Sunteți pe pagina 1din 31

Protecţia muncii în mediul de spital.

Noxe profesionale, specifice si


nespecifice

NOXE = Agenti, factori sau împrejurari cu acțiune dăunătoare asupra organismului, care
apar de obicei în timpul diferitelor procese tehnologice, deci care determina sau
favorizeaza aparitia bolii si sau care pot agrava evolutia unor boli (expl.: bronsitele
cronice preexistente de natura infectioasa sau tabagica agravate de pulberile de la locul de
munca) sau care pot impiedica vindecarea unor boli( expl:ulcerul duodenal si
suprasolicitarea psihica de la locul de munca) . – Din lat. noxa.

Angajatorul elaborează politica proprie de prevenire a accidentelor de muncă şi a


îmbolnăvirilor profesionale în vederea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă.

* Termeni
Accident de muncă – vătămare violentă a organismului, intoxicaţie acută
profesională, care are loc în timpul procesului de muncă, indiferent de natura juridică a
contractului de muncă în baza căruia îşi desfăşoară activitatea şi care determină incapacitate
temporară de muncă de cel puţin 3 zile, invaliditate sau deces.
Boală profesională – afecţiune care este cauzată de factorii nocivi de la locul de
muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor aparate sau sisteme ale organismului în
timpul procesului de muncă.
Noxă profesională – agent fizic, chimic sau biologic cu acţiune asupra organismului
în timpul activităţii desfăşurate la locul de muncă.
Mediul de muncă – ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în
care unul sau mai mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă.
Prevenire – ansamblul de măsuri luate sau planificate pentru evitarea pericolelor sau
reducerea riscurilor în mediul de muncă.
Echipamentul individual de protecţie – mijloacele cu care este dotat fiecare
participant la procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc şi de
îmbolnăvire profesională.
Instructaj de securitate a muncii – instruire în domeniul securităţii muncii, care se
desfăşoară la nivelul unităţii şi care are ca scop însuşirea de către angajaţi a cunoştinţelor şi
deprinderilor impuse de securitatea muncii, specifice locului de muncă. Când NORMELE
GENERALE ŞI SPECIFICE DE SECURITATE A MUNCII nu acoperă totalitatea
activităţilor desfăşurate, angajatorul poate elabora prevederi specifice unităţii.
Activitatea de sanatate si securitate in munca este reglementata de Legea 319 /
2006 si Hotararea de Guvern 1425 / 2006 modificata si completata de Hotararea de
Guvern 955 / 2010

* Prevederi comune tuturor activităţilor din domeniul sănătăţii


Încadrarea şi repartizarea personalului pe locul de muncă se face conform pregătirii de
specialitate, care au calificarea şi autorizarea necesară, care cunosc echipamentele tehnice,
instalaţiile şi procedeele de lucru şi au fost instruite din punct de vedere al securităţii muncii.
La angajare se efectuează un control medical obligatoriu în urma căruia, persoana
respectivă este declarată aptă sau inaptă pentru locul respectiv de muncă, conform
reglementărilor Ministerului Sănătăţii.
Ulterior angajaţii sunt supuşi controlului medical periodic (conform reglementărilor
Ministerului Sănătăţii) şi persoanele la care la acest control se depistează contraindicaţii sunt
repartizate la alt loc de muncă.
Fiecare angajat va avea un dosar medical individual, ale cărui date sunt confidenţiale,
accesul la acest document având doar medicul de Medicina Muncii. Acest dosar va fi păstrat

1
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

în unitate timp de cel puţin 10 ani după încetarea expunerii. Datele asupra eventualelor
expuneri la agenţi biologici se păstrează la medicul de Medicina Muncii al unităţii timp de cel
puţin 10 ani de la încetarea expunerii (până la 40 ani în cazul expunerii la agenţi din grupele 3
şi / sau 4).
Instructajul introductiv (la angajare), repetat periodic, se face asupra:
 riscurilor la care se expun lucrătorii,
 părţilor periculoase din aparatele tehnice utilizate,
 mijloacelor de protecţie şi autoprotecţie şi dispozitivelor de protecţie existente,
 modului de intervenţie în caz de avarii şi accidente,
 sistemelor de avertizare, semnalizare şi alarmare
 semnificaţiilor marcajelor şi inscripţiilor diverselor ambalaje.
La locurile de muncă cu pericol de expunere la agenţi biologici vor fi amplasate
pictograme de pericol biologic.
Orice accident sau incident care implică manipularea unui agent biologic va fi
semnalat de angajat conducătorului focului de muncă, iar măsurile de prim ajutor se vor
stabili cu avizul medicului de Medicina Muncii.
Dotarea cu echipament individual de protecţie
Orice manoperă cu agenţi nocivi se execută cu echipament de protecţie specific.
La terminarea lucrului echipamentul individual de protecţie contaminat va fi supus
dezinfecţiei, în locuri special amenajate.
Vestiarele destinate echipamentului individual de protecţie vor fi separate de
îmbrăcămintea personală de exterior.
Echipamentul individual de protecţie nu se va folosi în spaţiile destinate servirii mesei.
Echipamentul individual de protecţie va fi spălat în spaţii special amenajate, separate
de efectele bolnavilor.
Peste echipamentul de protecţie nu se admite îmbrăcăminte proprie.
Organizarea locului de muncă
În spaţiile în care se acordă îngrijiri medicale se va menţine curăţenia şi se va efectua
dezinfecţie periodic şi la nevoie.
În încăperile de lucru este interzisă depozitarea alimentelor, luarea dejunului, fumatul.
Toate căile de acces vor fi libere, fără obstacole, iar pentru curăţirea pavimentelor nu
se vor folosi materiale inflamabile, toxice sau care favorizează alunecarea.
Grupurile sanitare pentru personal vor fi separate de cele destinate bolnavilor.
Se va asigura continuu aprovizionarea cu apă potabilă. În orice spaţiu în care se acordă
asistenţă medicală se va sigura chiuveta cu apă caldă şi apă rece.
Uşile vor fi vizibile şi vor fi menţinute neblocate, iar deschiderea se va face în sensul
de evacuare a construcţiilor.
Salariaţii vor circula prin spaţiile deschise.
Condiţii optime de muncă în toate unităţile:
 temperatură, umiditate şi nivel de zgomot optime
 suprafeţele de muncă: netede, atraumatice; din materiale care se pretează la dezinfecţie
repetată
 pavimentele: să nu fie alunecoase

