DERMATITA SEBOREICĂ

Enachi Laura - Georgiana, Medic rezident Medicină de Familie, anul III

Dermatita seboreică este o afecțiune cutanată, adeseori familială, cu evoluție

inflamatorie cronică, afectând preponderent persoanele de sex masculin (M:F=2:1). Cel mai
frecvent, leziunile dermatitei seboreice, apar la nivelul scalpului și feței, aspectul estetic fiind
principalul motiv de îngrijorare al pacientului. Dermatita seboreică afectează preponderent
persoanele adulte, însă este întâlnită și la nou-născuți.
Clinic, dermatita seboreică se prezintă sub forma unor leziuni eritematoase, bine
delimitate, acoperite cu scuame grase de culoare alb-gălbui. Zonele bogate în glande sebacee
reprezintă localizarea obișnuită a bolii: la nivelul scalpului, feței (frunte, sprâncene, pleoape,
aripile nazale), conduct auditiv extern, torace și umeri.

Potrivit National Institutes of Health SUA, dermatita seboreică apare în special în trei
perioade: în primele trei luni de viață, în timpul adolescenței și la adulții cu vârsta cuprinsă între
40 și 60 de ani.
La copii, dermatita seboreică afectează scalpul, fața și la nivelul feselor (suprafața
acoperită de pampers). Incidenta poate fi de peste 42%. La adolescenți și adulți, afecțiunea se
manifestă la nivelul scalpului, faței, axilei, toracele anterior, dar și în partea superioară a
umerilor. Incidența în cazul populației adulte este între 1% și 3%.
În ceea ce privește etiopatogenia, factorul predispozant principal constă în complexul de
anomalii structurale și funcționale care caracterizează statusul seboreic și care este determinat
genetic prin transmitere autosomal-dominantă. Ulterior, ca și în cazul altor afecțiuni înrudite,
intervin numeroși factori precipitanți/agravanți (diskeratozic, microbian, dismetabolic,
disimunitar, etc.). Specialistii de la WebMD atrag atenția că, în ciuda faptului că nu se cunosc cu
exactitate cauzele care duc la apariția dermatitei seboreice, afecțiunea nu este cauzată de alergeni
sau de lipsa igienei. O igienă precară poate fi un factor agravant al simptomelor, dar nu o cauză
în sine.
FACTORI DE RISC
 Excesul de sebum – cunoscut ca “piele grasă”. Astfel, seboreea devine un factor
predispozant, aflat sub permanentă influenţă hormonală.
 Predispoziția genetică – transmiterea de la o generaţie la următoarea nu este, însă
obligatorie.
 Reacția anormală a sistemului imunitar față de Malassezia furfur/Pityrosporum ovale.
Aceasta este o ciupercă prezentă în mod natural pe piele și este implicată în întreținerea
dermatitei seboreice prin mecanism imunologic și proinflamator.
 Imunodeprimarea, cum se întâmplă în cazul persoanelor care au suferit un transplant de
organ, unele forme de cancer, pacienții cu HIV/SIDA.
 Afecțiuni neurologice sau psihiatrice – boala Parkinson, epilepsia, sindromul Down,
sindroame extrapiramidale.
 Stresul psihic sau emotional.
 Temperaturile excesive - când e foarte cald și aerul este umed sau când este foarte frig și
aerul este uscat.
 O serie de medicamente pot induce sau agrava dermatita seboreică printr-un mecanism
încă necunoscut. Exemple: Clorpromazina, Cimetidina, Etionamida, preparate pe bază de
aur, Haloperidol, Metildopa, Fenotiazine, Psoralen.
 Factori alimentari – deficitul de zinc, regimul hipercaloric şi alcoolismul cronic
reprezintă factori de risc pentru dezvoltarea dermatitei seboreice.
 Obezitatea, insuficiența cardiacă congestivă și pancreatita pot favoriza apariția dermatitei
seboreice.

FORME DE PREZENTARE A DERMATITEI SEBOREICE

1. Dermatita seboreică a sugarului – apare în mod caracteristic la nivelul scalpului. Este
reprezentată de cruste difuze, groase; acestea pot să apără și la nivelul plicii cotului sau în
plicile inghinale. La nivelul scalpului apar depozite scuamoase cu caracter grăsos, aşa
 numitele „cruste de lapte”. Dermatita seboreică a sugarului apare în primele 3 luni de viață
şi are o evoluție favorabilă. În general este urmată de vindecarea spontană a leziunilor.

