ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSE DE VALORI

Analiza financiară pe exemplul unei

societăţi comerciale

Coordonator ştiinţific:
Conf.univ.dr Iulian BRAŞOVEANU

Absolvent:

Bucureşti
2016
 Cuprins

Introducere.....................................................................................................................................2

Capitolul I. Abordare conceptuală...............................................................................................4

Capitolul II. Analiza bilanţului..................................................................................................10

2.1. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii...................................................................11

2.2. Analiza echilibrului financiar..............................................................................................13

2.3. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii......................................................................................17

2.4. Analiza utilizării elementelor de activ şi datorii.................................................................18

Capitolul III. Analiza contului de profit şi pierdere.................................................................21

3.1. Analiza structurii contului de profit şi pierdere a întreprinderii.........................................21

3.2. Soldurile intermediare de gestiune......................................................................................22

3.3 Capacitatea de autofinanţare................................................................................................25

3.4. Analiza cash-flow-ului întreprinderii..................................................................................26

Capitolul IV. Analiza rentabilităţii şi a riscului........................................................................28

4.1. Rentabilitatea întreprinderii................................................................................................28

4.2. Riscul întreprinderii............................................................................................................29

Capitolul V. Analiza SWOT a companiei..................................................................................34

Concluzie......................................................................................................................................38

Bibliografie...................................................................................................................................39

2
 Introducere

În prezenta lucrare, intitulată ”Analiza financiară pe exemplul unei societăţi comerciale”,

am ales să realizez o analiză a activităţii societăţii S.C. Biofarm S.A.

În ultimii ani, piaţa farmaceutică românească s-a confruntat pe de-o parte cu efectele
crizei economico-financiare, iar pe de altă parte cu măsurile administrative adoptate în ultimii
ani (modalitatea de calcul a preţurilor pentru medicamentele generice, prelungirea termenelor de
plată pentru medicamentele compensate/gratuite sau introducerea sistemului clawback).

Scopul acestei lucrări este acela de a arăta modul în care această societate a depăşit aceste
efecte, dar şi elementele ce trebuie îmbunătăţite pentru o mai bună activitate.

Rezultatele obţinute în urma analizei companiei sunt importante pentru companie însăşi,
pentru investitori, pentru managerii altor companii din industria farmaceutică, pentru bănci etc.
Un mod prin care compania se poate ridica pe piaţă este intervenţia investitorilor. Cu cât aceştia
au o idee mai amplă despre activitatea companiei, cu atât pot lua mai repede şi mai bine decizia
de a investi sau nu. În funcţie de punctele forte şi slabe ale companiei, altele de pe piaţa
farmaceutică îşi pot îmbunătăţii propria activitate, astfel devenind un concurent mult mai
puternic. Prin faptul că se cunosc aceste puncte forte şi slabe ale companiei la un moment dat,
aceasta îşi poate imbunătăţii activitatea pe viitor, astfel modificându-şi poziţia pe piaţa
concurenţială. Băncile au un rol important deoarece multe companii apelează la credite. Acestea,
prin cunoaşterea principalilor indicatori financiari ai companiei, aleg acordarea sau neacordarea
creditului respectiv.

Lucrarea este structurată pe cinci capitole mari. Primul capitol cuprinde aspecte teoretice
generale legate de analiza financiară, precum şi scopul acesteia şi instrumentele prin care se
realizează. Indiferent de sectorul în care întreprinderea activează sau de dimensiunea acesteia,
apar involuntar probleme privind cerinţele pieţei din care face parte, probleme privind
performanţele şi capacitatea concurenţială pe care analiza financiară le poate rezolva. Pornind de
la rezultatele analizei financiare, managerul poate lua decizii şi poate crea strategii care să
îmbunătăţească activitatea întreprinderii.

Al doilea capitol reprezintă analiza bilanţului companiei S.C. Biofarm S.A. Voi prezenta
pe scurt această companie, urmând ca apoi să evidenţiez aspectele ce ţin de componenţa

3
activului, a datoriilor şi a capitalului propriu, de echilibrul financiar al societăţii, de lichiditate şi
solvabilitate.

Al treilea capitol reprezintă analiza contului de profit şi pierdere al companiei. Voi

prezenta componenţa acestuia, soldurile intermediare de gestiune, capacitatea de autofinanţare a
companiei şi cash-flow-ul. O gestiune financiară sănătoasă a întreprinderii se poate observa din
rezultatele exerciţiului financiar al acesteia, respectiv profit net. Profitul net reprezintă
indicatorul urmărit atât de conducerea întreprinderii cât şi de alţii cu care aceasta işi formeză
relaţii (banca, investitorii). Pe de altă parte, obiectivul conducerii este acela de a maximiza
profitul.

Al patrulea capitol reprezintă analiza rentabilităţii şi a riscului întreprinderii. Pe baza

diagnosticului financiar se pot adopta strategii de către conducerea întreprinderii pentru a corecta
eventualele dezechilibre.

Penultimul capitol reprezintă analiza SWOT a companiei. Scopul acesteia este de a

evidenţia punctele forte şi slabe ale companiei precum şi oportunităţile şi ameninţările ce pot
aparea la un moment dat în cadrul activităţii sale.

La final sunt prezentate concluziile desprinse în urma elaborării lucrării şi explicaţiile

privind îndeplinirea obiectivelor analizei financiare pe exemplul acestei societăţi.

4
 Capitolul I. Abordare conceptuală

Analiza economico-financiară contribuie la diagnosticarea stării diferitelor fenomene,

descoperă structura acestora precum şi legile dezvoltarii lor, stabileşte cauzele şi factorii care le
guvernează. Pe baza acestora, ajută conducerea să ia cele mai bune decizii cu privire la
îmbunătăţirea activităţii pe viitor.

Tipologia analizei

Datorită diversităţii activităţilor pe care le desfăşoară o întreprindere de-a lungul

timpului, se întâlnesc mai multe tipuri de analiză, structurate după anumite criterii:

a) În funcţie de perioada pe care se analizează fenomenul:

 Analiza pe termen scurt, sub un an de zile;

 Analiza pe termen lung, o perioadă mai mare de un an, de regulă trei-cinci ani.

b) În funcţie de criteriile de studiere a fenomenelor:

 Analiza tehnico-economică, care îmbină caracterul tehnic cu cel economic;

 Analiza financiară, care studiază fluxurile financiare ale întreprinderii, elemente ce ţin
de situaţia financiară a acesteia.

c) În funcţie de poziţia analistului:

 Analiza internă, pe baza informaţiilor despre întreprindere deţinute de către analist;

 Analiza externă, realizată de parteneri externi, pe baza informaţiilor furnizate de analiza

financiară.

d) În funcţie de momentul în care se realizează analiza şi cel în care are loc activitatea:

 Analiza postfactum, prin care se supraveghează modul de funcţionare al unei

întreprinderi;

 Analiza previzională, prin care se exprimă evoluţia viitoare a unui fenomen economic.

e) În funcţie de însuşirile fenomenelor:

 Analiza calitativă, prin care se urmareşte caracteristicile fundamentale ale fenomenului;

5
  Analiza cantitativă, prin care se cercetează fenomenul cu ajutorul următoarelor
elemente: greutate, volum, număr, durată etc.

f) În funcţie de nivelul la care se desfăşoară analiza:

 Analiza microeconomică, prin care se cercetează fenomenele la nivelul întreprinderii;

 Analiza mezoeconomică, prin care se cercetează fenomenele la nivelul sectorului de

activitate;

 Analiza macroeconomică, prin care se cercetează fenomenele la nivelul economiei

naţionale sau mondiale.

g) În funcţie de urmărirea în timp a fenomenelor:

 Analiza statică, prin care se studiază fenomenele şi factorii care influenţează asupra lor
la un moment dat;

Analiza dinamică, prin care se studiază fenomenele şi modificarea acestora în timp,

precum şi factorii care au dus la aceste schimbări şi evoluţii viitoare.

Analiza financiară reprezintă o colecţie de metode, tehnici, concepte, instrumente şi

procedee care au ca scop formularea unei aprecieri cu privire la situaţia financiară a unei
întreprinderi, la riscurile care îi afectează activitatea, la performanţa acesteia. Prin analiza
financiară, conducerea întreprinderii poate fundamenta viitoarele strategii legate de menţinerea şi
dezvoltarea acesteia,într-un mediu al concurenţei. Totodată, analiza financiară urmăreşte
evidenţierea punctelor tari şi slabe ale întreprinderii, dar şi evaluează capacitatea acesteia de a se
dezvolta.