*Noxe nespecifice (intalnite in diverse locuri de munca, inclusiv in Sistemul


Ingrijirilor de Sanatate)

A. Noxe profesionale ce apartin organizarii nerationale a muncii

2
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Durata exagerata a timpului de lucru, cu depasirea timpului maxim admis de


Codului muncii

Ritmul de munca: intens

Nersepectarea raportului munca-pauza

Efort static prelungit

Pozitii vicioase

Alternanta necorespunzatoare a schimburilor de tura

Prin organizarea nerationala a muncii apar boli profesionale de suprasolicitare:


musculoscheletice, neuropsihice sau senzoriale.

B. Noxe profesionale generate de factorii de mediu pot fi:

1. Zgomotul
Activităţile care produc zgomot vor fi efectuate în spaţii izolate fonic.
Zgomotul la locul de muncă nu trebuie să afecteze sănătatea şi securitatea lucrătorului.
Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunere zilnică la zgomot este de
87 dB; peste aceasta limita=poluare fonica.
Zgomotul pe termen lung poate provoca hipoacuzie sau surditate profesionala.
Zgomotul degradează relaţiile interpersonale şi deci climatul social, împiedică
concentrarea şi deci compromite calitatea muncii. Zgomotul favorizează accidentele de
muncă.
Secţiile în care este depăşită limita admisă sunt semnalizate cu pictograme (fig.1) şi
este obligatoriu portul echipamentului individual de protecţie – antifoane interne (fig.2) sau
externe externe.(fig.3)

3
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Fig. 1 Pictograma de avertizare

Fig.2 Antifoane interne

Fig.3 Antifoane externe

4
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Sunt necesare examene otoscopice (otoscop=dispozitiv medical de vizualizare a


membranei timpanice, (fig.4) periodice şi teste audiometrice (fig.5).

Fig.4 Otoscop

Fig. 5 Audiometrie,dreapta-stanga

2. Temperatura si umiditatea
În spaţiile de lucru din unităţile sanitare se va asigura o temperatură adecvată:
 22 ºC pentru cabinetele de consultaţii şi tratament
 18 ºC pentru sălile de aşteptare
 În locurile unde este depăşită temperatura de 30 ºC constant se va asigura apă
carbogazoasă salină 2 – 4 l / persoană, distribuită la o temperatură de 16 – 18 ºC
 Personalul care lucrează în microclimat cald, peste 30 ºC va beneficia de pauze pentru
refacerea termoreglării (mai ales când asociază umiditate crescută)
 Nerespectarea unei temperaturi adecvate la locul de munca poate genera sincope,
lipotimii.
 E necesara realizarea unei umiditati adecvate; aparatele care masoara temperatura si
umiditatea se numesc termohigrometre (fig.6)

5
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Fig.6 Termo-higrometru

3.Luminozitatea
Iluminarea naturală se va face prin ferestre. Luminozitatea este cantitatea de radiație
solară, ce cade pe o anumită suprafată terestră în decursul unei perioade de timp.
Lumina artificială provine de la surse electrice, care vor asigura o iluminare uniformă
a încăperii şi zonei de lucru. Neasigurarea unei iluminari adecvate genereaza tulburari de
vedere si poate cauza accidente de munca.

4.Ventilaţia
Ventilarea naturală se va face prin ferestre uşor accesibile.
Instalaţiile de ventilare (fig.7) vor fi folosite pentru eliminarea sau reducerea la limite
admise de:
 Fum
 Gaze, vapori toxici
 Substanţe sau amestecuri explozive
 Substanţe iritante sau mirositoare
 Pulberi
 Curenţi de aer
 Căldură

 Umiditate Fig.7 Instalatii de ventilare


Ventilarea naturala sau artificiala inadecvata poate genera boli profesionale.

5. Curentul electric – riscul de electrocutare

6
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

 Aparatura trebuie sa fie în bună stare de funcţionare, cu izolaţii corespunzătoare.


 Reţea electrică corespunzătoare.
 Se interzice orice intervenţie cu mâinile umede la echipamentele tehnice
electrice.
 Se interzice descompletarea echipamentului electroizolant (covoare
electroizolante)(fig.8) aferent echipamentului tehnic.

Fig.8 Covoare din cauciuc electroizolant

6. Riscul de incendii şi explozii


Se interzice accesul salariaţilor cu flacără deschisă în spaţiile de lucru unde există
pericol de producere a incendiilor şi exploziilor. Exemple: ATI (substanţe inflamabile – gaze
narcotice, oxigen), Pneumologie, Urgenţe (oxigen), gaz metan (bucătării, oficii), vapori de
formaldehidă (descamere, dezinfecţia terminală a spaţiilor), Sterilizare.
Se interzice manipularea recipientelor de oxigen cu mâinile murdare de grăsimi.
Încărcarea şi verificarea acestor recipiente se face doar de către personalul autorizat.
În cazul în care pe paviment s-au scurs lichide inflamabile sau explozive, acesta va fi
şters, iar materialele utilizate vor fi scoase din această încăpere şi depozitate în locuri special
amenajate.
Produsele inflamabile vor fi marcate clar pe ambalaj.
Dotarea corespunzătoare cu extinctoare.
Conţinutul lor va fi reîmprospătat la termen.
Traseele de evacuare în caz de incendiu – afişate la loc vizibil.

