Sunteți pe pagina 1din 34

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETARII

ŞCOALA POSTLICEALĂ FORTUNA


PLOIEŞTI

PROIECT DE ABSOLVIRE

DOMENIUL - SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ


CALIFICAREA PROFESIONALĂ –
ASISTENT MEDICAL BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ŞI RECUPERARE

INDRUMATOR
AS. NEDELCU DONATELA
ABSOLVENT
CONSTANTINESCU ANA MARIA MIHAELA

Sesiunea Iunie 2020


MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETARII
SCOALA POSTLICEALA FORTUNA
PLOIESTI

TEMA PROIECT
Tratamentul Recuperator B.F.T in
Dischineziile Biliare

2
CUPRINS

ARGUMENT
CAPITOLUL I: Anatomia și fiziologia ficatului și a căilor biliare
1.1. Noţiuni privind aparatul digestiv
1.2. Anatomia ficatului
1.3 Funcțiile ficatului
1.4 Căile biliare extrahepatice
1.5 Bila și rolul ei în organism
CAPITOLUL II: Dischinezia biliară
2.1 Definitie
2.2 Cauze si Simptome
2.3 Clasificare
2.4 Tratamentul dischineziilor biliare
2.5 Diagnostic
2.6 Tratament

CAPITOLUL III: Tratamentul recuperator si de crenoterapie in dischineziile


biliare
3.1 Masajul reflexogen
3.2 Remedii bazate pe plante
3.3 Indicatii terapeutice
CAPITOLUL IV: STUDII DE CAZ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

3
ARGUMENT

MOTTO:
”Sănatatea reprezintă comoara cea mai de preţ şi cea mai uşor de pierdut.
Totuşi cea mai prost pazită”
R.Augier

Fiecare om trebuie să participe, permanent şi în cunoştinţă de cauză, la îngrijirea


bunului său cel mai de preț - sănătatea.
Am ales ca temă a lucrării: “Tratamentul recuperator B.F.T. in dischineziile biliare”,
ca urmare a stilulului de viața nesănătos la care trebuie să facem fața în contemporaneitate.
Stilul de viața și-a pus amprenta și în modul în care ne hrănim. Semipreparatele, fast-
food-urile, grăsimile, alimentele care la prima vedere ne ajută să trecem rapid peste mesele
importante, dar și poluarea mediului înconjurător în care trăim, ne încarcă organismul cu
toxine, determinându-ne la un moment dat să apelăm din ce în ce mai des la medicamente a
căror utilizare abuzivă se resfrange asupra ficatului nostru. Din cauza modului de nutriţie, a
conservanţilor, stabilizatorilor, coloranţilor alimentari şi a E-urilor în general, ficatul este
agresat din ce în ce mai mult, acesta fiind ca un filtru pentru organismul uman.Astfel,
afecțiunile hepato-biliare au devenit comune.

4
Lucrarea de licență este structurată în trei părţi distincte:
Primul capitol al lucrării transpune aspecte privind Anatomia și fiziologia ficatului și a
căilor biliare, prin noţiuni privind aparatul digestiv, prezentarea anatomiei ficatului, a funcțiilor
ficatului, a căilor biliare extrahepatice,a bilei și a rolulului ei în organism.
Capitolul II vizează notiuni generale despre dischinezia biliara, capitolul III este rezervat
tratamentului recuperator si de crenoterapie in dischineziile biliare iar capitolul IV cuprinde
studiile de caz.
Lucrarea mai cuprinde de asemenea referințe bibliografice.

5
CAPITOLUL I: ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA FICATULUI ȘI
A CĂILOR BILIARE

1.1. Noţiuni privind aparatul digestiv

Aparatul digestiv este alcătuit din totalitatea organelor care au ca funcţii de o importanță
deosebită - digestia şi absorbţia principiilor alimentare şi concomitent eliminarea rezidurilor
neasimilabile ale alimentelor ingerate.
Organele aparatului digestiv compun un tub de calibru diferit în variile sale segmente,
formând tubul digestiv, respectiv canalul alimentar şi glandele anexe formate din glandele
salivare, ficatul și pancreasul.
Tubul digestiv are o structură unitară, fiind compus pe toată întinderea sa din patru
tunici:
 mucoasa,
 submucoasa,
 musculara,
 adventice
Aparatul digestiv se împarte în două segmente :
a) Cefalic, compus din cavitatea bucală cu glandele anexe și faringele. În această parte
alimentele sunt prinse de buze, dinți și limba, sunt triturate, lubrifiate de salivă și transportate
în segmentele inferioare prin deglutitie. Organele olfactive și gustative reglează compoziția
chimică a alimentelor.
b) Truncal,  include zona de la originea esofagului până la anus:
 esofag,
 stomac,
 intestin subțire,
 intestin gros.
 Cavitatea bucală, despărţită de fosele nazale prin bolta palatină. Comunică anterior cu
exteriorul prin orificiul bucal şi posterior cu faringele. În cavitatea bucală sunt limba şi dinţii.

