Sunteți pe pagina 1din 68

1.

Definirea profesiei de asistent medical


2. Definirea Conceptului de Nursing.

3. Sisteme de Îngrijiri de Sănătate

CURS
4. Definirea stării de Sănătate şi de Boală.

1 5. Educaţia pentru sănătate.

SOLANGE TAMARA ROŞU , MD , PHD


D EFINIȚII
 Profesia de asistent medical/nursă în lexicul anglo-
saxon reprezintă în egală măsură știință și artă

 Profesia de asistent medical/nursă a avut de-a


lungul anilor numeroase dificultăți în recunoașterea
ei .

 Cunoscută și chiar practicată din perioada


preistorică “arta de a îngriji” are un caracter
universal, dar recunoașterea ca profesie s-a produs
la jumatatea secolului al XX-lea.
N URSINGUL
3 ETAPE EVOLUTIE :
 Un sistem de îngrijiri bazat pe vindecătorii
tradiționali și autoîngrijire, cu interpretarea
fenomenelor legate de boală prin prisma tradițiilor
religioase și culturale ale fiecărei comunități în parte;
în epoca primitivă nu găsim nici medici, nici nurse

 A 2-a etapă de dezvoltare a îngrijirilor de sănătate


apare odataă cu creștinismul; creștinismul insuflă în
persoana care îngrijește devotament, caritate și simțul
datoriei. S-au creat primele centre de primire destinate
bolnavilor și săracilor, instituționalizarea subliniind
funcția de ajutor social a nursingului punându-se
accent pe dispensarizarea îngrijirilor corporale și
psihice .
C ONTINUARE
 A 3-a etapă este legată de dezvoltarea socială și
economică, etapă în care monopolul religios și/sau al
acțiunilor caritabile din sec al XIX- lea a fost detronat
În mai toate tările lumii au apărut școli pentu
pregătirea asistentelor medicale și a personalului
auxiliar.

 Secolul XX caută să definească cât mai exact termenul


de nursing/nursă plecând de la definiția simplă în care

 «nursa este profesionistul care hrănește,


încurajează și protejează o persoană, fiind pregătită
pentru a îngriji bolnavi, răniți și bătrâni».
D EFINIȚII
 Etimologic cuvântul nursă este folosit ca
substantiv și derivă din latinescul nutrix care
înseamnă mamă adoptivă.
 În anul 1899 a luat ființă Consiliul Internațional
al Nurselor care are ca scop îmbunătățirea
îngrijirilor de sănătate și a condițiilor de lucru,
profesia de nursă fiind direct legată de societate.
 Nursingul este o activitate complexă, nursa
tratează pacientul complex, bio-psiho-social în
vederea asigurării unei stări perfecte de
bunăstare fizică, psihică și socială.
D EFINITII
 OMS definește sănătatea individuală ca și «
stare de bine completă din punct de vedere
fizic, mintal și social și nu numai absența bolii
sau infirmității» .
 Deci datorită complexității, nursingul s-a
transformat de-a lungul anilor dintr-o meserie în
profesie, în care vocația este înlocuită de
profesionalism .
C ODUL DEONTOLOGIC AL ASISTENTILOR
MEDICALI / NURSELOR SE SUPRAPUNE
CONCEPTULUI DE NURSING

 Promovarea/păstrarea
sănătății
 Restabilirea sănătății
 Înlăturarea suferinței
D OMENIILE N URSINGULUI

 Istoricul medicinei, nursingului se contopește cu


istoria dezvoltării societății umane cu perioadele
sale de progres, stagnare sau declin, care s-au
influențat reciproc

 Medicina a fost inițial dominată de magie, actele


terapeutice bazându-se pe ritualuri religioase și pe
instincte, preocuparea dominantă fiind dispariția
durerii.
C ONTINUARE

 Papirusurile egiptene din 1600 înainte de Hristos


prezintă îngrijirea plăgilor, incizia abceselor și
îmbălsămarea cadavrelor .
C ONTINUARE

 În Grecia antică, medicina este influențată de cea


egipteană prin intermediul fenicienilor. Apar o serie de
școli medicale în Rodos, Kos, Knidos, care se ocupau
de prevenirea (zeița Hygeia) și tratarea bolilor (Zeița
Panakeea).
 Hippocrat (460-375 î.Hr.) considerat părintele
medicinei a întemeiat școala din Kos și pe lângă
jurământ care cuprinde aspecte deontologice valabile și
în ziua de azi a scris peste 60 volume, pe specialități:
anatomie, fiziologie, medicală, ortopedie, chirurgie,
etc., informații de specialitate care au fost baza unor
descoperiri științifice ulterioare.