* Noxe specifice Sistemului de Ingrijiri de Sanatate

I. Agenţii biologici- pictograma (fig.14)


Agenţii biologici sunt microorganisme: bacterii, virusuri, paraziţi, fungi, precum şi
produsele biologice (sânge, urină, spută, materii fecale, etc.), care prin manipulare
necorespunzătoare pot genera diverse afecţiuni sau pot determina starea de purtător de agent
patogen.
În vederea eradicării surselor de agenţi patogeni – a vectorilor – în unităţile medicale
se efectuează periodic şi ori de câte ori este nevoie, dezinsecţia şi deratizarea.
În sezonul cald ferestrele sunt prevăzute cu site contra insectelor.
La internarea bolnavilor se vor depista pacienţii cu paraziţi externi luându-se măsurile
de deparazitare a acestora şi efectelor lor.
Nu se stă pe patul pacientului!
Personalul medico-sanitar va respecta toate reglementările în vigoare privind
Prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale şi Precauţiile Universale.
7
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Precauţiile Universale
Protecţia individuală trebuie să se bazeze pe principiul următor:
„sângele sau alte fluide ale organismului, indiferent de statusul HIV al pacientului
reprezintă un mare risc de infecţie”
Măsurile de protecţie trebuie luate la contactul cu toţi pacienţii indiferent de natura
afecţiunii – urgenţă medico –chirurgicală, afecţiune acută sau cronică, dispensarizare.
Recomandările Ministerului Sănătăţii se regăsesc în Ordinul 984 / 1994, privind
Atribuţiile personalului medical în prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale, în care sunt
definite PRECAUŢIUNILE UNIVERSALE (PU) şi modalităţile lor de aplicare.
Conceptul de PU se referă la:
o Sângele, alte fluide biologice, ţesuturile tuturor pacienţilor sunt
considerate infectate cu HIV, HVB
o Toţi pacienţii sunt consideraţi HIV şi HVB pozitivi deoarece pot fi
asimptomatici şi nu-şi cunosc starea de portaj
o Acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate
după utilizare
Aplicarea PU se referă la:
1. Utilizarea echipamentului de protecţie adecvat, complet, corect
2. Spălarea mâinilor
3. Prevenirea accidentelor şi a altor tipuri de expunere profesională
4. Metode de prevenţie

1. Utilizarea echipamentului de protecţie – conform recomandărilor învăţate -:


mănuşi (fig.9), (fig.10) halate, şorţuri sau bluze impermeabile, masca,
protectoarele faciale, bonete. Echipamentul individual de protecţie diferă în
funcţie de specificul secţiei respective.

Fig.9 Manusi nesterile

8
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Fig.10 Manusi sterile (mod de utilizare) si alt echipament (boneta, masca


faciala)

2. Spălarea mâinilor (fig.11) este cel mai important mod de prevenire a contaminării
şi diseminării agenţilor patogeni (fig.12). Spălarea mâinilor se face:
 La intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă
 La intrarea şi ieşirea din salonul bolnavului
 Înainte şi după examinarea fiecărui bolnav
 Înainte şi după efectuarea fiecărui tratament
 Înainte şi după efectuarea de investigaţii, proceduri invazive
 După scoaterea mănuşilor de protecţie
 Înainte de pregătirea şi distribuirea alimentelor şi medicamentelor p.o.
 După activităţi administrativ-gospodăreşti (ex. : colectarea lenjeriei murdare)
 După scoaterea măştii
 După folosirea batistei
 După folosirea toaletei
 După trecerea mâinilor prin par

Fig.11 Etape de spalare a mainilor

9
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

1. Palma-palma
2. Interdigital
3. Fata dorsala-fata dorsala
4. Baza police bilateral
5. Fata dorsala degete
6. Curatarea unghiilor
7. Pumn bilateral
8. Uscarea

Fig.12 Agenti microbieni identificati prin


cultura

Principalele boli care se pot transmite datorita mainilor murdare sau


contaminate
 afectiuni digestive: diaree, hepatita A, gastroenterita, parazitoze intestinale,
dizenteria, etc.
 afectiuni respiratorii: raceli, bronsite, gripe, pneumonii, etc.
 infectii si boli ale pielii sau ale ochilor.

Pentru uscarea mainilor este recomandat sa folositi un prosop de hartie de unica folosinta, pe
care ulterior sa-l aruncati. Evitati sa va usucati mainile la uscatorul electric, pentru ca acestea
au strans de-a lungul timpului numeroase bacterii si nu fac decat sa le imprastie pe mainile
dumneavoastra curate.

Spalarea simpla a mainilor cu apa si sapun si spalarea antiseptica cu solutii hidro-


alcoolice- pictograma de obligativitate (fig.13).

Materiale necesare:
-echipament de protectie cu maneca scurta
Spatiu destinat spalarii: chiuveta, apa, celula fotoelectrica pentru declansare/oprire fara
atingere; apa rece/ calda,;cu acces facil la chiuveta; chiuvete separate pentru spalarea mainilor
/ instrumentarului; instalatii in perfecta stare de functionare; solutii cu dozator; interzis
amestecul substantelor; dotarea fiecarei chiuvete cu sapun lichid si solutii hidroalcoolice

10
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Fig.13 Pictograma –caracter obligatoriu

3. Prevenirea accidentelor şi a altor tipuri de expunere profesională


Expunerea profesională
La locul de muncă personalul medico-sanitar este expus riscului de:
 Înţepare În timpul unei manevre medicale invazive
 Tăiere În momentul manipulării instrumentarului după utilizare
 Contaminarea tegumentului care prezintă soluţii de continuitate
 Contaminarea mucoaselor
 Pătrunderea agentului patogen pe cale respiratorie sau digestivă

Recapişonarea acelor este interzisă, ca şi distrugerea sau îndoirea lor cu mâna!