Întreprinderea reprezintă o entitate socio-economică de sine-stătătoare, cu o structură

proprie delimitată în timp şi spaţiu. 1Aceasta se află în strânsă legătură cu partenri din exteriorul
sau interiorul său. Pentru a desfăşura o activitate continuă, întrepinderea formează relaţii de
susţinere cu furnizori, clienţi, bănci, forţă de muncă, alte insituţii etc.

1
Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiza economico-financiară, Ed.Economică, Bucureşti, 2004, pag. 14

6
 Scopul analizei financiare

Un scop principal al analizei financiare reprezintă realizarea diagnosticului financiar al

întreprinderii, care evidenţiază punctele slabe şi tari ale acesteia, elemente ce ţin de potenţialului
managementului financiar.

Analiza financiară urmăreşte două părţi importante: echilibrul financiar şi riscul de

faliment, dar şi performanţa financiară. Pe lângă acestea, analiza financiară mai are rolul de a
regla şi de a ameliora performanţele întreprinderii.

Instrumente prin care se realizează analiza financiară

Ţinând cont de echilibrul financiar şi riscul de faliment, se folosesc ca instrumente de

analiză: documentul contabil numit bilanţ, tablourile fluxurilor financiare, rate de structură
financiară, ratele ele rotaţiei capitalului. Pe partea de performanţă financiară se folosesc ca
instrumente contul de profit şi pierdere, ratele de rentabilitate. În concluzie, pentru analiza
financiară se folosesc ca surse bilanţul, anexa bilanţului şi contul de profit şi pierdere.

Bilanţul constituie documentul principal care stă la baza evaluării patrimoniului

întreprinderii.2 Potrivit principiului financiar, se menţine egalitatea între suma activului pe de-o
parte şi suma capitalului propriu şi a datoriilor pe de altă parte. Această egalitate reprezintă
necesitatea existenţei egalităţii între nevoile de finanţare şi cea a resurselor pe care le deţine
întreprinderea. Bilanţul este de două tipuri: patrimonial (financiar), care ajută la efectuarea
analizei financiare şi funcţional, care asigură realizarea anumitor funcţii precum funcţia de
producţie, finanţare, investire. Ca elemente principale din bilanţ distingem următoarele: activ,
capital propriu, datorii.

Activul reprezintă o resursă a întreprinderii rezultată din evenimente trecute, de la care se

aşteaptă să se genereze beneficii viitoare. Activul este împarţit astfel: active imobilizate
reprezentate de bunuri în principal având o durată de viaţă peste un an şi care nu se consumă la
prima utilizare (corporale-bunuri ce sunt utilizate în procesul de producţie de bunuri sau prestări
servicii, necorporale-care nu au suport material şi financiare-sume investite pe termen lung sub
formă de titluri, crenţe pentru a obţine venituri din dobânzi,dividende.), active circulante
reprezentate de bunuri cu o durată de viaţă sub un an (stocuri-folosite în procesul de producţie

2
Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, pag. 35

7
sau pot fi vândute, creanţe-valori în curs de decontare, investiţii pe termen scurt, casa şi conturile
la bănci).

Capitalul propriu reprezintă resursa financiară atrasă de la acţionari sau asociaţi.

Capitalul propriu este impărţit astfel: capital social-rezultatul aportului în bani şi/sau natură al
proprietarilor, rezerve-surse constituite din profit, rezultatul exerciţiului, respectiv profit sau
pierdere, subvenţii, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli pe o perioadă mai mare de un an.

Datoriile reprzintă surse de finanţare externe pentru care întreprinderea trebuie să acorde
o prestaţie sau un echivalent valoric. Acestea sunt de două tipuri: pe termen scurt-o durată mai
mică de un an (credite pe termn scurt, furnizori, salarii, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli pe
o perioadă sub un an etc.) şi pe termen lung-cu o durată peste un an.

Principalii indicatori ce pot fi evidenţiaţi pe baza bilanţului sunt: rate ale structurii
activului, situaţia netă, fondul de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria netă, duratele de
rotaţie, rate de îndatorare, solvabilitate şi lichididate.

Se numesc rate ale structurii patrimoniului ponderi ale elementelor din bilanţ în total
activ respectiv pasiv. Principalele astfel de rate sunt: rata activelor imobilizate (corporale,
necorporale, financiare), a activelor circulante (stocuri, cranţe, disponibilităţi), rata stabilităţii
financiare, autonomiei globale, a datoriilor.
Situaţia netă exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat. 3Aceasta evidenţiază
sumele care vor reveni acţionarilor, daca nu apar datorii necontabilizate, în caz de lichidare.

Fondul de rulment exprimă, pe termen scurt, lichiditatea unei întreprinderi. Se pot

evidenţia două tipuri: fond de rulment propriu, care evidenţiază legătura dintre echilibrul pe
termen lung şi autonomia financiară şi fondul de rulment împrumutat, care evidenţiază în ce
măsură întreprinderea a apelat la datorii financiare pe termen lung.

Nevoia fondului de rulment reprezintă partea din activele circulante care trebuie finanţată
pe seama fondului de rulment.

Trezoreria netă evidenţiază echilibrul financiar general al întreprinderii.

Lichiditatea reprezintă capcitatea unui activ de a se transforma rapid în bani, însă

pierderea de valoare să fie minimă. Solvabilitatea reprezintă capacitatea de a acoperi datoriile
totale. Rate de lichiditate şi solvabilitate principale:

3
Brezeanu P., Analiză financiară, Ed. Meteor Press, Bucureşti, 2006, pag. 36

8
 - Rata lichidităţii curente care exprimă legătura dintre active curente şi datorii curente;
- Rata lichidităţii intermediare arată câte unităţi de active lichide revin la o unitate de
datorie curentă;
- Rata lichidităţii la vedere;
- Rata solvabilităţii generale care arată în ce măsură întreprinderea face faţă datoriilor;
- Rat solvabilităţii patrimoniale, care arată bonitatea unui client.

Ratele de îndatorare arată în ce măsură riscul poate afecta activitatea întreprinderii.

Acestea pot fi: rata de îndatorare a capitalului propriu sau rata globală de îndatorare.

Un tip de risc caracteristic întreprinderilor este riscul de faliment. Acesta se referă la

probabilitatea ca aceasta să piardă capacitatea de plată. Analiza riscului de faliment utilizează o
tehnică numită analiză discriminantă, prin care, cu ajutorul ratelor financiare, calulează un scor
care exprimă succesul sau insuccesul unei afaceri.

Contul de profit şi pierdere reprezintă un document contabil care măsoară performanţa

activităţii unei întreprinderi. Pe baza acestuia se evidenţiază rezultatul activităţii acesteia, care
poate fi profit sau pierdere. Profitul reprezintă o parte a avuţiei întreprinderii care reflectă atât
performanţa, cât şi puterea de a reinvesti.

Contul de profit şi pierdere conţine veniturile şi cheltuielile întrepinderii. Veniturile

reprezintă creşterile beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exerciţiului financiar, pe
când cheltuielile reprezintă contrariul.

Există două criterii în funcţie de care se realizează clasificarea veniturilor şi a

cheltuielilor:

 În funcţie de natură : - cheltuieli materiale, cu impozitele şi taxele, cu personalul, ale

cheltuieli de exploatare, cheltuieli cu dobânzile, alte cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare
etc.;

- venituri din vânzarea mărfurilor şi a produselor, venituri din

lucrări şi servicii, alte venituri din exploatare, venituri din dobânzi, dividende, alte venituri
financiare, extraordinare etc. .

 În raport de funcţia întreprinderii: - cheltuieli de producţie, de desfacere, financiare

etc.;

- veniturile sunt aceleaşi ca şi după natură.

9
 Principalii indicatori ce pot fi evidenţiaţi pe baza contului de profit şi pierdere sunt:
marja comercicală, valoarea adăugată, excedentul sau deficitul brut de exploatare, rezultatul
exploatării, rezultat curent, rezultat net, capacitatea de autofinanţare, rate şi viteze de rotaţie,
rentabilitate economică şi financiară.

Excedentul sau deficitul brut de exploatare exprimă potenţialul întreprinderii de a-şi

susţine activitatea din surse proprii. Pe baza acestui indicator se mai pot calcula şi următorii:
ponderea cheltuielilor cu dobânda, rata marjei brute, rata rentabilităţii economice brute.

Rezultatul exploatării exprimă mărimea rentabilităţii activităţii de exploatare (profit sau

pierdere).

Rezultatul curent este reprezentat atât de rezultatul exploatării, cât şi de cel al activităţii
financiare. Este rezultatul tuturor operaţiilor curente.

Rezultatul net este acel rezultat final ce descrie întreprinderea din punctul de vedere al
profitului sau pierderii, ţinându-se cont de impozitul pe profit.

Capacitatea de autofinanţare reprezintă potenţialul financiar destinat să remunereze

capitalul propriu, să finanţeze investiţiile.