C ONTINUARE
 Medicina evului mediu a avut mai puține progrese,
fiind dominată de biserică. Odată cu declanșarea
conflictelor militare apar școli medicale pe lângă
biserici pentru îngrijirea răniților și apar o serie de
scrieri cu bază științifică.

 În Franța, în sec. XIII se înființează Colegiul “Sf .


Cosma”, cu diferite discipline, catedră de
anatomie, fiziologie, obstetrică.
C ONTINUARE

 După anii 1500 apar școli medicale în care


medicina era predată în facultăți alături de latină,
greacă, teologie.
C ONTINUARE

 Epoca modernă și contemporană, începând cu


sec. XVIII remaniază toate cunoștințele științifice
acumulate și apar noi așezăminte academice în
Franța, Austria, Italia, Anglia, Germania. Sunt
puse bazele asepsiei și antisepsiei (Louis Pasteur,
respectiv Joseph Lister).
PE TERITORIUL TĂRII
NOASTRE

 În perioada comunei primitive și-n cea


sclavagistă, medicina traco-getică este sub
influențe religioase, fiind dominată de elementul
mistic. Odată cu războaiele daco-romane și
constituirea Daciei, ca provincie a Imperiului
Roman, timp de 165 de ani, cât a durat stăpânirea
romană se înregistrează o bogată activitate
medicală, atât sacerdotală cât și laică. Pe columna
lui Traian se pot identifica posturi de prim ajutor
pentru răniți și diverse instrumente utilizate în
practică.
C ONTINUARE

 În evul mediu, medicina a fost practicată de vraci


și au apărut primele forme organizatorice de
asistență medicală prin înființarea « bolnițelor
mănăstirești” unde aveau acces în principal
călugării bătrâni și bolnavi, iar mai târziu laicii
bătrâni, bolnavi și săraci. Prima bolniță a apărut
în Transilvania, la Mănăștur, lângă Cluj în 1061,
ulterior au apărut la Bistrița, Oradea, Brașov,
Prislop, iar în Moldova la Cotnari; în Țara
Românească la Curtea de Argeș și Râmnicu
Vâlcea.
C ONTINUARE

 Mai târziu au apărut azile-spital pentru laici, în


Transilvania la Oradea, Sibiu, Brașov, în Țara
Românească la Simidreni, iar în Moldova la
Suceava.

 Primul spital apare abia în 1704, pe 14 decembrie


la Colțea, construit de stolnicul Mihail
Cantacuzino, sub auspiciile Fundaței Colțea. La
Iași, Spitalul SF. Spiridon (1757-1763) a fost
înființat de Constantin Racoviță.
C ONTINUARE

 Epoca modernă și contemporană a generat


reforme și-n sănătate, cu baze științifice de
învățământ medical.

 Florence Nightingale (1820-1910) a revoluționat


modul de îngrijire al bolnavilor
N URSINGULUI C LINIC

 Dezvoltarea unităților spitalicești, ca unități de


îngrijire a bolilor grave, accesibile tuturor
categoriilor sociale a condus la apariția
Nursingului Clinic, care este practicat și în ziua
de azi.
A LTE DOMENII NURSING

 Îngrijirea la domiciliu a pacienților pe termen scurt


 Nursingul industrial
 Nursingul militar
 Îngrijirea gravidelor și lehuzelor
 Îngrijirea nou-născuților
 Îngrijirea vârstnicilor
 Îngrijirea pacienților cu boli incurabile, în stadii
terminale, tip hospice
 Îngrijirea pacienților cu dizabilități fizice sau
psihice
D OMENIILE DE INTERES SI
PERSPECTIVELE IN
DEZVOLTAREA NURSINGULUI

