearcă orice te poate ajuta să te simți
îngrijită, iubită și protejată. Cu câțiva ani în urmă, Steph,
în vârstă de treizeci și cinci de ani, a suferit atât de rău de
depresie și anxietate încât abia mai ieșea din casă. „Acum
îmi țin sub control anxietatea cu ședințe regulate de yoga,
mă asigur că îmi văd familia și prietenii și că mănânc
bine, găsesc răgazuri să mă relaxez și să fiu creativă,
gătind rețete noi de mâncăruri și prăjituri”.
Strategiile tale ar putea să o includă pe aceea de a-ți
întreba partenerul dacă poate spăla el rufele săptămâna
aceasta sau să spui „nu, mulțumesc” unei invitații și să rămâi
acasă. Sau ar putea presupune să te desparți de o prietenă
care îți consumă energia sau să mergi la culcare la 8.30 în
seara asta pentru că de asta are nevoie corpul tău.

Exercițiu: fă o listă cu elementele esențiale

ale grijii de tine însăți

Fă o listă cu cincisprezece activități care au pentru tine efectul grijii

de sine. Ar putea fi o baie caldă, să scoți câinele la plimbare, să suni o
prietenă, să-ți faci o mască de față, să tricotezi, să respiri de trei ori
adânc, să te duci la masaj sau să coci o plăcintă.
Programează câteva în agendă pentru săptămâna viitoare, chiar dacă

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 2 20/03/2019 14:22

 nu vor dura mai mult de zece minute.

Exercițiu: concepe un eveniment de

consolidare a rezistenței

Sunt mereu în căutare de mici metode de a mă supune la provocări și

de a-mi putea spori, în acest fel, încrederea și rezistența. Ar putea fi să
leg o conversație cu bărbatul care îmi face cappuccino, în ciuda
faptului că nu am chef să stau la taclale, să cer feedback ori de câte ori
am ocazia sau să accept ceva ce nu mă enervează să fac. Principiul
este: dacă încerci ceva și supraviețuiești încercării.....vei fi cu atât mai
puternică să mai încerci.

Experimentul tău ar putea presupune să faci ceva imperfect în fața altora,

să spui nu, să faci ceva puțin „ciudat”, cum ar fi să cânți în timp ce mergi
pe stradă, să spui ceva ce ai reprimat până acum sau să împarți o povară
cu o prietenă. Orice este un pic în afara zonei tale de confort se
potrivește. Provocându-te în acest fel te va ajuta să-ți consolidezi
rezistența și îți va da sentimentul că te poți supune următoarei provocări.
Nu uita, nu aștepta să te simți încrezătoare înainte de a acționa. . .mai
întâi acționează și te vei simți încrezătoare.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 3 20/03/2019 14:22

 Rezumat
★ Dacă nu i-ai spune-o celei mai bune prietene, nu ți-o
spui nici ție.
★ Descoperă ce activități seamănă cu grija de tine
și programează-le în agendă.

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

 CAPITOLUL 43

Stabilirea obiectivelor și
împlinirea viselor

Indiferent dacă crezi că poți sau crezi că nu poți, probabil că ai

dreptate.
HENRY FORD

La vârsta de treisprezece ani, chiar înaintea erei

dezmățului cu băutură și băieți, eram una dintre fetele
sportive. Pe când făceam parte din echipele școlii de
atletism, hochei și netball, am petrecut o mulțime de seri
reci după orele de școală antrenându-mă pe arenele
iluminate AstroTurf.
Purtam un cronometru legat cu o sfoară de nailon în
jurul gâtului și aș fi dat orice să fiu alături de prietenele
mele care pierdeau vremea prin parc, în apropierea
stadionului. Nu aveam prea mulți bani de dat pe haine, dar
mi-am cheltuit încasările din orele de babysitting pe
ultimul echipament Adidas, pe care îl purtam aproape
zilnic: un training bleumarin cu trei dungi de un
portocaliu strălucitor pe părți.
Îmi amintesc de un concurs de atletism anume petrecut la
școală, care mi s-a părut un mega-eveniment. Alergam la cursa de
800 de metri, iar familia mea și mai mulți prieteni erau acolo,
purtând pancarte mari împodobite cu sloganul: „Hai-de, Clo-e!”
care făcea să-mi crape obrazul de rușine.
Principala mea adversară era o fată pe nume Sam Black. Sam
era cunoscută drept cea mai bună alergătoare din școală. Avea un
antrenor profesionist și era una dintre fetele populare. Cuvântul de
ordine pe terenul de joc era: Sam nu poate fi bătută.
Din ziua cu pricina nu mi-au rămas prea multe amintiri, dar îmi
aduc aminte de parcă ar fi fost ieri momentele finale ale cursei. Am
presupus că Sam va fi cu mult înaintea mea, așa că a fost un șoc
atunci când am privit spre dreapta și am văzut că suntem umăr la
umăr. Când am intrat pe ultima sută de metri, am văzut-o pe Sam
cum trece pe lângă mine. Ea a fost cea care a câștigat cursa.
Fusesem atât de aproape să câștig și, totuși, nu mi-a trecut
nicio clipă prin minte că aș fi putut s-o înving pe Sam. Mi-
am dat seama că stabilisem că voi ajunge a doua încă înainte
de începerea cursei. Mi-am spus: „Victoria nu e pentru
mine.” M-am întrebat de multe ori: dacă aș fi avut măcar un
dram de încredere în mine mai mult, oare aș fi putut câștiga
în ziua aceea? Dacă aș fi crezut că pot să o înving, oare aș fi
sprintat eu prima la sfârșit? Nu voi ști niciodată. Mintea mea
de pe urmă m-a făcut să fiu conștientă de un lucru: dacă nu
credem că putem reuși, este puțin probabil să izbutim.
Poate că, într-un fel sau altul, te minimizezi și tu? Locul de
muncă este locul perfect pentru a face acest lucru. Primul meu
loc de muncă după absolvirea facultății a fost în publicitate.
Spre deosebire de colegii mei, nu aveam nicio intenție de a
cere o promovare. Am fost prima care s-a oferit voluntar să
facă ceaiul sau diverse comisioane, fără să cred că pot face
mult mai mult. M-am simțit mult mai în siguranță stând în
spate și privindu-i pe ceilalți promovând. Nu este pentru mine,
îmi spuneam. Am stat în banca mea.
Nu cred în strategia de a le spune oamenilor că pot face
orice își doresc, indiferent de cum stă treaba - adică,
nimeni nu sugerează că este util să-i spună unui
adolescent absolut afon că ar putea da lovitura la Factorul
X sau cuiva care nu este nici pe departe vreo alergătoare
înnăscută că ar putea fi următoarea Jessica Ennis-Hill.
Dar majoritatea dintre noi suntem capabile de mult mai
mult decât credem. Și, atunci când crezi în tine, este mai
mult mai probabil să faci în așa fel încât speranța să
devină realitate.