Ratele de rotaţie măsoară ritmul de reînnoire a elementelor bilanţiere. Cifra de afaceri

este indicatorul ce încorporează valorile necesare acoperirii cheltuielilor, reînnoirii stocurilor, a
utilajelor, plăţii furnizorilor, a salariilor, rambursării creditelor etc. Viteza de rotaţie exprimă
numărul de rotaţii effectuate într-un an prin cifra de afaceri a elementului. Durata de rotaţie
exprimă numărul de zile necesar realizării unei rotaţii complete prin cifra de afaceri.

Rata de rentabilitate economică exprimă performanţa exploatării întregului activ

economic al întreprinderii. Rata de rentabilitate financiară măsoară randamentul capitalului
propriu.

O rată de rentabilitate economică este considerată a fi potrivită dacă are o valoare mai
mare de 2%, iar cea financiară mai mare de 12%.4

4
Ichsani S., Suhardi A., The Effect of Return on Equity (ROE) and Return on Investment (ROI) on Trading Volume, 2nd
Global Conference on Business and Social Science, Indonesia, 2015

10
 Capitolul II. Analiza bilanţului

Obiective:
 apreciază dacă întreprinderea îşi poate onora angajamentele;

 verifică dacă elementele de activ se pot transforma în bani iar cele de pasiv devin scadente la
un anumit termen;

 pune la dispoziţie informaţii cu privire la valoarea activului realizabil;

 arată existenţa echilibrului financiar pe termen lung,care contribuie la menţinerea echilibrului

financiar pe termen scurt.

S.C. Biofarm S.A. este o companie producătoare de elemente farmaceutice din România
fondată în 1921. Începând cu anul 2005 este listată la Bursa de Valori Bucureşti. Compania
deţine un portofoliu de peste 200 de produse, o linie de producţie foarte performantă şi specialişti
foarte bine pregătiţi. Biofarm se află în topul producătorilor în industria farmaceutică. Principalii
concurenţi sunt: Antibiotice Iaşi, Zentiva, Terapia, Ranbaxy, Actavis, Gedeon Richter, Sandoz si
LaborMed.

2.1. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii

Obiectivul acestei analize este acelea de a stabili şi urmări evoluţia ponderilor diferitelor
elemente patrimoniale. Această analiză se realizează prin metoda ratelor. Valorile ratelor de
structură sunt influenţate de caracteristici tehnice, economice şi juridice ale activităţii
întreprinderii.

Se observă faptul că atât în termeni nominali, cât şi reali activul întreprinderii creşte de la
un an la altul, ceea ce înseamnă faptul că Biofarm S.A este din ce în ce mai solvabilă, fiind un
plus în faţa creditorilor, excepţie făcând în anul 2014 când acesta scade. În termeni reali, activul
companiei creşte cu aproximativ 4%, scăzând în 2014 cu aproximativ 2%. Creşterea de la un an
la altul a imobilizărilor cu aproximativ 5%, iar în 2015 cu 22%, creşte încrederea instituţiilor de
credit în întreprindere, întrucât aceasta prezintă garanţii, excepţie făcând în anul 2014, când
acesta scade cu 9%. Pe de altă parte, creşterea activelor circulante cu valori cuprinse între 1% şi
3% face întreprinderea din ce în ce mai lichidă, excepţie făcând în anul 2015, când acestea scad
cu 6%.

11
 Din punct de vedere al capitalului, se observă faptul că acesta creşte atât în termeni
nominali cât şi reali de la un an la altul cu până la 8%, de acest lucru bucurându-se acţionarii,
pentru că pe ei îi interesează în cea mai mare parte averea întreprinderii, excepţie făcând în anul
2014, când acesta scade cu 5%.
În ceea ce priveşte datoria totală a întreprindeirii, aceasta are o evoluţie aleatoare, în
sensul că în 2012 creşte cu 6%, apoi scade cu 3%, creşte din nou cu 15% , urmând ca în ultimul
an să scadă cu 14%. Acest lucru se datorează faptului că începând cu 2013, datoriile pe termen
mediu, dar şi lung au fost nule.

Tabel 2.1. Ratele de structură ale activului, respectiv ale capitalului propriu şi datoriilor
% 2011 2012 2013 2014 2015
R. activelor imobilizate 36.71 37.02 37.71 35.27 41.72
R. imobilizărilor corporale 30.63 29.71 29.42 35.16 41.42
R. imobilizărilor 0.07 0.09 0.12 0.09 0.29
necorporale
R. imobilizărilor financiare 5.99 7.22 8.16 0.01 0.003
R. imob. corporale în imob. 83.44 80.22 78.03 99.68 99.3
R.imob. necorporale în 0.21 0.26 0.31 0.27 0.7
imob
R. imob. financiare în imob. 16.31 19.50 21.64 0.04 0.01
R. activelor circulante 63.12 62.83 62.13 64.15 57.81
R. stocurilor 8.03 7.86 8.06 8.72 9.29
R. creanţelor 27.72 28.19 30.55 35.39 34.46
R. disponibilităţilor 27.37 26.76 23.51 20.03 14.05
R. stocuri în active circ. 12.72 12.52 12.98 13.59 16.07
R. creanţe în active circ. 43.91 44.87 49.17 55.17 59.61
R. disponib. în active circ. 43.36 42.6 37.84 31.23 24.31
R. investiţii în active circ. 0 0 0 0 0
R. stabilităţii finanţării 83.42 82.89 83.51 80.94 84.38
R. autonomiei globale 83.21 82.88 83.51 80.94 84.38
R. datoriilor pe termen scurt 15.72 16.31 15.34 18.19 14.89
R. datoriilor totale 15.94 16.31 15.34 18.19 14.89
Sursă: Prelucrare proprie pe baza bilanţului

În întreprinderile româneşti imobilizările necorporale deţin o pondere foarte redusă. Cele

două companii au imobilizări necorporale în proporţie de aproximativ 1% din întreg activ. Pe
întreg sector, aceasta se situează în jurul valorii de 3%, ajungând la 9% în 2014. Pe de altă parte,
rata imobilizărilor corporale este mult mai mare deoarece se folosesc în activitatea companiilor
echipamente costisitoare. Mărimea acestei rate este influenţată de politica de amortizare folosită.
Întreprinderile cu imobilizări corporale mari au o probabilitate mai mare de a primi credite de la

12
bănci.1 Rata imobilizărilor financiare este destul de mică, ceea ce arată faptul că activitatea
companiilor nu a fost axată pe o politică de investiţii financiare. Biofarm are impobilizări
corporale în proporţie de 30%-40% din întreg activ, ponedere situată în jurul mediei sectorului.

Datorită faptului că Biofarm este producătoare de medicamente, rata activelor circulante

este destul de mare, peste 60% din întreg activ. Faptul că aceasta este industrială se reflectă şi in
rata creanţelor care are valoare destul de mare: aproximativ 35% din total active, la fel ca şi
media de sector. Rata disponibilităţilor nu are un impact semnficativ asupra companiei, nu
întotdeauna o pondere mare în active exprimă o activitate bună a companiei. Creşterea bruscă a
disponibilităţilor reprezintă un plus din punct de vedere financiar pentru că în cazul în care
întreprindere are nevoie urgentă de resurse are de unde să le obţină. Pe de altă parte, acest lucru
reprezintă un dezavantaj, întrucât aceste valori reprezintă bani blocaţi, iar scopul oricărei
companii este de a investi cu speranţa de a-i aduce beneficii economice viitoare.
Capitalul propriu prezintă o pondere de aproximativ 83% din pasiv, pe când Antibiotice
Iaşi aproximativ 70%, valori peste media sectorului, care se situează în jur de 58%.
Rata stabilităţii finanţării exprimă sursele ce rămân la dispoziţia companiei pe o perioadă
de peste un an. Rata autonomiei globale evidenţiază sursele proprii utilizate în finanţarea
mijloacelor economice ale întreprinderii. Această rată se recomandă a fi cel puţin 1/3. 2 În cazul
companiei, această rată are valori de aproximativ 80% ,situaţie favorabilă companiei.

Actvele companiei Biofarm sunt finanţate pe seama datoriilor pe termen lung în proporţie
de aproximativ 15%. Este recomandat, pentru ca o companie să fie sigură, să aibă o rată a
datoriilor sub 50%.

În 2011 s-au realizat investiţii cu privire la relocarea depozitului din spaţiul închiriat în
cel propriu.