 Îngrijirile acordate în TI și-n situații de


urgență
 Nursingul geriatric, datorită creșterii
speranței de viață a populației
 Îngrijirile de tip hospice datorită creșterii
numărului de persoane suferinde de afecțiuni
incurabile
D EFINITIA N URSINGULUI C OMUNITAR ,
ANA (N ORTH A MERICAN A SSOCIATION )

 Are scopul de a menține și stimula sănătatea


populației fiind o sinteză a practicii de
nursing
 Îngrijirile au caracter continuu
 Ingrijirile sunt orientate aspra individului,
familiei, grupului și contribuie la sănătatea
populației prin intervențiile nursei asupra
mediului fizic, social și afectiv al acestora
D EFINIȚIA NURSEI

 Virginia Henderson (n.1897) publică chiar un


volum cu titlul „Principiile de bază ale
nursingului”.

 Funcția unică a nursei constă în a ajuta persoana


bolnavă sau sănătoasă pentru îndeplinirea acelor
activități care contribuie la sănătate sau
recâștigarea ei (sau la o moarte împăcată,
liniștită) pe care le-ar fi îndeplinit fără ajutor dacă
ar fi avut puterea, voința și cunoștința necesară”.
C ONTINUARE

 Ulterior M.Kihg (n.1923) introduce 3 sisteme


dinamice ce interacționează și anume:

 individul

 grupurile

 societatea
I N 1986 OMS
 „personalul din nursing are o contribuție potențial
ridicată în asigurarea unei stări mai bune de
sănătate a celor pe care îi îngrijesc”, asistentele
medicale reprezentând cea mai numeroasă
categorie profesională implicată în acordarea
serviciilor de sănătate.
 OMS descrie rolul nursei în societate: ”să asiste
indivizi, familii și grupuri, să optimizeze și să
integreze funcțiile fizice, mentale și sociale
afectate semnificativ prin schimbări ale stării de
sănătate”.
A SISTENTUL MEDICAL

 utilizează în practica profesională cunoștințe medicale,


de economie, informatică, psihologie, pedagogie, cu
centrarea activității nu pe sarcini, ci pe persoana
îngrijită.
 În prezent funcțiile asistentului medical/nursei sunt de
tip:

 independent
 dependent
 interdependent
FUNCȚIILE DE NATURĂ
INDEPENDENTĂ (ASISTĂ PACIENTUL
DIN PROPRIE INIȚIATIVĂ, TEMPORAR
SAU DEFINITIV)

 îngrijiri de confort, atunci când pacientul nu-și poate


îndepli independent anumite funcții
 Stabilește relații de încredere cu persoana îngrijită și
aparținătorii acesteia
 ascultă pacientul, îl susține, îi transmite informații și
învățăminte, lui și aparținătorilor
 este alături de indivizi și colectivitate în vederea
promovării unor condiții mai bune de viață și sănătate
 observă la pacient modificările produse de boală sau
tratament și le transmite medicului
FUNCȚIILE DE NATURĂ
DEPENDENTĂ

 la indicațiile medicului

 metode de observație,
 de tratament
 sau de readaptare
FUNCȚIILE DE NATURĂ
INTERDEPENDENTĂ

 colaborarea cu alți profesioniști


 din domeniul sanitar,
 social,
 educativ,
 administrativ, etc.
 Și participă la activități interdisciplinare.
 Deci, sarcinile nursei sunt profesionale, educative,
economice și de cercetare în domeniul medical.
SISTEME DE ÎNGRIJIRI
DE SĂNĂTATE (SIS)

 În „Raportul asupra sănătății în lume -2000”


OMS definește sistemul de sănătate
„totalitatea organizațiilor,
instituțiilor și resurselor
consacrate ameliorării
sănătății”
SIS

 Din punct de vedere al adminstrării fondurilor


există două mari tipuri de asigurări sociale de
sănătate și anume:

 asigurări sociale de sănătate adminsistrate de


guvern, prin agenții guvernamentale

 asigurări sociale de sănătate administrate de


casele de asigurări, publice sau private
EXISTĂ CINCI MODALITĂȚI
PRINCIPALE DE FINANȚARE