6
Limba - un organ musculo-fibros acoperit de mucoasă, cu roluri importante în procesele de
masticaţie şi deglutiţie, în vorbire, în perceperea gustului alimentelor, cu sensibilitate la tact,
presiune, cald, rece şi durere. Dinţii - formaţiuni osoase dure, inplantate în alveolele dentare,
adaptate pentru tăierea, zdrobirea şi măcinarea alimentelor; totodată, au rol în vorbire, în
pronunţarea unor consoane. La dentiţia provizorie formula dentara este: incisivi 2/2, canini
1/1, premolari 2/2; la cea definitivă este: incisivi 2/2, canini 1/1, premolari 2/2, molari 3/3.
 Faringele, conduct musculofibros, poziţionat înaintea coloanei vertebrale cervicale, ce
este o răspântie a căilor respiratorii şi digestive. În acest fel, construieşte legătura între fosele
nazale şi laringe, precum şi între cavitatea bucală şi esofag. Musculatura faringelui posed ă un
rol important în deglutiţie.
 Esofagul, segment tubular lung, dimensiuni cuprinse între 25-30 cm la adult,
realizeazălegatura între faringe şi esofag.
 Ficatul, cea mai mare glandă din corpul uman, cu o greutate ce cântăreşte aproximativ
1,5 kg la adult, în afara multiplelor roluri metabolice, are şi o secreţie exocrină, bila – care se
elimină în perioadele digestive în duoden.
 Stomacul, este situat în abdomen, în loja gastrică, fiind segmental cel mai dilatat al
tubului digestiv. Stomacul are forma literei J în poziţie verticală, cu doua feţe (anterioară şi
posterioară), două margini sau curburi (marea şi mica curbură) şi două orificii: cardia (prin
care comunică cu esofagul) şi pilorul (care face legatura cu duodenul).
 Intestinul subţire, cel mai lung segment al tubului digestiv, peste 4 m, se întinde de la
pilor până la valvula ileo-cecală, prin care se deschide în intestinul gros. Este diferenţiat în trei
segmente : duodenul, jejunul şi ileonul.
 Intestinul gros, ultimul segment al tubului digestiv, cu o lungime de circa 1,7 m şi un
calibru superior faţă de intestinul subţire. Se descriu mai multe porţiuni: cecul, segmentul
situat sub valvula ileo-cecală şi terminat într-un fund de sac, prezentând la acest nivel
apendicele vermiform; colonul ce alcătuieşte un cadru format de segmentele ascendent,
transvers, descendent şi sigmoid; rectul, ultima parte a intestinului gros, care se termină cu
canalul anal, care se deschide prin anus.
 Glandele anexe ale tubului digestiv

7
Glandele salivare: parotide, sublinguale şi submaxilare, situate în vecinătatea cavităţii bucale,
comunicând cu aceasta prin canalele excretoare. Glandele parotide au o secreţie seroasă,
cele sublinguale au o secreţie mucoasă, iar cele submaxilare au ambele tipuri de secreţie.
 Pancreasul, este o glanda mixtă, situat retroperitoneal, înapoia stomacului, având o
pozitie transversală. Pancreasului i se descriu : un cap,aflat în potcoava duodenală, un corp şi
o coadă. Pancreasul exocrin secretă sucul pancreatic care este colectat în două canale mari:
canalul principal Wirsung, ce se deschide în duoden, împreună cu coledocul (prin orificiul
Oddi), şi un canal excretor secundar Santorini, ce se deschide în canalul Wirsung sau direct
în duoden.

1.2. Anatomia ficatului

8
Cea mai mare glandă anexă a tubului digestiv este ficatul. Situat în
etajulsupramezocolic, în partea dreaptă, sub diafragm, deasupra colonului transvers la
dreaptastomacului. Se prezintăferm la palpare și mat la percuție, cu o coeziune slabă
(parenchim cu particularități de sutură în patologia traumatică). Moale, puțin elastic și friabil,
țesutul hepatic permite, formarea amprentelor de suprafață ale organelor adiacente, prin
plasticitatea sa. Apare sub forma unui hemiovoid, cu marea extremitate îndreptată spre
dreapta.
Culoarea acestuia este variabilă în funcție de situație, roșie-brună pentru ficatul
funcțional, roșieviolacee pentru ficatul hipervascularizat sau galbenă în degenerescența
grăsoasă, iar la cadavru, culoarea este roșie-verzuie palidă.
Diametrul frontal al ficatului normal are în jur de 28 - 30 cm, cel sagital, are o grosime
medie de 16 - 20 cm, cel vertical, de 8 - 10 cm la nivelul lobului drept și 3 - 4 cm, la nivelul
lobului stâng.
Ficatul are o faţăsuperioară, una inferioară, o margine inferioară și o margine
posterioară, mai lată.
Fața superioară – diafragmatică, este divizată în doi lobi - stâng și drept. Lobulstâng
este mai mic decât cel drept. Prin intermediul diafragmei, fața superioară vine înraport cu
inima, învelită de pericard, și cu bazele celor doi plămâni, tapetate de pleură.
Fața inferioară – visceral, este parcursă de trei șanțuri, dintre cele două sunt sagitale
sau longitudinale, iar al treilea transvers. Șanțul transvers este hilul ficatului prin intermediul
căruia artera hepatică, vena porta, nervii hepatici, ies limfaticele și căile biliare. Șanțul sagital
sau longitudinal stâng conține, în segmentul anterior, ligamentul rotund rezultat prin
obliterarea venei oblicale iar în segmentul posterior cordonul fibros.
Șanțul sagital sau longitudinal drept are, în segmentul anterior, fosa cistică în care se
găsește vezica biliară, iar în segmental posterior vena cava inferioară.
Fața viscerală a ficatului este împărțităîn funcție de cele trei șanțuri în patru lobi:
 Lobul stang;
 Lobul drept (reprezintă 70% din masa hepatică);
 Lobul patrat;
 Lobul caudat;

9
Marginea inferioară este ascuțită, prezentând două incizurii, una la stânga - incizură
ligamentului rotund, cea de-a două la dreapta - incizură cistică.

