Managerul vorbește cu echipa sa:

„Nu sunt șeful vostru pentru că sunt mai bun ca voi. Nu v-am căutat ca să fiu mai bun ca voi, v-
am căutat ca să fiți voi mai buni ca mine, cel puțin fiecare pe bucata lui, dacă nu mai mult.
Nimic nu m-ar bucura mai mult decât să am unul sau mai mulți dintre voi care să mă poată
înlocui, pentru că atunci înseamnă că mi-am făcut treaba și am construit ceva sustenabil. Mai
înseamnă și că eu pot merge mai departe și face noi lucruri.

Nu vreau să vă zic ce să faceți. Scopul meu e să vă dau destulă informație și destulă autonomie
încât să puteți lua aproape toate deciziile fără să fie nevoie de mine. Vreau să înțelegeți care sunt
scopul și obiectivele la ce facem noi aici, care e contextul în care lucrăm, și pornim de aici să vă
decideți și planifica singuri munca. Nu mă încălzește și-mi consumă timp pe care l-aș cheltui pe
altceva dacă trebuie să stau să vă dau eu zilnic instrucțiuni clare și detaliate de muncă, fă aia, fă
cealaltă. Va fi nevoie la început, dar nu asta caut”.

„Când veniți la mine cu propuneri sau probleme, vă încurajez să vă gândiți la opțiuni cât mai clare și
concrete, ca să pot zice da sau nu cât mai ușor. Pe de altă parte, dacă nu știti ce e de făcut, nu țineți
pentru voi, problemele trebuie discutate rapid.

Sunt un om moral. Nu scorțos, nu închistat, nu pudic, dar țin foarte mult la onestitate, la transparență,
la încredere. Ne tratăm unul pe altul cu respect, ne zicem ce avem de zis, nu ne bârfim pe la spate, nu
ne sabotăm, suntem împreună și dăm unul altuia doar ce avem mai bun. Când nu putem face asta,
când se strică relația între doi dintre voi, încercați să o reparați, vă spuneți ce aveți de spus, îmi cereți
ajutorul, dar nu lăsați lucrurile să putrezească încet că așa nu câștigă nimeni.

Astea fiind zise, vă cer să aveți conflict, unul cu altul, cu mine, cu alții. Nu conflict din ala personal,
în care ataci omul, ci conflict pe idei, conflict pe ce credeți. Fiți asertivi, spuneți ce aveți de spus, dați-
vă feedback unul altuia și mie constant. Noi nu stăm tăcuți pe la ședințe ca după aia la țigară să
mormăim că “ce mai vrea și ăsta”. Noi dacă avem ceva de zis zicem acolo, dezbatem, și când se
termină discuția suntem toți pentru unul și unul pentru toți, nu mai contează de la cine a pornit ideea și
cine a fost de acord și cine nu, acum am luat în echipă decizia și decizia e a noastră a tuturor.

Nu sunt prietenul vostru, nu sunt fratele vostru, nu sunt părintele vostru. E posibil ca unii dintre noi
să dezvoltăm relații de prieteni, e posibil să nu, prea puțin contează. Ce caut eu cu fiecare dintre voi
e ceva la fel de valoros, poate și mai valoros, și anume relații profesionale de încredere bazate
pe libertate, demnitate și respect reciproc. Suntem o echipă și ne bazăm pe încredere.

Nu vă cer să-mi promiteți nimic. Nu vă cer să promiteți loialitate față de firmă, față de mine, față de
proiect, ar fi o formă fără fond oricum. Vă cer doar sinceritate, onestitate, bune intenții și să-mi spuneți
ce vă trece prin cap. Vă cer să stați aici fix cât vreți voi să stați aici, și nicio secundă mai mult. Dacă
simțiți că nu mai știți ce faceți, de ce faceți, că nu mai sunteți motivați, spuneți-mi din timp, discutăm,
rezolvăm dacă putem, vă ajut cu tot ce pot. Dacă va fi să nu fie și ne vom despărți, ne vom despărți ca
niște adulți, nu e divorț, e relație profesională. Nu vreau să țin aici pe nimeni care nu vrea să fie aici, v-
aș face vouă rău și le-aș face rău celor din jurul vostru”.

