REGULI GENERALE DE PREPARARE A CAVITÃŢILOR

5.1. Obiectivele tehnicilor de preparare

(1) îndepărtarea tuturor defectelor şi asigurarea protecției pulpare;

(2) restaurarea trebuie să se extindă cât mai conservator posibil;
(3) prepararea dintelui trebuie astfel realizată încât dintele /restaurarea/ ambele să reziste sub
acțiunea forțelor masticatorii, să nu se fractureze/să nu fie dislocată;
(4) să permită aplicarea estetică şi funcțională a materialului de restaurare.
Cele mai multe compozite necesită doar îndepărtarea cariei sau a restaurărilor vechi şi a
țesuturilor dentare friabile, fără a fi nevoie de o adâncime bine stabilită sau de margini şi pereți
bine conturați.

5. 2. Prepararea cavităților trebuie să respecte următoarele principiile generale:

1. Preparația trebuie să respecte anatomia dintelui, poziția dintelui pe arcadă, extinderea leziunii
carioase şi proprietățile fizice ale materialului restaurator.
2. Marginile gingivale ar trebui să fie plasate pe smalț ori de câte ori este posibil.
3. Marginile cavității trebuie să fie plasate, pe cât posibil, supragingival.
4. Structura dentară subțiată/ nesusținută ar trebui să fie îndepărtată.
5. Marginile cavităților situate la nivelul dinților posteriori nu trebuie să se termine direct în
zonele de contact ocluzal.
6. Menținerea unui câmpul operator uscat prin folosirea digăi este de neegalat şi va creşte
întotdeauna calitatea restaurării.

5.3. Prepararea dinților în vederea restaurării cu materiale adezive se realizează în două

stadii, fiecare cuprinzând mai multe etape.
Stadiul inițial cuprinde:
• Stabilirea conturului extern şi a adâncimii inițiale ale cavității;
• Forma primară de rezistență;
• Forma primară de retenție;
• Forma de conveniență;
 Stadiul final cuprinde:
• Îndepărtarea dentinei infectate restante şi sau a materialului de restaurare vechi/ambele, dacă se
indică;
• Formele secundare de rezistență şi retenție;
• Toaleta preparației;
• Protecția pulpară, dacă se indică;

(1) Stabilirea conturului extern şi a adâncimii inițiale ale cavității

Este etapa în care marginile preparației sunt plasate în poziția pe care o vor ocupa în preparația
finală şi în care se stabileşte o adâncime inițială a preparației de 0,2-0,8 mm sub JSD.
Aspectul preparației este determinat de mărimea, forma şi localizarea defectului.
In această etapă:
- se îndepărtează caria, smalțul subminat, toate defectele;
- extensia V-Or se minimizează;
- se foloseşte ameloplastia;
- unghiurile formate de pereții verticali ai preparației cu suprafața liberă a dintelui să fie de 90
grade sau mai mult, cu bizotare acolo unde este nevoie (avantajele bizotării: creşte retenția
restaurării prin creşterea suprafeței de contact dinte-material; capetele prismelor de smalț sunt
demineralizate; aspect estetic).(fig .5.1)
Marginile cavității trebuie să fie plasate în țesut sănătos, pe suprafețe autocurățibile şi accesibile
curățirii artificiale. Marginile nu trebuie plasate pe vârfuri cuspidiene şi creste marginale.

Fig.5.1. Bizotare (aspectul demineralizării cu acid fosforic pe suprafață bizotată (A) şi nebizotată
(B)
(2) Forma primară de rezistență
Este etapa în care prin forma şi plasarea pereților preparației se asigură cel mai bine rezistența la
fractură a dintelui şi /restaurării care s-ar putea produce sub acțiunea forțelor masticatorii care
apar în principal în axul lung al dintelui.
Pentru a asigura rezistența:
• preparația trebuie să aibă formă de cutie, cu podea relativ plată;
• se restricționează extensia pereților externi pentru a păstra astfel cuspizi şi creste
marginale cu suficient suport dentinar;
• se includ în preparație structurile cu rezistență scăzută (slăbite);
• se rotunjesc unghiurile externe pentru a reduce concentrarea tensiunilor în structurile
dentare;
• preparația trebuie să asigure o grosime suficientă materialului de restaurare.
(3) Forma primară de retenție
Reprezintă forma preparației convenționale care rezistă la deplasarea/îndepărtarea restaurării sub
acțiunea forțelor de basculare sau ridicare.
Prin demineralizarea smalțului şi a dentinei se obține retenția micromecanică.
(4) Forma de conveniență
Reprezintă forma preparației care asigură observarea adecvată, accesibilitatea şi ușurează
manoperele de preparare şi restaurare ale dinților.
(5) Îndepărtarea dentinei infectate (restante) şi sau a materialului de restaurare
vechi/ambele care persistă după prepararea inițială a dintelui
Îndepărtarea materialului vechi de restaurare este necesară dacă:
• afectează negativ rezultatul estetic al noii restaurări;
• materialul compromite retenția;
• se evidențiază radiologic recidiva de carie;
• există simptomatologie pulpară preoperatorie;
• marginea materialului vechi nu e intactă.
(6) Formele secundare de rezistență şi retenție
Se asigură fie prin caracteristici mecanice ale preparației (şanțuri de retenție, lăcașe, pin, slot,
margini bizotate de smalț), fie prin tratarea pereților preparației cu componentele sistemului
adeziv.
(7) Toaleta preparației
Presupune îndepărtarea resturilor vizibile de la nivelul preparației; se face cu apă, de preferat
caldă.
(8) Protecția pulpară, dacă e necesară
Pentru protecție pulpară se folosesc lineri sau baze care pot asigura o barieră protectoare față de
fluidele orale şi constituenții toxici din materialele dentare; se asigură protecție electrică şi
termică.

Tabel 5.I. Etapele de preparare a cavităților

Etape Răşini compozite

Stabilirea conturului marginal Include defectele;

Nu include zonele adiacente suspicioase;

Sigilarea acestor zone;

Adâncime pulpară Îndepărtarea defectului; de obicei nu e uniformă;

Adâncime axială Îndepărtarea defectului; de obicei nu e uniformă;

Unghiuri marginale (între pereții 90 grade sau mai mult

verticali ai preparației şi
suprafața dentară liberă)

Bizotare Da, pentru estetică şi sigilare

Textura pereților preparați Aspră

Instrumente folosite Freze diamantate

Forma primară de retenție Fără retenție mecanică (retenție doar prin suprafețe
aspre şi adeziune)
 Forma secundară de retenție Asigurată de sistemul adeziv

Se includ în preparație structurile cu rezistență scăzută

(slăbite);
Forma de rezistență
Fără o formă specifică în cazul preparațiilor minime şi
medii;

Capitolul 6

Protocol de preparare şi restaurare a cavității de clasa I

6.1 Indicații
- carii situate în şanţuri şi fosete, pe feţele ocluzale ale molarilor şi premolarilor;
- carii situate în fosetele vestibulare ale molarilor;
- carii situate în şanţurile vestibulare şi orale ale molarilor;
- carii situate pe suprafaţa palatinală a incisivilor maxilari.