4. Prevenţia şi controlul infecţiilor nosocomiale


Punctele de distribuţie a apei potabile vor fi menţinute în stare corespunzătoare de
curăţenie. De la robinetele cu apă potabilă se va bea numai cu paharul fiind interzisă atingerea
robinetelor cu gura. (prevenţia propagării agentilor patogeni prin mediile de spital)
Mâinile vor fi spălate cu apă şi săpun lichid înainte şi după examinarea fiecărui
pacient. (prevenţia propagării agentilor patogeni prin mediile de spital)
Pentru orice persoană care desfăşoară activitate în domeniul sănătăţii este obligatorie
declararea oricărui semn de boală conducătorului de la locul de muncă (angajatul să nu
devină sursă de agent patogen)
În scop preventiv se va efectua imunizarea grupurilor cu risc preexpunere şi post-
expunere, conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii.
Vor fi respectate circuitele funcţionale, (circuitul lenjeriei nefolosite şi contaminate,
alimentelor, deşeurilor, fluidelor biologice, etc.) iar activităţile de curăţenie şi dezinfecţie se
vor efectua conform programărilor şi ori de câte ori este nevoie. (prevenţia propagării
agentilor patogeni prin mediile de spital)
La internarea bolnavului examenul clinic general va depista afecţiunile contagioase.
(pacientul să nu devină sursă de agent patogen)
De asemenea separarea bolnavilor trebuie făcută în funcţie de vârstă, receptivitate,
patologie.

11
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Materialele contaminate care urmează a fi refolosite vor fi sterilizate şi apoi spălate şi


curăţate.
Management corect al deşeurilor rezultate din activitatea medicala conform Ord.
MSP.219/2002.

Prin autocontroalele efectuate de SPCIN (Serviciul de prevenţie şi control al infecţiilor


nosocomiale) se evaluează încărcătura microbiologică pe suprafeţe, instrumentar medico
chirurgical, soluţii de uz parenteral sau în scop dezinfectant, în atmosferă, etc.
Accesul personalului medico-sanitar trebuie restricţionat în funcţie de sectorul septic-
aseptic. (prevenţia propagării agentilor patogeni prin mediile de spital)

Fig.14 Pictograma: Risc biologic

II. Agenţii chimici


Agenţii chimici prezenţi la locul de muncă nu trebuie să depăşească valoarea limită de
expunere profesională.
Angajatorul trebuie să dispună investigarea prezenţei agenţilor chimici periculoşi la
locul de muncă luând în considerare următoarele:
 Proprietăţile lor periculoase
 Informaţiile date de furnizor
 Nivelul, tipul şi durata expunerii
 Condiţiile de lucru cu astfel de agenţi
 Valoarea limită de expunere profesională
 Efectul măsurilor preventive luate
 Concluziile referitoare la supravegherea stării de sănătate
La locul de muncă se aplică metode de măsurare şi evaluare a concentraţiilor agenţilor
chimici în aer.
În cazul activităţilor care implică expunerea la mai mulţi agenţi chimici periculoşi,
riscul trebuie evaluat pe baza riscului prezentat de toţi agenţii chimici în combinaţie.
Măsuri preventive:
 Dotarea cu echipament corespunzător pentru lucrul cu agenţi chimici
 Reducerea la minim a numărului de angajaţi expuşi
 Reducerea la minim a duratei si intensităţii de expunere

12
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

 Măsuri corespunzătoare de igienă


 Reducerea cantităţii de agent chimic la locul de muncă la nivelul minim cerut
 Proceduri adecvate de manipulare, depozitare, transport
În scopul protejării sănătăţii şi securităţii angajaţilor trebuie luate măsuri de avertizare
a lucrului cu agenţi chimici periculoşi, precum şi instituirea măsurilor de prim ajutor în caz de
accident.
Agenţii chimici pot pătrunde în organism:
 Prin contact cu tegumentele şi mucoasele
 Pe cale respiratorie
 Pe cale digestivă
Agenţii chimici pot genera:
 Toxicitate – foarte toxic T, toxic T, nociv Xn (fig.15)

Fig.15. Pictograme: Substante toxice

 Caracter coroziv – C (fig.16)

Fig.16 Pictograma: Substanta coroziva

 Caracter iritant – Xi (fig.17)

13
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Fig.17 Pictograma agent iritant

 Inflamabil – foarte inflamabil F+ (fig.18), uşor inflamabil F

Fig.18 Pictograma substanta foarte inflamabila

 Exploziv (fig.19)

Fig.19 Pictograma: risc exploziv

 Oxidanţi – O (fig.20)

Fig.20 Pictograma: agent oxidant

14
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Agenţii chimici pot fi plasaţi pe piaţă şi utilizaţi numai dacă eticheta ambalajelor
include simbolurile de pericol (conf. Legii 451 din 2001, Legea 263/2003).
Unii agenţi chimici sunt cancerigeni, mutageni şi toxici pentru reproducere (CMR).
În sistemele de îngrijire a sănătăţii citostaticele, oxidul de etilenă, acrilamida,
benzidina, formaldehida, sunt substantele chimice de pe lista agenţilor CMR, cu tropism
pentru anumite organe, şi anume: ficat, piele, sânge, plămân, vezica urinară.