1.3 Funcțiile ficatului


 Funcția biliară sau biligeneză –secreția biliară rezultată din activitățile celulelor Kupffer
și celulelor hepatice. Bila se varsă în intestin în cantități de 600-1000ml per 24 ore.
Sărurile biliare constituie cel mai important component al bilei, îndeplinind mai multe activități,
precum:
o participă la emulsionarea grăsimilor în intestin și la stabilirea   acestor emulsii; prin
aceasta se mărește enorm suprafața particulelor grase, intensificându-se atacul
enzimatic. Acțiunea lipazei pancreatice în sine este activată de sărurile biliare.
o posedă rol important în absorbția vitaminelor liposolubile - A, D, E și K, absorbția
fierului precum și a calciului alimentar;
o impulsionează secreția biliară prin acțiunea lor coleretică, are un rol însemnat în
stimularea peristaltismului intestinal și un rol de menținere al echilibrului microbismului
intestinal.
 Funcția metabolică, face referire la toate substanțele nutritive:
o glicogenetică: sintetizează glicogenul din glucoză, scindeazăglicogenul  în glucoză,
formează  glicogen din grăsimi și aciziamînați;
o adipogenetică: în ficat se depozitează grăsimi,el antrenează grăsimile de rezervă din
organism în caz de inaniție (slăbiciune fizică provocată de o nutriție
insuficientă).Sintetizează  grăsimi  din  acizi grași, transformând  glucidele înexces în
grăsimi și invers. De asemenea, joacă rol în esterificarea colesterolului.
o funcția proteinoformatoare: sintetizează albumine și globuline, contribuind la
menținerea echilibrului proteinemiei; sintetizează fibrinogenul și protrombină cu rol în
coagulare;
o funcția  ureogenă  a  ficatului: constă  în a  fabrica uree  dinacizi amânați în exces,
uzați sau nefolositi în sinteze;
o ajută în metabolismul mineralelor: Cl, Na, K, Cu, Fe - este depozit de fier;
o are rol în  metabolismul  apei, reglează diureza  prin neutralizareahormonilor -
suprarenali, estrogeni, antidiuretici;

10
o depozit de vitamine liposolubile și hidrosolubile,este cel mai bogat depozit de vitamina
A din  organism, circa 95%;
o sintetizează fermenții, arginaza, ureaza, intervin în procesele urogene din ficat; 
tributiraza, intervine în  arderile acizilor grași;  fosfatazele și  fosforilazele  cu rolîn
fosforilarea grăsimilor și glucidelor; transaminaza favorizează reacțiile dintre metionina
și colină.
 Funcția hematopoietică, ficatul formează hematii în perioada intrauterină a fătului,
având același timp și loc de distrugere a hematiilor îmbătrânite. Ficatul are funcția de a regla
echilibrul acido-bazic intervenind în transformarea acidului lactic în glucoză, formarea
amoniacului din acizi amânați;
 Funcția antitoxică, prinneutralizarea substanțelelor toxice endogene și exogene;
 Funcția de termoreglare,ficatul generând căldură în stare de repaus.

1.4 Căile biliare extrahepatice

11
De la nivelul hepatocitelor unde a fost secretată, bila este condusă până în duoden
printr-un sistem de canale care formează căile biliare. Dintre acestea unele sunt situate în
interiorul glandei și constituie căile biliare intrahepatice, care fac parte din structura ficatului. O
altă parte a lor se găsește în afară ficatului și reprezintă căile biliare extrahepatice.1
Căile biliare extrahepatice sunt formate dintr-un canal principal și un aparat diverticular.
Calea biliară principală este formată din canalul hepatic comun continuat de canalul coledoc.
Acest ansamblu este descris deseori sub numele de canal sau duct hepatocoledoc.
Aparatul diverticular este compus din vezicula biliară și ductul cistic. Porțiunea căilor
biliare principale situată mai sus de deschiderea ductului cistic se numește canal hepatic
comun, iar porțiunea poziționată mai jos se numește canal coledoc.
Căile biliare extrahepatice sunt așezate în etajul supramezocolic al abdomenului,
corespunzând epigastrului (jumătatea dreaptă). Colecistul și ductul cistic sunt aflate la
dreapta liniei mediane și sunt mai superficiale. Hepato-coledocul este median, dar mai
profund. Rezultă că veziculă biliară este mult mai ușor accesibilă și poate deservi ca fir
conducător pentru descoperirea căii principale.
Canalul sau ductul hepatic comun se naște din uniunea a două canale în care se
termină ductele bilifere: canalul hepatic drept și canalul hepatic stâng.
Canalul hepatic comun are o lungime de 45-55 mm și un calibru de 5 mm. Lungimea lui
este dependentă multor variații, în funcție de locul unde se face confluența celor două canale
de origine, respectiv confluentul biliar superior și de locul de unire al lui cu ductul cystic,
respectiv confluentul biliar inferior.

Canalul sau ductul coledoc continuă canalul hepatic comun. Limita dintre cele două
conducte este conferită de deschiderea ductului cistic în calea biliară principală. Coledocul
conduce bila în duoden.
Canalul coledoc descrie un arc cu concavitatea spre dreapta. De la origine, înapoia
porțiunii superioare a duodenului, coboară înapoia capului pancreasului, străbate peretele
porțiunii descendente a duodenului și se deschide în el. În cele mai multe cazuri, coledocul
are trei porțiuni:
- retroduodenală,
Conf. Univ. Dr.Dan Ulmeanu , Tratat de patologie chirugicală, Capitol Anatomia şi fiziologia căilor biliare extrahepatice,
1

Editura Medicală, sub redacţia N. Angelescu, 2001, p.1899

12
- retropancreatică
- intraparietală
- uneori există și o porțiune supraduodenală
Calea biliară principală măsoară cu aproximație 89 cm lungime. Din aceștia, 30-35 mm
apațin coledocului. Diametrul sau este de 5 mm, la fel ca și canalulhepatic comun. Calibrul lui
diminuează treptat în porțiunea terminală, fiind elastic, se lasă dilatat cu ușurință, atunci când
există un obstacol în scurgerea bilei.