Fig.6.1. Localizarea proceselor carioase pentru care se realizează cavităţi de clasa I

6.2. Protocol de preparare si restaurare
a. Instrumentar necesar pentru prepararea unei cavități adezive cls I
- trusa de consultaţie, spatulă, excavator, fuloare;
- necesar anestezie;
- hârtie de articulaţie;
 - cheie de culori;
- diga;
- Pentru prepararea acestei cavităţi se preferă freze pentru turbină şi pentru piesa contraunghi, cu
forma rotunjită, mărimea fiind dictată de mărimea leziunii carioase/ defectului. Frezele
diamantate înăspresc suprafaţa dentară preparată crescând astfel retenţia compozitelor.
- freză diamantată piriformă;
- freză con invers diamantată cu muchii rotunjite;
- freză sferică diamantată şi extradură;
- gume şi pastă pentru lustruire.

b. Prepararea cavității de clasa I

1. Periaj profesional cu pastă abrazivă. De evitat pastele de periaj care conţin arome, glicerină sau
fluoruri care influenţează negativ gravajul acid.
2. Localizarea contactelor ocluzale cu ajutorul hârtiei de articulaţie,
3. Anestezie,
4. Periaj profesional,
5. Alegerea culorii. Culoarea trebuie aleasă înainte de uscarea excesivă a dintelui care determină
scăderea transparenţei. Astfel dintele apare mai deschis la culoare.
6. Prepararea cavităţii
Stabilirea conturului extern şi a adâncimii inițiale ale cavității
In cazul proceselor carioase medii şi mari, localizate pe feţe ocluzale ale M şi PM, cu ajutorul
unei freze diamantate con invers cu muchii rotunjite /freză diamantată sferică/ freză diamantată
piriformă pentru turbină, poziţionată paralel cu axul lung al dintelui se pătrunde la nivelul
procesul carios. Preparaţia se extinde în sens vertical dincolo de JSD.
 Fig. 6.2. Stabilirea conturului extern şi a adâncimii inițiale ale cavității
Atunci când se anticipează prepararea întregii lungimi M-D a suprafeţei ocluzale, este indicată
abordarea procesului carios dinspre distal spre mezial, pentru a avea o vizibilitate mai bună.
Se stabileşte conturul marginal al cavităţii, care este dictat de forma procesului carios/a unei
obturaţii vechi / defectului. Forma de contur trebuie să fie cât mai conservativă posibil.
Marginile cavităţii trebuie să fie plasate în ţesut sănătos, pe suprafeţe autocurăţibile şi accesibile
curaţirii artificiale. Marginile nu trebuie plasate pe vârfuri cuspidiene şi creste marginale.
Conturul extern este rotunjit, fără unghiuri.
Ameloplastia
Dacă şanţurile laterale sunt afectate, ele vor fi incluse în preparaţie.
Forma de rezistență
Pentru a asigura forma de rezistenţă a cavității, trebuie să se păstreze o creastă marginală cu
grosime minimă de aprox. 1,5 mm pentru PM şi 2 mm pentru M.
Nu există o formă specifică în cazul preparaţiilor minime şi medii care să asigure rezistenţa; în
cazul preparaţiilor extinse, rezistenţa este asigurată de o podea plată, unghiuri externe rotunjite,
forma de cutie a preparaţiei, podea perpendiculară pe direcţia forţelor ocluzale.
Forma de retenție
Pentru răşinile compozite, retenţia este micromecanică şi este asigurată de componentele
sistemului adeziv.
Indepărtarea dentinei alterate restante
Dacă în această fază mai persistă carie/obturaţie veche pe podeaua cavităţii, se îndepărtează doar
acestea cu o freză sferică la turaţie redusă.

Fig. 6.3. Indepărtarea dentinei alterate restante

Forma secundară de rezistență
Dacă în urma îndepărtării dentinei alterate restantă este afectată rezistenţa pereţilor cavităţii,
atunci acestia se scurtează până se obţine o grosime care să asigure rezistenţa viitoarei restaurări.
Bizotarea marginilor
Marginile cavităţii se bizotează pentru a mări retenţia restaurării (creşte suprafaţa de contact cu
sistemul adeziv şi materialul de restaurare), dar si din motiv estetic, (creşterea gradată în grosime
a materialului restaurator maschează limita dintre dinte şi material).Bizotarea se realizează cu o
freză diamantată, bizoul are o lăţime de 0,25-0, 5mm.

Fig. 6.4. Bizotarea marginilor

Dacă s-a folosit freza con invers diamantată cu muchii rotunjite/piriformă s-a obţinut o cavitate
cu pereţi verticali uşor convergenţi spre ocluzal, podea plată şi unghiuri interne rotunjite.
Dacă pentru preparare s-a folosit freza diamantată sferică, preparaţia va avea pereţii verticali uşor
concavi, unghiurile de întalnire dintre peretii verticali şi podeaua cavităţii sunt rotunjite; podeaua
cavităţii este uşor concava, iar conturul exterior al cavităţii este rotunjit.

Fig. 6.5 , 6.6.Aspect final al preparatiei Fig.6.7. La nivelul premolarilor preparaţia are aspect
caracteristic de fluture.
c. Protocol restaurarea cu răşini compozite a cavităţii de clasa I
1. Izolare cu diga (ideal) sau cu rulouri absorbante şi aspirator de salivă;
2. Toaleta cavităţii- presupune îndepărtarea cu apă caldă a resturilor de smalţ şi dentină ce
apar ca urmare a acţiunii instrumentelor folosite în timpul preparaţiei dar şi a urmelor de
salivă şi sânge; uscarea cavităţii;
3. Tratamentul plăgii dentinare se face în funcţie de adâncimea cavităţii şi de aspectul
dentinei rămasă pe peretele pulpar (v. protocol )
4. Aplicarea sistemului adeziv-generaţiile IV, V, VI, VII (v. protocol de aplicare a
sistemului adeziv)
5. Aplicarea răşinii compozite în 2 sau mai multe straturi oblice. Grosimea straturilor nu
trebuie să depăşească 2mm.
• primul strat se aplică pe peretele vestibular şi se extinde oblic peste baza cavităţii, se
fotopolimerizează 10 sec dinspre vestibular şi alte 10 sec. dinspre ocluzal.
• al doilea strat se aplică pe peretele oral şi se extinde oblic peste primul strat; se
fotopolimerizează 10 sec dinspre oral şi alte 10 sec. dinspre ocluzal.
• al treilea strat se aplică peste primele două şi reface morfologia ocluzală, se
fotopolimerizează 20 sec dinspre ocluzal.

