Platon (în greaca veche: Πλάτων; Plátōn; n. 7 mai 427 î.Hr.

,[1] Atena clasică, Liga de la Delos[2] –

d. 347 î.Hr.,[2] Atena clasică, Liga de la Delos) a fost un filozof al Greciei antice și
fondatorul Academiei din Atena. Este considerat figura pivotantă pentru dezvoltarea filosofiei, în
special a tradiției Occidentale. Spre deosebire de ceilalți filosofi contemporani ai săi, întreaga operă
a lui Platon se presupune că a supraviețuit intactă pentru mai bine de 2500 de ani.[4]
Alături de profesorul său, Socrate, și de cel mai cunoscut student al său, Aristotel, Platon a pus
bazele filosofiei Occidentale și științei.[5] După spusele lui Alfred North Whithead: „caracterizarea în
general cea mai sigură a tradiției filosofice europene este că ea constă într-o serie de note de subsol
la scrierile lui Platon.”[6] Dincolo de importantele sale contribuții care au ajutat la închegarea filosofiei,
științei și matematicii pe continentul european, Platon este de asemenea adesea considerat ca fiind
unul dintre importantele personaje fondatoare ale religiei și spiritualității occidentale.[7] Friedrich
Nietzsche, alături de alți gânditori, au caracterizat Creștinismul ca fiind ,,platonism pentru mase”[8].
Influența lui Platon asupra gândirii creștine este adesea văzută ca fiind mediată de către
Sfântul Augustin de Hipona, acesta din urmă fiind unul dintre cei mai importanți teologi și filosofi din
istoria Creștinătății.
Platon a inovat dialogul scris și formele dialectice în filosofie, care originează odată cu el. În special
prin dialogurile Republica și Legile, Platon pune bazele și filosofiei politice occidentale, producând
unele dintre cele mai timpurii tratate politice scrise din perspectivă filosofică.
La rândul său, Platon a fost profund influențat de predecesori precum
Socrate, Parmenide, Heraclit și Pitagora, cu toate că puține dintre textele acestora s-au păstrat și
majoritatea cunoștințelor care mai există aceștia provin din dialogurile lui Platon.[9]