Dacă a fost posibil pentru cineva, este

posibil să fie și pentru tine

În fiecare zi, oamenii își consolidează încrederea;

lansează afaceri, călătoresc prin lume sau le spun
soacrelor că nu vin la masă Crăciunul acesta. Multe dintre
lucrurile pe care vrei să le faci au fost făcute înainte de
 alte persoane. Oamenii credeau că alergarea unui
kilometru în mai puțin de patru minute era imposibilă
înainte ca Roger Bannister să o facă în 1954. Curând după
aceea, mulți alții au reușit-o și ei. Dacă cineva a făcut deja
ceea ce dorești să faci tu, sunt șanse să fie cel puțin
posibil și pentru tine. Nu e nimic atât de special la tine - și
spun asta modul în cel mai pozitiv. Creierul tău este
maleabil; la nivel fizic, se schimbă și se adaptează în
permanență, permițându-ți să înveți și să te schimbi.
Cine dintre cei pe care îi cunoști a mai făcut ceea ce
vrei să faci tu? Poți învăța de la ei sau poți să te inspiri de
la ei? Citește cărți, ascultă podcast-uri, participă la discuții
și întâlnește oameni la o cafea pentru a te cufunda în
tiparul de gândire al celor care au făcut ceea ce vrei să
faci tu.

Acordă-ți permisiunea

Sună ciudat să trebuiască să avem nevoie de „permisiune”

ca să obținem ceea ce ne dorim, dar aud mereu femei
spunând că acest lucru este adevărat în cazul lor. Știu că,
dacă ai fost crescută să fii o „fată cuminte”, te vei raporta
la asta. Ne întrebăm: „Cine sunt eu să fiu lider?”, „Cine
sunt eu să lucrez la nivelul acela?” sau „Ce va crede
lumea?” ne întrebăm dacă avem voie până și să cerem
ceea ce ne dorim.
Este ca și cum așteptăm să ne valideze cineva și să ne
spună că este în regulă înainte să avem încredere în noi
înșine. Să ai pe cineva care crede cu adevărat în tine -
partenerul tău, un mentor sau șeful tău - este formidabil, dar
persoana care trebuie să-ți dea permisiunea ești tu. Așa că,
dă-ți permisiunea să visezi. Dă-ți permisiunea să te gândești
la ce vrei cu adevărat și să-ți urmărești cu curaj țelul. Dă-ți
permisiunea să fii încrezătoare, să te prefaci că ești până
când vei fi cu adevărat. Și, cel mai important, dă-ți voie să
riști să eșuezi, pentru că va merita din plin.

Ia-ți subconștientul la bord

În 2017, mi-am transformat multe din obiective în
realitate. Prima mea carte The Anxiety Solution a fost un
bestseller pe Amazon, a fost prezentată în Daily Mail de
mai multe ori și am fost invitată să vorbesc la evenimente
la care mi-am dorit întotdeauna să vorbesc. Unde mai pui
că mi-am permis să-mi iau o lună liberă pentru a călători.
Da, a fost la mijloc un element de noroc și de muncă
asiduă, dar acestea au fost exact lucrurile pe care le
srisesem în jurnal, aproape în fiecare zi din 2016. Sunt
convinsă că scrierea obiectivelor a ajutat să le fac să
devină realitate.
Unii ar numi-o „manifestare”, o forță mistică de atracție care
spune că, dacă te concentrezi pe lucrul pe care îl dorești, îl va
atrage magnetic spre tine. Dar cel mai adecvat ar fi să explic
în acest fel: ceea ce pare a fi magie se întâmplă deoarece,
atunci când îți concentrezi atenția asupra a ceea ce vrei, te
ajută să depistezi ocaziile de a face să se întâmple lucrul
respectiv.
Secretul este să scrii și să contabilizezi. Actul de a
așterne pe hârtie obiectivele și intențiile ne ajută să le
codificăm mai profund în minte. Știința susține această
remarcă; un studiu efectuat la Universitatea Dominicană
din California a descoperit că avem 32% mai multe șanse
să ne atingem obiectivele dacă le scriem și dacă povestim
unei prietene despre ele.1 Scrisul îți pune subconștientul în
alertă cu privire la modalitățile de a acționa pentru
împlinirea țelurilor tale. Povestindu-i unei prietene te
ajută să le faci mai „reale” – să nu mai spunem că-ți va
cere socoteală. Aceste strategii sunt opusul zicalei ,,ochii
care nu se văd, se uită” - îți menții obiectivele în cătare în
permanență.
O modalitate amuzantă de a face acest lucru este de a-ți
imagina că ai atins deja obiectivul. Apoi scrii despre asta
ca despre o afacere încheiată, simțindu-te mândră,
emoționată, sărbătorind sau fiind recunoscătoare că ai
realizat-o. Ideea este că asocierea obiectivului cu un
sentiment pozitiv te ajută să-l implantezi în minte și mai
puternic.
Iată câteva exemple:
• „Sunt atât de mândră că acum am
încredere să vorbesc în public.”
 • „Sunt încântată că mi-am luat diploma în
consiliere.”
• „Sărbătoresc economisirea a 5.000 de lire
sterline pentru o călătorie de vis.”
• „Sunt încântată că am fost promovată
directoare de vânzări.”
• „Sunt bucuroasă că n-am mai avut crize
de anxietate în ultimele șase luni.”.’