2.2. Analiza echilibrului financiar

Echilibrul financiar reprezintă legătura dintre nevoile întreprinderii pe de-o parte şi

resursele de care dispune aceasta pentru a desfăşura activitatea pe o anumită piaţă, pe de altă
parte. O condiţie pentru asigurarea echilibrului financiar este aceea ca activele pe care le obţine
1
Dragotă M., Semenescu A. , A Dynamic Analysis of Capital Structure Determinants. Empirical Results for
Romanian Capital Market, Theoretical and Applied Economics, 2008, vol. 4, pag. 65-80
2
Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiza economico-financiară, Ed.Economică, Bucureşti, 2004, pag. 349

13
întreprinderea să fie acoperite de capitalurile care rămân la dispoziţie pe o perioadă de timp cel
puţin egală cu durata de viaţă a respectivelor active.

Pentru analiza echilibrului financiar se folosesc indicatori precum situaţie netă, fond de
rulment, nevoie de fond de rulment, trezorerie netă, dar şi anumite rate ce au legătură cu aceştia.

Tabel 2.2. Situaţie netă.Fond de rulment.Nevoia de fond de rulment.Trezorerie netă

Formula calcul 2011 2012 2013 2014 2015
SN SN=CP 165831533 171430774 177592019 168109716 182130615
FR FR=CP+Dtl- 94778256 96503149 99842178 96637106 93631775
Imo
FRP FRP=CP-IMO 92657094 94847746 97395146 94852210 92081575
FRS FRS=FR-FRP 2121162 1655402 2447032 1784896 1550200
NFR NFR=stoc+cl. 40221019 41139921 49838013 55022229 63296448
+ch.av-Dts-
ven.av
TN TN=FR-NFR 54557237 55363228 50004165 41614877 30335327
Sursă : Prelucrare proprie

Situaţia netă exprimă averea acţionarilor. Valoarea acesteia pozitivă evidenţiază faptul că
întreprinderea are o gestiune economică sănătoasă. Indicat ar fi ca situaţia netă, pe lângă o
valoare pozitivă, să fie şi crescătoare de la an la an. Acest lucru se întâmplă în cazul
concurentului Antibiotice Iaşi. Faptul că indicatorul este crescător se datorează existenţei şi
reinvestirii profitului net, dar şi a unor subvenţii de exemplu. Această creştere de la an la an redă
o îmbogăţire a patrimoniului întreprinderii. În cazul Biofarm, situaţia netă creşte în perioada
2011-2013 de la an la an cu 7%, însă în 2014 scade cu 4%, urmând să crescă în 2015 cu 8%,
când ajunge la valoarea maximă din această perioadă de analiză.

Fondul de rulment exprimă realizarea echilibrului financiar pe termen lung. Acest lucru
este exprimat prin valoarea pozitivă a acestuia. Compania are un fond de rulment pozitiv, ceea ce
înseamnă că există o marjă a capitalurilor permanente pentru finanţarea activelor curente nete. În
cazul Biofarm, se remarcă o creştere a fondului de rulment pe parcursul primilor trei ani cu
aproximativ 7%, urmată de o descreştere în ultimii ani reflectată prin atragerea suplimentară de
resurse, prin creşterea mai rapidă a datoriilor pe termen scurt în raport cu creşterea activelor
curente. Întrucât Biofarm este o întreprindere cu ciclu de producţie lung, mărimea fondului de
rulment este relativ mare. În cazul concurentului său, fondul de rulment are valori pozitive şi în
continuă creştere pe parcursul celor cinci ani. Fondul de rulment poate fi analizat pe baza
capitalului propriu,dar şi a datoriilor pe termen lung şi a provizioanelor. În acest fel reies două

14
component ale acestuia: fondul de rulment propriu pe de-o parte şi fondul de rulment împrumutat
pe de altă parte. Fondul de rulment propriu reprezintă surplusul de capitaluri proprii faţă de
imobilizările nete. Cel împrumutat este diferenţa dintre fondul de rulment şi cel propriu.
Întreprinderea are aceste două componente pozitive, ceea ce înseamnă că se apelează la
împrumuturi pe termen lung şi la capitalul propriu. Acest lucru se întâmplă şi în cazul
Antibiotice Iaşi, însă într-o proporţie mai mare.

Nevoia de fond de rulment este expresia realizării echilibrului financiar insă pe termen
scurt. Faptul că acest indicator are o valoare pozitivă indică o creştere economică sănătoasă.
Aceasta creşte cu până la 25%.

Grafic 2.1. Situaţie netă.Fond de rulment.Nevoia de fond de rulment.Trezorerie netă

200000000
180000000
160000000
140000000
SN
120000000
FR
100000000 FRP
FRS
80000000
NFR
60000000 TN
40000000
20000000
0
2011 2012 2013 2014 2015
Sursă : Prelucrare proprie

Se pot urmări trei politici financiare3:

defensivă, când FR>NFR, de altfel o politică puţin rentabilă sau chair deloc rentabilă;

ofensivă, când FR<NFR, riscantă, finanţarea se face pe baza creditelor pe termen scurt şi pot
duce la întreruperea finanţării;

neutră, când FR=NFR, ce poate avea o rentabilitate medie în acelaşi timp cu un risc mediu.

3
Stancu I., Obreja Braşoveanu L., Stancu A.T., Finanţe corporative ,Vol. I, Ed. Economică, Bucureşti, 2015, pag. 63

15
 În cazul ambelor companii, fondul de rulment este mai mare ca valoare faţă de nevoia de
fond de rulment. Faptul că fondul de rulment poate acoperi orice variaţie a nevoii fondului de
rulment este puţin costisitor. De altfel excedentul de finanţare se regăseşte sub forma de
trezorerie netă. Aceasta exprimă echilbrul atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Valoarea
pozitivă a acesteia exprimă succesul celor două companii pe plan economic şi o situaţie
favorabilă a disponibilităţilor. Această valoare pozitivă se reflectă şi în mărimea profitului.

Deşi reflectă o valoare pozitivă, aceasta scade de la an la an cu până la 27%, excepţie

făcând în anul 2012 când creşste cu 5%.

Tabel 2.3. Rate echilibru fiannciar

% Formula calcul 2011 2012 2013 2014 2015
R.autonom. fin. CP/CPerm. 99.74 99.99 100 100 100
R.finanţare stoc FR/stoc 592.17 593.01 581.97 533.64 466.93
R.finanţare ACR FR/ACR 75.33 74.26 75.55 72.53 75.04
R.autofinanţare NFR FR/NFR 235.64 234.57 200.33 175.63 147.92
R.autofinanţare CP/(Imob.+ACR) 83.33 83 83.63 81.41 84.78
active
R.datoriilor Dat.T/(Imob.+ACR) 0.21 0.01 0 0 0
R.fin.imob. prin CP CP/Imob. 226.62 223.84 221.44 229.47 202.25
R.fin. imob. prin CPerm/Imob 269.46 267.89 262.12 281.05 237.96
CPerm.
Sursă : Prelucrare proprie

Rata autonomiei financiare arată gradul în care resursele stabile sunt finanţate din resurse
proprii. Este recomandat un nivel al acesteia cât mai apropiat de 1, însă suficient este şi 0,5.
Biofarm are valori apropiate de 1 în primii doi ani, urmând ca în următorii trei ani să fie egală cu
1. Antibiotice Iaşi are rata autonomiei aproape de 1, respectiv 0,95-0,99.

Faptul că rata de autofinanţare a necesarului de fond de rulment este peste 100% arată că
trezoreria netă este pozitivă, ceea ce se şi întâmplă în cazul celor două companii.

Cu cât rata datoriilor este mai mică, cu atât gradul de îndatorare al companiilor este mai
scăzut. Aceste două companii au rate de 0% respectiv aproximativ 3,5%.

Faptul că ratele de finanţare a imobilizărilor pe seama capitalului propriu şi cea de

finanţare a activelor imobilizate pe seama capitalului permanent sunt peste 100% înseamnă că
fondul de rulment propriu şi fondul de rulment sunt pozitive, ceea ce se şi întâmplă în cazul celor
două companii.

16
2.3. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii

Pentru analiza lichidităţii şi solvabilităţii unei întreprinderi se foloseşte metoda ratelor. O

grijă a întreprinderii este aceea de a onora obligaţiile la timp.

Un capital de lucru pozitiv oferă întreprinderii o lichiditate suficientă să asigure

supravieţuirea. În schimb, dacă activele curente sunt mai mici decât pasivele curente, afacerea se
află într-un pericol iminent de faliment.