 Finanțarea de la bugetul de stat


 Finanțarea prin asigurări sociale de
sănătate
 Finanțarea prin asigurări private de
sănătate
 Finanțarea prin plăți directe
 Finanțarea comunitară
F INANȚAREA DE LA
BUGETUL DE STAT

 Acoperirea populatiei este generală, persoanele


contribuie în funcție de venit și nu în funcție de riscul
individual.
 Surse de proveniență a fondurilor: impozite generale,
taxe cu destinație specială pentru sănătate și alte
venituri bugetare.
 Donațiile și împrumuturile externe pot proveni de la
organizații internaționale cum sunt OMS, UNICEF,
BANCA MONDIALĂ, care asigură sprijin financiar și
logistic destinat sectorului sanitar din tările sărace;
rambursarea creditelor se face de la bugetul de stat
FINANȚAREA PRIN
ASIGURĂRI SOCIALE DE
SĂNĂTATE

 Asigurări de sănătate administrate prin agenții


guvernamentale
 Asigurările de sănătate administrate prin
intermediul caselor de asigurări de sănătate
publice sau private, modelul Bismark
 Sistemul de asigurări sociale de sănătate tip
Bismark intodus în Germania la sfârșitul sec.XIX.
și este bazat pe prima de asigurare obligatorie ce
depinde de venitul realizat și nu de starea de
sănătate a persoanei asigurate.
ASIGURAREA DE SĂNĂTATE
PRIVATĂ, VOLUNTARĂ

 Acest tip de asigurare este oferit de companii de


asigurare non-profit sau cu profit, pe baze individuale
sau degrup. Asigurarea privată individuală este
calculată în funcție de riscul propriu de boală.

 Singurul stat la ora actuală care are un sistem de


sănătate bazat majoritar pe asigurări private este SUA;
guvernul asigură asistența medicală grupurilor
defavorizate prin 2 programe, unul destinat celor foarte
săraci, iar celălalt vârstnicilor și persoanelor cu
dizabilități; 15% din americani nu au nici o formă de
asigurare medicală .
FINANȚAREA PRIN
PLĂȚI DIRECTE

 plata în totalitate a serviciilor


 co-plata (o sumă fixă pentru
fiecare vizită medicală)
 co-asigurarea (un anumit procent
din costul vizitei)
FINAȚAREA
COMUNITARĂ

 Acest tip de finațare se poate aplica în general


comunităților rurale și presupune că membrii unei
comunități să plătească în avans o contribuție cu
scopul de a obține un pachet de servicii medicale
când acestea vor fi necesare. Contribuția acoperă
de regulă o parte a costurilor, restul fiind
subvenționat de guvern. Ea are ca scop acoperirea
îngrijirilor primare de sănătate, costurile
medicamentelor precum și o parte din cheltuielile
de spitalizare.
C OMPONENTELE UNUI SIS

 Suportul finaciar

 Organizarea de programe

 Managementul (planificare, reglementare,


administrare, evaluare)

 Producerea și dezvoltarea de resurse (umane,


facilități sanitare, bunuri sanitare)

 Furnizorii de servicii de sănătate: preventive,


curative, de ingrijire și recuperare
UN SIS BINE ORGANIZAT
ARE URMĂTOARELE
CARACTERISTICI

 Acoperire generală

 Accesibilitatea poulației la îngrijiri de sănătate


sub aspect economic, geografic și temporal

 Performanță medicală (calitatea actului medical),


satisfacția utilizatorilor și a furnizorilor

 Continuitatea îngrijirilor de sănătate pertinentă


față de nevoi (servicii concordante cu
morbiditatea și mortalitatea regională)
C ONTINUARE

 Acces egal al tuturor indivizilor la îngrijiri

 Posibilitatea pacientului de a alege furnizorul de


îngrijiri de sănătate acceptabilitate socială largă a
îngrijirilor furnizate

 Rentabilitatea sistemului

 Responsbilitatea statului față de sănătatea publică


DEFINIȚIA SĂNĂTĂȚII

 criterii, cel mai frecvent utilizate fiind:

 Bunăstarea funcțională
 Capacitatea organismului de a se
adapta la condițiile variate de viață și
muncă
 Condiția umană care îl face pe individ
creativ
FACTORII CARE
INFLUENȚEAZĂ STAREA DE
SĂNĂTATE A POPULAȚIEI