„Vor fi momente ușoare și momente grele. Vor fi perioade când veți face lucruri noi care vă vor captiva
și motivația va veni de la sine. Vor fi însă și perioade în care ceea ce părea cândva clar nu va mai fi la
fel de clar, în care parcă lucruri în care credeați fără ezitare până mai ieri acum nu mai par sigure
deloc. Veți trece prin regăsiri, prin reconfigurări profesionale. Nu va fi ușor și nu va veni de la sine. Nu
puteți face outsourcing la propria motivare și fericire profesională, nici către mine, nici către alții.
1
Suntem aici să vă ajutăm, dar voi sunteți primii și ultimii responsabili de cariera voastră și de deciziile
pe care le luați.

Feriți-vă de boala de a fi prea ocupat fără a ști ce faci. Sute de mailuri, zeci de telefoane, câte o
țigară suptă repede, ți se pare că ești buricul lumii, dar ce rămâne în urma ta? Puneți-vă întrebări
profunde. Gândiți-vă la propria mortalitate. Dacă ați fi cu un minut înainte de sfârșitului vieții și ați
răspunde la întrebarea <ce ai făcut, ce ai fi vrut să faci, de ce nu ai făcut?>, cum ați răspunde?

Nu toți colegii noștri din firmă și nu toți cei pe care-i întâlniți vor fi la fel de deschiși și bine intenționați
cum suntem noi unii cu alții. Din experiența mea, majoritatea oamenilor sunt puternic influențați de
context. Dacă nu au avut cu cine, dacă nu au avut cum, dacă au avut un model prost, atunci se vor
comporta și ei la fel. Foarte rar am întâlnit însă oameni răi cu adevărat, aproape niciodată. Majoritatea
greșelilor și a răutățile sunt făcute de oameni altfel normali. Trebuie să vă comportați moral, dar
pragmatic cu ei. Nu încercați să-i convertiți pe toți cu disperare, nu ăsta e rolul vostru, nu suntem
doctori, nu trebuie să-i salvăm pe toți, e business. Oferiți-le însă, subtil, prin ce faceți și prin cum vă
comportați, un exemplu că se poate și altfel. Nu tolerați însă niciodată derapajele etice clare, nu mai
zic de cele legale, nu tolerați răutatea gratuită, abuzul celor mai slabi.

Îmi place să câștig. Performanța contează, când tragem linie trebuie să iasă pe plus. Îmi place să fac
lucruri cu impact, să mă concentrez pe chestiunile importante. Nu sunt pasionat de procedură, nu sunt
pasionat de formalități, le elimin pe cât pot. Mă interesează rezultatul. Îmi plac lucrurile ambițioase,
vreau să ne îmbunătățim constant modul de lucru, să ne îmbunătățim noi, să crește nivelul. Ziua în
care îți pot zice clar ce fac peste 6 luni e ziua când încep să-mi pun întrebări dacă nu cumva m-am
plafonat.

Nu mă aștept la nimic mai puțin de la fiecare dintre voi”.

Ca lider, fără vulnerabilitate nu faci nimic. Fără să știi că vei investi în oameni și că mulți dintre ei
nu vor putea ce credeai tu că pot. Că mulți vor pleca. Că unii te vor dezamăgi. Că uneori te vei înșela
în deciziile pe care le vei lua. Că-ți va părea rău, că vei avea zile foarte grele. Fără să știi că nu ești
invincibil, fără să admiți asta în fața echipei tale, nu ai cum să treci de un anume nivel de manager de
jucărie care tot ce face e un fel de management de resurse pe care o poate face mai bine un softuleț
bine scris. Nu zic să te plângi ca în telenovele de orice, nu, deloc, dar trebuie să admiți că ai puncte
slabe, că ai dureri, că faci greșeli. De aici începe puterea.