Grafic 2.2. Rate de lichiditate şi solvabilitate

800

700

671.31
651.91
600
627.1

612.84

549.7
500
Lc
400 Lr
405.08
401.35

388.06
385.25

352.65 Li
300 Rs
352.49
350.29

337.01

325.69
200
304.71
153.28
174.04

164.13

110.14

100

94.35
0
2011 2012 2013 2014 2015

Sursă : Prelucrare proprie

Cu cât lichiditatea curentă are o valoare mai mare de 100%, cu atât întreprinderea are o
probabilitate mai mare de a rambursa datoriile pe termen scurt. Se pune problema descreşterii
acestei rate, deoarece acest lucru arată că activitatea este în declin, iar creditorii pot refuza
acoradrea de credite. Cu toate astea, există şi o limită de 250% a acesteia. 4 În cazul Biofarm,
lichiditatea curentă are valori apropiate de 4, pe parcursul anilor aceasta fluctuând, comparativ cu
societatea Antibiotice Iaşi care are lichiditatea curentă cu valori mai mari decât 1, crescătoare,
încadrată în limita de 2,5, cu excepţia anului 2011, când aceasta a fost de 1,9. Ca medie de
sector, aceasta se situează în jur de 1,5-2.

Rata rapidă a lichidităţii exclude stocurile, deoarece sunt cele mai puţin lichide elemente
şi pot apărea pierderi în momentul lichidării lor. Un nivel de 80%-100% este considerat
corespunzător în ceea ce priveşte lichiditatea rapidă, pe când unul sub 50% nu este favorabil,

4
Dragotă V., Obreja Braşoveanu L., Dragotă I.M., Management financiar , Ediţia a II-a , Vol.I, Ed.Economică,
Bucureşti, 2012.

17
întreprinderea neputând realiza plăţile. În cazul Biofarm, aceasta flucutează având valori de
aproximativ 3,5, comparativ cu Antibiotice Iaşi, cu o rata de 1,5-2. Ca medie de sector, aceasta
se situează între 1,3-1,8.

În cazul lichidităţii imediate, indicată este o valoare de 20%. O valoare ridicată indică o
lichiditate ridicată, însă poate fi consecinţa folosirii mai puţin adecvate a disponibilităţilor.
Acesta este un indicator mai puţin relevant, deoarece încasările sunt instabile. O valoare sub 20%
semnalează pericol în acoperirea datoriilor imediate. În cazul Biofarm, aceasta este
descrescătoare de la an la an, înregistrând valori de 1,7 în 2011 şi coborând la 0,95 în 2015. În
cazul Antibiotice Iaşi, aceasa creşte de la 0,03, ajungând în 2015 la 0,3. Ca medie de sector,
aceasta se află între 0,25-0,45.

Rata solvabilităţii generale se recomandă a fi peste 100%. O valoarea mai mică de 150%
duce la apariţia riscului de solvabilitate refectat printr-o situaţie netă negativă. Pe de altă parte,
prin acest lucru, întreprinderea îşi creează o imagine mai puţin favorabilă în rândul concurenţilor.
Biofarm are o rată între 5,5- 6,7, pe când Antibiotice Iaşi între 3,27-3,85. Media de sector este de
aproximativ 1,5.

2.4. Analiza utilizării elementelor de activ şi datorii

Tabel 2.4. Utilizare active

Formula calcul 201 201 201 201 2015
1 2 3 4
Rata stocurilor CA/stoc 6.29 6.72 7.01 7.07 7.47
Durata de recuperare creanţe Creanţe/CA*360 197 192 194 206 178
Durata de rambursare datorii Dat.T/CA*360 113 111 97 106 77
Durata de rotaţie a activelor ACRnet/CA*360 339 317 299 272 225
circulante nete
Rata utilizării activelor fixe CA/active 137 142 149 174 1662
fixe*1000 5 8 9 7
Rata de eficienţă a activelor CA/active 800 841 909 960 1199

18
 circulante circ.*1000
Viteza de rotaţie a activelor Active circ./CA*360 450 427 395 374 300
circulante
Sursă : Prelucrare proprie

Numărul de rotaţii prin cifra de afaceri arată de câte ori un element se transformă în
lichidităţi. Indicat este ca rata să fie cât mai mare, astfel elementul să fie reînnoi de cât mai multe
ori. Rata stocurilor este de preferat să fie sub media sectorului şi în scădere de la an la an şi cu
toate acestea cât mai apropiată de 0. În cazul Biofarm, aceasta creşte de la an, pe când în cazul
concurentului său, scade de la an la an, având şi valori mai mici situate între 5,49 şi 6,72, faţă de
ale Biofarm, de până la 7,47. Acest lucru se datorează crizei sectorului farmaceutic, a faptului că
alţi producători sunt mult mai concurenţiali, sau poate că nu sunt mulţumiţi clienţii de produse şi
de preţurile fixate dar şi pentru faptul că întreprinderea are costuri de stocare ridicate.

Durata de recuperare a creanţelor se exprimă în număr de zile. Această durată se exprimă

în funcţie de media sectorului. Biofarm a recuperat creanţele în aproximativ 200 de zile,
maximul înregistrat în 2014, respectiv 207 zile. Concurentul său are nevoie de 250-300 zile
pentru a recupera creanţele. Este indicat să fie cât mai mică. Pe sector, acest indicator are valori
cuprinse între 186 şi 260 de zile. Este indicat ca aceasta să urmeze un tren descendent. În cazul
Biofarm aceasta variază, înregistrând cel mai scăzut număr de zile în anul 2015.

Legat de datorii, Biofarm le rambursează în aproximativ 100 zile în primii 4 ani, urmând
ca în ultimul an să scadă la 77 zile. În cazul Antibiotice, durata ajunge la 190 zile maxim,
minimul fiind de 147 zile, mai mult decât în cazul Biofarm. Indicat este ca durata de rambursare
a datoriilor să fie cât mai mică, astfel că întreprinderea îşi achită obligaţiile mai rapid. Ca medie
de sector indicatorul se situează între 130 şi 250 de zile.

Durata de rotaţie a activelor circulante nete este în scădere în cazul Biofarm, ajungând de
la 339 zile în 2011, la 225 zile în 2015. În cazul concurentului său, aceasta are un trend
ascendent şi un număr de zile mai scăzut, de la 161 zile în 2011 la 221 zile în 2015. Favorabil
este pentru întreprindere ca aceasta să fie cât mai mică.

Ratele utilizării activelor fixe şi de eficienţă a activelor circulante arată evoluţia cifrei de
afaceri la 1000 de lei active fixe respectiv active circulante. Cu cât aceste rate sunt mai mari, cu
atât este mai bine petru întreprindere. Cele două companii au valori apropiate ale acestor două
rate, în unii ani mai mari în cazul Biofarm faţă de Antibiotice Iaşi.

19
 Viteza de rotaţie a activelor circulante arată durata unei rotaţii şi este indicat să exprime
valori cât mai mici. Biofarm are valori mai ridicate decât Antibiotice Iaşi, excepţie făcând în anul
2015, când aceasta are nevoie de 300 zile pentru un ciclu al activelor circulante, valoarea minimă
înregistrată pe perioada analizată.

Capitolul III. Analiza contului de profit şi pierdere

Obiective:
 apreciază performanţa activităţii unei întreprinderi şi verifică eleemntele care au stat la baza
rezultatului (profit sau pierdere) ;

 verifică dacă există posibilitatea realizării unei investiţii noi;

3.1. Analiza structurii contului de profit şi pierdere a întreprinderii

Contul de profit şi pierdere arată modul în care s-a ajuns de la situaţia iniţială a
întrepriderii la cea finală. Acest lucru se realizează prin analizarea veniturilor şi a cheltuielilor.
Veniturile reprezintă totalitatea sumelor încasat sau de încasat. Acestea provin din livrări de
bunuri, prestări servicii, obligaţii legale ale terţilor, salarii neridicate, variaţia stocurilor în plus
sau minus etc. Cheltuielile reprezintă totalitatea costurilor suportate de întreprindere cu privire la

20
consum, personal, obligaţii contractuale, amortizare, provizioane, amenzi, donaţii, serviciile
prestate de care beneficiază întreprinderea etc.

Tabel 3.1. Ponderile principalelor venituri şi cheltuieli în total venituri/cheltuieli

% 2011 2012 2013 2014 2015
P.cheltuieli externe 2.28 2.63 2.99 2.19 2.15
P.cheltuieli materiale 30.93 30.9 31.94 24.96 30.48
P. cheltuieli mărfuri 2.07 2.02 1.8 1.35 2.12
P. cheltuieli personal 17.54 18.72 1.9 15.79 18.25
P.cheltuieli exploatare 95.63 102.15 101.63 84.87 98.79
P.cheltuieli financiare 4.36 -2.15 -1.63 15.12 1.2
P.veniturilor exploatare 94.68 95.23 96.02 87.79 98.61
P.veniturilor din vânzări 94.47 94.23 95.45 87.67 97.92
P. veniturilor financiare 5.31 4.76 3.97 12.2 1.38
P.veniturilor din dobânzi 2.9 2.64 2.09 1.02 0.51
Sursă : Prelucrare proprie

Fiind societăţi comericiale, ce produc medicamente, veniturile şi cheltuielile de

exploatare sunt esenţiale, ponderea acestora în total venituri, respectiv cheltuieli, fiind de
aproximativ 90%. Pe partea financiară, ponderea a crescut la 12% în 2014, datorita acordării de
dividende.