Obturaţie de baza

Primul strat de răşina compozită

Al doilea strat de răşina compozită

Al treilea strat de răşina compozită

Fig. 6.8. Reprezentare grafică a stratificării compozitului în cavitatea de clasa I

6. Adaptarea în ocluzie;
 7. Finisarea şi lustruirea restaurării.

Fig. 6.9. Aspect iniţial al leziunii carioase Fig.6.10. Toaleta cavităţii preparate Fig.6.11.
Obturaţie de bază

Fig. 6.12. Demineralizare cu acid ortofosforic 35-37% (partial etch, total etch) Fig.6.13.
Aplicarea bondingului

Fig.6.14. Stratificarea compozitului şi fotopolimerizarea lui

Alte tehnici de restaurare:

I. Folosirea SDR (Smart Dentin Replacement)
Timpii 1-4 sunt la fel.
5.Vârful capsulei care conţine SDR se aplică pe podeaua cavităţii şi materialul se eliberează
încet, cu presiune constantă, FARA FORTA; pe măsură ce cavitatea se umple, vârful capsulei se
retrage; grosimea stratului de compozit este de 4mm; acesta se fotopolimerizează cel puţin 20
sec.
 In cavităţile adânci se pot aplica mai multe straturi.
Cavitatea nu se umple complet, se lasă liber un spaţiu de 2 mm între SDR şi marginea cavităţii
necesar aplicării compozitului destinat restaurărilor posterioare.
6.Aplicarea răşinii compozite şi fotopolimerizare 20 sec;
7. Adaptarea în ocluzie;
8. Finisare şi lustruirea.
II. Tehnica de restaurare cu răşini compozite condensabile
Timpii 1-4 sunt la fel.
5. Umplerea cavităţii cu compozit, grosimea stratului este de 5mm, modelare, adaptare marginală
şi fotopolimerizare cel puţin 20 sec.
6.Adaptarea în ocluzie;
7. Finisare şi lustruire.

Capitolul 7
Protocol de preparare şi restaurare a cavității de clasa II

7.1. Indicații
- procese carioase situate pe fețele proximale ale dinților laterali (M, PM); cariile sunt
localizate pe una dintre fețele proximale sau pe ambele;

Fig. 7.1. Localizarea proceselor carioase pentru care se realizează cavităţi de clasa II

7.2. Protocol de preparare si restaurare

 a. Instrumentar necesar pentru prepararea unei cavități adezive de clasa II
- trusa de consultație, spatulă, excavator, fuloare;
- necesar anestezie;
- hârtie de articulație;
- cheie de culori;
- diga;
- matrice, portmatrice, pană;
- instrument pentru modelarea punctului de contact (Optra contact);
- pentru prepararea acestei cavități se preferă freze pentru turbină şi pentru piesa contraunghi, cu
formă rotunjită, mărimea fiind dictată de mărimea leziunii carioase/ defectului. Frezele
diamantate înăspresc suprafața dentară preparată crescând astfel retenția compozitelor.
- freză diamantată piriformă;
- freză con invers diamantată cu muchii rotunjite;
- freză sferică diamantată şi extradură;
- freză cilindrică diamantată şi extradură;
- gume şi pastă de lustruit.
b. Protocol de preparare a cavității de clasa II
1. Periaj profesional cu pastă abrazivă. De evitat pastele de periaj care conțin arome,
glicerină sau fluoruri care influențează negativ gravajul acid.
2. Localizarea contactelor ocluzale cu ajutorul hârtiei de articulație.
3. Anestezie.
4. Alegerea culorii. Culoarea trebuie aleasă fără uscarea excesivă a dintelui care
determină scăderea transparenței. Astfel dintele apare mai deschis la culoare.
5. Aplicarea unei pene interdentare, care separă uşor dinții;
6. Prepararea cavității
Preparația clasică este compusă din :
• cavitate verticală - rezultă în urma îndepărtării procesului carios; cavitatea verticală are
pereții V şi O drepți sau uşor concavi. Unghiurile interne sunt rotunjite. Nu e necesar ca
smalțul să fie susținut în întregime de dentină cu condiția ca el să nu suporte forțe
masticatorii directe.
 Fig. 7.2., 7.3. Cavitate de clasa II realizată la nivelul PM
• istm - este porțiunea care face trecerea spre cavitatea orizontală;
• cavitate orizontală- se prepară pentru a asigura retenția materialului; poate să fie
preparată şi datorită existenței unui proces carios situat pe fața ocluzală.

Stabilirea conturului extern şi a adâncimii inițiale ale cavității

Conturul marginal al cavității este dictat de forma procesului carios/a unei obturații vechi. Forma
de contur trebuie să fie cât mai conservativă posibil.
Daca procesul carios proximal a întrerupt creasta marginală ocluzală, cu freze sferice/cilindrice
se lărgeşte accesul şi se stabileşte conturul primar al cavității care este plasat pe fețele ocluzală,
vestibulară, orală şi proximală şi adâncimea inițială, care interesează dentina.
Dacă procesul carios proximal este situat la nivelul punctului de contact sau sub acesta (nu a
înterupt creasta marginală ocluzală) se realizează accesul la procesul carios. Astfel, la nivelul
feței ocluzale, în dreptul procesului carios se pătrunde perpendicular pe aceasta cu o freză
sferica/cilindrică, întrerupand creasta marginală. Lărgirea deschiderii se face cu freze sferice de
dimensiuni mai mari sau cilindrice.Conturul extern este rotunjit, fără unghiuri şi se întinde la
nivelul fețelor vestibulară, proximală, orală şi ocluzală.
Marginile cavității trebuie să fie plasate în țesut sănătos, pe suprafețe autocuratibile şi accesibile
curățirii artificiale. Marginile nu trebuie plasate pe vârfuri cuspidiene şi creste marginale.
Forma de rezistență este asigurată prin respectarea următoarelor cerințe:
• preparația trebuie să aibă formă de cutie, cu podea relativ plată;
• se restricționează extensia pereților externi pentru a păstra astfel cuspizi şi creste
marginale cu suficient suport dentinar;
• se includ în preparație structurile cu rezistență scăzută (slabite);
 • se rotunjesc unghiurile externe pentru a reduce concentrarea tensiunilor în structurile
dentare; preparația trebuie să asigure o grosime suficientă materialului de restaurare.
Forma de retenție
Pentru răsinile compozite, retenția este micromecanică şi este asigurată de componentele
sistemului adeziv.
Indepărtarea dentinei infectate (restante) care persistă după prepararea inițială a dintelui
Se îndepărtează dentina alterată, cu freze sferice la turație redusă, pereții vestibular şi oral se scot
în afara punctului de contact interdentar, la fel şi peretele gingival.
Forma secundară de rezistență
Dacă în urma îndepărtării dentinei alterate restanta este afectată rezistența pereților cavității,
atunci aceştia se scurtează până se obține o grosime care să asigure rezistența viitoarei restaurări.
Bizotarea marginilor
Marginile cavității se bizotează pentru a mări retenția restaurării (creşte suprafața de contact cu
sistemul adeziv şi materialul de restaurare), dar si din motiv estetic, (creşterea gradată în grosime
a materialului restaurator maschează limita dintre dinte şi material). Bizotarea se realizează cu o
freză diamantată, bizoul are o lățime de 0,25-0, 5mm. Se bizotează smalțul de la nivelul
marginilor gingivală, vestibulară şi orală. Se îndepartează pana interdentară.
Aspect final
Cavitatea verticală are pereții vestibular şi oral drepți sau uşor concavi. Unghiurile interne sunt
rotunjite.
Istmul ocluzal trebuie să fie foarte îngust. Sanțurile ocluzale se vor include în preparație.