 Factorii biologici (ereditate, caracteristici


demografice ale populației)

 Factorii ambientali (factorii mediului fizic și


social, factorii fizici, chimici, socio-culturali,
educaționali)

 Factorii comportamentali, atitudinile, obiceiurile

 Serviciile de sănătate (preventive, curative,


recuperatorii)
B OALA

 ruperea echilibrului, armoniei între acești factori,


exprimată prin:

 Suferință fizică,

 Psihică ,

 cu imposibilitatea adaptării la o situație nouă,


provizorie sau definitivă; un eveniment care poate
merge până la respingerea socială a
omului
ASISTENTA MEDICALĂ/NURSA - ROL ÎN
PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR,
MENȚINEREA STĂRII DE SĂNĂTATE .

 Există patru niveluri de prevenire, fiecare


corepunde unei faze din evoluția bolii și anume:

 Prevenția primordială

 Prevenția primară

 Prevenția secundară

 Prevenția terțiară
PREVENȚIA
PRIMORDIALĂ

 scopul acesteia este de a împiedica apariția și


stabilirea unor modele sociale, economice și
culturale de viață care ar contribui la creșterea
riscului de boală .

 Acest tip de prevenție s-a dezvoltat ca rezultat al


acumulării cunoștințelor despre epidemiologia
bolilor cardio-vasculare (prezența factorilor de
risc: alimentație bogată în grăsimi animale,
fumatul, etc).
PREVENȚIA
PRIMORDIALĂ

 este de asemenea necesară în legatură cu efectele


globale ale poluării atmosferice (efectul de seră,
stratul de ozon, ploile acide) și cu efectele pe care
le are smog-ul urban asupra sănătății (boli
pulmonare și cardiace).

 Importanța prevenirii primordiale a fost înțeleasă


prea târziu și de aceea necesită reglementări
urgente și stricte din partea guvernului, cu politici
naționale și programe de sănătate.
PREVENȚIA PRIMARĂ

 scop limitarea incidenței bolilor prin controlul


cauzelor și factorilor de risc.

 Intervențiile asistentei/nursei constau în educație


pentru sănătate (regim de viață, regim alimentar,
metode contraceptive, etc), prevenție specifică
(imunizări), prin vaccinări prevenirea sau chiar
eradicarea unor boli (expl. Variola), elaborarea
de programe educative, protejarea grupurilor
populaționale cu risc, protejarea mediului
ambiant.
PREVENȚIA
SECUNDARĂ

 scop vindecarea pacienților și reducerea consecințelor


grave ale unor boli prin diagnostic și tratament precoce
.
 Prevenșia secundară include măsuri disponibile pentru
individ și pentru populație, care permit o intervenție
promptă și eficientă
 Această prevenire este aplicată între perioada dintre
instalarea bolii și momentul normal al diagnosticului și
are drept țintă reducerea prevalenței bolii (prevalența:
număr de persoane bolnave la momentul T/populația
totală considerată).
PREVENȚIA
SECUNDARĂ

 se poate aplica doar cazurilor de boală a caror istoric


include o perioadă de latență care este ușor de
identificat și tratat, astfel încât evoluția spre un stadiu
grav al bolii să poată fi oprită.
 Expl: fenilcetonuria la nou-născuți, dacă este
identificată la naștere și administrarea unei diete
alimentare speciale permite dezvoltarea normală a
copilului.
 Fenilcetonuria reprezintă o afecțiune gravă a
metabolismului, care, dacă nu este tratată
corespunzator, duce la retard mintal. Boala poate fi
determinată prin screening neonatal.
PREVENȚIA
SECUNDARĂ