1.5 Bila și rolul ei în organism


Bila - produsul de secreţie al hepatocitelor din ficat, intervine în procesele de
emulsionare şi absorbţie a lipidelor. 
În 24 de ore ficatul secretă circa 1.200 de ml de bilă care este depozitată în vezica
biliară. Capacitatea maximă de depozitare a vezicii biliare este de 70 de ml, ceea ce
semnifică faptul că bila suferă procese intense de concentrare în vezica biliară, astfel apa din
bilă este absorbită.
Vezicula biliară are o lungime în jur de 10 cm și o lărgime de 4 cm. Capacitatea ei este
de 50-60 cm3. Are trei porțiuni: fundul, corpul și colul.
Fundul veziculei biliare reprezintă extremitatea acesteia anterioară, este rotunjit,
răspunde incizurii cistice de pe marginea inferioară a ficatului,pe care o depășește în deseori,
punându-se în contact cu peretele anterior al abdomenului. Fundul este învelit în peritoneu și
are o mare mobilitate, are musculatură netedă bine reprezentată.
Corpul veziculei biliare se îngustează treptat spre col, vine în raport cranial cu ficatul,
iar caudal cu colonul transvers și cu segmentul supramezocolic al porțiunii descendente a
duodenului. Fața inferioară este acoperită de peritoneu și este legatăîn unele cazuri de
colonul transvers printr-un ligament cistico-colic. Uneori, veziculă biliară este învelită pe toate
fețele de peritoneu. Corpul veziculei este zona de stocare și este bine reprezentat în peretele
sau țesutul elastic.
Variantele veziculei biliaresunt schematizate în figura3 (a, b, c, d):vezicula dublă (cistic
unic), vezicula bilobată (doua canale cistice), vezicula intrahepaticăși vezicula situată de
partea stangă.

13
Secreția biliară
Volumul normal al secreției biliare pentru adultul sănătos este cuprinsăîntre 250-1.100
ml zilnic.
Secreția hepatocitară de bile, proces activ, este dependent de irigarea sangvină și de
oxigenarea parenchimului hepatic. Stimularea vagală crește secreția, iar stimularea
nervilor splanhnici determină vasoconstrucția și scăderea fluxului biliar. De asemenea,
determină creșterea secretiei biliare, secretina eliberată de duoden la contactul cu sucul
gastric acid, produși de degradare proteică și acizi grași,.
Sărurile biliare, stimulatoare eficiente ale secretiei biliare, acționează direct la nivel
hepatic.
Constituenți principali ai bilei sunt: electroliți, săruri biliare, proteine, colesterol, grăsimi și
pigmenți biliari. Sodiul, potasiul, calciul și clorul au circa aceeași concentrație în bile și
plasmă. Există o relatie directă între volumul și concentrația secretiei biliare.
Bila are un pH alcalin situat normal între 5,7-8,6;  în dietă hiperproteică pH-ul se
deplasează către aciditate.
Culoarea bilei secretate în ficat este stabilită de prezența pigmentului bilirubin-
diglicuronid, produs de metabolizare a hemoglobinei, de 100 de ori mai concentrat în bile
decât în plasmă. Flora intestinală convertește acest pigment în urobilinogen, o mică fracțiune
a acestuia fiind absorbită și, de asemenea, secretată înbile. 
Vezicula biliară asigură acumularea și concentrarea bilei, printr-o serie de mecanisme
de absorbție, secreție, activitate motorie.
Rolul principal al bilei este de intervenire indirectă în digestia şi absorbţia grăsimilor
prin emulsionarea acestora şi activarea lipazei pancreatice; aceasta este o enzimă secretată
de pancreas cu acţiune lipolitică puternică. Odată cu absorbţia grăsimilor, se absorb și
vitaminele liposolubile – A, D, E şi K, colesterolul şi fierul. Bila favorizează peristaltismul
intestinal, poate produce efecte laxative şi neutralizează aciditatea sucului gastric atunci când
ajunge în intestin. 
Reglarea secreţiei de bila se realizează pe cale nervoasă şi pe cale umorală. Reglarea
nervoasă este determinată prin influenţa vagului. Stimularea sistemului nervos vegetativ
simpatic inhibă secreţia de bilă.

14
Reglarea umorală este asigurată chiar de bilă, în principiu, în timpul digestiei, când bila
ajunge în intestin şi este absorbită de sânge. Prinmecanism de feedback pozitiv, vena portă
se va reîntoarce la ficat şi va determina creşterea secreţiei de bilă. Secreţia biliară mai creşte
de asemenea şi prin mecanisme endocrine: secretină, gastrină, colecistokinină, glucagonul şi
histamină, aceste substanţe crescând producţia biliară.