c. Protocol restaurare cu răşini compozite a cavității de clasa II

1. Izolare cu diga (ideal) SAU rulouri de vată şi aspirator;
2. Toaleta cavității- presupune îndepărtarea cu apă caldă a resturilor de smalţ şi dentină ce
apar ca urmare a acţiunii instrumentelor folosite în timpul preparaţiei dar şi a urmelor de salivă şi
sânge; uscarea cavitaţii;
3. Aplicarea matricei, a portmatricei şi a penei interdentare. Se pot folosi: benzi transparente
sau benzi metalice foarte subţiri care se preconturează şi se aplică in portmatricea
Toffelmire; matrici metalice preconturate-sistem Palodent; matrice şi portmatrice Ivory;
automatrici transparente sau metalice.
Fig.7.4., 7.5. Aplicarea penei şi a matricei interdentare la nivelul PM pe care s-a realizat o
cavitate de clasa II
5. Tratamentul plăgii dentinare- în funcţie de adâncimea cavităţii şi de aspectul dentinei
rămasă pe pereţii pulpar şi parapulpar (v. protocol )
6. Aplicarea sistemului adeziv- generaţiile IV, V, VI, VII (v. protocol de aplicare a sistemului
adeziv)
7. Aplicarea răşinii compozite;

Varianta I
- primul strat de compozit se aplică pe peretele vestibular şi se extinde oblic pe peretele gingival,
dar nu îl acoperă complet; se fotopolimerizează 20-40 sec.
- al doilea strat se aplică pe peretele oral şi se extinde oblic spre vestibular; se fotopolimerizează
20-40 sec.
- se continuă aplicarea straturilor oblice până la umplerea cavităţii.

Fig. 7.6. Reprezentare grafică a stratificării compozitului

Varianta II
- primul strat de răşină compozită se aplică pe peretele gingival şi se extinde uşor spre pereţii
vestibular şi oral; grosimea lui este de 1-2 mm; se fotopolimerizează 20-40 sec. dinspre ocluzal;
- următoarele straturi nu depăşesc 2mm grosime şi se aplică orizontal, succesiv până la umplerea
cavităţii; fiecare strat este fotopolimerizat 20 sec.dinspre ocluzal. După îndepărtarea matricei, se
fotopolimerizează suplimentar dinspre vestibular 20 sec. şi dinspre oral 20 sec.
Dacă se folosesc nuanţe diferite de compozit, pentru dentină şi pentru smalţ, acestea se
fotopolimerizează conform indicaţiilor producătorului.

Fig. 7.7. Reprezentare grafică a stratificării compozitului

Varianta III
-primul strat de răşină compozită se aplică pe peretele gingival şi se extinde uşor spre pereţii
vestibular şi oral; grosimea lui este de 1-2 mm; se fotopolimerizeaza 20-40 sec.(se poate folosi
un compozit flow);
-al doilea strat (nuanţă pentru smalţ) se aplică astfel încât să refacă peretele proximal lipsă.
Compozitul este modelat astfel încât să vină în contact cu pereţii vestibular şi oral şi este uşor
împins pe matrice către dintele vecin; fotopolimerizarea se face dinspre ocluzal 20-40 sec.
Cavitatea de clasa II a fost transformată într-o cavitate de clasa I.
Se poate îndepărta portmatricea, lăsând pe loc matricea şi pana. Astfel, se poate fotopolimeriza şi
dinspre vestibular/oral.
-următoarele straturi nu depăşesc 2mm grosime şi se aplică oblic până la umplerea cavităţii
(straturile profunde având nuanţă de dentină/opac şi stratul de la suprafaţă avand nuanţă de
smalţ); fiecare strat este fotopolimerizat 20-40 sec. dinspre ocluzal şi cate 10 sec dinspre
vestibular şi oral.

primul strat de răşină compozită

 aplicat pe peretele gingival (1), (2);

al doilea strat de răşină compozită

reface
(1)
(2) peretele proximal lipsă;(1), (2);

straturi aplicate oblic până la

umplerea cavităţii (3) (4) (5)

(3) (4) (5)

Fig. 7.8. Reprezentare grafică a stratificării compozitului

8. Adaptarea în ocluzie
9.Finisarea lustruirea restaurării.

Alte tehnici de restaurare:

III. Folosirea SDR (Smart Dentin Replacement)
IV. Tehnica de restaurare cu răşini compozite condensabile
Caz clinic

Fig. 7.9. Carii proximale la nivelul PM Fig. 7.10. Stabilirea conturului marginal şi a adancimii
iniţiale Fig. 7.11. Cavitate clasa II-aspect final
Fig. 7.12. Obturatia de baza Fig. 7.13. Aplicarea acidului demineralizant Fig. 7.14. Aplicarea
adezivului

Fig. 7.15., 7.16. Aplicarea stratului de compozit flow pe peretele gingival Fig. 7.17., 7.18.
Refacerea peretelui proximal lipsa

Fig. 7.19. Aplicarea straturilor oblice de compozit Fig. 7.20. Aplicarea ultimului strat de
compozit
Fig.7.21. Aspect final al restaurarii dupa adaptarea in ocluzie si lustruire

Capitolul 8
 Protocol de preparare şi restaurare cu răşini compozite a cavităţii de clasa III

8.1.Indicaţii
Cavitatea de clasa III se prepară în cazul proceselor carioase situate pe feţele proximale
ale dinţilor frontali, unghiul incizal nefiind afectat.