În anul 2011, Biofarm a iniţiat un proiect prin care a distribuit produsele sale direct la
farmacii, astfel că vânzările au crescut. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi in anii următori.

3.2. Soldurile intermediare de gestiune

Obiective:
evidenţierea modul de funcţionare al întreprinderii şi cel de formare a profitului net;

evidenţierea retultatului gestiunii financiare.

Întreprinderea se concentrează pe trei tipuri de activităţi:

- activitatea de exploatare, care se bazează pe activitatea dominantă a întreprinderii;

- financiară, care se bazează pe participaţiile la capitalul altor societăţi;
- excepţională, care cuprinde operaţiuni ce nu ţin de activitatea de bază.

Tabel 3.2. Indicatori SIG

lei 2011 2012 2013 2014 2015
Marja comercială 1401566 948027 299127 721004 2551751

21
Marja com./CA(%) 1.39 0.86 0.24 0.56 1.70
Productia exerciţiului 113758793 125801434 138624281 147709345 172461182
Valoare adaugată 175483857 191536309 209635439 219721844 248880594
Excedent brut expl. 158268699 171671531 205742645 197809296 224553884
Rezultat exploatare 16425159 17104456 22806844 27296160 31091569
Rezultat curent 18233365 24602477 29397558 27133706 31749472
Rezultat brut 18233365 24602477 29397558 27133706 31749472
Profit net 15317523 21917274 25829038 26451400 27226492
Sursă : Prelucrare proprie

În urma acestor activităţi, apar solduri de acumulări băneşti, care vor finanţa activitatea
viitoare, numite solduri intermediare de gestiune. Acestea duc la formarea rezultatului final.

Marja comercială=venituri din vânzarea mărfurilor-cheltuieli cu vânzarea mărfurilor

Marja comercială este indicatorul potrivit pentru a măsura performanţa comercială a

întreprinderii. Două întreprinderi cu aceeaşi cifră de afaceri pot genera marje comericiale
diferite. Marje comerciale mari au în general întreprinderile specializate în comerţ de lux. În
cazul acestei companii, marja comercială variază de la an la an, având o valoare maximă în anul
2015. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul Antibiotice Iaşi, insă acesta are marjă comercială mai
mare, maximul fiind în 2011, de peste 3 ori mai mare decât a Biofarm.

Ponderea marjei comerciale în cifra de afaceri variază de la an la an, valoarea maximă

fiind în 2015 de 1,7%. În cazul Antibiotice Iaşi aceasta are o valoare de aproximativ 7%, iar în
anul 2011 se înregistrează valoarea maximă de 12,4%.

Producţia exerciţiului=producţia văndută+venituri aferente costurilor stocurilor+venituri

aferente producţiei de imobilizări corporale şi necorporale

Producţia exerciţiului cuprinde valoarea bunurilor produse pentru a fi vândute sau

utilizate pentru propriile nevoi ale întreprinderii. Acest indicator reflectă mai bine situaţia
întreprinderii din punct de vedere al producţiei vândute, decât cifra de afaceri, însă nu reflectă
totuşi situaţia pură. Pe parcursul celor cinci ani de analiză, aceasta are un trend ascendent. În
cazul competitorului său, aceasta are valori de aproape trei ori mai mari, în creştere de la an la
an, excepţie făcân anul 2014.

Valoarea adăugată=marja comercială+producţia exerciţiului-consum terţi

22
 Valoarea adăugată reprezintă creşterea de valoare peste valoarea bunurilor provenite de la
terţi. Prin acest indicator se poate evidenţia:

- creşterea reală a întreprinderii;

- aportul specific al întreprinderii;
- grad de integrare al întreprinderii, care arată faptul ca aceasta poate realize activitatea
de producţie fără a apela la alte surse (întreprinderi). Cu cât acest indicator creşte, cu
atât se reflect o creştere a nevoii de fond de rulment.

Valoarea adăugată urmează un trend ascendent, valoarea maximă înregistrându-se în anul

2015. În cazul Antbiotice Iaşi, aceasta are valori de aproximativ trei ori mai mari, crescătoare de
la an la an, excepţie anul 2014.

Excedent brut de exploatare=valoarea adăugată+subvenţii-impozite şi taxe-cheltuieli de

personal

Prin acest indicator se poate evidenţia:

- performanţa economică a întreprinderii: printr-o valoare mare a acestuia se pot reînoi

imobilizările, se pot acoperi riscurile ce ţin de provizioane.
- diferenţe între întreprinderi concurente pe piaţă: în cazul Antibiotice, acest indicator
are valori crescătoare şi mult mai mari decât în cazul Biofarm, care are în plus şi
valori în scădere;
- resursa fiannciară utilizată pentru creşterea sau menţinerea capacităţii de producţie a
întreprinderii şi onorarea obligatiilor (impozit, împrumuturi).

Rezultat de exploatare=venituri din exploatare-cheltuieli din exploatare

Rezultatul de exploatare măsoară rentabilitatea activităţii de exploatare. Acest indicator

are valori mai mari în cazul Antibiotice, dar în scădere, iar în cazul Biofarm, valori mai mici dar
în creştere.

Retultatul curent=rezultatul din exploatare+veituri financiare-cheltuieli financiare

Rezultatul curent este rezultatul tuturor operaţiunilor întreprinderii. Acest indicator are
valori mai mari şi crescătoare în cazul Antibiotice, iar în cazul Biofarm, valori mai mici şi în
scădere. Faptul că acestea sunt pozitive, este ideal. Rezultatul nu este absorbit de cheltuieli,
stocurile au o valoare redusă în total active.

Rezultatul exerciţiului=rezultatul brut al exerciţiului-impozit pe profit

23
 Acesta exprimă valoarea absolută a rentabilităţii financiare. Este de preferat să fie
susţinut de disponibilităţi reale. Profitul net se poate distribui sub formă de dividend sau se pot
realiza noi investitii. Acest indicator are valori mai mari în cazul Antibiotice, dar în scădere, iar
în cazul Biofarm, valori mai mici dar în creştere.

3.3 Capacitatea de autofinanţare

Obiective
reflectă potenţialul financiar;

reflectă forţa financiară a întreprinderii;

evidenţiază creşterea economic a întreprinderii.

Grafic 3.1.CAF
40000000
33102950 33796586
35000000 31872967
30000000 27815906

25000000
20638840
20000000
CAF
15000000
10000000
5000000
0
2011 2012 2013 2014 2015

Sursă : Prelucrare proprie

Pentru a face faţă nevoilor sale de finanţare, o întreprindere trebuie să-şi utilizeze
propriile resurse sau să procure resurse din exterior. Dacă ne referim strict la sursele interne,
putem vorbi de un potenţial de dezvoltare a activităţii de exploatare, iar indicatorul ce măsoară
acest potenţial este capacitatea de autofinanţare.

Capacitatea de autofinanţare reprezintă un surplus financiar,folositor pentru finanţarea

internă. Acest indicator are valori de până la 33 milioane lei în cazul Biofarm şi în
creştere.Antibiotice Iaşi însă are valori mai mari,dar în scădere la sfârşitul analizei.

24
3.4. Analiza cash-flow-ului întreprinderii

Cash-flow-ul este reprezentat de diferenţa dintre încasări şi plăţi, pe când profitul(sau

pierderea) este reprezentat de diferenţa dintre venituri şi cheltuieli.

Tabel 3.4. Cash-flow

Formula calcul 2011 2012 2013 2014 2015
CF PN+Amo.- ΔNFR
-3122584 25581168 21903791 27238742 25747958
op.
CF -( ΔImo.+Amo.) - -
-5775540 -806395 -23061272
inv. 11701134 12023931
CF ΔCP+ ΔDTL+ - - -
-8894121 -14136857
fin. ΔProv.-PN 11289196 13528388 34139376
CF CFop.+CFinv.
-17792245 2590839 -3648527 -7707028 -11450171
+CFfin.
CF PB+Amo.+Ch. Dob.
expl 23676392 30566536 35462200 33786069 38320085
.
CF CF expl. –Imo.brute-
11931673 14039825 17117620 34822494 18660356
D ΔACR nete
Sursă : Prelucrare proprie

În determinarea variaţiei trezoreriei se folosesc trei categorii de fluxuri de numerar:

operaţional, investiţional şi financiar.