15
CAPITOLUL II: Dischinezia biliara

2.1 Definitie
Dischinezia biliara este o afectiune a veziculei biliare. Aceasta inmagazineaza bila
eliberata de ficat (secretia externa hepatica) si o transporta in intestinul subtire unde
contribuie la descompunerea (digestia) grasimilor rezultate din timpul mesei. Bila trece in
vezica biliara prin canalul biliar comun pe care il are cu intestinul subtire. Daca aceasta
substanta nu este secretata de vezica biliara sau nu poate circula prin ductul biliar comun, va
reajunge in vezica, fapt ce duce la dischinezie biliara.
Atunci cand o persoana se hraneste, un hormon cunoscut sub denumirea de
colecistochinina este secretat de celulele din intestinul subtire. Acesta este legata de
receptorii distribuiti la nivelul muschilor veziculei biliare si determina contractii ale acesteia.
Apoi, bila este golita din vezica biliara si se deplaseaza spre intestinul subtire. Daca un
pacient sufera de dischinezie biliara, vezica nu se poate contracta intr-un mod corespunzator.
Catre sfarsitul canalului biliar comun exista trei muschi care formeaza sfincterul Oddi.
In actiunea prin care contracta vezica biliara, hormonul colecistochinina leaga receptorii la
sfincterul Oddi si face ca acesti muschi sa se relaxeze. Bila, se scurge apoi in intestinul
subtire. In cazul in care sfincterul Oddi nu functioneaza corespunzator, bila nu va trece prin
canalul biliar comun si va ramane in vezica biliara.

16
2.2 Cauze si simptome
Dischinezia biliara, este deseori, un simptom al unor boli, decat o afectiune in sine.
Poate semnala existenta unor pietre la vezicula biliara, pancreatita sau alte tulburari care ar
putea necesita interventie chirurgicala. Cu toate acestea, simptomele pot fi induse si de catre
consumul a anumitor tipuri de alimente. Inflamatia cronica, poate fi o alta cauza.
De asemenea, exista dovezi clare, care au demonstrat ca stresul este un factor de risc
semnificativ. Unele teorii considera ca disfunctia receptorilor dopaminei pot declansa
dischinezia biliara. Este posibil ca functia colecistului sa fie deteriorata si sa nu primeasca
semnalele adecvate de la creier atunci cand bila ajunge spre vezicula biliara.
Semnul cel mai evident al bolii il reprezinta durerea ascutinta, crampele
intermitente localizate in partea de jos, sub coasta dreapta. Cu toate acestea, sunt foarte
multi bolnavi care nu au nici un simptom. Altii pot simti doar un vag disconfort sau o durere
surda in aceasta zona. Cel mai des, durerea apare la aproximativ 40 de minute dupa ce
pacientul a consumat o masa bogata in grasimi. Poate sa apara greata si rareori varsaturile.
2.3 CLASIFICARE:
1. DISCHINEZIA HIPERTONA
Aceasta se manifesta zgomotos, cu COLICI BILIARE frecvente (nu atat de grave ca si
in cazul in care colica biliara apare in prezenta LITIAZEI BILIARE), declansate de alimente
colecistochinetice. Intre colici se mentine intoleranta la alimentele colecistochinetice cu
aparitia: greturi, varsaturi bilioase, gust amar, balonari si arsuri epigastrice.
2. DISCHINEZIA HIPOTONA
In caz de hipotonie biliara (“ fiere lenesa”), cand vezica biliara nu se contracta suficient
pentru a se goli dupa o masa bogata in grasimi: disconfort la nivelul hipocondrului drept
(partea dreapta, sus, abdomen), gust amar, greturi si migrena. De obicei COLICA BILIARA
lipseste.

2.4Tratamentul dischineziilor biliare


Tratament profilactic, tratament fitoterapeutic, tratament medicamentos, tratament curativ
Dischineziile biliare se găsesc în patru forme principale:
1- atonie sau hipotanie veziculară,
2- hipertonie veziculară,

17
3- spasm al sfincterului Oddi,
4- insuficiența a sfincterului Oddi.
Simptome: nespecifice, pot merge de la senzații de disconfort abdominal până la
dureri atroce, deseori insoțite de gust amar în gură. Balonări, tulburări de tranzit. Durerile
violente cu perioade de acalmie (colici), apărute după consumul de alimente ce stimulează
vezica biliară (spre exemplu: alimente grase, ouă, ciocolată, cafea) arată o hipertonie biliară,
când colecistul depune un efort mărit pentru evacuarea bilei în duoden. Se insoțește de
accelerarea tranzitului intestinal, greața, uneori vărsături.
Există și cazul în care colecistul este mai puțin activ, hipoton și nu elimină suficientă
bilă necesară digestiei - bilă leneșă. În cazul acesta, durerile sunt mai suportabile, în schimb
predomină simptomele dispeptice: greața, vărsături bilioase, gust amar, balonare, alternanța
constipație-diaree.
Tratamentul medical, urmărește îngrijirea afecțiunilor care pot intreține tulburările
diskinetice și va ține seama de factorii neuropsihici, endocrini și alergici. Ca medicamente se
prescriu antispastice. Drenajul biliar repetat este eficace. Neurolepticele și tranchilizantele
completează tratamentul.