Fig. 8.1. Localizarea proceselor carioase pentru care se realizează cavităţi de clasa III

8.2. Protocol de preparare şi restaurare

a. Instrumentar necesar pentru prepararea unei cavități adezive de clasa III
- trusa de consultație, spatulă, excavator, fuloare;
- necesar anestezie;
- hârtie de articulație;
- cheie de culori;
- diga;
- freze diamantate piriformă, efilată, flacară;
- freza sferică diamantată şi extradură;
- bandă de celuloid, pene interdentare;Pana realizeaza un contact intim al benzii cu
dintele, evitand astfel realizarea unei obturatii debordante la nivel gingival.
- discuri si gume pentru lustruire si finisare
Pentru prepararea acestei cavități se preferă freze pentru turbină şi pentru piesa contraunghi, cu
formă rotunjită, mărimea fiind dictată de mărimea leziunii carioase/ defectului.

b. Prepararea cavității de clasa III

1. Periaj profesional cu pastă abrazivă. De evitat pastele de periaj care contin arome, glicerină
sau fluoruri care influențează negativ gravajul acid.
2. Localizarea contactelor ocluzale cu ajutorul hârtiei de articulație,
3. Anestezie,
4. Alegerea culorii. Culoarea trebuie aleasă înainte de uscarea excesivă a dintelui care determină
scăderea transparenței. Astfel dintele apare mai deschis la culoare.
5. Izolare cu diga (ideal) SAU rulouri absorbante, aspirator de salivă;
6. Prepararea cavității
Stabilirea conturului extern şi a adâncimii inițiale ale cavității
In funcție de mărimea şi aspectul procesului carios proximal, stabilirea conturului marginal
începe, de preferat, pe fața orală a dintelui, fie cu crearea accesului la procesul carios (atunci
când acesta este mic şi nu a evoluat spre una din fețele dentare orală sau vestibulară), fie cu
lărgirea deschiderii orale a acestuia (în cazul în care este o carie mare).
Avantajele creării accesului oral sunt:
1.se păstrează smalțul vestibular, îmbunatațind astfel aspectul estetic;
2. poate fi păstrat smalț vestibular nesusținut, dar nu friabil;
3. alegerea nuanței de compozit nu prezintă dificultate;
4.deteriorarea sau modificarea culorii compozitelor nu este foarte vizibila.
Excepțiile de la acestă regulă sunt:
• procesul carios este extins pe fața vestibulară (fața orală este integră), accesul dinspre
această suprafață conservând țesut dentar sănătos palatinal - acces vestibular;
• dintele afectat este rotat cu expunerea vestibulară a suprafeței proximale pe care se află
procesul carios- acces proximal;
• se înlocuiește o obturație veche ce a fost inserată dinspre vestibular - acces vestibular.
• atunci când sunt afectate ambele suprafețe (vestibulară şi orală), se folosește suprafața
care asigură cel mai bun acces instrumentelor.
Deschiderea procesului carios se face cu turbina şi o freză sferică aleasă în funcție de
dimensiunea dintelui şi a procesului carios. Freza se ține perpendicular pe creasta orală de smalț,
în dreptul procesului carios, la 0,5mm distanț orală de suprafața proximal orală, pentru a nu leza
dintele vecin. Cu ajutorul ei se stabilește conturul marginal al cavit orală ții. Acesta interesează
fețele oral orală şi proximal orală, iar atunci când procesul carios este mare, conturul interesează
şi fața vestibular orală a dintelui.
Marginile restante de smalț nu trebuie s orală fie decalcifiate, anfractuoase, cavitatea va avea o
form orală rotund orală sau ovalar orală.
Referitor la stabilirea adâncimii inițiale a preparației, se va plasa peretele axial 0,5mm în dentin
orală.

Fig. 8.2. 21 Carie distal orală Fig. 8.3., 8.4. Conturul marginal al cavității si adâncimea inițială

Forma de retenție şi rezistență

Preparația nu se va extinde mai mult decât conturul stabilit deja pentru a se evita astfel scăderea
rezistenței dintelui şi expunerea restaurării la mai multe contacte funcționale orale decât este
nevoie.
Pentru răşinile compozite, retenția este micromecanică şi este asigurată de componentele
sistemului adeziv.
Îndepărtarea dentinei alterate restante
Inițial, peretele axial este situat 0,5mm în dentină, dacă procesul carios se extinde dincolo de
această limită, se va îndepărta doar caria, nu întreg peretele axial. Pentru acest lucru se folosește
o freză sferică de contraunghi cu mărimea adaptată procesului carios respectiv.

Cavitatea obținută trebuie să îndeplinească următoarele:

• toate marginile trebuie să fie situate în țesut dentar sănătos şi într-o zona cu acces
suficient, care să permită finisarea.
• conturul vestibular al preparației trebuie să fie situat în ambrazura respectivă;
• peretele vestibular este paralel cu axul lung al dintelui;
• nu trebuie să existe o demarcație netă între pereții vestibular şi incizal;
• peretele gingival este perpendicular pe axul lung al dintelui;
• unghiurile interne ale cavitătii sunt rotunjite;
• adâncimea axială spre incizal este mai mare decât adâncimea axială spre gingival.
 Fig. 8.5. Îndepărtarea dentinei alterate restante
Forma secundară de retenție
Retenția suplimentară se obține prin accentuarea unghiului ginivo-axial (crearea unui şanț),
mergand dinspre vestibular spre oral (folosim o freză sferică de contraunghi cu diametrul
0,5mm) şi prin accentuarea, cu aceeasi freză, a unghiului incizal.
Bizotarea marginilor
Preparația standard pentru restaurări proximo-incizale implică şi prezența unui bizou cu lățime
variabilă (1-2mm sau 0,2-0,5mm), realizat la 45 grade pe fața vestibulară a dintelui, cu scopul de
a îmbunătăți aspectul estetic al restaurării. Dimensiunea bizoului trebuie să respecte grosimea
smalțului restant. Se poate realiza un bizou plat sau un bizou rotunjit folosind freza efilată
diamantată sau flacără. Bizoul permite acidului să atace cu efect maxim, prismele de smalț, fapt
ce va îmbunătăți capacitatea de retenție a preparației şi va împiedica colorarea marginală.
Atunci când procesul carios a indicat abordarea lui dinspre fața vestibulară, se urmăresc aceeași
pași, conturul extern trebuie sa fie cât mai conservator posibil, protejând smalțul de pe fața orală.