Exercițiu: transformă-ți obiectivele în realitate

Fă o listă zilnică - sau săptămânală, dacă zilnic ți se pare imposibil de

gestionat - a obiectivelor tale. Scrie-le ca și cum s-ar fi întâmplat deja,
inclusiv sentimentul pozitiv pe care îl vor aduce.

Nu merge la culcare înainte de a face asta

Creierul tău este o mașină creativă de soluționare a

problemelor. Ai remarcat vreodată că te duci la culcare
frământată de o problemă și te trezești cu o limpezime
reînnoită, o soluție perfectă sau o nouă idee creativă?
Studiile au descoperit stadiul REM al somnului, când
visezi, este implicat în rezolvarea creativă a problemelor.2
În timp ce dormi, subconștientul se activează, accesându-ți
amintirile, înțelepciunea și experiența pentru a găsi un
răspuns.
Așa că, diseară, nu te culca fără să ceri minții tale
inconștiente să rezolve o problemă pentru tine. Stabilirea
unei intenții înainte de a te culca este un instrument
puternic în realizarea obiectivelor tale. Iată cum folosesc
capacitatea creierului meu: ca și cum aș vorbi cu aplicația
Siri, spun literalmente cu voce tare: „Subconștientule, fac
apel la tine să mă ajuți să mă trezesc mai calmă și mai
încrezătoare mâine / să-mi dai idei creative pentru
capitolul la care lucrez / să găsesc soluții despre ce pot
face pentru a ajuta cutare client.” Sună puțin cam aiurea,
dar funcționează.
 Exercițiu: valorifică puterea somnului

Planifică rezolvarea problemei din această seară terminând următoarea

propoziție. „În această seară voi solicita ajutor subconștientului meu
să .......”

Discuția cu tine însăți

Ori de câte ori faci ceva nou, fie că ieși din zona ta de confort
sau te lupți să obții ceva ce înseamnă mult pentru tine, va
declanșa negreșit o discuție negativă cu tine însăți. Fii sigură
că nu ești singură. Este doar o parte protectivă din tine, care
încearcă să te ferească de posibilitatea de a te face, cine știe,
de râs sau de a muri, pentru ai fost alungată din trib.
Știi că această teamă extremă este o rămășiță evolutivă,
deci nu este rațională sau utilă acum. Dar îți garantez că până
și persoanele super-încrezătoare în ele însele vor avea parte
de o conversație interioară negativă; diferența este dacă o
asculți sau nu. Amintește-ți pașii de la Capitolul 5 „Dă un
restart credințelor tale” - conștientizează această voce
negativă. Mulțumește-i că încearcă să te ajute. Gândește-te,
în schimb, la ce ar spune o prietenă. Și, orice-ar fi, alege să
acționezi.
Chestionarea propriilor gânduri este, de asemenea,
fundamentală; nu-ți lăsa gândurile să se revolte. Întreabă-
te: „Chestia asta chiar e reală?” „Pot să fiu absolut sigură
că este adevărat?”
Iată câteva exemple:
• „Mă voi face de râs” - „Chiar așa să stea
lucrurile? Poți fii absolut sigură că este
adevărat?
• „Familia mea va crede că nu-mi mai văd
lungul nasului” - „Chiar așa să fie? Dar ce
sunt eu – cititoare de gânduri?”
• „Întotdeauna mi-a lipsit încrederea în mine și
nu mă voi schimba niciodată.” - ,,Haida de?
Niciodată? Am cumva o bilă de cristal care
 poate prezice viitorul?”

Exercițiu: verifică-ți discursul interior

Fii atentă la ceea ce îți spui. Setează o alertă de calendar pentru a a lua
pulsul stării tale în timpul zilei și remarcă felul în care îți vorbești.
Este amabil? Este constructiv? Ai vorbi în acest fel cu cea mai bună
prietenă a ta? Dacă nu, trebuie să se schimbe.

Sărbătorește obiectivele pe care le atingi

„Sunt nemiloasă cu mine atunci când nu-mi îndeplinesc

obiectivele sau dacă lucrurile nu merg 100% conform
planului”, mi-a spus Jenna, în vârstă de douăzeci și opt de
ani, care lucrează în marketing. ,,Am constatat că nici
măcar în cazul obiectivelor pe care le îndeplinesc nu
celebrez atingerea lor. Este ca și cum aș căuta întotdeauna
următoarea provocare.”
Ca Jenna sunt foarte multe persoane. Își ating un
obiectiv și, pur și simplu, trec la următoarea etapă. Dar
este timpul să începi să sărbătorești și să conștientizezi
fiecare succes. În caz contrar, te veți simți ca și cum te-ai
afla pe o banda de alergare nesfârșită, fără niciun răgaz de
a te delecta cu minunăția care ești. Chiar dacă ai parcurs
doar o parte din drumul către obiectivul pe care ți l-ai
stabilit, sărbătorește și asta. Se numește progres - și este
un lucru minunat.

