O scrisoare pierdută

de Ion Luca Caragiale

Introducere: perioada clasică

Ion Luca Caragiale a scris 4 comedii. „O scrisoare pierdută”
este a treia și este considerată o capodoperă a genului dramatic.
Comedia a fost reprezentată pe scenă în anul 1884 și este inspirată
din lupta electorală din anul 1883.
Comedia este o specie a genului dramatic care provoacă râsul
prin prezentarea unor situații neașteptate, a unor tipuri umane, și
care are un final fericit. Comedia prezintă contrastul dintre aparență
și esență.
Textul dramatic este alcătuit din textul propriu-zis și notațiile
autorului care sunt indicații scenice sau didascalii. Autorul prezintă la
începutul piesei și o listă cu personajele și statutul lor social. Comedia
aparține realismului clasic deoarece autorul critică aspecte ale
societății în mod veridic, țin de clasicism echilibrul compozițional,
sursele comicului și faptul că personajele au o trăsătură de caracter
dominantă.
Titlul pune în evidență contrasul dintre aparență și esență.
Lupta pentru putere politică se realizează prin lupta de culise iar
instrumentul de șantaj politic este „O scrisoare pierdută”.
Tema comediei „O scrisoare pierdută” este satirizarea vieții
publice și de familie a unor politicieni din societatea românească de
la sfârșitul secolului al XIX-lea. Comedia înfățișează aspecte din viața
politică, șantajul, falsificarea listelor electorale, precum și aspecte din
viața de familie precum triunghiul conjugal: Zoe, Tipătescu, Zaharia
Trahanache.
Acțiunea comediei este plasată „în capitala unui județ de
munte, în zilele noastre”. Spațiul este generalizat pentru că
evenimentele se pot petrece oriunde în țară.
 Intriga comediei pornește de la o întâmplare banală, așa cum
arate și titlul, este vorba despre pierderea unei scrisori intime care a
fost găsită de adversarul politic, Nae Cațavencu care o folosește ca
armă de șantaj.
În actul unu pierderea scrisorii de amor a fost înaintea începerii
comediei. Acțiunea se petrece în casa lui Ștefan Tipătescu în
anticamură. Acolo Ștefan Tipătescu și Pristanda citesc ziarul Nae
Cațavencu intitulat „Răcnetul Carpațiilor”, ei numără steagurile.
Apare Zaharia Trahanache și spune că Nae Cațavencu are o scrisoare
de amor. Acum se declanșează conflictul dramatic principal.
Actul al doilea constituie desfășurarea acțiunii și începe cu
numărarea voturilor înaintea alegerilor cu o zi. Farfuridi și
Brânzănovescu sunt prezenți și ei. Tipătescu cere arestarea lui
Cațavencu dar Zoe ordonă eliberarea lui. Zoe Trahanache folosește
mijloacele feminine pentru a-l convinge pe Tipătescu să susțină
candidatura lui Cațavencu. Altfel Cațavencu va publica scrisoarea în
ziarul său. Zoe devine hotărâtă și spune că îl votează pe Cațavencu ea
și soțul ei așa că acceptă și Tipătescu. Între timp de la centru a sosit o
telegramă cu numele lui altui candidat.
În actul al treilea acțiunea se petrece în sala mare a primăriei
într-o adunare electorală. Au avut loc discursurile candidaților
Farfuridi și Cațavencu. Apui Zaharia Trahanache anunță în sendință
numele candidatului Agamemnon Dandanache. Acesta este punctul
culminant al piesei. În sală se produce o încăierare și Cațavencu
pierde pălăria cu scrisoarea care este găsită de Cetățeanul Turmentat
și apoi o dă pe Zoe.
Actul al patrulea aduce rezolvarea conflictului. Acțiunea se
petrece în grădina casei lui Zaharia Trahanache. Acolo sunt Tipătescu
și Zoe și așteaptă venirea lui Zaharia și Agarniță Dandanache. Acesta
povestește celor prezenți că și el a ajuns în politică datorită unor
scrisori amori pe care a folost-o ca șantaj. În deznodământ
Dandanache este ales în funcția de debutat, iar în cinstea lui se
organizează o serbare care o fi condus de Cațavencu. Toată lumea
este veselă, se îmbrățișează și adversarii se împacă.
Conflictul dramatic principal constă în lupta pentru putere între
două grupări: reprezentanții partidului aflat la putere Trahanache,
Zoe și Tipătescu și a doua grupare este cea format în jurul lui
Cațavencu. Conflictul are la bază contrastul dintre aparență și esență.
Ion Luca Caragiale în realizarea conflictului folosește „Tehnica
bulgărelui de zăpadă”.
Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din
literatura română. Personajele au o trăsătură de caracter dominantă.
Astfel, Zaharia Trahanache este „încornoratul”, Zoe este femeia
voluntară și imorală, Tipătescu este amorezul, Cațavencu este
demamogul.
Categoria estetică tipică comediei este comicul, este realizat
prin contrastul dintre aparență și esență. Sunt prezentate formule
comicului: umorul, ironia și diferite tipuri de comic: de moravuri, de
situație, de caracter, de limbaj și de nume.
Comicul de moravuri se referă viața de familie, triunghiul
conjuga și la viața politică, șantajul, falsificarea listelor electorale.
Comicul de situație este susținut de unele întâmplări neprevăzute
cum ar fi pierderea și găsirea scrisorii. Comicul de caracter este dat
de aparență și esență. Comicul de nume de exemplu cuvântul
„trahana” înseamnă o cocă moale care poate fi modelată ușor;
cuvântul „dandana” înseamnă boacănă care crează confuzii. Comicul
de limbaj se referă la greșeriile de exprimare sau ticuri verbale:
Zaharia T: „aveți puțintică răbdare”, Pristanda: „curat murdar”.
Lumea lui Caragiale este alcătuit din personaje care acționează
după principiul „scopul scuză mijloacele”.