Cash-flow-ul operaţional oferă informaţii cu privire la calitatea activităţii de gestiune

curentă şi capacitatea de a genera profit. Valoarea cash-flow-ului din activitatea operaţională este
negativă în 2011, ceea ce arată o lipsă a performanţei a companiei. În restul anilor, valoarea este
pozitivă, deci întreprinderea înregistrează un excedent al încasărilor din exploatare. În schimb,
Antibiotice Iaşi are un cash-flow operaţional pozitiv şi crescător.

25
 Cash-flow-ul investiţional oferă informaţii cu privire la politica de dezvoltare a
întreprinderii. La nivelul activităţilor de investiţii, întreprinderea înregistrează în perioada
analizată un deficit al încasărilor faţă de plăţi datorat în principal de investiţiile realizate de
companie.

Cash-flow-ul de finanţare are valori negative datorită faptului că profitul net depăşeşte
valorile variaţiilor capitalurilor proprii şi a datoriilor pe termen lung astfel investiţiile realizate de
întreprindere sunt autofinanţate, acestea având un surplus de resurse financiare.

În final cash-flow-ul întreprinderii este suma celor trei cash-flow-uri de gestiune, de

investiţii şi de finanţare şi este egal cu modificarea trezoreriei nete. Valoarea pozitivă a acestuia
arată o îmbogăţiere a activului, o creştere a averii proprietarilor.

Cash-flow-ul aferent activităţii de exploatare este pozitiv şi crescător, excepţie făcând

anul 2014. În cazul concurentului, acesta este mai mare şi crescător până în 2014, când acesta
începe să scadă.

Cash-flow-ul disponibil reprezintă rezultatul diferenţei dintre încasările şi plăţile

rezultate din întreaga activitate a întreprinderii de gestiune (exploarare, financiare, excepţionale)
şi operaţii de capital (investiţii, dezinvestiţii, finanţare). Faptul că acesta are valori pozitive, la fel
ca şi în cazul Antibiotice Iaşi, înseamnă că acestea nu se dezvoltă, îşi menţin capacitatea de
producţie.

Cash flow-ul este diferit de profit. Partea de cash pe care compania o încasează este egală
cu vânzările care se evidenţiază în profit fără a se lua în calcul facturile rămase neplătite.1

Cash-flow-ul este un indicator foarte important pentru întreprindere. Pe baza acestuia se

pot evalua proiectele de investiţii. Cu cât acesta întregistrează valori mai mari, cu atât
probabilitatea ca un proiect să fie fezabil este mai mare, având în vedere o investiţie moderată,
cu un cost al capitalului favorabil.

Grafic 3.2. Cash-flow

1
Brealey R.A., Myers S.C., Marcus A.J., Fundamentals of Corporate Finance, University of Phoenix, 2001

26
 40000000

30000000

20000000

10000000
CF Financiar
0
CF
2011 2012 2013 2014 2015
CF Exploatare
-10000000
CF Disponibil
-20000000

-30000000

-40000000
S
ursă : Prelucrare proprie

Capitolul IV. Analiza rentabilităţii şi a riscului

Diagnosticul financiar cercetează eventualele stări de dezechilibru financiar, în scopul

identificării originii şi cauzelor care le-au generat şi al stabilirii măsurilor de redresare.1

4.1. Rentabilitatea întreprinderii

Diagnosticul rentabilităţii se realizează prin două rate de rentabilitate principale:

economică şi financiară.

Grafic 4.1. Rentabilitate

1
Stancu I., Finanţe , Ed.Economică, Bucureşti, 1996

27
 2

1 15.55 16.13
15.10
13.66
12.15 12.74 12.61
1 10.60 ROE
7.69
9.76 ROA
7.29 Rată dobândă
6.68 Rată inflaţie
5.8 5.41
4 4.49
3.3 3.47
-0.6
1.1

Sursă : Prelucrare proprie

Rata de rentabilitate economică (ROA), măsoară eficienţa utilizării activelor

întreprinderii. Aceasta se calculează ca raport între profitul net şi activele totale. Aceasta ar
trebui să fie superioară ratei inflaţiei pentru ca întreprinderea să îşi menţină activitatea. Biofarm a
înregistrat o rentabilitate economică între 7% şi 13%, în creştere de la an la an, excepţie făcând
în anul 2014, dar totuşi, valori mai mai mari decât cele înregistrate de Antibiotice Iaşi care deţine
o rentabilitate între 4% şi 6%. Ca medie de sector, aceasta se situează în jurul valorii de 8%.

Rata de rentabilitate financiară (ROE), urmăreşte performanţa întreprinderii din urma

activităţii acţionarilor. Aceasta se obţine ca raport între profitul net şi capitalul propriu din anul
precedent. Biofarm a înregistrat o rentabilitate economică între 9% şi 17%, în creştere de la an la
an, excepţie făcând în anul 2014, dar totuşi, valori mai mai mari decât cele înregistrate de
Antibiotice Iaşi care deţine o rentabilitate între 7% şi 9%. Ca medie de sector, aceasta se situează
în jurul valorii de 14%.

4.2. Riscul întreprinderii

Prin risc,la nivelul gestiunii financiare a întreprinderii, se înţelege variabilitatea unor

indicatori precum profit şi rentabilitate. Ca tipuri principale de risc se identifică: riscul de
exploatare, de îndatorare şi de insolvenţă.

Riscul de exploatare

28
 Riscul de exploatare arată cum variază rezultatul exerciţiului financiar la modificarea
ciferi de afaceri a unei întreprinderi. Totodată acesta este influenţat de incapacitatea de a
structura costurile într-un mod favorabil de către întreprindere.

Tabel 4.1. Risc exploatare

Formula calcul 2011 2012 2013 2014 2015
ePN/CA PN 1−PN 0 -0,0993 3,8848 1,6082 0,4828 0,1727
*
PN 0

CA 0
CA 1−CA 0
∆ PN 1−PN 0 -0,2757 0,4308 0,1784 0,024 0,03
PN 0
%PN
CV σ (PN ) - - - - 0,18
E( PN )
CAprag Chelt . fixe + Amo . 74697892 76138945 56659796 12001594 94306209
1−v
0
Sursă : Prelucrare proprie

Elasticitatea profitului net în raport cu cifra de afaceri

Aceasta măsoară cu cât se modifică profitul net atunci când se modifică cifra de afaceri.
În anul 2015, aceasta are o valoare de 0,17. La o creştere a cifrei de afaceri cu 100 lei, profitul
net va creşte cu 17 lei. Dacă elasticitatea are o valoare foarte ridicată, întreprinderea este expusă
la risc. În anul 2011, elasticitatea are valoare negativă, deci prin urmare profitul net scade la
creşterea cifrei de afaceri. Acest lucru a fost posibil deoarece în acest an s-a introdus taxa
clawback de pe urma căreia întreprinderea a avut de suferit, în sensul diminuării profitului net.

Variaţia relativă a profitului net

Se poate observa că profitul net a scăzut în primul an al analizei,urmând ca apoi să crescă

cu 43%, după trendul ascendent scăzând la 3%.

Coeficientul de variaţie a profitului net

Cu cât valoarea coeficientului de variaţie este mai mare, cu atât întreprinderea este mai
puţin riscantă. În cazul Antibiotice Iaşi, coeficientul are o valoare de 0,16, puţin mai mic decât
Biofarm, ceea ce înseamnă că aceasta din urmă are un risc mai scăzut decât concurentul ei.

29
 Cu o probabilitate de 95%, profitul net va fi cuprins în intervalul ( E ( PN )-1,96*σ (PN );
E ( PN )-1,96*σ (PN ) ), respectiv în intervalul (18781252, 40109647).

Pragul de rentabilitate

Acesta arată nivelul cifrei de afaceri pentru care profitul este nul. Cu cât cifra de afaceri
înregistrată este mai mare decât cifra de afaceri prag, expunerea la risc este mai mică pentru
întreprindere.

La o structură dată a costurilor, întreprinderea prezintă un anumit grad de risc,

corespunzător respectivei structuri de costuri. Modificarea acestei structuri conduce la
modificarea profilului de risc al întreprinderii. Creşterea ponderii costurilor variabile în cifra de
afaceri antrenează creşterea pragului de rentabilitate al exploatării deci creşterea riscului de
exploatare.2
Cheltuieli variabile
v=
CA

Cifra de afaceri înregistrată în cei cinci ani este mai mare decât cifra de afaceri prag, ceea
ce înseamnă că expunerea la risc este foarte scăzută, chiar neexistentă. În 2013, cifra de afaceri
înregistrată este de 2 ori cât cifra de afaceri prag calculată, în ceilalţi ani fiind mai mari cu până
la 60% decât pragul calculate.