III. Agenţii fizici

1.Radiaţiile nucleare
Normele de radioprotecţie sunt elaborate de CNCAN (Comisia Naţională de Control
a Activităţii Nucleare).
Radiaţiile nucleare sunt de mai multe tipuri:
a) Electromagnetice: radiatii X, UV
b) Corpusculare: alfa, beta, fasciculi de atomi ionizati
Sunt utilizate în:
o Rontgendiagnostic
o Rontgenterapie
o Medicina nucleară
o Curie-terapie
o Radioterapie cu energii înalte – cobalt-terapie
Controlul individual al expunerii externe se face cu ajutorul dozimetrului pentru
întregul personal care lucrează în unitate, dozifilmul dozimetrului fiind măsurat lunar de
Institutul Naţional de Dozimetrie.
Fascicolul de radiaţii ionizante care bombardează structurile celulare vii produc fie
leziuni cu distrugerea lor (arsuri, căderea părului) fie alterarea materialului genetic cu efecte
asupra reproductivităţii sau cancere.
Limitele admise impuse în expunerea profesională la radiaţii ionizante se referă la:
o Cantitatea de radiaţii la care organismul este expus
o Doza absorbită în miliremi (mrem)
În unele cazuri limitele fixate sunt specifice pentru diverse părţi ale corpului.
Pentru personalul expus ocupaţional riscurile de iradiere provin din difuzia, devierea
sau reflexia unor mici fracţiuni din fascicolul primar în mediul imediat şi din expunerile
accidentale.
Aproape toate ţesuturile corpului sunt susceptibile la inducerea de tumori.
Sensibilitatea variază de la un ţesut la altul. Prin iradierea întregului corp se produc tumori
maligne la nivelul sânilor, tiroidei, plămânilor, organelor digestive.
Vârsta la care are loc expunerea şi momentul diagnosticului are importanţă variabilă.
Perioada de latenţă este foarte mare pentru tumorile maligne şi mai scurtă pentru leucemii.
Interacţiunea dintre gazdă şi factorii de mediu joacă un rol semnificativ în inducerea
tumorilor.
Relaţia între efectele patologice produse de radiaţiile X sau substanţele radioactive sau
orice altă sursă de emisie corpusculară şi timpul lor mediu de apariţie:
o Anemie uşoară de tip hipoplazic – 1 an
o Anemie progresivă gravă de tip hipoplazic – 3 ani
o Leucopenie cu neutropenie – 1 an
o Leucemii – 3 ani
o Sindrom hemoragic – 1 an

15
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

o Blefaroconjunctivite – 7 zile
o Cataractă – 5 ani
o Radiodermite acute – 60 zile
o Radiodermite cronice – 10 ani
o Sarcom osos – 15 ani
Radiaţiile interacţionează cu alţi factori de mediu cancerigeni – fumul de ţigarete – cu
efect cumulativ sau aditiv!
Instalaţiile roentgen şi lămpile cu UV nu emit radiaţii decât în timpul funcţionării
tubului; izotopii radioactivi înjumătăţesc doza iradiantă abia la trecerea timpului de
înjumătăţire.
Tehnicienii în radiodiagnostic (radiografie, angiografie, tomodensimetrie), personalul
specializat în radioterapie, medicina nucleară terapeutică şi diagnostica din laboratoarele
radiofarmaceutice, sunt riguros supravegheaţi. Aceste zone sunt desemnate ca „zone cu
radiaţii”, dar există şi zone în care supravegherea şi garantarea masurilor de securitate nu este
bine definită, cum sunt sălile de angiografie (raze X), serviciile de explorări în urgenţă, ATI,
sălile de operaţii în care sunt utilizate aparate mobile care emit radiaţii X.
Semnmele clinice generale în supraexpunerea la radiaţii:
o Greaţă
o Astenie
o Vertij
o Cefalee
o Inapetenţă
o Tulburări digestive tip diaree
o Insomnie
o Hipotensiune
o Scădere în greutate
o Nervozitate
o Febră
o Fisuri tegumentare interdigitale
o Unghii friabile
o tahicardie
Protecţia fizică este legată de :
o Factorul distanţă faţă de sursa de iradiere – scăderea intensităţii radiaţiei se
produce invers proporţional cu pătratul distanţei faţă de sursă
o Factorul timp – reducerea timpului de expunere la radiaţii
o Factorul ecran de protecţie – protecţia eficientă cu plumb cu factor de atenuare mai
mare de 10 trebuie să aibă o grosime de cel puţin 5 cm
Raze X
Protecţia personalului medico-sanitar
o Este în funcţie de energia utilizată şi felul aparaturii
o Respectarea normelor de funcţionare a instalaţiei
o Supravegherea din punct de vedere dozimetric cel puţin o dată pe an
o Protecţia faţă de fascicolul principal şi radiaţia difuzată în toate direcţiile este posibilă la
aparatura videofluoroscopică televizată dotată cu masă de fluoroscopie automatizată
o Echipamentul de protecţie – şorţ plumbat (fig.21), guler plumbat, manusi din
cauciuc cu insertii de plumb (fig.22),( sterilizate cu oxid de etilena si care pot fi
resterilizate prin autoclavare), halate de protectie cu un strat de cauciuc plumbat,

16
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

(fig.23), (poate fi spalat, sterilizat), guler plumbat (fig.24) si ochelari absorbanţi


(fig.25) pentru lucrul intensiv în sala de roentgendiagnostic, angiografie, radiologie.

Fig.21 Sort plumbat

Fig.22 Manusi din cauciuc cu insertii de plumb

Fig.23Halate de protectie pentru raze X

17
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Fig.24 Guler cervical de protectie pentru raze X

Fig.25 Ochelari de protectie pentru raze X

Dozimetru digital radiatii X si Gamma

18
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Caseta fotodozimetrica cu un film utilizat in dozimetria


individuala a personalului expus profesional la radiatii X si GAMA.