2. Dermatita seboreică a scalpului – poate îmbrăca o formă minoră și o formă tipică.

Forma minoră se manifestă prin simpla descuamare a epiteliului de suprafaţă sau prin
apariţia de depozite grăsoase situate la nivelul rădăcinii firelor de păr. Poate fi însoțită de o
mâncărime intensă a pielii. Este cea mai frecventă formă de prezentare, fiind cunoscută
popular sub denumirea de “mătreață”. Mătreaţa se întâlnește la 15-20% din populație.
Forma tipică apare difuz la nivelul scalpului și constă în formarea de plăci caracteristice
dermatitei seboreice, care aderă la firele de păr. Uneori, la nivelul zonei de inserţie a
părului, se formează o “coroană seboreică”. Extinderea leziunilor în pliul retroauricular
este frecventă și poate fi însoțită de o fisură la baza pliului.
3. Dermatita seboreică a feţei – apare pe un teren seboreic, ocupă zona medială a
sprâncenelor și aria intersprancenoasă, obrajii, șanțurile nazogeniene și bărbia, precum și
marginea liberă a pleoapelor.Uneori interesează întreaga regiune periorală sau zona din
jurul urechilor.
4. Dermatita seboreică a toracelui – locul de electie este reprezentat de regiunea
interscapularą și zona presternală. Se prezintă clinic sub formă de plăci eritemato-
scuamoase grase.
 Simptomele dermatitei seboreice sunt asemănătoare altor afecțiuni dermatologice, ca
psoriazisul, eczema sau reacțiile alergice cutanate. De aceea, este foarte important ca pacientul să
se prezinte la medicul specialist. În plus, gravitatea simptomelor diferă de la o persoană la alta.
Formele blânde implică descuamări fine, în timp ce formele acute sau severe se manifestă prin
leziuni care se pot vindeca temporar și care pot să reapară.

EVOLUȚIE
Dermatita seboreică este o afecțiune cronică recidivantă, care se agravează în timpul
sezonului rece și se ameliorează vara prin expunere regulate la soare. Se poate complica cu
blefarita (pleoape roșii cu scuame fine) și cu infecții secundare la nivelul zonelor afectate.
Severitatea simptomelor poate varia, tabloul clinic fiind diferit de la un pacient la altul. Pruritul
poate însoți tabloul clinic al dermatitei seboreice, însă este de intensitate scăzută.

COMPLICAȚII
În mod normal, dermatita seboreică nu este o afectiune care să dezvolte complicații, însă
pot apărea problem legate de punerea unui diagnostic incorect sau inițierea unei terapii
nepotrivite sau nerespectarea indicațiilor medicului specialist:
 Infecții fungice în jurul zonelor afectate;
 Infecții bacteriene;
 Modificări ale texturii pielii (aspectul de piele subțire);
 Căderea părului (asociată cu gratajul excesiv, mai ales în cazul
dermatitei seboreice severe).

DIAGNOSTIC
 Stabilirea diagnosticului de dermatită seboreică este destul de uşor atunci când semnele
clinice sunt clasice: leziuni simetrice, bine delimitate, eritematoase, cu cruste onctuoase, gălbui-
brune, discret pruriginoase cu localizare la nivelul ariilor bogate în glande sebacee. Sindromul
seboreic în general şi seboreea, respectiv dermatita/eczema seboreică în particular, nu pun
probleme de diagnostic. Uneori totuşi pot fi utile explorări hormonale, biochimice, imunologice,
alergologice, bacteriologice. În cazuri rare este necesară biopsia cutanată care confirmă
diagnosticul și exclude alte afecțiuni care se manifestă clinic asemănător.

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
Afecțiunile care se prezintă clinic într-un mod asemănător cu dermatita seboreică sunt
următoarele:
 Psoriazis
 Dermatită alergică
 Dermatită iritativă
 Otomicoză – când leziunile sunt localizate la nivelul urechilor
 Dermatită atopică – mai ales în cazul dermatitei seboreice a nou-născutului
 Pitiriazis rozat
 Pediculoza capului
 Erupție postmedicamentoasă
 Infecţii cutanate.

TRATAMENT
Dermatita seboreică este o afecțiune cu evoluție cronică, ce necesită tratament
prelungit, uneori chiar de ani de zile. Tratamentul dermatitei presupune înlăturarea factorilor
predispozanţi amintiţi anterior.
Tratamentul igieno-dietetic însumează condiţii pe care ar trebui să le respecte orice
persoană şi constă în:
 respectarea unui program regulat de somn
 respectarea unei alimentații echilibrate, cu un conținut corespunzător de zinc si
vitamine B
 reducerea/ evitarea consumului de alcool
 evitarea umidității excesive
  expunerea rezonabilă la soare în timpul verii
 evitarea folosirii cremelor de faţă cu o textură grasă.