Fii blândă cu tine, indiferent dacă ai ajuns sau nu la stele

Cu toții am auzit zicala „Țintește către stele și,dacă dai greș,

cel puțin vei fi ajuns la lună.” Dacă nu ne întindem, nu vom
ajunge nici măcar aproape de locul în care vrem să fim. Dar
nimeni nu este perfect și s-ar putea să nu atingi toate
obiectivele pe care ți le-ai propus. Fii o prietenă blândă și
iubitoare cu tine însăți, indiferent ce s-ar întâmpla; să încerci
este un act de curaj și să faci tot posibilul este tot ceea ce ai
nevoie.
 Dă-te un pas în spate și bucură-te de priveliște

Este ușor să desconsideri progresul pe care l-ai făcut deja,

provocările pe care le-ai depășit și lucrurile pe care le-ai
învățat. Îți sufli atât de tare în ceafă și ești atât de personală
cu tine însăți încât poate fi dificil să apreciezi imaginea de
ansamblu despre cine ești și ce ai realizat. Acordă-ți un răgaz
pentru a face un pas în spate și a admira priveliștea. Exerciții
precum cronologia carierei din Capitolul 7 „Dă ochii cu
impostoarea din tine” te vor ajuta să îți amintești calitățile și
abilitățile unice care te-au ajutat să ajungi acolo unde ești
deja.

Privește sub pojghița de la suprafață

Când mă pregăteam să devin antrenoare profesionistă

în afaceri și de viață, unul dintre lucrurile fundamentale
pe care le-am învățat a fost să iau întotdeauna în
considerare întregul aisberg. Când vine vorba să ne
stabilim obiective, suntem conștiente adesea doar de
partea superioară a aisbergului; de lucrurile pe care le
vedem și pe care le conștientizăm. Sub linia de plutire
există, însă, o masă uriașă de credințe, condiționări și
experiențe trecute care ne pot înfrâna.
„Visul meu este să fiu profesoară de yoga”, mi-a spus
Natalie, în vârstă de treizeci de ani, care este în prezent
asistentă în vânzarea cu amănuntul „Am vrut de foarte
multă vreme să mă înscriu la cursuri, dar am tot renunțat.”
Când Natalie a fost suficient de curajoasă să privească
sub poghița de la suprafață, a descoperit ce o ținea pe loc.
Ea mi-a spus: „Îmi tot spun că nu sunt suficient de bună.
Cred că familia, prietenii și colegii mei de serviciu vor
râde sau vor spune că nu voi fi în stare s-o fac. ”
Am analizat deja în detaliu diverse convingeri în
cuprinsul acestei cărți, în Părțile întâi și a doua. Odată ce
Natalie și-a pus la îndoială convingerile nefolositoare, a
putut să-și urmeze visul. Aceste întrebări te pot ajuta să-ți
dezvălui convingerile nefolositoare și, de asemenea, să le
contești. Întreabă-te:
• „Ce anume mă oprește?”
• „Ce mă oprește cu adevărat?”
• „Dacă aș ști că nu pot da greș, ce aș face?”
• „Ce trebuie să cred pentru a merge mai
departe?’

Exercițiu: vorbește convingerilor care te limitează

Identifică-ți convingerile limitante. Apoi răspunde fiecărei credințe în

parte ca și cum ar veni din partea unei prietene înțelepte, raționale și
iubitoare. De exemplu:

„Nu voi fi niciodată suficient de bună ca să reușesc.” - Nu poți

prezice viitorul. Ai fost deja suficient de bună pentru multe
lucruri din viață, cum ar fi să păstrezi un loc de muncă minunat și
să ai o relație grozavă. Acest lucru poate fi dificil, dar ești mai
mult decât capabilă să reușești.

„Sunt defectă și nu pot fi reparată.” - Nu există nimic atât de

special la tine încât să nu te poți simți mai bine. Nimeni nu este
defect din fabricație. Progresul se poate întâmpla întotdeauna și
schimbarea este inevitabilă. Uită-te la cât de departe ai ajuns deja!

,,Nu sunt suficient de inteligentă". - Suficient de inteligentă

pentru ce? Pentru a face un mic pas înainte? Ai fost destul de
inteligentă pentru o mulțime de lucruri, cum ar fi gestionarea
proiectelor la locul de muncă și obținerea unei diplome
respectabile.

Rezumat
★ A crede că poți face ceva este o parte importantă a strategiei
de a te ajuta să îți atingi obiectivele.
★ Scrierea obiectivelor și a intențiilor tale pe hârtie te
 ajută să le faci să devină realitate.
★ Fii atentă la discuția cu tine însăți când ieși din zona de confort
și fii întotdeauna blândă cu tine.
 CAPITOLUL 44

Nu te mai gândi, începe să faci

Dacă auzi o voce în interiorul tău spunându-ți: „Nu ești în

stare să pictezi”, atunci, cu orice preț, pictează și voce aceea
va fi redusă la tăcere.
VINCENT VAN GOGH

Cel mai rapid mod de a a-ți vindeca tendința de a gândi

prea mult este de trece la acțiune. Care este cel mai mic
pas pe care îl poți face spre obiectivul tău? A-ți dovedi că
poți face asta este cel mai puternic mod de a-ți transforma
necredința în credință de sine.