o Controlul medical complet semestrial


o Fotodozimetrie cu citire lunară – dozele se totalizează în fişa dozimetrică individuală
Protecţia bolnavului
o Orice iradiere medicală trebuie justificată prin beneficiul pe care îl are bolnavul cu această
procedură
o Utilizarea de aparatură modernă cu tuburi roentgen de putere mare, cu timpi de expunere
scurţi, automete de expunere, amplificatoare de imagine cu fluoroscopie televizată şi
sustracţie digitală
o Alinierea fascicolului cu limitarea fascicolului util pe regiunea interesată şi cu
poziţionarea corectă a bolnavului
o Distanţa mare focar – film
o Cunoaşterea parametrilor corecţi de expunere pentru evitarea reexpunerii
o Utilizarea de sisteme film – ecran întăritoare de calitate, ca şi sisteme automate de
procesare a filmului radiografic
o Protecţie plumbată a gonadelor, sternului şi a zonelor din afara celor de radiografiat.
Folosirea raţională a examenului radiologic în pediatrie: - efectele iradierii la copil
sunt mai importante ca la adult – se va evita fluoroscopia în favoarea radiografiilor; gonadele
se protejează obligatoriu cu şorţ plumbat.
Folosirea raţională a examenului radiologic la femei
o Se evită iradierea regiunii abdominale
o Se evită examenul radiologic în a 2-a jumătate a ciclului menstrual, când este posibilă o
sarcină
o Se protejează cu şorţ plumbat zona pelvi-abdominală
o La gravide se optează pentru investigaţii imagistice fără radiaţii ionizante
Doza maximă permisă = doza totală receptată de un subiect şi apreciată ca fiind
incapabilă de a cauza modificări apreciabile
Dozele maxime permise pentru personalul care lucrează în mediu cu radiaţii:
o Pentru întregul organism: 5 mrem/an; dozele se reduc pentru femeile la vârsta
fertilă la 1,3 mrem/an, iar pentru gravide la 0,3 mrem/an
o Pentru cristalin – 15 mrem/an
o Pentru extremităţi – 50 mrem/an
Pentru populaţia generală doza maximă admisă este de 1/10 din doza profesională
Radioizotopi (Izotopii radioactivi artificiali)
Radiotoxicitatea radionuclizilor:
o Foarte mare – radon Pictograma de avertizare radioactivitate

19
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Pictograma de avertizare radioactivitate

Radonul este un gaz radioactiv provenit din dezintegrarea radiului, cel din urmă provenind
din dezintegrarea uraniulu

o Mare – iod 131


o Medie – fosfor, cesiu
o Joasă – seleniu,. tehneţiu
Tehnici dozimetrice în radioprotecţie
o Supravegherea iradierii externe cu fotodozimetre şi dozimetre stilou, cu domenii
de măsurare de până la 200 mrem
o Supravegherea iradierii interne după încorporarea substanţelor radioactive este
posibilă cu detectoare cu cristal de scintilaţie.

În serviciul de medicină nucleară


 purtarea de dozimetre
 stocul de izotopi - în încăperi îndepărtate de saloane, în containere speciale

20
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

 transportul: în cantităţi mici, în rezervoare uşoare cu mânere lungi


 manipularea izotopilor: în nişe cu telemanipulatoare sau în spatele unor paravane de
Pb
 aspirarea soluţiilor radioactive: numai cu pipete automate
 injectarea radiotrasorilor: se face de către de persoanele calificate
 se interzice strict fumatul şi consumul alimentelor la locul de muncă
 îmbrăcarea şi scoaterea corectă a manuşilor!
 la plecarea de la locul de muncă: spălarea corectă a mâinilor, detectarea oricărei
contaminări
 bolnavul investigat în serviciul medicină nucleară = sursă de radiaţii până la
eliminarea radiotrasorului → va fi izolat, iar dejecţiile şi produsele lui biologice
au acelaşi regim ca şi radioizotopul însuşi
UV
La utilizarea lămpilor cu raze UV cu radiaţie directă:

 personalul părăseşte sfera de acţiune


 se vor utiliza ochelari de protecţie, mască cu fantă, mănuşi de cauciuc
 după încheierea timpului de funcţionare al lămpii se aeriseşte încăperea

2.Gazele comprimate
Amplasarea buteliilor cu gaze comprimate
 la distanţă de sursele de căldură
 eventual în afara clădirii

 buteliile de O2 se depozitează în poziţie verticală


Transportul buteliilor de O2
 pe cărucior
 în poziţie verticală
21
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

 se va evita lovirea lor


Verificarea buteliilor de O2
 a racordurilor de către lucrătorii de la staţia de gaze medicinale
 a reductoarelor: lunar şi la nevoie
Se interzice utilizarea aparatelor ce produc scântei sau se încălzesc la incandescenţă,
precum şi flambarea în sălile de operaţii în timpul utilizării de eter, O2, etc.
Se interzice aprinderea oricărei flăcări în apropierea surselor de O2.

IV. Problemele psihosociale la locul de muncă


Termenul „psihosocial” implică o viziune asupra modului în care individul se dezvoltă
şi se formează în interacţiune cu mediul sau cu viaţa.
La locul de muncă include probleme legate de:
o conţinutul muncii prestate
o organizarea muncii
o contacte sociale
o relaţia om - tehnică
Factorii psihosociali pot influenţa individul în mod pozitiv sau negativ.
Factori cu influenţă pozitivă
o posibilitatea ca angajatul să-şi influenţeze procesul muncii
o posibilităţile de dezvoltare profesională
o sentimentul de siguranţă legat de stabilitatea şi păstrarea postului
o securitatea în muncă
o relaţiile bune cu colegii şi forurile de conducere
Factori cu influenţă negativă
o reducerile de salarii
o concedierea, nesiguranţa legată de locul de muncă
o relaţiile tensionate cu colegii
o spaţiu de lucru restrâns
o munca plictisitoare
o responsabilitate mare
o volum mare de muncă / ritm alert / munca contra cronometru
o lucrul cu oameni în situaţii speciuale
o marginalizarea, hărţuirea şi conflictele la locul de muncă
Aceşti factori negativi generează disconfort şi pot duce la îmbolnăviri profesionale
(ex.: sindrom „burn-out”)