Fig. 8.6, 8.7. Aspectul final al cavității

c. Protocol restaurare cu răşini compozite a cavității de clasa III
7. Toaleta cavităţii- presupune îndepărtarea cu apă caldă a resturilor de smalţ şi dentină ce
apar ca urmare a acţiunii instrumentelor folosite în timpul preparaţiei dar şi a urmelor de
salivă şi sânge; uscarea cavitatii;
8. Tratamentul plăgii dentinare se face în funcție de adâncimea cavității şi de aspectul
dentinei ramase pe peretele axial (v. protocol )
9. Aplicarea benzii de celuloid şi a penei interdentare;
10. Aplicarea sistemului adeziv-generațiile IV, V, VI, VII (v. protocol de aplicare a sistemului
adeziv)
11. Aplicarea răşinii compozite.
-Pentru cavitățile mici, cu acces dinspre fața orală, se aplică un singur strat de răşină compozită
şi se fotopolimerizează dinspre vestibular 20-40 sec., apoi dinspre oral după îndepărtarea
degetului care a menținut banda de celuloid. Acelasi lucru este valabil şi în cazul cavităților mici
cu acces dinspre vestibular sau proximal.
-Pentru cavitățile mari care interesează atât fața orală cât şi fața vestibulară, restaurarea se obține
prin aplicarea mai multor straturi de răşină compozită. Primul strat va reface peretele oral lipsă,
răşina compozită aplicându-se spre banda de celuloid într-o canitate suficientă care totuşi trebuie
să lase loc pentru aplicarea şi a altor straturi. Acest strat se fotopolimerizează dispre vestibular şi
apoi dinspre oral 20-40 sec. Se continuă aplicarea straturilor şi fotopolimerizarea lor până la
refacerea morfologiei dintelui.
12. Adaptarea în ocluzie; se execută mişcari de propulsie, de ghidaj canin;
13.Finisarea şi lustruirea restaurării cu gume şi pastă specială.

Capitolul 9
 Protocol de preparare si restaurare cu răşini compozite a cavității de clasa IV

9.1. Indicații
Cavitatea de clasa IV se prepară in cazul proceselor carioase situate pe fetele proximale
ale dintilor frontali, care evoluează cu interesarea unghiului incizal.

Fig. 9.1. Localizarea proceselor carioase pentru care se realizează cavităţi de clasa IV
9.2. Protocol de preparare si restaurare
a. Instrumentar necesar pentru prepararea unei cavități adezive de clasa IV
- trusa de consultaţie, spatulă, excavator, fuloare;
- necesar anestezie;
- hârtie de articulaţie;
- cheie de culori;
- diga;
- freze diamantate piriformă, efilată, flacară ;
- freză sferică diamantată şi extradură;
- bandă de celuloid, pene interdentare;
- pini parapulpari;
- gume, discuri.
b. Protocol de preparare a cavității de clasa IV
1. Periaj profesional cu pastă abrazivă. De evitat pastele de periaj care conţin arome, glicerină
sau fluoruri care influenţează negativ gravajul acid.
2. Localizarea contactelor ocluzale cu ajutorul hârtiei de articulaţie.
Această etapă este foarte importantă pentru că influenţează extinderea preparaţiei dentare
(plasarea marginilor acesteia în afara zonelor de contact ocluzal) şi afectează retenţia şi rezistenţa
restaurării. Factorul ocluzal poate dicta o preparaţie mai conservatoare a dintelui, cu realizarea
unei forme a cavităţii care să asigure mai multă rezistenţă (forma de cutie, cu pereţi verticali
paraleli cu axul lung al dintelui şi podea plată perpendiculară pe direcţia forţelor ocluzale), dar şi
retenţie secundara (bizou, şanţuri suplimentare) .
3. Anestezie,
4. Alegerea culorii. Culoarea trebuie aleasă înainte de uscarea excesivă a dintelui;
5. Amprentarea campului de lucru cu silicon de adiţie;
6. Confecţionarea în laborator a Wax-upului şi a unei chei de silicon(set-up) decupată vestibular;
5. Izolare cu diga (ideal) SAU rulouri absorbante, aspirator de salivă;
6. Prepararea cavităţii
A) Leziunile minore de tipul fracturilor traumatice minime necesită preparări minime, care
constau în simpla bizotare a smalţului, dacă leziunea se limitează numai la nivelul său,
pregătindu-l astfel, pentru tehnica de demineralizare. Suprafaţa bizoului trebuie să fie de 0,5mm
şi nu este nevoie de protecţie a pulpei dentare.
B) Leziunile medii şi extinse necesită, pe lângă o preparație care să asigure rezistența la forțele
ocluzale şi îmbunătățirea formei de retenție.

Stabilirea conturului extern şi a adâncimii inițiale ale cavității

Conturul marginal al cavității interesează fețele vestibulară, orală, proximală şi zona incizală şi
se realizează cu ajutorul unei freze diamantate globulare de turbină, sub răcire cu apă. Cu
ajutorul acesteia se îndepărtează smaltul subțire, cu rezistență scazută şi se stabileşte adâncimea
axială inițială la 0,5mm în dentină. Pereții vestibular şi oral ai preparației se pregătesc pe cat
posibil paraleli cu axul lung al dintelui, iar peretele gingival perpendicular pe acesta.
Forma de retenție şi rezistență
Rezistența la forțele ocluzale care ar putea fractura dintele sau materialul de restaurare este
asigurată de forma cavității (pereții preparației paraleli cu axul lung al dintelui sau perpendicular
pe acesta.).
Forma de retenție este asigurată, în principal, de adeziunea micromecanică a compozitului la
smalț şi dentină. Retenția suplimentară se obține prin creşterea lățimii bizoului.
Îndepărtarea dentinei alterate restante
După ce pereții vestibular şi oral ai cavității au fost realizați astfel încât să fie paraleli cu axul
lung al dintelui, iar peretele gingival perpendicular pe acesta şi adâncimea axială se găseşte la
0,5mm în dentină, dacă mai persistă dentină alterată, se îndepărtează doar aceasta.
Forma secundară de retenție şi rezistență
In funcție de mărimea distrucției, retenția secundară poate fi asigurată prin realizarea unui şanț
de retenție, fie prin aplicarea unor pinuri parapulpare.
Sanțul de retenție se realizează cu ajutorul unei freze sferice de contraunghi cu diametru de
0,5mm, dimensiunea şanțului fiind egală cu jumătatea acestui diametru. Sanțul se găseşte în
dentină, pe toată lungimea peretelui gingival, în unghiul axio-gingival şi se extinde uşor în
unghiurile axio- vestibular şi axio-oral, pe aproximativ ½ din lungimea pereților.

Pinurile parapulpare se fixează în dentină prin cimentare, fricţiune sau înşurubare. Folosirea lor
împreună cu răşinile compozite este indicată doar atunci când există o lipsă masivă de substanță
dentară. In rest, utilizarea lor nu este încurajată deoarece prezintă următoarele dezavantaje: la
nivelul dinţilor anteriori există riscul de perforare fie a camerei pulpare, fie a peretelui dentar,
ajungând la suprafața externă; pinurile nu măresc rezistenţa materialului de restaurare; unele
pinuri pot să corodeze din cauza microinfiltraţiei marginale, ducând la modificarea culorii
dintelui şi restaurării.