 Asistenta medicala/nursa este implicată în


descoperirea semnelor de boală la timp, prin
vizite la domiciliu, efectuează ancheta
epidemiologică a evenimentului produs,
completează și raportează apariția bolii în registre
de evidență; asigură intervenții de nursing în
tratamentul bolii, administreză tratamentul
prescris, supraveghează regimul igieno-dietetic
necesar și urmărește evoluția bolii și semnalează
medicului efectele tratamentului.
PREVENȚIA
TERȚIARĂ

 scop reducerea evoluției și complicațiilor unei boli


declarate, fiind un capitol important al medicinii
terapeutice și de reabilitare .
 Prevenția terțiară constă în aplicarea de măsuri care au
ca scop reducerea sechelelor, reducerea suferinței și
promovarea adaptării pacienților la condițiile unei boli
incurabile (îngrijiri de tip hospice, de ultim nivel);
îngrijirile tip hospice constau în servicii paliative la
nivel instituțional și/sau la domiciliu și sunt servicii
specializate acordate de furnizori de servicii de
sănătate supraspecializați, cu competență sau atestat în
vederea alinării suferinței fizice, acordarea suportului
social, emoțional sau spiritual.
H OSPICE

 La Pașcani în 2007 a fost înființată o secție de


îngrijiri paliative cu 50 paturi.

 În România aceste îngrijiri sunt stipulate prin


Ord. MSF nr. 318/2003.
EDUCAȚIA PENTRU
SĂNĂTATE

 Educația pentru sănătate are rol major în nursing


și constituie principala responsabilitate a
asistentei medicale și prin acest mod este realizată

 Prevenția primordială,

 Primară

 Secundară

 Terțiară .
OMS ARE CA OBIECTIV
„SĂNĂTATE PENTRU TOȚI ÎN
SECOLUL 21”,

 Solidaritate pentru sănătate


 Echitate în sănătate
 un start sănătos în viață
 sănătatea tinerilor
 sănătatea vârstnicilor
„SĂNĂTATE PENTRU
TOȚI IN SECOLUL 21”,

 Îmbunătățirea sănătății mintale


 reducerea bolilor transmisibile
 reducerea bolilor netransmisibile
 reducerea injuriilor datorate
violenței și accidentelor
 un mediu sigur și sănătos
„SĂNĂTATE PENTRU
TOȚI ÎN SECOLUL 21”,

 un trai mai bun

 reducerea pericolelor datorită alcoolului,


drogurilor și tutunului

 Facilități pentru sănătate

 responsabilitate multisectorială pentru sănătate

 îngrijirile primare –sector de sănătate integrat


ÎNGRIJIRILE PRIMARE

 îngrijiri primare orientate spre familie (nursa să


cunoscă mediul în care trăiește bolnavul acasă, la
locul de muncă, mediul social

 autoîngrijirea

 îngrijirile la domiciliu

 Școala și mediul de muncă

 circuitul pacientului în sistem


„SĂNĂTATE PENTRU
TOȚI ÎN SECOLUL 21”,

 rezultate de calitate în sistem (politici naționale și


profesionale, îngrijiri bazate pe dovezi, sistem
informațional, satisfacția pacienților)
 Finanțarea serviciilor de sănătate și alocarea resurselor
 dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate
 cercetare și cunoaștere în domeniul sănătății
 parteneriate pentru sănătate
 politici și strategii privind sănătatea pentru toți, până-n
anul 2010
L E G E A N R . 3 0 7 / 2 0 0 4 P R I VI N D E X E R C I TA R E A
PROFESIEI DE ASISTENT MEDICAL ȘI A PROFESIEI DE
M O A Ș Ă , P R E C U M Ș I O R G A N I ZA R E A Ș I F U N C Ț I O N A R E A
O RDINULUI A SISTENȚILOR M EDICALI ȘI M OAȘELOR
( OAMMR) DIN R OMÂNIA

 Art .1 Profesia de asistent medical și profesia de moașă se exercită


pe teritoriul Româiei, de către persoane fizice, care au titlul oficial
de asistent medical și respectiv, titlul oficial de moașă

 Cetățeni ai statului român

 Cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat


aparținând Spațiului Economic European sau al Confederației
Elvețiene

 Rude de gradul I aflate în întreținerea unui cetățean membru al UE ,


care desfășoara legal activități pe teritoriul României, indiferent de
cetațenie

 Rezidenți pe termen lung în statele UE, Spațiului Economic


European sau al Confederației Elvețiene
C ONF. A RT.2 ,

 asistentul medical  Asistent medical generalist

este asistent medical  Asistent medical de îngrijiri


generale de sănătate
generalist sau
asistent medical de  Asistent medical de
obstetrică-ginecologie
specialitate într-un
anumit domeniu de  Asistent medical de
pediatrie
activitate, cu titlul
oficial de calificare  Asistent medical de
balneofizioterapie
certificat prin
diplome .  Asistent medical de igienă
T ITLURILE PROFESIONALE DE
ASISTENT MEDICAL :