2.5Diagnostic dischinezia biliara :


ECOGRAFIE ABDOMINALA, eventual, daca medicul considera necesar:
GASTROSCOPIA si COLONOSCOPIA, precum si orice alte investigatii considerate necesare
in functie de fiecare caz in parte.
2.6Tratament dischinezia biliara
Pe langa tratamentul medicamentos foarte importanta este dieta pentru dischinezia
biliara
DIETA DISCHINEZIA BILIARA
DISCHINEZIA BILIARA CU HIPOTONIE:
Alimentele colecistochinetice sunt bine tolerate
DISCHINEZIA BILIARA CU HIPERTONIE
Aceste colici biliare sunt declansate de obicei de alimente colecistochinetice

18
Exemple de alimente care provoaca simptome si care nu provoaca simptome biliare
mai jos. Totusi, fiecare persoana are toleranta proprie si nu este obligatoriu ca toate aceste
alimente sa declanseze colica biliara, dar prezinta un risc mai ridicat
Alimente colecistochinetice:
-Alimente si aperitive cu gust picant, piper, mustar, usturoi, ardei iute, afumaturi
-Paste puternic condimentate
-Oua (in special galbenus de ou, oua prajite)
-Grasimi in general
-Unt, unt prajit
-Margarina
-Carne grasa, ciorbe din carne grasa
-Mezeluri
-Vanat
-Carne afumata
-Peste prajit, peste gras, scoici si fructe de mare
-Slanina, ulei prajit
-Maioneze
-Smantana grasa
-Frisca grasa
-Lapte gras si iaurt gras, branzeturi grase, cascavaluri
-Sosuri
-Rantasuri,
-Carne prajita
-Carne tocata
-Cartofi prajiti
-Alimente conservate
-Legume si zarzavaturi crude: rosii crude sau prajite,ceapa cruda sau prajita,
castraveti, fasole uscata, vinete, varza, ciuperci, fructe uscate
-Ridichi negre (produc contractii puternice ale colecistului)
-Ciocolata, inghetate, dulciuri cu grasimi sau cu prea multe oua
-Nuci, arahide, fistic

19
-Fructe: kiwi, smochine
-Paine prea proaspata
Alimente permise in afectiuni ale colecistului:

-Prosciutto crudo si sunca de Praga fara grasime


-Paste sau orez fara sosuri cu un continut ridicat de grasimi
-Piureuri de legume
-Carnuri albe
-Peste slab
-Branza de vaci, mozzarella, iaurt, lapte degresat
-Nu mai mult de un ou pe zi in total (amestecat cu alte alimente)
-Paine prajita
-Grisine
-Biscuiti
-Sfecla, cartofi, morcovi, ceapa fierte
-Fructe proaspete crude sau in compot, portocale, putina lamaie, banana, mere, cirese,
pere
-Ceai de galbenele
-Ceai de anghinare
-Sucuri proaspete
-Zahar, miere, gemuri, dulciuri fara grasimi

20
CAPITOLUL III: Tratamentul recuperator si de crenoterapie in dischineziile
biliare

3.1 Masajul reflexogen


Masajul reflexogen este frecvent intalnit si sub numele de reflexoterapie, fiind utilizat in
vindecarea diverselor afectiuni, dar si ca metoda de preventie a lor. Manevrele actioneaza ca
si in acupunctura, acele fiind inlocuite de apasarea in zone specifice, numite puncte
reflexogene.
Zonele reflexogene sunt presate pe rand, intr-o anumita ordine, cu o tehnica si presiune
speciala, pentru a putea detensiona depunerile si manifestarile durerose ale pacientului.
Masajul reflexogen este indicat pentru:
•Afectiuni ale coloanei si aparatului locomotor: sciatica, spondiloza, reumatism, artroze,
artrite, gonartroza, coxartroza, dureri de spate, crampe musculare, inflamatii ale tendoanelor
•Tulburari endocrine: tiroida, paratiroide, suprarenale, reglarea ciclului, tulburari de
menopauza, osteoporoza, tulburari de metabolism, obezitate, diabet
•Afectiuni digestive: gastrite, enterocolite, colite, ulcer, constipatie, balonari
•Afectiuni hepato-biliare: litiaza biliara, hipercolesterolemie,dischinezie biliara
•Afectiuni renale, pentru eliminarea nisipului si a pietrelor
•Afectiuni circulatorii: hipo si hipertensiune, guta, sindromul mainilor si picioarelor reci, dureri
de picioare
•Afectiuni ORL: bronsite, rinite, sinuzite, nevralgii, astm
•Afectiuni si simptome pe plan psihic si vegetativ: stres, migrene, ameteli, insomnii, oboseala
cronica, instabilitate emotionala, depresii, anxietate

21
Masajul ficatului
Ficatul este un organ vital în procesul de funcționare a organismului, deoarece metabolismul,
digestia, circulația sângelui apar datorită acestuia. Masajul ficatului este necesar pentru a
îmbunătăți circulația sângelui sau pentru a reduce durerea în unele boli. Există o schemă
completă a modului în care să efectuați în mod corespunzător un masaj pentru ficat, astfel
încât acesta să aducă eficiență.

Masaj și ficat
Informații generale
Masajul este impactul asupra corpului prin frecare sau vibrații cu ajutorul mâinilor sau
dispozitivelor speciale. Tipuri de masaj:

 igienică (preventivă, cosmetică) - o procedură care vizează prevenirea diferitelor boli;


 vindecare - destinată tratării rănilor și a diferitelor boli;
 sport - un set de exerciții și antrenamente,
 auto-masajul este o procedură zilnică aplicată independent.

Pentru a îmbunătăți funcționarea ficatului, trebuie efectuat un masaj preventiv al ficatului și


vezicii biliare. În ficat, se formează săruri biliare, care sunt transferate de vezica biliară în
intestinul subțire, unde grăsimea este absorbită în sânge de alimentele consumate (lapte,
ulei, pește, carne). Procedurile medicale se desfășoară în procesele inflamatorii. Dar masajul
este eficient cand simptomele dispar si exacerbarea scade.

3.2 Indicații terapeutice:


Cură internă (crenoterapie), este indicata pentru urmatoarele afectiuni:
- gastro-duodenite cronice;

22
- afectiuni ce necesită cure de coreleza (dischinezii biliare, sechele postoperatorii pe căile
biliare, colecistite cronice)
- enterocolite cronice nespecifice;
- alergoze digestive, respiratorii, cutanate;
- parazitoze intestinale.