Chiar dacă dermatita seboreică, ca expresie a sindromului seboreic, este o manifestare

cu caracter dishormonal, dismetabolic şi disimunitar, tratamentul de bază în fazele iniţiale va fi
unul cât se poate de limitat, scopul fiind diminuarea reacţiei de hipersensibilizare, reducerea
inflamaţiei și diminuarea pruritului. Medicamentele folosite cu predilecție în această fază, sunt:
medicamente hiposensibilizante (thyosulfat de sodiu, sulfat de magneziu, plasmol) şi
antihistaminice (loratadina, desloratadina, ebastina, ceterizina, levocetirizina, astemizol).
La adulți, tratamentul convențional pentru dermatita seboreică a scalpului este un
șampon care să conțină unul dintre următorii compuși: acid salicilic (de exemplu, X-Seb T sau
Sebulex), seleniu sulfurat (de exemplu, Selsun sau Excel), gudron (de exemplu, DHS Tar,
Neutrogena T-Gel sau Polytar) sau zinc pirition (de exemplu DHS-Zinc, Danex sau Sebulon).
Fiecare dintre aceste șampoane poate fi utilizat de două sau trei ori pe săptămână. După aplicare,
este recomandat ca șamponul să fie lăsat să acționeze timp de 5 minute pentru ca medicamentul
să fie absorbit în piele. În cazurile mai severe, se recomandă aplicarea pe scalp, prin masaj, unui
corticosteroid topic sub formă de loțiune (de exemplu, loțiune cu hidrocortizon 2,5%, o dată
sau de două ori pe zi).
Acutizările sau cazurile rezistente la tratament se tratează cu preparate antifungice
(șampon cu ketoconazol 2% utilizat zilnic pe scalp sau barbă, cel puțin o lună; cremă cu
ketoconazol 2% aplicată pe zona afectată de 2 ori pe zi, 4 săptămâni sau pânî la vindecarea
clinică; gel cu ketoconazol 2% aplicat pe zona afectată o dată pe zi, 2 săptămâni). Descuamarea
scalpului se poate trata cu șampon cu acid salicilic 2%. Pentru persoanele cu scalpul uscat, care
nu tolerează șamponul aplicat zilnic, sunt utile uleiul de arahide/ulei mineral/preparate cu
corticosteroizi (Derma Smoothe/FS).
Dermatita seboreică facială răspunde adesea la gel cu metronidazol 1%. Crema cu
pimecrolimus 1% este, de asemenea, eficientă în seboreea facială gravă și, în general, este bine
tolerată.
În ceea ce privește dermatita seboreică infantilă, abordarea terapeutică uzuală este
conservatoare și constă în utilizarea inițială a unui șsmpon neutru, fără conținut medicamentos
(de exemplu șampon pentru sugari, de două ori pe săptămână), urmat de un șampon cu gudron în
cazurile rezistente. Steroizii topici sunt contraindicați la această grupă de vârstă din cauza
absorbției percutane crescute.
Potrivit British Association of Dermatologists, dermatita seboreică afectează 4% din
populația globală, în forma moderată sau acută, în vreme ce “mătreață” (dermatita seboreică
blândă de la nivelul scalpului) poate fi întâlnită la mai mult de 50% dintre persoanele adulte la
nivel global, iar printre europeni la aproximativ 66-82%. Este posibil să apară la orice vârstă, dar
în mod special în primele trei luni de viață, în adolescenă și între 40 și 60 de ani. Cauzele nu sunt
cunoscute pe deplin, prin urmare aparitia bolii nu poate fi prevenită, însă, urmând recomandările
medicului specialist simptomele pot fi ținute sub control, indiferent de gravitatea lor.

Bibliografie
1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4852869/
2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/seborrheic-dermatitis/symptoms-
causes/syc-20352710
3. https://www.webmd.com/skin-problems-and-treatments/seborrheic-dermatitis-medref
4. https://www.medicinenet.com/seborrheic_dermatitis/article.htm
5. http://www.bad.org.uk/shared/get-file.ashx?id=180&itemtype=document
6. https://www.health.harvard.edu/a_to_z/seborrheic-dermatitis-a-to-z
7. A. Ildiko Martonffy, Jie Wang, Aleksandra Zgierska et. all. Dermatita și alte dermatoze
pruriginoase. În Mindy A., Leslie A., Sarina Schrager, LANGE Medicină de FAMILIE
Manual de tratament și profilaxie în ambulatoriu, Ediția a VI-a, București: Editura ALL,
2017, 110-29.