Pinurile parapulpare se aplică într-un canal preparat anterior.Retenţia pinurilor este asigurată de
rezilienţa dentinei şi de blocarea fizică a acestuia în timpul înşurubării.Când capul pinului a atins
capătul tunelului, pivotul se auto separă de mâner.

Fig. 9.2. Pin parapulpar şi freza specială

Aplicarea pinurilor parapulpare se face în 3 timpi:
1- crearea unei crestături pentru canalul în care pătrunde pinul -aceasta se obţine cu ajutorul
unei freze sferice la turaţie redusă.
2- prepararea canalului- folosim freza specială din trusa de pinuri parapulpare. Cu aceasta se
pătrunde în dinte cu presiuni uşoare pe o adâncimea de 1,5mm; ideal canalul se prepară
cu o unică penetrare a frezei.
 3- plasarea pinului parapulpar.

Bizotarea marginilor
Este necesară bizotarea tuturor marginilor accesibile de smalț. Bizoul se prepară la 45 grade față
de suprafața externă a dintelui cu o freză diamantată flacără sau globulară. Lățimea bizoului este
variabilă (0,25-2mm) în funcție de lipsa de substanță dentară şi de necesitatea asigurării retenției.

c. Protocol de restaurare cu răsini compozite a cavității de clasa IV

7. Toaleta cavității - presupune îndepărtarea cu apă caldă a resturilor de smalţ şi dentină ce
apar ca urmare a acţiunii instrumentelor folosite în timpul preparaţiei dar şi a urmelor de
salivă şi sânge; uscarea cavității;
8. Tratamentul plăgii dentinare se face în funcție de adâncimea cavității şi de aspectul
dentinei rămase pe peretele axial (v. protocol )
9. Aplicarea sistemului adeziv-generațiile IV, V, VI, VII (v. protocol de aplicare a sistemului
adeziv)
10. Aplicarea răşinii compozite.
Protocol A-fără pini parapulpari

Fig. 9.3. Protocol de restaurare fără pin parapulpar

Protocol B-cu pini parapulpari
- Cimentarea pinilor parapulpari din fibra de sticla de preferat din motive estetice;
- Refacerea peretelui oral piedut cu un strat de compozit fluid sau chitos de translucența
smalțului cu ajutorul cheii de silicon;
- Fotopolimerizare;
- Refacerea marginii incizale şi a marginii proximale tot cu ajutorul cheii de silicon, cu compozit
tip smalț;
 - Refacerea peretelui oral piedut cu ajutorul cheii de
silicon şi a unui strat de compozit fluid sau chitos de
translucența smalțului;

- Fotopolimerizare;

- Refacerea marginii incizale şi a marginii proximale

tot cu ajutorul cheii de silicon, cu compozit tip smalț;

- Fotopolimerizare;

- Aplicarea unui strat de compozit de dentină,

păstrand morfologia dentinară;

- Fotopolimerizare;

- Aplicarea pe vestibular a unui strat de smalț,cu

translucență potrivita coletului, treimii medii şi
incizal;

- Fotopolimerizare;

- Fotopolimerizare;
- Indepărtarea cheii de silicon;
- Aplicarea unui strat de compozit cu nuantă de dentină;
- Fotopolimerizare;
- Aplicarea pe vestibular a unui strat de compozit tip smalț;
- Fotopolimerizare;
- Refacerea peretelui proximal cu compozit smalț,cu ajutorul unei matrici de celuloid şi a unei
pene;
11. Adaptarea funcțională, se execută şi miscari de propulsie, de ghidaj canin;
12. Finisarea cu pietre de Arcansas, discuri de hartie de diferite granulații şi lustruirea cu gume
şi pastă.

Capitolul 10
 Protocol de preparare și restaurare cu rășini compozite a cavității de clasa V

10. 1. Indicații
Cavitatea de clasa V se prepară în cazul proceselor carioase situate în treimea de colet a
fețelor vestibulare și orale ale tuturor dinților.

10.2. Protocol de preparare si restaurare

a. Instrumentar necesar pentru prepararea unei cavități adezive cls V

- trusa de consultație, spatulă, excavator, fuloare;
- necesar anestezie;
- cheie de culori;
- digă;
- freza sferică diamantată și extradură;
- freze flacară și efilată diamantată ;
- freză cilindrică/con invers pentru turbină și contraunghi;
- matrice cervicală/ banda de celuloid.

b. Protocol de preparare a cavității de clasa V

1. Periaj profesional cu pastă abrazivă. De evitat pastele de periaj care conțin arome,
glicerină sau fluoruri care influențează negativ gravajul acid.
2. Anestezie;
3. alegerea culorii;
4. izolare cu diga (ideal) SAU rulouri absorbante și aspirator ;
La nivelul sanțului gingival se poate aplica un fir de retracție gingivală.
5. Prepararea cavității
Stabilirea conturului extern şi a adâncimii inițiale ale cavității
Conturul marginal al cavității urmărește forma procesului carios cervical și poate fi rotund,
ovalar sau reniform. Pentru stabilirea lui, se pătrunde cu o freza cilindrică/sferică în centrul
leziunii, perpendicular pe suprafața dintelui, până se ajunge în dentină la 0,5-0,75 mm dincolo de
JSD. Direcția de deplasare a frezei este pe peretele ocluzal al cavității,apoi pe peretele mezial, se
trece pe peretele gingival și apoi spre cel distal. Odată cu stabilirea conturului marginal este
stabilită și adâncimea inițială a preparației. Astfel, peretele axial este situat 0,75mm în dentină și
urmărește conturul anatomic al fetei vestibulare, care este convex M-D si câteodată ocluzo-
gingival.

Fig. 10.1, 10.2. Stabilirea conturului extern şi a adâncimii inițiale

Forma de rezistență și retenție

Cavitatea preparată are cinci pereți (ocluzal, gingival, mezial, distal și axial sau parapulpar) și
trebuie să aibă unghiurile interne rotunjite. Mărimea cavității este dictată de mărimea procesului
carios și ea nu se va extinde mai mult pentru a se evita astfel scăderea rezistenței dintelui.

Adâncimea axială de 0,75 mm va asigura o lățime adecvată a pereților cavității, asigurând

rezistența preparației, a restaurării din rașină compozită și va permite realizarea unui șanț de
retenție suplimentar când acesta este necesar. In final, adâncimea axială este mai mare spre
ocluzal decât spre gingival.

Pentru rășinile compozite, retenția este micromecanică și este asigurată de componentele

sistemului adeziv.

Indepărtarea dentinei alterate restante

Dacă în urma parcurgerii pașilor anteriori se constată că la nivelul preparației mai persistă
carie/obturație veche pe podeaua cavității, se îndepartează doar acestea cu o freză sferică la
turație redusă.