Poți avea ceea ce vrei; trebuie

doar să decizi

Marie Forleo este regina lumii antrenoratului online. Ea

susține ceea ce a descoperit multă lume: este mult mai
ușor să obții ceea ce vrei atunci când știi ce vrei. Dintre
numeroasele cliente pe care le văd în practica terapiei în
fiecare săptămână, un aspect mă lovește întotdeauna:
oamenii sunt excelenți în identificarea a ceea ce nu vor.
Nu mai vor să fie anxioși, nu vor să mai tacă mâlc în
situații sociale, nu vor să rămână blocați într-o viață care
li se pare mizerabilă și greșită. Când îi întreb ce anume
doresc, uneori nu-și găsesc cuvintele, alteori sunt destul
de vagi.
Să ne gândim la ceea ce ne dorim într-adevăr nu este
întotdeauna simplu. Adesea, nu am meditat la asta
suficient de mult sau nu am avut îndrumarea și structura
potrivite pentru a o identifica cu precizie ce vrem. Cel mai
probabil, nu am avut încurajarea și permisiunea la care
tânjim să visăm la scară ceva mai mare. Dar dacă nu știi
încotro te duci, cum vei face să ajungi acolo?

Definește propria ta versiune a succesului

Cum ar arăta ziua ta ideală? Să conduci propria companie

cu un program plin de întâlniri interesante? Să petreci
timp cu copilul și câinele în parc? Să scrii, singură,
privind marea de la fereastra camerei tale? O zi perfectă
este diferită pentru fiecare dintre noi. Nu lăsa o idee de
succes din afară să dicteze care ar trebui să fie obiectivele
tale. E în regulă să dorești ceea ce-ți dorești. S-ar putea să
ai obiective modeste sau nebunești; toate sunt în regulă.
Poți să ai o singură versiune a zilei tale ideale sau mai
multe. Explorează toate posibilitățile, fără ca mintea ta
critică să-și vâre nasul.

Exercițiu: imaginează-ți o zi perfectă

Scrie câteva propoziții despre cum ar arăta ziua sau zilele tale ideale.
Ține-le la vedere, lipindu-le de frigider sau răsfoind în mod regulat
prin agendă. Întreabă-te: care este singurul lucru pe care îl pot face
pentru ca ziua asta să înceapă să devină realitate? Acest exemplu te-ar
putea ajuta să începi să gândești.

Mă trezesc devreme să fac niște exerciții de întindere și petrec

10 minute meditând. Îmi fac o cafea și plimb câinele în timp ce
ascult un podcast. Apoi, fac clătite la micul dejun cu partenerul
meu înainte de a mege cu bicicleta la serviciu la ora 9.30. Am o
dimineață concentrată și productivă lucrând ca director de
creație într-un birou fremătând de viață, înainte de a mă întâlni
cu o prietenă să luăm masa. După muncă, merg la cor sau mă
joc netball înainte să mă îndrept spre casă pentru cină.

Exercițiu: Fă, fii, ai

Am auzit prima dată despre obiectivele Do, Be, Have (Fă, fii, ai) de la
antrenoarea Denise Duffield Thomas. Este o structură menită să te
ajute să te gândești la ceea ce dorești, apoi să creezi obiective și
intenții. Nu-ți face griji pentru modul în care îți vei atinge obiectivele,
permite-ți doar să te gândești creativ și liber la ceea ce dorești.
În carnetul de însemnări, împarte pagina în trei și marchează
următoarele rubrici: Fă, fii, ai. Completea-ză apoi cu obiectivele.
Un exemplu ar putea arăta cam așa:

Fă Fii Ai
Un program flexibil
Să urc pe Muntele Să-mi sporesc nivelul în activitatea de la
de încredere la serviciu
serviciu până la
Snowdon 8 din 10

Să am suficient Economii de 10,000

de lire la bancă
pentru
de multă încredere în achiziționarea unei
corpul
meu încât să port case
Să obțin o promovare bikini în vacanță
la
serviciu

Să mă antrenez să Să fiu suficient de Câte un nou client în

devin instructor încrezătoare pentru a- fiecare lună
Pilates mi
căuta o nouă slujbă
 Cere-ți socoteală

Este o seară întunecată și ploioasă și ți-ai promis că vei

merge la sală. Este mult mai probabil să ajungi dacă ai
aranjat să întâlnești o prietenă decât dacă ai încerca să te duci
singură (ai descoperit, cu siguranță, asta în trecut). A avea pe
cineva care să ne ceară socoteală este un factor puternic în a
ne ajuta să ne urmărim obiectivele.
Dacă dorești să participi la un curs de scriere creativă,
anunță asta pur și simplu pe grupul tău de WhatsApp, iar
presiunea pozitivă a colegilor te va încuraja să te duci. Am
două prietene care sunt, la rândul lor, antrenoare și atunci
când avem nevoie de un impuls de a păși în afara zonei
noastre de confort, postăm pe grupul de WhatsApp și
obținem mereu o mulțime de mesaje de susținere și
emoticoane de încurajare.
Există două tipuri de responsabilizare: negativă și pozitivă.
Poate strategia cu bățul funcționează mai bine în cazul tău?
Așa stau lucrurile dacă, de exemplu, faptul că știi că șeful tău
ar fi dezamăgit de tine dacă ai renunța la o prezentare te
impulsionează să o faci. Sau poate că ești o persoană mai
receptivă la metoda cu morcovul. Adică, primești inspirație
din partea grupului tău de Facebook, care te încurajează să-ți
publici prima ta postare pe blog. Oricum ar fi, găsește
persoane care să-ți ceară socoteală. Există atât de multe
opțiuni, de la grupuri online până la servicii Meet-up, nu ai
nicio scuză să rămâi singură.
Iată câteva idei de responsabilizare:

• Angajarea unui antrenor profesionist

• Îndrumare din partea unui mentor
• Atragerea unei prietene (ideal ar fi să fie din aceeași firmă, astfel
încât să vă puteți ajuta una pe alta)
• Crearea unui grup WhatsApp de responsabilizare
• Intrarea într-un grup Facebook
• Grupuri de sprijin în persoană
• Un cerc feminin
Acum, întreabă-te: cine ți-ar putea cere socoteală?
 Stabilește-ți obiective precise și măsurabile

Obiective precum „fii fericită” sau „devino mai încrezătoare”

sunt lucruri pe care le aud foarte des când vorbesc cu
clientele. Din păcate, fericirea și încrederea sunt concepte
destul de nebuloase, greu de identificat sau de definit.
Ambele urcă și coboară de la un moment la altul. Și nu este
ușor de știut când ai atins aceste obiective.

• Dacă obiectivul tău este să câștigi mai

mulți bani, de câți bani este vorba?
• Dacă dorești să câștigi mai mulți clienți
pentru afacerea ta, câți anume?
• Dacă dorești să-ți faci mai mulți prieteni,
câți și cum arată ei?
• Dacă dorești să spui „gata, e suficient”,
în ce situații și cui?
• Dacă dorești să încetezi să le mai faci pe
plac celorlalți, de ce năravuri anume te
vei debarasa?
Are sens să stabilești obiective concrete și măsurabile.
Ce anume te va ajuta să ajungi să ai mai multă încredere?
Vei întâlni cel puțin o persoană nouă pe săptămână? Scrie
o listă zilnică a lucrurilor pe care le-ai făcut bine în acea
zi. Exersează imaginându-ți modul în care dorești să
decurgă o conversație provocatoare. Acestea sunt numite
„obiective de parcurs” și te vor ajuta să ajungi la
obiectivul tău final.
Poți măsura în continuare dacă, de exemplu, fericirea sau
încrederea ta cresc, ceea ce îți va spune dacă obiectivele tale
de parcurs te ajută sau dacă trebuie să îți schimbi abordarea.
Evaluează-le pe o scară de la 1 la 10 în fiecare săptămână
(unul fiind cel mai mic nivel de încredere și 10 cel mai mare).

Demontează

Demontarea obiectivelor în piese mai mici le face să pară

mult mai ușor de gestionat – este un FAPT VERIFICAT.
Care este cel mai mic pas pe care îl poți face? Apoi, care
 este următorul pas mic? O modalitate de a demonta
obiective poate fi să stabilești un interval de timp pentru
fiecare pas. „Munca de documentare” poate părea
copleșitoare și greu de gestionat, dar ce zici de un mini
obiectiv de doar treizeci de minute de documentare? Acest
lucru este mult mai ușor de realizat și va face lucrurile să
se urnească în timp ce îți crește imboldul și încrederea.
Sarcini precum „construirea unui site web” sunt uriașe și
descurajante - suficient pentru a face pe oricine să
dorească să le amâne. Deci, care este primul pas micuț-
mititel pe care îl poți face? De exemplu:
Scrierea unui roman - Studiază cărți despre cum
să scrii un roman și comandă una de pe
Amazon.
Începerea unui blog – Gândește-te la zece titluri
de blog și cere feedback din partea a cinci
prietene.
Împrietenirea cu două noi persoane – Petrece
treizeci de minute pentru a te documenta și a
citi un articol despre cum să-ți faci noi prieteni.
Ținerea unei prezentări în fața întregii tale
echipe - Ridică mâna pentru a pune o întrebare
la următoarea ședință de echipă.
Cumpărarea unei case - Descărcă un formular
de buget și acordă-ți douăzeci de minute pentru
a-l completa.
Coborârea nivelului tău de anxietate de la 8/10
la 5/10 - Petrece o jumătate de oră gândindu-te
la ce a fost eficient pentru tine în trecut.
Străbaterea Asiei cu rucsacul în spate – Dă o
căutare pe forumurile Lonely Planet timp de
treizeci de minute pentru a-ți face o idee despre
bugetele de călătorie.
Decide, apoi, când anume vei face fiecare acțiune. Le cer
adesea clientelor mele să le programeze în agendele lor.
Dacă este în agendă, este oficial, nu? De exemplu,
planifică-ți în jurnal, la ora 11:00, luni dimineață: Fă o
documentare timp de 30 de minute.
 Alte întrebări pe care să ți le adresezi:

• Cu cine aș putea vorbi care a făcut ce

vreau să fac eu sau ceva asemănător?
• Cine m-ar putea ajuta?
• Cine mi-ar putea cere socoteală?

Un gând final

Dacă obiectivul tău nu este puțin înfricoșător, nu țintești

suficient de sus!