Suntem o nație de cinici naivi, cu asta ne luptăm. Nu toți, dar mulți, mult prea mulți. Dacă aș avea
câte un leu pentru fiecare individ care mi-a explicat mie cum stă treaba și cum e lumea, aș îmbăta cu
ei o echipă de rugby. Ce îmi explicau ei de fapt era cum și-au limitat propriul orizont mental, cum s-au
cochilit în niște rate și niște termopane. Fast forward 20, 30 de ani și văd în ei niște pensionari acri la
Eforie care o se plângă unul altuia că au pus ăia prea puțină carne în ciorbă și-i fură. Sunt rău, prea
rău, știu. Pe majoritatea i-am înțeles în felul lor, mai toți dorea sincer să mă ajute, dar mă supără când
văd oameni care se limitează singuri.

Vrei să fii manager care să motiveze? Cel mai important e să știi de ce vrei să fii tu orice în primul
rând, și manager printre altele. Care ți-i firul moral pe care-l urmezi? Cine ești, ce oferi și ce ceri de la
oamenii tăi? De ce? Pentru ce? Cum te comporți? Pot avea ei încredere în tine? Ești sincer cu tine
însuți? Știi cine ești? Ești dispus să fii primul la muncă, ultimul la recompense, să dai un exemplu de
sacrificiu, de modestie și de moralitate?

2
Abilitatea de a crește oameni, de a le delega treptat responsabilități, de a le da autonomie, de a le
tolera greșelile, de a învăța din ele, este probabil calitatea cea mai importantă a unui manager care
dorește să treacă de la nivelul de șef de mică afacere, unde nimic nu se mișcă fără el, la cel de
management adevărat.

Stabiliți limite de autonomie, până unde pot decide ei singuri, când se consultă cu voi, comunicați-le
clar, nu le lăsați că „se subînțelege”. Aluziile, înțelegerile implicite, lucrurile nespuse, astea sunt greșeli
care duc la mari probleme. Spuneți clar ce e de zis, e mult mai bine să spuneți o banalitate evidentă
decât să nu spuneți ceva care credeți că e evident, dar de fapt nu e, pentru că și „evidentul” ăsta,
fiecare îl înțelege puțin altfel. Comunicare, comunicare, comunicare. Claritate. Lucrurile spuse clar,
direct, precis. Fără „fă să fie bine”, fără „încercăm și noi ceva”, fără „vedem ce se poate”. Cine va face
ce când? Nu lăsați nicio discuție să aibă loc fără ca la sfârșit să recapitulați ce decizii ați luat și să
hotărâți cine va face ce până când în legătură cu ele. Responsabilități clare și precise în acțiuni.

Un alt lucru pe care trebuie să-l înveți ca lider este să știi când să te desparți. Nu cădeți în eroarea
gravă a învățătorului care își consumă 80% din timp și energie pe cei câțiva scandalagii din ultimele
bănci, în timp ce 90% din clasă, care ar vrea să învețe și să muncească, e neglijață. Nu-ți face
proiecte personale din a „salva” oameni. Dă-le tuturor aceleași șanse și vezi cine le apreciază. În cele
mai multe cazuri, între cineva cu momente de geniu, dar dificil, și mare consumator de energie din
partea ta, și cineva doar competent, dar performer constant și matur, care-și vede de treabă, vei avea
mult mai mult de câștigat de pe urma celui de-al doilea. Cât despre cei care otrăvesc fântâna, care
lasă numai ciudă și lacrimi în urma lor, care nu respectă pe nimeni și nimic, de ei trebuie scăpat
imediat, indiferent cât de buni sunt. Aici însă mare atenție, a nu se confunda conflictul necesar cu
conflictul nociv. Nu trebuie sărit în extrema cealaltă și căutată un fel de armonie falsă și artificială în
care nimeni nu supără pe nimeni cu nimic și totul se reduce la un fel de bălăceală mediocră de unor
banalități rostite care și cum ar însemna ceva. Contează intenția: când cineva e dur și critică echipa,
cauzând supărare poate, de ce o face? O face din dorința sinceră de a ridica nivelul, sau o face din
vreo dorință meschină de a-și gâdila el ego-ul sau pentru eu știu ce manevre politice? Zice lucruri dure
care trebuie spuse, dar cu respect, sau atacă la persoană de dragul de atace la persoană?

Fă-ți meseria, fii bun la ce faci, dă înainte de a cere, fii vulnerabil, cunoaște-te, fii sincer,
vorbește cu oamenii tăi, cere-le multe și oferă-le și mai multe.