Izvorul nr. 7 – CRISTAL OLĂNEȘTI - apă minerală sulfuroasă, clorurată, iodurată,


bromurată, sodică, izotonă( tratament cu apa de izvor la punctul lor de iesire la suprafata).
Exercita o actiune excite-secretorie puternica asupra mucoasei gastrice, favorizeaza tranzitul
gastrointestinal, are actiune colecistokinetica, indicata in gastrite cronice, avand o actiune
stimulatorie de crestere a aciditatii stomacului, in hepatite cronice postvirotice, in dischinezii
biliare mai ales cu atonie veziculara, in starile de alergie alimentara, in intoxicatii cronice
profesionale. Apa izvorului 7 se mai utilizeaza fie sub forma de aerosoli, inhalatii, pulverizatii
si irigatii vaginale, fie sub aplicarea de comprese in locurile afectate de diferite eczeme.

3.3 Remediile pe baza de plante


Tratamentul dischineziei biliare se face prin tonifierea sau relaxarea veziculei biliare si prin
reglarea secretiei biliare a ficatului.
Exista o serie de plante cu actiune coleretica si efect colagog (contribuie la contractia
veziculei biliare pentru evacuarea bilei in duoden).
1. Anghinare - din aceasta planta, cu efect colecistokinetic foarte bun, se pot face ceaiuri.
Totusi, gustul este destul de amar, fapt pentru care multi oameni evita sa le bea. Lichidul
obtinut se consuma cu inghitituri mici, neindulcit, dimineata pe stomacul gol. Apoi, pacientul
va sta pe partea dreapta aproximativ 30 de minute, pentru ca ceaiul sa abie efect maxim.
Alternativa ar fi administrarea de capsule cu anghinare, pe care le puteti lua cu o jumatate de
ora inainte de fiecare masa.
2. Coada soricelului - infuzia poate avea un gust usor dulceag, in opinia unora. Beti o cana
de ceai din aceasta planta cu o jumatate de ora inainte de mesele principale pentru a stimula
evacuarea bilei. Infuzia se prepara dintr-o lingura de planta uscata, la o cana de apa clocotita.
Acoperiti si lasati lichidul neatins timp de 5 minute. Acesta este un ceai extrem de benefic si

23
pentru gastrite hiperacide, ulcer gastric si duodenal, hepatita, balonare abdominala, greata si
pierderea poftei de mancare.
3. Papadia - este una din cele mai eficiente plante pentru drenarea ficatului si evacuarea bilei
in circuitu digestiv. Stimuleaza intr-un mod excelent activitatea ficatului. La o cana se vor
folosi 2 lingurite de planta. Se beau 2-3 cani pe zi. Puteti urma o cura cu tulpini de papadie,
proaspete (10-15 tulpini pe zi) daca suferiti de dischnezie biliara sau de hepatita.
4. Sunatoare - consumul uleiului sau a ceaiului din aceasta planta amelioreaza dischinezia
biliara. Infuzia se prepara prin adaugarea de o lingurita de planta maruntita la o cana de apa
clocotita. Se acopera si si se serveste peste 15-20 de minute, dupa ce se strecoara. Pentru
tratarea colecistului lenes (dischineziei biliare hipotona) se beau 2-3 cani de ceai neindulcit pe
zi sau se ia o lingurita de ulei de sunatoare dupa fiecare masa. Planta are si rol in stimularea
functiei hepatice si este benefica in ameliorarea gastritelor si hiperaciditatii gastrice.
5. Rostopasca - diminueaza durerea cauzata de contractiile veziculei biliare. Beti o cana de
infuzie de rostopasca, treptat, pe parcursul unei zile (o lingurita de planta la o cana de apa).
Alte recomandari
- Pentru ca dischinezia biliara poate fi declansata de sistemul nervos, incercati sa fiti calm, cel
putin pana se amelioreaza durerea.
- Luati 4-5 mese regulate pe zi si evitati grasimile si alimentele grele.
- Evitati alimentele prajite, sosurile si tocanele; preferati-le pe cele fierte sau coapte.
- Renuntati la fumat si incercati sa nu aveti un stil de viata sedentar.
- Pentru evacuarea propice a bilei, este indicat, ca dupa mese sa va intindeti pe partea
dreapta timp de 30 de minute.
Dieta in caz de dischinezie biliara nu este foarte stricta. Trebuie doar sa evitati alimentele
nepotrivite pentru dvs.

24
CAPITILUL IV:STUDII DE CAZ

CAZUL I

Date personale

Nume și prenume: S.C.

Sex: F

Vârsta: 52 ani

Stare civilă: căsătorită, 2 copii

Ocupația: vânzătoare

Domiciliu: Ploiesti

Bolnava a fost diagnostivcata cu litiază biliară si s-a prezentat la spital pentru


recuperare.

Antecedente personale – bolnava a fost operată de apendicită la vârsta de 14 ani, iar în


prezent suferă de HTA pentru care ia tratament.

Obișnuințe de viață și muncă: locuiește la curte, împreună cu soțul și un copil;se întreține


din saalriul ei și al soțului; nu are un regim de viață corect (mese neregulate, fumează,
consumă două cafele pe zi)

Istoricul bolii: din discuțiile purtate cu pacienta reiese că în ultimele 48 de ore, a făcut abuz
de grasimi, de dulciuri, iar la servici a ridict greutăți.