V. Ergonomia privind activităţile solicitante pentru sistemul osteo-


muscular
Munca poate fi solicitantă prin poziţii vicioase şi mişcări monotone. Părţile corpului
cele mai solicitate sunt – regiunea cervicală, regiunea dorsală, scapulo-humerală, regiunea
lombară şi braţele.
Poziţia corectă de lucru cu adaptarea înălţimii de lucru la propria înălţime denotă o
bună amenajare a locului de muncă din punct de vedere ergonomic.
De asemenea ridicarea de sarcini cu greutate mare necesită efort fizic; sunt factori care
influenţează manipularea manuală care ţin de persoana care ridică, poziţia de ridicare,
dificultatea de manipulare, amplasarea sarcinii. Împingerea, tracţiunea sunt de asemenea
manipulări manuale dificile.
Pentru evitarea accidentelor sunt necesare echipamente tehnice de ridicare adecvate
persoanei, dar şi tipului de activitate. În caz contrar se impune diviziunea muncii.
22
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Pentru prevenirea riscurilor determinate de efortul fizic trebuie evitate:


o poziţiile de muncă vicioase şi fixe
o mişcările extreme
o mişcările bruşte
o mişcările repetitive
Mişcările trebuie efectuate la o înălţime de siguranţă şi într-o poziţie confortabilă, pe o
pardoseală fără denivelări şi nealunecoasă. Se evită traseele inutile (organizarea muncii). Se
folosesc lifturile.
Dozarea corectă a efortului personalului medical
o folosirea ascensoarelor
o brancarde, cărucioare port-brancardă, fotolii rulante, alte mijloace ajutătoare
o manipularea bolnavilor - preferabil de către mai multe persoane, cu respectarea
principiilor generale de manipulare a pacienţilor (vezi cursul Transportul
pacientului)
o încadrarea de personal adaptat numeric sarcinilor
Principii generale de manipulare a pacienţilor:
1. principiul numărului minim de transbordări
2. ridicarea pacientului doar în cazul în care nu poate fi translat
3. plasarea cât mai aproape de sarcină
4. bază largă de susţinere
5. flexia se face din genunchi, nu din coloana

vertebrală
6. „priză solidă”
7. utilizarea punctelor de sprijin - pârghii
8. deplasarea cu faţa înainte şi paşi mici
9. obţinerea cooperării şi ajutorului pacientului
10. utilizarea de dispozitive ajutătoare (scripeţi, suprafeţe lucioase)
Munca cu calculatorul poate fi monotonă şi repetitivă, dar pentru a preveni afecţiunile
musculoscheletale trebuie folosit mobilier ergonomic, trebuie asigurată o iluminare adecvată,
un monitor şi un program informatic adecvat. Timpul total de lucru pe zi trebuie redus iar
utilizarea se întrerupe cu pauze necesare recuperării funcţionale.

23
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Scaun ergonomic de birou

*Protecţia muncii în mediul de spital

1. Sistemul de canalizare al spitalului - prevăzut cu tanc septic

Tancurile septice sunt utilizate pentru tratarea apelor reziduale.

2.Periodic se face dezinsecţie şi deratizare.


Pacienţii se deparazitează la internare, daca e necesar.

24
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Dezinsectie prin pulverizare cu solutie lichida.

Dezinsectie cu insecticid sub forma de gel.

3.Manipularea substanţelor corozive şi caustice sau colorante se face numai cu mănuşi de


protecţie.

4.Pentru evitarea sensibilizărilor la substanţe medicamentoase sau antiseptice se vor utiliza


mănuşi de protecţie la manipularea acestora (nu permanent).
În caz de sensibilizare pe cale aerogenă se tentează desensibilizarea; iar în caz de eşec →
transferul în alt loc de muncă.

5.Prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti


 separarea sector septic / aseptic
 asepsie corectă în timpul manoperelor medicale
 spălarea pe mâini înainte şi după fiecare pacient; uscare cu prosop de unică folosinţă
 produsele patologice şi instrumentele utilizate se manipulează numai cu pense sau
mănuşi
 în timpul manevrelor medicale → purtarea de mănuşi, după caz - sterile sau nu -
(infirmiera va purta mănuşi de protecţie, de unică folosinţă)
 dezinfecţia terminală a saloanelor unde au fost pacienţi contagioşi
 în caz de epidemii cu transmitere aerogenă → purtare de măşti de protecţie
 în caz de boli cu transmitere prin contact → supravegherea igienei pacienţilor, evitarea
contactului lor cu obiectele şi vesela altor bolnavi, dezinfectarea veselei, suprafeţelor,
etc.
 dezinfectarea corespunzătoare a irigatoarelor, urinarelor, măştilor de O2, pipelor
Guedel, etc.
 personalul medical nu se aşează pe patul pacientului
 controale medicale periodice ale personalului medical
 personalul medical cu boli infecto-contagioase: Concediu de boală

6.În cazul tratamentelor de electroterapie (Balneologie, Cardiologie, Neurologie, etc.)

25
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

 mâinile absolut uscate


 utilizarea echipamentului de protecţie recomandat (inclusiv mănuşi în mediul umed,
cizme sau pantofi cu talpă de cauciuc izolant)
 izolarea electrică a paturilor
 evitarea contactului cu suprafeţele metalice
 toate aparatele electrice vor avea împământare, toate suporturile metalice ale
aparatelor electrice la fel
 aparate electrice în perfectă stare şi cu izolaţie bună, verificate periodic
 grătare de lemn sau preşuri electroizolante pe pardoseală
7.La spălătorie
 compartimente separate: lenjerie murdară / curată
 pardoseala: în pantă
 grătare de lemn sau preşuri electroizolante pe pardoseală

Gratar de lemn

 aparate electrice în perfectă stare şi cu izolaţie bună, verificate periodic


 utilizarea echipamentului de protecţie recomandat în mediu umed

8.Autoclavele se utilizează doar de personalul special instruit

9.Munca în secţiile de psihiatrie comportă riscuri specifice → selectarea atentă a personalului!


 La internare bolnavilor nu li se vor lăsa obiecte periculoase
 Spaţiul destinat plimbării bolnavilor va fi lipsit de obiecte contondente pentru a
preveni agresiunea fizică a personalului; personalul de supraveghere va fi dublu
numeric pe timpul plimbării
 Ferestrele vor fi prevăzute cu gratii în pavilioanele cu pacienţi agresivi, iar pentru
restul pacienţilor vor fi prevăzute cu sticlă incasabilă
 Vesela va fi din materiale uşoare, incasabile

26
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

 Mobilierul va fi din materiale rezistente şi grele, eventual fixată în pardoseală


 Lumina artificială va avea materiale de protecţie şi nu va fi colorată

10.Protecţia muncii în laboratoarele de anatomie patologică şi prosectură


Amplasare: conform reglementărilor în vigoare
Recipientele cu formol: ermetic închise
În sala de necropsie: mese prevăzute cu canale de scurgere şi instalaţie de apă
Masă pentru instrumentar în sala de necropsie
Recipientele cu piese anatomice sau cele care conţin substanţe toxice (formaldehidă,
benzen, toluen, acid clorhidric) vor fi păstrate în spaţii special amenajate.