Rezumat
★ Să decizi ceea ce dorești cu adevărat este un prim pas important în
împlinirea acestei dorințe.
★ Dacă are cine să-ți ceară socoteală pentru un obiectiv cresc
șansele tale de a-l atinge.
★ Demontează-ți obiectivele în bucăți ușor de
gestionat, făcându-le identificabile și măsurabile.
9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 310 20/03/2019 14:22
 Surse

David Allen, Getting Things Done: The Art of Stress-free

Productivity, Piatkus, 2015
James Altucher, The Power of No: Because One Little Word
Can Bring Health, Abundance and Happiness, Hay House,
2014
Mary Beard, Women & Power: A
Manifesto, Profile Books, 2017
Gabrielle Bernstein, Judgement Detox: Release the Beliefs
That Hold You Back from Living a Better Life, Hay House,
2018
Beyoncé, ‘EXCLUSIVE: Beyoncé wants to change
the conversation’, Elle magazine, April 2016
Brené Brown, Dare to Lead: Brave Work. Tough
Conversations. Whole Hearts, Vermillion, 2018
Brené Brown, Daring Greatly: How the Courage to Be
Vulnerable Transforms the Way We Live, Love, Parent
and Lead, Penguin Audiobook, 2018
Susan Cain, Quiet: The Power of Introverts in a World
That Can’t Stop Talking, Penguin, 2012
Dr Henry Cloud și Dr John Townsend, Boundaries:
When to Say Yes, How to Say No, To Take Control of
Your Life, Zondervan, 2017

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 1 20/03/2019 14:22

Stephen Covey, The 7 Habits of Highly Effective
People: Powerful Lessons in Personal Change, Simon
& Schuster, 1989 (revizuită 2004)
Susan David, Emotional Agility: Get Unstuck, Embrace
Change and Thrive in Work and Life, Penguin Life, 2017
Michelle Elman, @scarrednotscared pe Instagram, și
campania corp pozitiv ‘Scarred Not Scared’
Phanella Fine și Alice Olins, Step Up: Confidence,
Success and Your Stellar Career in 10 Minutes a Day,
Ebury, 2016
Debbie Ford, Courage: Overcoming Fear and Igniting Self-
Confidence, HarperAudio, 2013
Johann Hari, Lost Connections: Why You’re Depressed
and How to Find Hope, Bloomsbury Circus, 2018
Hilary Jacobs Hendel, It’s Not Always Depression: A New
Theory of Listening to Your Body, Discovering Core
Emotions and Reconnecting with Your Authentic Self,
Penguin Life, 2018
Ellen Hendriksen, How to Be Yourself: Quiet Your Inner
Critic and Rise Above Social Anxiety, St Martin’s Press,
2018
Byron Katie, Your Inner Awakening: The Work of Byron
Katie: Four Questions That Will Transform Your Life, audio
CD, în lectura autoarei, Simon & Schuster, 2007
Jessica Lahey, The Gift of Failure: How the Best Parents
Learn to Let Go So Their Children Can Succeed,
HarperCollins, 2015
Helen Lewis, Difficult Women: A History of Feminism in
9 Fights, Jonathan Cape, 2020
Tara Mohr, Playing Big: A Practical Guide for Brilliant
Women Like You, Hutchinson, 2014
Caroline Paul, The Gutsy Girl: Escapades for Your Life
of Epic Adventure, Bloomsbury, 2016
Anthony Robbins, Awaken the Giant Within: Take
Immediate Control of Your Mental, Emotional, Physical
and Financial Destiny, Simon & Schuster, 1992
Anthony Robbins, Unlimited Power: The New Science of
Personal Achievement, Simon & Schuster, 1989
Marshall Rosenberg, Non-Violent Communication: A
Language of Life, Puddle Dancer Press, 2003
Sheryl Sandberg, with Nell Scovell, Lean In: Women,
Work, and the Will to Lead, W. H. Allen, 2013
Colin Tipping, Radical Self-Forgiveness: The Direct
Path to True Self-Acceptance, Sounds True, Inc., 2010
Ekhart Tolle, The Power of Now: A Guide to
Spiritual Enlightenment, Yellow Kite, 2001
Vanessa Van Edwards, Captivate: The Science of
Succeeding with People, Portfolio Penguin, 2017
Bronnie Ware, The Top Five Regrets of the
Dying, Hay House, 2012
Geoff Watts and Kim Morgan, The Coach’s Casebook:
Mastering the Twelve Traits That Trap Us, Inspect &
Adapt Ltd, 2015
Sir John Whitmore, Coaching for Performance:
The Principles and Practice of Coaching and
Leadership, Nicholas Brealey, 2010
 Referințe

partea întâi
Cum să începi schimbarea

Capitolul 1: De ce am scris această carte pentru femei

1. https://www.girlguiding.org.uk/what-we-do/our-stories-
and-news/news/girls-as-young-as-seven-feel-pressure-to-
look-perfect/
2. https://www.mentalhealth.org.uk/statistics/mental-health-
statistics-men-and-women
3. https://www.ons.gov.uk/employmentandlabourmarket/
peopleinwork/earningsandworkinghours/articles/
womenshouldertheresponsibilityofunpaidwork/2016-11-10
4. https://www.ucl.ac.uk/news/2009/apr/women-tend-
towards-modesty-self-estimates-intelligence
5. https://hbr.org/2014/08/why-women-dont-apply-for-
jobs-unless-theyre-100-qualified
6. http://www.apa.org/pubs/journals/releases/
psp-pspp0000078.pdf
7. https://www.huffingtonpost.co.uk/entry/more-than-half-
of-girls-have-low-body-esteem-and-its-holding-them-back-
from-key-opportunities_uk_59d399eae4b048a443254564
8. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20919592
9. https://www.phillyvoice.com/body-image-fat-earnings-
potential-career/
10. https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1002/
eat.20483
11. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/
PMC2864925/
12. https://www.ons.gov.uk/peoplepopulationandcommunity/
crimeandjustice/articles/abuseduringchildhood/findings
fromtheyearendingmarch2016crimesurveyforengland
andwales
13. https://www.ons.gov.uk/peoplepopulationandcommunity/
crimeandjustice/articles/sexualoffencesinenglandandwales/
yearendingmarch2017
14. https://www.ons.gov.uk/peoplepopulationandcommunity/
crimeandjustice/bulletins/crimeinenglandandwales/
yearendingseptember2017

