Biochimie clinica Curs 7

Biochimie clinica

5 APRILIE 2016

Einzima, substrat, reactie, schema.

In partea introductiva trebuia sa fie partea actuala nu sa construim noi nanoreactorul.

Concluzia este partea cea mai importanta. El pune accent foarte mult pe chestia asta.

Daca nu a fost primit referatul trebuie sa dam examen din prima parte . Referatele au urmatoarele
pondere: 40%-40% si colocviu are 20%. Speciile reactive ale oxigenului (patologia TREBUIE sa difere!!!).
Prima partea consta in:

As putea sa fac un tabel in care fiecare sa aiba acces iin ordine sa-si aleaga o patologie in asa fel incat sa
nu se mai repeta. Se poate repeta de maxim 2 ori!

O sa fie data in mana domnului doctor. Asta inseamna ca avem doar o singura sansa. Maxim 6 pagini la
care se adauga una sau doua pagini de powerpoint (de cum ar trebu sa arate powerpointul). Adica faci
poweroint si dupaia copiezi slide-urile care sa apara in word ( SA FIE MAXIM 2 pagini). Notele le primim
pe materialul printat pe care le primeste domnul dr in mana (de preferat maxim 6 slide-uri)

Punem powerpointul si pentru primul referat!!!! Poerpoint: litera 28 sau 32 si figura trebuie sa ocupe
majoritatea slide-ului.

Prima partea consta in primele 6 cursuri + nanoreactoarele.

5 articole minimum in care sa nu apara Coman!!.

Astazi speciile reactive ale oxigenului si saptamana vitoare

Pe 19 aprilie vrea domnul dr. sa fie prezentata primul referat (ESTE OBLIGATORIU SA FIE TOTI PREZENTI
IN ACEEA DATA (LA CEI CARE AU FOST ACCEPTATI REFERATUL) poti sa nu prezenti proiectul si ramai cu
nota care ti-a fost data initiala).

In saptamana mare si dupa paste avem pregatirea celui de-al 2 referat. Pe 10 mai inca suntem liber. 13
mai este deadline-ul celui de-al doilea referat. Pe 13 mai preiau eu toate lucrarile!

Specii reactive ale oxigenului (ROS)

Oxigenul molecular este utilizat de toate sistemele vii aerobe in scopul oxidarii moleculelor in
vederea obtinerii fie a unor intermediari metabolici fie pentru obtinerea energiei metabolice. La nivel
mitocondrial oxigenul molecular se gaseste in capatul catenei respiratorii unde coenzimele aflate in
stare redusa (NADH/FADH2) transfera echivalentii de reducere in vederea obtinerii unor diferente de
potential datorate gradientelor de pH sau de concentratie si astfel in final transforma atomii de carbon
prezenti in acetilul activat (rezultat ca intermediar) in dioxid de carbon. Din punct de vedere structural
oxigenul atomic si oxigenul molecular se comporta ca un monoradical respectiv diradical si din aceasta
cauza este incarcat energetic (instabil in raport cu mediul).

Aceasta instabilitate se traduce prin tendinta de eliberare a excedentului energetic altor

molecule si astfel moleculele acceptoare se pot transforma in radicalii corespunzatori. Din aceasta cauza

1
Biochimie clinica Curs 7

in organismele vii aerobe oxigenul prezinta importanta limitata in raport cu moleculele din mediu, in
schimb pentru toate biosistemele anaerobe oxigenul molecular prezinta toxicitate avansata.

Principalele molecule asupra carora actioneaza oxigenul sunt tioli enzimele care prin prezenta
gruparii tiol (SH) se transforma relativ usor in componenti sau produsi disulfura care nu mai prezinta
activitate enzimatica.

La nivelul catenei respiratorii oxigenul molecular accepta electroni si protoni (echivalenti de

reducere) etapizat si astfel in transfromarea oxigenului molecular catre oxigen cu starea de oxidare
minus 2 sunt acceptati 4 electroni si 4 protoni in etape distincte.

In prima etapa oxigenul molecular se transforma in radicalul anion superoxid care devine foarte
bogat energetic si rapid accepta inca un electron si 2 protoni transformandu-se in peroxidul de hidrogen.

In catena respiratorie fosforilanta peroxidul de hidrogen este singura specie moleculara bogata
energetic dar care nu este de tip radical sau ion. In urmatoarea etapa peroxidul de hidrogen accepta inca
un electron si pune in libertate radicalul hidroxil alaturi de ionul hidroxid.

Radicalul hidroxil prezinta un orbital molecular in care exista un electron neimperecheat care
induce intregului sistem instabilitate foarte accentuata.