Fig. 10.3. Indepărtarea dentinei alterate restante

Forma secundară de retenție
Pentru a mări retenția, se pot prepara șanțuri de retenție de-a lungul unghiurilor axio-gingival și
axio-ocluzal, folosind o freză sferică cu diametru 0,5mm, adâncimea șanțului fiind egală cu raza
sferei. Sanțurile trebuie să fie situate în dentină. De aceea, peretele axial trebuie să fie situat
minim 0,75mm în dentină.

Fig. 10.4. Evidențierea șanțurilor axio-gingival și axio-ocluzal Fig. 10.5. Realizarea șanțului
axio-gingival

Bizotarea marginilor
Marginile preparației se bizotează, excepție făcând marginea cervicală (gingivală) a cavității,
unde smalțul e foarte subțire sau poate lipsi. Bizoul are o lățime de 0,25-0,5 mm și se realizează
la un unghi de 45 grade față de suprafața externă a dintelui. Pentru bizotare se folosesc freze
diamantate flacără sau efilată.

Bizotarea are următoarele avantaje:

- creșterea retenției restaurării, datorită creșterii suprafeței de contact cu sistemul adeziv;
 - scăderea infiltrației marginale, datorită adeziunii crescute dintre dinte și compozit;
- scăderea necesitații realizării unor șanțuri de retenție, care ar necesita îndepărtarea de
țesut dentar sănătos.

Fig. 10.6. Bizotarea marginilor Fig. 10.7. Aspect final

!!! Atunci când marginea cervicală a preparației, ca urmare a îndepărtării procesului carios, este
situată subgingival mai puțin de 2 mm este nevoie de folosirea unui fir de retracție impregnat și a
digăi împreună cu o clemă care să asigure retracția gingivală. Dacă defectul se extinde 3mm sau
mai mult subgingival, este nevoie de hemostază și expunerea chirurgicală a marginii.

c. Protocol restaurare cu rășini compozite a cavității de clasa V

6. Toaleta cavității- presupune îndepărtarea cu apă caldă a resturilor de smalţ şi dentină ce
apar ca urmare a acţiunii instrumentelor folosite în timpul preparaţiei dar şi a urmelor de
salivă şi sânge; uscarea cavitații;
7. Tratamentul plăgii dentinare în funcție de adâncimea cavității și de aspectul dentinei
rămasă pe peretele axial (v. protocol )
8. Aplicarea sistemului adeziv- generațiile IV, V, VI, VII (v. protocol de aplicare a sistemului
adeziv)
9. Aplicarea rășinii compozite se realizează în funcție de adâncimea cavității și de tipul
compozitului. (v. tabel 10. I.)
Tabel.10. I. Posibilități de restaurare cu rășini compozite a cavității de clasa V
Cavitate superficială Cavitate medie și profundă

Tehnica stratificării Bulk-technique

 -aplicarea unui strat de
compozit care umple cavitatea
(spatulă, fuloar)
-modelare, îndepărtarea
excesului (spatula, fuloar)
-aplicarea, cu o ușoară
presiune, pe suprafața
materialului a matricei
cervicale și îndepărtarea
excesului de material (dacă
există)
- fotopolimerizarea
compozitului dinspre
vestibular, 20 sec.
-primul strat de compozit se
aplică pe peretele gingival al
cavității și se extinde oblic pe
peretele axial;
fotopolimerizare 20 sec.;
-al doilea strat se aplică pe
peretele ocluzal și se extinde
spre peretele axial, urmat de
fotopolimerizare 20 sec.;
-Nici primul strat, nici al
doilea nu ajung pînă la
smalţul atacat acid;
-se aplică ultimul strat care
umple restul cavității și reface
conturul vestibular al dintelui;
fotopolimerizare 20 sec.;
-se umple cavitatea cu rașină
compozită condensabilă
(strat de 4-5mm grosime)
- se fuleză bine și se
adaptează marginal
-aplicarea, cu o ușoară
presiune, pe suprafața
materialului a matricei
cervicale și îndepărtarea
excesului de material (dacă
există)
- fotopolimerizarea
compozitului dinspre
vestibular, 20-40 sec.

Fig. 10.8. Reprezentare dispoziției straturilor de rășină compozită la nivelul cavității de clasa V
10. îndepărtarea firului de retracție;
11. finisarea și lustruirea restaurării.
Cazuri clinice
Caz clinic 1

Fig.10.9. Aspect inițial al leziunilor carioase; Fig .10.10.Aplicarea firului de retracție;

Fig.10.11. Indepărtarea dentinei alterate

Fig.10.12. Aplicarea stratului de liner fotopolimerizabil; Fig. 10.13. Aplicarea compozitului și a

matricei cervicale; Fig.10.14. Aspect final

Caz clinic 2

Fig.10.15. Aspect inițial al leziunii carioase; Fig.10.16. Aspect după gingivectomia realizată cu
bisturiul electric; Fig. 10.17. Demineralizare acid fosforic;

Fig.10.18. Aplicarea compozitului Fig.10.19 Aspect final

Capitolul 11

Protocol de preparare și restaurare cu rășini compozite a cavității de clasa VI

11. 1. Indicații
Cavitatea de clasa VI se prepară fie în cazul proceselor carioase care interesează vârful caninului
și vârful cuspizilor dinților laterali, fie în cazul cariilor situate pe muchia incizală a dinţilor
anteriori.

11.2. Protocol de preparare și restaurare

a. Instrumentar necesar pentru prepararea unei cavități adezive cls VI
- trusa de consultație, spatulă, excavator, fuloare;
- cheie de culori;
- rulouri absorbante, aspirator de saliva
- freze diamantate sferice și flacară.
b. Protocol de preparare a cavității de clasa VI
Leziunea carioasă are dimensiune redusă și interesează în general doar smalțul, care la acest nivel
este mai gros. Nu este nevoie de anestezie, nici de izolare cu diga.
Pentru stabilirea conturului marginal și pentru îndepărtarea țesuturilor afectate se folosește o freză
diamantată sferică mică, cu care se pătrunde la nivelul cariei. Freza se ține perpendicular pe
suprafața dentară. Dacă în această fază nu se obține îndepărtarea completă a țesuturilor cariate,
preparația este definitivată cu ajutorul unei freze flacară.Conturul marginal obținut este rotunjit.

Fig.11.1. Proces carios situat la nivelul PM 2, pe vârful cuspidului vestibular Fig. 11.2. Prepararea
cavității Fig.11.3. Aspect final
c. Protocol restaurare cu rășini compozite a cavității de clasa VI
- Toaleta cavității;
- Aplicarea sistemului adeziv- generațiile IV, V, VI, VII (v. protocol de aplicare a sistemului
adeziv)
- Aplicarea rășinii compozite. Rășina compozită se aplică într-un singur strat, care se
fotopolimerizează 20 sec.
- Finisare și lustruire.