Capitolul 3: Crede că te poți schimba

1. https://www.theatlantic.com/education/archive/2016/12/
how-praise-became-a-consolation-prize/510845/

partea a doua
Cum să înveți să-ți asculți propria voce

Capitolul 4: Cum să te eliberezi

de ceea ce cred ceilalți

1. http://journals.sagepub.com/doi/10.1177/
1948550617732388
 Capitolul 7: Dă ochii cu impostoarea din tine

1. http://www.rookiemag.com/2013/05/emma-watson-
interview/
2. https://twitter.com/mindykaling/status/
475515607698243584

Capitolul 8: Învață să accepți complimentele

1. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/
S0022103116302943
2. http://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/
journal.pone.0048174

partea a treia
Cum să încetezi să-ți mai ceri scuze – și cum să
spui NU

Capitolul 10: Spulberă iluzia perfecționismului

1. https://www.mckendree.edu/academics/scholars/issue18/
gawlik.htm
2. https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2016/oct/04/
girls-as-young-as-7-feel-pressure-to-be-pretty-body-
confidence-girlguiding-study-reveals

Capitolul 12: Puterea de a trasa granițe

1. https://www.psychologytoday.com/us/blog/traversing-
the-inner-terrain/201705/the-right-boundary
 Capitolul 14: Descoperă puterea de a spune ,,nu”

1. https://www.youtube.com/watch?v=DyM7vi1HMvM
2. https://www.theguardian.com/lifeandstyle/womens-
blog/2015/aug/20/why-should-women-run-the-gauntlet-
of-harassment-while-out-jogging

partea a patra
Cum să eșuezi cât mai bine

Capitolul 16: Cum să te eliberezi de teama de eșec

1. https://www.forbes.com/sites/womensmedia/
2018/06/14/why-some-women-fear-taking-risks-and-
what-were-not-doing-about-it/#214459fc67da

partea a cincea
Cum să vindeci rușinea și îndoiala

Capitolul 20: Scoate rușinea la lumină

1. http://www.pnas.org/content/113/10/2625

Capitolul 23: Ia-ți în stăpânire propriul corp

1. https://www.huffingtonpost.com/entry/time-to-defund-
the-diet-industry_us_58c2b63ee4b0c3276fb783c7
2. https://www.researchandmarkets.com/reports/3133911/
global-cosmetic-surgery-and-service-market-report
 partea a șasea
Cum să ieși în față și să te faci auzită

Capitolul 24: Cum să-ți găsești vocea

1. http://time.com/3666135/sheryl-sandberg-talking-while-
female-manterruptions/

Capitolul 26: Găsește curajul de a fi criticată

1. https://hbr.org/2013/07/connect-then-lead

Capitolul 27: De ce modelele comportamentale

contează

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1301372

Capitolul 28: Cum să vorbești în public

1. https://www.hbs.edu/faculty/Pages/item. aspx?
num=45869

Capitolul 29: Învață arta comunicării

1. http://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0261927X1
4533197?papetoc=& Manterruption is real
2. https://slate.com/human-interest/2014/07/study-men-
interrupt-women-more-in-tech-workplaces-but-high-
ranking-women-learn-to-interrupt.html
3. https://www.washingtonpost.com/news/powerpost/
wp/2016/09/13/white-house-women-are-now-in-the-
room-where-it-happens/?noredirect=on&utm_term=.
d257380437b8
 4. https://link.springer.com/article/10.1007/
BF00986997#page-1
5. https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/
journal.pone.0097506
6. http://www.allisonshapira.com/how-can-you-speak-with-
power-and-avoid-vocal-fry/

Capitolul 31: Cum să ceri ceea ce vrei la serviciu

1. https://www.bbc.co.uk/news/business-43632763
2. https://hbr.org/2018/06/research-women-ask-for-raises-
as-often-as-men-but-are-less-likely-to-get-them
3. https://timewise.co.uk/wp-content/uploads/2018/05/
Manifesto-for-change.pdf
4. http://www.smeweb.com/2017/11/09/nine-ten-say-
flexible-working-boosts-productivity/
5. https://www.gov.uk/flexible-working
6. http://timewise.co.uk/wp-content/uploads/2014/06/
Updated-A-flexible-future-for-Britain.pdf

Capitolul 35: Cum să-ți sporești încrederea socială

1. https://guilfordjournals.com/doi/abs/10.1521/
jscp.23.6.792.54800

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 320 20/03/2019 14:22

 partea a șaptea
Cum să-ți descoperi adevăratul eu și ce
vrea el să facă

Capitolul 39: Fii așa cum ești cu adevărat

1. https://www.ons.gov.uk/peoplepopulationandcommunity/
wellbeing/articles/lonelinesswhatcharacteristicsand
circumstancesareassociatedwithfeelinglonely/2018-04-10

Capitolul 40: Mai puternică, mai

înțeleaptă, mai inteligentă: cum să fii
rezistentă

1. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/
S0167268111001521
2. https://journals.sagepub.com/doi/
abs/10.1177/0963721411429452

Capitolul 41: Numește-ți și îmblânzește-ți

emoțiile

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17576282

Capitolul 43: Stabilirea obiectivelor

și împlinirea viselor

1. https://www.dominican.edu/dominicannews/study-
highlights-strategies-for-achieving-goals
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/
PMC2700890/

9780241400432_BraveNewGirl_TXT.indd 11 20/03/2019 14:22