Sunteți pe pagina 1din 4

După decenii de ateism susținut oficial,[necesită  citare] una din primele cereri ale bisericilor

a fost reluarea educației religioase pre-universitare în școlile publice. În ianuarie 1990,


mai puțin de o lună după ce liderul comunist Nicolae Ceaușescu a fost ucis de un
pluton de tragere, după ce autoritățile post-comuniste au avut timp să modifice
sistemul educațional, noul secretar de stat pentru culte religioase, Nicolae Stoicescu,
împreună cu structura de conducere colectivă a Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul
Sinod, a promis sprijinul lor pentru introducerea educației religioase în școlile publice,
la toate nivelurile învățământului pre-universitar. Religia este o materie opțională, la
care participă elevii care aparțin respectivului cult sau cei care doresc. Elevii care sunt
atei sau nu doresc să învețe religia, au posibilitatea de a renunța la acestă materie. [7]

Senatul român a discutat proiectul de lege cu privire la învățământul pre-universitar la


13 iunie 1995, în prezența ministrului educației Liviu Maior (social-democrat), iar cea
mai mare parte a discuțiilor a fost centrată pe articolul 9, care recunoștea educația
religioasă în școlile publice. În primul rând, Gheorghe Dumitrașcu, reprezentatul
comisiei pentru educație, a propuns ca articolul 9 să fie formulat astfel: "Curriculumul
școlar include ca materie de studiu religia. Studierea religiei este obligatorie în
școala primară și opțională în liceu, materia opțională fiind de morală religioasă .
Studiul religiei este, de asemenea, opțional, în funcție de religia și conștiința fiecărui
elev."[necesită  citare]

Curtea Constituțională a României a decis la 12 noiembrie 2014 că dispozițiile Legii


învățământului nr.84/1995 și ale Legii educației naționale nr.1/2011 care prevăd că
„La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal
instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie” sunt
neconstituționale. Argumentația Curții pornește de la ideea că cel care vrea să facă
ceva trebuie să ceară acel lucru, și nu cel care nu vrea. Prin urmare, înscrierea din
oficiu a elevilor la ora de religie încalcă dreptul la libertatea conștiinței. De aceea,
„părinții care vor să își înscrie copiii la materia Religie trebuie să depună o cerere”,
materia nemaifiind obligatorie.[8]

O schimbare a fost reorganizarea educației religioase, în special în școlile


primare. România are mai mult de 86% din populație de religie creștin-ortodoxă. Alți
6 la sută aparțin Bisericii Catolice și 3% sunt membrii ai bisericilor
protestante. Musulmani si evrei constituie mai puțin de 1% și, de asemenea, au început
să pună în aplicare educația lor religioasă în școli. În societatea românească, numărul
de persoane fără nici o credință (ne-botezați și care nu au fost căsătorit într-o cununie
religioase) este foarte mic, sub 0,1%.[necesită  citare]

În pofida unui deficit de cadre didactice calificate în religie, mulți preoți și studenți în
teologie acoperă lipsurile. Biserica Ortodoxă Română are 37 de licee (seminarii),

1
precum și, în învățământul superior, 12 facultăți de teologie, cu peste 9400 studentii
specializata in:[9]

C. Realizari si perspective dupa 1989

Evenimentele din Decembrie 1989 au adus o seama de schimbari nu numai in viata


politica si sociala a tarii, ci si in afara vietii religioase. Indata dupa derularea acelor
evenimente, Biserica noastra a fost pusa in fata unor probleme noi, cu care va trebui sa
se confrunte si in viitor si pentru care nu era pregatita. De pilda, inca din Decembrie
1989 era recunoscuta existenta Bisericii catolice de rit grec (fosta greco-catolica sau
unita); in martie 1990 Vaticanul a numit sase episcopi catolici de "rit latin" si alti cinci
de "rit grec" sau oriental (la Blaj, Oradea, Lugoj, Cluj-Napoca si Baia Mare), fara
acordul prealabil al autoritatilor de stat romanesti. In 1991, mitropolitul Blajului,
Alexandru Todea, a fost ridicat de papa la demnitatea de cardinal. Acesti ierarhi, ca si
unii preoti nereveniti la Ortodoxie in 1948 sau din cei hirotoniti de atunci incoace, au
inceput o intensa actiune prozelitista, in vederea atragerii unor preoti si credinciosi
ortodocsi la Biserica catolica de rit grec. In pofida faptului ca au un numar infim de
credinciosi (118.377), totusi si-au redeschis Academii teologice la Blaj, Cluj-Napoca,
Baia Mare si Oradea. Incercarile ierarhiei ortodoxe de-a angaja un dialog cu ierarhii
acestei Biserici au primit un refuz categoric, in mai multe randuri, incat Biserica
noastra va mai fi confruntata cu actiunile lor prozelitiste.