 Asistent medical de  Asistent medical de


ocrotire
igienă și sănătate publică
 Asistent de
 Asistentmedical balneofiziokinetoterapie
si recuperare
laborator clinic
 Asistent medical de
 Asistentmedical urgențe medico-
radiologie și imagistică chirurgicale
 Asistent de profilaxie
 Asistent medical stomatologică
farmacie  Asistent igenist pentru
cabinet stomatologic
 Asistent medico-social
 Asistent pentru
 Asistent medical de stomatologie /asistență
dentară
nutriție și dietetică
C ONTINUARE

 Persoanele care au dreptul de a profesa ca și


asistent medical/moașă în România (art.1)
trebuie să dețină titlul oficial de calificare
(art.9,litera a), să fie apte din punct de vedere
medical (certificat de sănătate fizică și psihică)
( litera b), să fie autorizate de Ministerul
Sanatatii (litera c) și care nu au fost condamnate
definitiv pentru săvârșirea cu intenție a unei
infracțiuni contra umanității sau vieții
( cazier judiciar)(litera d).
C ONTINUARE

 Asistentul medical/moașa exercită profesia pe baza


Autorizației de Liberă Practică (art.10, aliniatul 2)
emisă de MSP pe baza urmatoarelor acte:
 Titlurile oficiale de calificare
 Certificatul de sănătate fizică și psihică
 Certificatul de cazier judiciar
 Avizul OAMMR
 OAMMR (Organizația Asitenților Medicali și
Moașelor din România)
C ONTINUARE

 Asistentul medical/moașa își desfășoară


activitatea conform pregătirii profesionale, în
sistem public sau privat, în cadrul echipei
medicale sau independent în sistemul îngrijirilor
de sănătate.( art .11). Asistentul medical/moașa
nu sunt funcționari publici (art .12). Întreruperea
activității profesionale pe o perioadă mai mare de
5 ani impune reatestarea competenței
profesionale prin OAMMR (art.14).
C ONTINUARE

 Pregătirea asistenților medicali generaliști, a


moașelor și a asistenților medicali din alte
specialități se realizează prin urmatoarele forme
de învățământ (art.19):

 Învățământ superior medical de scurtă și lungă


durată

 Învățământ sanitar postliceal, cu durată de 3 ani


C ONTINUARE

 Absolventul școlii sanitare postliceale este asistent


medical cu studii postliceale sau asistent medical
generalist și deține certificat de absolvire. Absolventul
colegiului medical este asistent medical cu studii
superioare de scurtă durată sau asistent medical generalist
cu studii superioare de scurtaă durată și deține diplomă
de absolvire, eliberată de Ministerul Educației
Naționale, Ministerul Educației și Cercetării/Miniserul
Educației, Cercetării și Tineretului, pe când absolventul
de învățământ superior medical de lungă durată este
asistent medical generalist cu studii superioare de lungă
durată, respectiv moașă și se certifică cu diplomă de
licență eliberată de Ministerul Educației și Cercetării
/Ministerul Educației , Cercetării și Tineretului și poate
urma studii postuniversitare .
C ONTINUARE

 Certificatul de asistent medical,

 diploma de asitent medical, respectiv

 diploma de licență menționează competența


profesională dobândită (art.19, aliniatul 3).

 Formarea continuuă a asistenților medicali/


moașelor (art.25) se face în instituții abilitate de
Ministerul Sănătății.
OAMMR ( ART.40)

 se organizează și funcționează ca organizație


profesională a asistenților medicali și moașelor,
neguvernamentală, de interes public, apolitică,
nonprofit având ca obiect de activitate controlul
și supravegherea exercitării profesiei de asistent
medical/moașă cu drept de liberă practică.
 OAMMR colaborează cu MSP (art 42) la
elaborarea normelor specifice și a
reglementărilor privind profesiile de asistent
medical/moașă și asigură aplicarea lor ( punctul
1,litera a), etc.