Recipiente cu piese anatomice

Recipientele vor fi etichetate.


Se interzice consumul de alimente şi băuturi în incinta prosecturii.
Echipamentul de protecţie: halat cu mâneci scurte, mănuşi, mască, bonetă, ochelari sau
protectoare faciale, şorţ impermeabil şi încălţăminte adecvată (cizme de cauciuc).
Antiseptice pentru tegumente, dezinfectante pentru suprafeţe.

11.Protecţia muncii în laboratoarele de bacteriologie, virusologie, micologie, parazitologie,


imunologie
 Circuit închis
 Dezinsecţie, deratizare (eliminarea vectorilor)
 Mobilierul de lucru – din material lavabil
 Hote pentru boxele cu agenţi periculoşi

Nisa de laborator cu sistem de filtrare si


exhaustare

 Deschiderea fiolelor cu material infecţios liofilizat se va face numai în nişă


 Toate recipientele cu solvenţi, culturi, etc. – etichetate

27
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

Dulap pentru depozitarea si pastrarea substantelor periculoase, toxice si


chimice volatile

 Neutralizarea produselor contaminate înaintea evacuării


 Sticlăria de laborator contaminată va fi sterilizată prin autoclavare, iar instrumentarul
metalic prin autoclavare sau căldură uscată, după pregătirea pentru sterilizare (cele 7
etape)
 Materiile fecale se recoltează în recipiente de unică folosinţă care se sterilizează
înaintea distrugerii
 Se interzice pipetarea lichidelor prin aspirare cu gura
 Se interzice examenul organoleptic al substanţelor de laborator
 Echipamentul de protecţie va fi sterilizat înaintea spălării.
 Interzis consumul de alimente şi lichide în laborator

12.Condiţii de securitate a muncii în secţiile ATI şi blocul operator


 Blocul operator are zonă aseptică (destinată operaţiilor aseptice) şi zonă septică
(intervenţii septice)
 Se limitează accesul persoanelor străine şi intrările şi ieşirile în timpul intervenţiilor
chirurgicale
 Umiditate 60%, temperatura 25ºC
 Pardoseala şi pereţii: acoperite cu materiale care să permită scurgerea sarcinilor
electrice (bune conducătoare)
 Aparatura pentru anestezie: etanşă; verificată zilnic
 Nu se foloseşte îmbrăcăminte cu fire sintetice sau lână în încăperile unde se lucrează
cu narcotice inflamabile
 Echipament de protecţie individual, peste care: echipament steril

13.Protecţia muncii în secţiile de pneumo-ftiziologie


 Se interzice personalului de la informaţii să aibă contact direct cu bolnavii (prin ghişeu
de sticlă)
 În camerele de radiologie se introduc cel mult 2 – 3 bolnavi, şi după fiecare serie de
bolnavi se face aerisirea încăperii
 Echipament de protecţie adecvat (măşti în saloanele de contagioşi)
 Personalul care lucrează cu probele de spută va purta mască de unică folosinţă, iar
însămânţările se fac în boxe prevăzute cu lămpi bactericide
 În caz de contaminare accidentală se urmăreşte virajul tuberculinic

14.Protecţia muncii în secţiile de boli infectioase


 Primirea şi spitalizarea bolnavilor se face pe grupe de vârstă şi boli
 Curăţenia şi dezinfecţia se fac ori de câte ori este nevoie
 Lenjeria de pe patul de consultaţie se schimbă după fiecare bolnav
 Lenjeria de pat şi lenjeria de corp a bolnavilor se dezinfectează înainte de spălare

28
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

 Se interzice accesul personalului medico-sanitar în grupurile sanitare destinate


bolnavilor
 Manipularea obiectelor contaminate se va face obligatoriu cu mănuşi şi mască de
protecţie de unică folosinţă
 Reziduurile alimentare provenite de la bolnavii contagioşi vor fi sterilizate
înaintea transportului la rampa de gunoi
 Ţinuta de protecţie: conform precizărilor anterioare

15.Protecţia muncii în secţiile de dermato-venerologie


 Purtarea obligatorie a mănuşilor de protecţie
 Se examinează clinic şi serologic la fiecare 6 luni personalul care lucrează în
secţiile cu pacienţi cu Sifilis
 Orice contaminare accidentală este raportată şefului de secţie, se vor face testări
serologice şi se va institui penicilinoterapia

16.Protecţia muncii în secţiile de oncologie, hemato-oncologie


 Manipularea citostaticelor: exclusiv cu mănuşi
 Prepararea medicaţiei pentru utilizare: cu mănuşi, mască facială, ochelari de protecţie,
în cameră specială cu boxe cu hote; spaţiul va fi fără curenţi de aer
 La prepararea medicaţiei toate materialele necesare vor fi la locul de lucru,
deoarece acesta nu poate fi părăsit înaintea terminării pregătirii
 Suprafaţa de pregătire a medicaţiei: lavabilă; lichidele vărsate se şterg, se spală cu
săpun lichid şi în final se dezinfectează
 Seringile şi flacoanele pregătite se etichetează imediat
 Deşeurile contaminate: în recipiente separate, la fel: halatele de protecţie
 Ochelarii de protecţie se spală după fiecare utilizare
 Orice contaminare accidentală a tegumentelor sau mucoaselor impune spălare sub jet
de apă
 Excluse de la manevrarea citostaticelor: gravidele şi femeile care alăptează

29
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

30
Protecţia muncii în mediul de spital. Noxe profesionale, specifice si
nespecifice

31