In primele luni ale anului 1990 s-a recunoscut existenta legala a mai multor culte
neoprotestante (sub numele de "asociatii"). Toate aceste culte au inceput o intensa
actiune prozelitista printre credinciosii ortodocsi, bucurandu-se de un sprijin material
permanent din afara hotarelor tarii, la care se adauga numerosi "evanghelizatori" veniti
la noi in tara sa-L vesteasca pe Hristos, ca si cum poporul nu L-ar cunoaste de aproape
doua milenii. Cu toate acestea, recensamantul din ianuarie 1992, prezinta urmatoarea
configuratie confesionala a Romaniei: din 22.760.449 locuitori, 86,8% sunt ortodocsi,
5% romano-catolici, 3,5% reformati, 1% catolici de rit grec ("uniti"), 1% penticostali,
0,5% baptisti, restul cultelor avand sub 0,5% (ateii reprezinta abia 0,2%).

In pofida dificultatilor de ordin economic cu care se confrunta nu numai Biserica


Ortodoxa, ci tara intreaga, se pot inregistra, totusi, o seama de fapte pozitive. In primul
rand, mentionam reinfiintarea unor eparhii desfiintate in 1948: Arhiepiscopia
Tomisului, Arhiepiscopia Sucevei, Arhiepiscopia Targovistei, Episcopia Argesului,
Episcopia Maramuresului si Satmarului, Episcopia Caransebesului, Episcopia Husilor.

2
S-au infiintat eparhii noi: Slobozia, Harghita si Alexandria. S-au schimbat denumirile
unor eparhii. In felul acesta, astazi, Biserica Ortodoxa Romana are urmatoarea
impartire administrativ-teritoriala, cu urmatorii titulari (multi alesi dupa 1990)

In sectorul vietii culturale, notam infiintarea de noi institutii de invatamant teologic,


chiar peste nevoile reale ale Bisericii: Facultati de teologie la Iasi, Cluj-Napoca si
altele de mai putina importanta, seminarii noi (pe langa cele sase existente pana in
1989), la Galati, Ramnicu-Valcea, Alba-Iulia, Baia Mare, Suceava, Manastirea Agapia
(pentru fete) s. a.; intregul invatamant teologic superior a fost incadrat in Universitatile
din orasele respective, si reorganizat pe trei sectii: Teologie Pastorala, Teologie-Litere
si Teologie-Asistenta Sociala; se reprimesc si fete in toate scolile teologice.

Au aparut o serie de publicatii periodice noi aproape la fiecare centru


eparhial: Vestitorul ortodoxiei  la Bucuresti, Candela Moldovei la Iasi, Invierea la
Timisoara, Renasterea la Cluj, Tomisul ortodox la Constanta, Credinta strabuna la
Alba-Iulia, Credinta romaneasca la Baia Mare, Legea romaneasca la
Oradea, Biserica si Scoala la Arad, Foaie diecezana la Caransebes, Calauza
ortodoxa la Galati, Lumina lina la Arges.

In acelasi timp, au aparut o seama de lucrari noi de teologie si istorie bisericeasca la


Bucuresti, Sibiu, Craiova, Timisoara si in alte parti.

S-au redeschis toate manastirile si schiturile desfiintate in mod abuziv in 1959 ori s-au
deschis noi asezaminte monahale, mai ales in Ardeal. In acelasi timp - in pofida
greutatilor financiare cu care se confrunta Biserica - s-au pus fundatiile a zeci de
biserici mai ales in mediul urban si manastiri (Ramet, Recea, Mures, Sambata de Sus
etc.).

Biserica si-a reluat intr-o alta perspectiva activitatea de ordin social umanitar, prin
infiintarea unor asociatii caritative in vederea ajutorarii orfanilor, a batranilor si
handicapatilor, prin asistenta religioasa in spitale, orfelinate si azile de batrani.

Biserica isi continua si relatiile externe, prin participarea la activitatile desfasurate in


cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor (o delegatie a Bisericii noastre a participat la
lucrarile celei de a saptea Adunari generale care a avut loc, in ianuarie 1991 la
Canberra, in Australia, condusa de mitropolitul Daniel Ciobotea), a Conferintei
Bisericilor Europene, ale unor Comisii mixte de dialog cu alte Biserici. In cateva
randuri, ne-au vizitat delegatii bisericesti ortodoxe (patriarhul ecumenic Bartolomeu I ,
patriarhul Partenie al Alexandriei, Pavel al Serbiei, Maxim al Bulgariei si altii). La
randul lor, delegatii sinodale romane, conduse de Prea Fericitul Patriarh Teoctist , au
vizitat alte Biserici Ortodoxe surori. Facultatile de Teologie au incheiat "parteneriate"
cu Facultati din afara hotarelor, mai cu seama catolice si protestante.

3
In pofida dificultatilor prin care trecem, ierarhii, profesorii de teologie si preotii
Bisericii Ortodoxe Romane isi continua activitatea lor misionara, sociala si culturala
pentru a fi vrednici de inaintasii lor, carora doresc sa le cinsteasca memoria printr-o
activitate tot mai rodnica.