Bolnava a fost internată la spital pentru investigații și tratament fiind externată în stare
ameliorată.

Recomandări: regim alimentar fără grăsimi, dulciuri mai ales ciocolata, tutun.

25
CAZUL II

Date personale

Nume și prenume: I.C.

Sex: M

Vârsta: 39 ani

Stare civilă: căsătorit, un copil

Ocupația: profesor

Domiciliu: Paulesti

Bolnavul a fost diagnosticat cu litiază biliară si s-a prezentat la spital


pentru recuperare.

Antecedente personale – neagă

Obișnuințe de viață și muncă: pacienta locuiește la casă, 4 camere,


veniturile familiei provin din salariul lui și al soției, plus alocația copilului; nu
fumează, consumă o cafea pe zi, mesele sunt regulate, dar conțin grăsimi,
prăjeli, ciocolată (alimente colecistokinetice, calcolozice).
CAZUL III

Date personale

Nume și prenume: D.E.

Sex: F

Vârsta: 61 ani

Stare civilă: văduvă, 3 copii

Ocupația: pensionară

Domiciliu: Ploiesti

Bolnava, se internează pe secția de chirurgie, a spitalului Ploiesti, pentru


colecistectomie, fiind diagnosticată cu, colică biliară asimtomatică, în urma unei
ecografii abdominale.

Antecedente personale: apendicectomie la 7 ani, operație de hernie


hiatală la 55 ani, HTA esențială de la 52 ani.

Obișnuințe de viață și muncă: locuiește la casă, 3 camere, condiții precare


de viață, veniturile bolnavei sunt de 350 lei reprezentând pensia lunară; mese
neregulate, nu consuma cafea sau țigări.

Istoricul bolii: femeia afirmă că, nu are are un regim alimentar corect,
consumă grăsimi, prăjeli, dulciuri în special ciocolată, și după fiekre masă se
simte balonată, și are dureri epigastrice.

Până a doua zi când este programată pentru operație, bolnava va ține un


regim alimentar, deasemene și după operație.
Concluzii

Dischineziile Biliare sunt afectiuni destul de frecvente, factorii de risc pentru


aparitia lor fiind : sexul feminin, obezitatea, varsta peste 40 de ani, dieta
hipercalorica sau cu foarte putine calorii, istoricul familial pozitiv.

Cum apar ?

Colesterolul, cea mai frecventa componenta a calculilor biliari este insolubil in apa,
fiind solubilizat in bila cu ajutorul miceliilor saruri (fosfolipide) sau al veziculelor
fosfolipidice. Suprasaturarea cu colesterol a bilei este o conditie necesara, dar nu
singura, pentru aparitia calculilor biliari. Factorul critic pentru initierea formarii
calculilor este aparitia cristalelor monohidrat de colesterol, nucleul viitorului calcul pe
care se vor depune ulterior sarurile biliare si calciul. O anomalie asociata a functiei
motorii a vezicii biliare care duce la staza constituie o conditie importanta in procesul
de litogeneza (producere a calculilor).

Simptome

O mare parte dintre pacienti raman asimptomatici perioade lungi de timp, uneori
toata viata, descoperirea afectiunii fiind absolut intamplatoare la un examen
ecografic sau radiologic abdominal.

Colica biliara apare in conditiile migrarii unui calcul prin canalul cistic; durerea creste
progresiv in intensitate, atinge un platou si se amelioreaza gradat in cateva ore; este
localizata in epigastru (zona de proiectie a stomacului) sau hipocondrul drept (zona
de proiectie a ficatului) si iradiaza in spate spre varful omoplatului drept. Se
asociaza cu greata si varsaturi.

Febra si transpiratiile apar in complicatiile de tip infectios (colecistita, pancreatita,


colangita).

Icterul asociat necesita consult chirurgical pentru ca poate fi secundar obstructiei


cailor biliare.

Dischinezie biliara - metode de diagnostic

 Ecografia abdominala - este o metoda cu buna acuratete ce poate vizualiza


calculii cu dimensiuni de pana la 2 mm ; rezultatele fals pozitive sau fals negative
apar in aproximativ 2 - 3 % din cazuri.
 Radiografia abdominala pe gol - poate diagnostica calculii cu continut de
calciu.
 Colecistografia orala - se foloseste numai pentru tratamentul nechirurgical al
litiazei.

Dischinezie biliara - tratament

 Pacientii asimptomatici - este dificil de apreciat daca sa se faca sau nu


colecistectomie (scoaterea pe cale chirurgicala a vezicii biliare). De obicei, la
aparitia primelor simptome, se initiaza terapia medicamentoasa.
 Pacientii simptomatici - sunt expusi complicatiilor si se indica colecistectomia.
Pot sa ramana post colecistectomie simptome cum ar fi greata, jena dureroasa
post prandial (dupa masa). La cei care refuza interventia chirurgicala sau aceasta
este contraindicata datorita altor boli asociate se pot incerca tratamente de
dizolvare a calculilor.
BIBLIOGRAFIE

1. Anatomia şi fiziologia aparatului omului - V. Voiculescu

4. Bolile ficatului, căilor biliare şi pancreasului,

Vol. I, II - L. Bulingescu

5. Manual de medicină internă, Vol. II - I.


Bruckner

6. Compendiu de medicină internă - L. Domnişoru

7. Breviar de explorări funcţionale şi

îngrijiri acordate bolnavului - L. Titircă

9. Îngrijiri speciale acordate pacienților de către

asistenții medicali - L. Titircă

10. Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor

- Dr. Georgeta Baltă, asitentă medicală Antoaneta Metaxatos,


asistentă medicală Kyowski