Cei 2 intermediari: anionul hidroxid si radicalul hidroxil preiau in catena respiratorie ultimul
electron si 2 protoni se forma in aqua coenzis. In acest mod produsul final din catena respiratorie este
apa, in schimb intermediari reactivi derivati ai oxigenului sunt foarte bogati energetic si pot participa si
la alte procese in vederea stabilizarii.

Radicalii liberi tind sa se stabilizeze pe seama altor molecule din mediu carora le smulge un
electron in vederea stabilizarii. In schimb molecula donoare de electron se transforma intr-un radical
(macroradical), devine bogat energetica si la randul sau tinde sa se stabilizeze pe seama altei molecule
tot din mediu si asa mai departe reactiile se desfasoara in cascada.

La nivel celular specii active ale oxigenului pot fi utile (benefice celulei) pentru ca sunt utilizate in
procesul de fagocitoza prin care corpusculii prezenti in celule tind sa fie distrusi in vederea recuperarii
unei parti din materie si repsectiv eliminarii celeilalte parti din materie. Atunci cand speciile reactie ale
oxigenului (ROS) se stabilizeaza pe seama unor molecule functionale (proteine, acizi nucleici samd) este
posibil ca aceste molecule sa se stabilizeze la randul lor prin modificare structurala si astfel o parte sau
intreaga functie a moleculeli sa dispara si sa apara o noua functie a speciei moleculare respective.

In acest mod se explica interventia ROS in patologie. Aparitia speciilor reactive in organismul
uman se poate realiza atat in conditii normale cat si in conditii patologice si aceste procese sunt
avantajte de prezenta monooxigenazelor, de sistem de transport electron (fosforilante/nefosforilante),
de radiatiile ionizante sau nu, de prezenta metalelor in exces, de prezenta agentilor poluanti,
nanoparticule suspendate.

Generarea speciilor reactive este avantajata la nivelul unor structuri de natura organica:
hidrochinona, tiolii (SH), hemoglobina, catecolamine, ferodoxine, mioglobina, pesticide.

Speciile reactive apar cel mai frecvent in: leucocite, granulocite, microzomi, mitocondrii,
cloroplaste.

2
Biochimie clinica Curs 7

Cel mai cunoscut sistem natural la nivelul caruia se elibereaza in mediul biologic speciile reactive
este transformarea xantinei in acid uric in prezenta xantinoxidazei in care specia reactiva peroxidul de
hidrogen (apa oxigenata). Apa oxigenata se obtine in conditii normale in organismul uman insa
concentratia acesteia trebuie sa se mentina in interval de normalitate in asa fel incat aceasta sa nu fie
implicata in generarea unor radicali liberi cu energie foarte mare.

Din aceste motive in organismul uman si al altor biosisteme peroxidul de hidrogen se gaseste in
continuu sub control enzimatic (catalaza si peroxidaza).

Principalele specii reactive ale oxigenului sunt: anionul radical superoxid care are caracteristici
oxidoreducatoare slabe si un timp de viata relativ mediu comparativ cu celalalte specii reactive.
Radicalul hidroxil prezinta timpul de viata cel mai scurt dintre toate specile, poseda cantitate de energie
foarte mare si nu se gaseste sub control enzimatic la nielul organismului uman. Radicalul hidroperoxid
este generat la nivelul acizilor grasi polinesaturati. Acesta de regula rezulta in pozitia alilica in raport cu
dubla legatura si prezinta caracteristici oxidante si timp de viata relativ scurt, acesta poate pune foarte
usor in libertate radical hidroxil si prin intermediul acestuia poate actiona. Radicalul alcooxid derivat de
la alcool sau fenol prezinta un timp de viata mediu in raport cu celelalte ROS si se prezinta ca un agent
oxidant la nivelul lanturilor hidrocarbonate prezente in acizii grasi. Radicalul peroxil se aseamana cu
radicalul hidroperoxil insa timpul sau de viata este mult mai mare si capacitatea lui de transfer al
electronului nepereche este relativ mica, in schimb la nivel celular prezinta difuzie foarte mare datorita
caracteristicelor hidrofobe ale radicalului. Peroxidul de hidrogen prezinta un timp de viata foarte mare
pana al 100 de secunde si prezinta capacitatea relativ usoara de a se transforma in radicalul hidroxil.
Oxigenul molecular prezent in aerul atmosferic care este un biradical slab oxidant si cu timp de viata
foarte mare, mai mult de 100 de secunde.

La nivelul organismelor vii radicalul hidroxil prezinta caracteristici energetice si de penetrare si

acesta poate fi obtinut la nivelul tesuturilor si a lichidelor biologice din alti compusi. In relatia flinten
(cred) fier divalent este oxidat pana la trivalent in prezenta peroxidului de oxigen cu eliberarea
radicalului hidroxil.

Monoxidul de azot reactioneaza cu radicalul si formeaza peroxi nititul care la randul sau se
transforma in 2 radicali (hidroxil si oxidul nitric)