Riscul de îndatorare

Riscul de îndatorare arată dacă întreprinderea îşi poate onora obligaţiile. Un set de
indicatori folosiţi pentru exprimarea acestui riscu sunt ratele de lichiditate. Acestea sunt
evidenţoate in capitolul anterior. Cele trei rate de lichiditate au valoti ridicate, fapt ce indică
excluderea acestui risc, întreprinderea având capacitatea de a plăti datoriile la timp.

Tabel 4.1. Risc îndatorare

% Formula calcul 2011 2012 201 201 2015
3 4
Grad îndatorare DTL/(CP+DTL) 0.2608 0.009971 0 0 0
2
Vintilă G., Armeanu D., Filipescu O., Moscalu M., Lazăr P., Romanian Economic Environment Entrepreneurial
Activities Analysis and Risk Evaluation, Economie teoretică şi aplicată, Vol. XVIII, 2011, pag. 119-131

30
Levier DTL/CP 0.2615 0.009972 0 0 0
Sursă : Prelucrare proprie

Datorită faptului că datoriile pe termen lung sunt nule în ultimii trei ani, gradul de
îndatorare şi levierul sunt de 0%, în timp ce în primii doi ani, acestea au valori foarte apropiate,
de aproximativ 0,26% în 2011 şi 0,0099% în 2012. Pe sector, levierul are valori cuprinse între
0,1-0,3, iar gradul de îndatorare de aprximativ 0,4.Valorile mici ale acestora indică absenţa
riscului de îndatorare.

Pentru a exprima toate riscurile de exploatare şi de îndatorare se poate folosi coeficientul

de volatilitate. Acesta arată volatilitatea acţiunilor întreprinderii raportată la piaţa de capital.
Cieficientul de volatilitate este mai mare pentru întreprinderea îndatorată decât pentru cea
neîndatorată.3

ΒL= Βu(1+(1- π)*DAT/CP)

Tabel 4.2. Coeficient Beta

Industry Name Unlevered Beta Levered Beta Average correlation

Drugs
(Pharmaceutical) 1.11 1.12 14.91%
Sursă: http://www.stern.nyu.edu/~adamodar/pc/datasets/totalbeta.xls

Riscul de insolvenţă

O metodă de cunatificare a acestui risc este metoda scorului. Această metodă se bazează
pe elemente statistice ,stabilindu-se un set de rate cu ajutorul cărora se formează o combinaţie
liniară.

De-a lungul timpului s-au format mai multe funcţii scor folosinde-se indicatori
diferiţi,înreprinderi diferite ce activează pe pieţe diferite.

3
Pratt S., Grabowski R., Cost of Capital: Workbook and Technical Supplement, Wiley, 2010

31
 Modelul Altman (1968) utilizează date pentru 66 de întrepinderi, jumătate dintre ele
performante, iar cealaltă jumătate nepreformante şi cinci indicatori relevanţi. În 2000, acesta
formulează o altă funcţie scor pentru companii din mediul privat. Alte modele: modelul lui
Springate, modelul lui Farrelly, Ferris, Reichenstein, modelul lui Băileşteanu.

Modelul lui Anghel (2002) este explicat pentru întreprinderi din România, unde sunt
delectaţi patru factori: PN/CA, CF/AT, DatT/AT, DTS/CA*360. Acest model a fost format pe un
eşantion de 276 de întreprinderi din 12 ramuri de economie.

Z=5,676+6,3718*PN/CA+5,3932*CF/AT-5,1427*DatT/AT-0,0105*DTS/CA*360 4

Grafic 4.2. Risc insolvenţă

6.00
5.02 5.14 4.97
5.00 4.74
4.17
4.00

3.00

2.00

1.00

0.00
2011 2012 2013 2014 2015

Sursă : Prelucrare proprie

Pentru Z>2,05, compania se află într-o situaţie favorabilă, riscul de insolvenţă fiind
improbabil. Acest lucru se întămplă în cazul companiei Biofarm care are un scor crescător din
2011 până în 2013, în 2014 scăzând de la 5,13 la 4,74, urmând ca în 2015 să crească la 4,97.
Indicat este ca acest scor să crească de la an la an.

O altă funcţie scor pentru întreprinderile româneşti cotate pe piaţa de capital este :

Z= -0,402xr1 -0,377xr2-0,344xr3-0,356xr4-0,38xr5-0,405xr6-0,375xr7 5

r1= activ total, r2=cifra de afaceri, r3=datorii totale, r4=profit net, r5=rezultat exploatare,
r6=capitalizare bursieră, r7= cash-flow de exploatare.

4
Dumitrescu Gh., Studii de cercetare cu privire la riscul de faliment, Revista Română de Statistică, nr. 4, 2010
5
Armeanu D., Vintilă G., Moscalu M., Filipescu O., Lazăr P., Utilizarea tehnicilor de analiză cantitativă a datelor
pentru estimarea riscului de faliment al corporaţiilor , Economie teoretică şi aplicată, Vol. XIX , 2012, No. 1, pag.
86-102

32
 Capitolul V. Analiza SWOT a companiei

Metoda analizei-diagnostic urmăreşte să descrie structura şi funcţionarea unui sistem, mai

exact aspectele pozitive, şi a celor nefavorabile în vederea căutării unor strategii şi modalităţi de
îmbunătăţire a performanţelor, luând în calcul anumiţi factori din mediul în care are loc
activitatea.

Analiza SWOT ţine cont de punctele forte, punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările
unei întreprinderi. Punctele forte sunt acele avantaje şi resurse pe care întreprinderea le posedă
pe o anumită piaţă, în rândul concurenţilor săi. Punctele slabe sunt acele deficienţe ce aduc
prejudicii performanţei întreprinderii. Oportunităţile sunt acele situaţii favorabile de pe piaţa în
care întreprinderea activează. Ameninţările sunt acele situaţii nefavorabile de pe piaţa în care
activează întreprinderea şi care impiedică atingerea performanţei dorite şi aşteptate de către
aceasta.

33
 Pucte forte

S.C. Biofarm S.A. este de peste 95 de ani activă pe piaţa farmaceutică din România.
Portofoliul acoperă peste 200 de produse din 61 arii terapeutice. Faptul că portofoliul este foarte
bine diversificat face ca această companie să fie foarte bine cotată de către consumatori,cărora le
poate satisface cât mai multe nevoi. Biofarm este singurul producător de capsule gelatinoase moi
din România şi lider în ceea ce priveşte soluţiile şi siropurile. Întreprinderea pune foarte mare
accent pe personal, acesta fiind atent ales, cu oameni specializaţi, calificaţi şi de altfel pe linia
tehnologică foarte performantă. Această companie oferă spre export produsele sale în : Republica
Moldova, Federația Rusă, Georgia, Belarus, Azerbaijan, Ungaria, Mongolia, Kazakhstan,
Lituania, Ukraina, si Slovacia şi Cehia, dorind ca în continuare să pătrundă pe alte pieţe şi să îşi
dezvolte relaţiile cu partenerii. Totodată Biofarm pune accentul foarte mult pe publicitate, astfel
încercând să devină cât mai cunoscută şi să îşi crească cota de piaţă prin încercarea de a promova
produsele şi de a deveni pentru consumatori cât mai atractive. Un alt aspect important este acela
că Biofarm încearcă să asigure cât mai bine accsibilitatea produselor către consumatori.

Biofarm are contracte de vânzare încheiate cu unii dintre cei mai importanţi distribuitori
de pe piaţă, ce deţin cote de piaţă mari.

Fiind o societate pe acţiuni, cotată la Bursă, acestea sunt încadrate în categoria Premium
din ianuarie 2015, cu indici bursieri BETPlus şi BET-BK.

Eficienţa dar şi profitabilitatea întreprinderii a fost îmbunătăţită. Ţinând cont de perioada

analizată, profitul brut a crescut de la an la an, excepţie făcând anul 2014 când acesta a scăzut cu
aproape 8%, însă acest lucru nu a afectat profitul net care a crescut de la an la an, în 2012 cu
43%, apoi cu 18% urmând ca în ultimii doi ani creşterea să fie doar de aproximativ 3%.

Grafic 5.1. Profitabilitate

34
 35000000
31749472
30000000 29397558
27133706
26451400 27226492
25829038
24602477
25000000
21917274
20000000 18233365
15317523 PB
15000000 PN

10000000

5000000

0
2011 2012 2013 2014 2015

Sursă : Prelucrare proprie

Cifra de afaceri a întreprinderii a avut un trend ascendent de-a lungul celor 5 ani,astfel că
şi cota de piaţă a acesteia a urmat acest trend.

Veniturile întreprinderii au crescut de la an la an, acest aspect fiind unul favorabil.

Veniturile din exploatare au reprezentat principalul motiv datorită trendului ascendent. Acest
lucru oferă o imagine favorabilă întreprinderii în sensul puterii de dezvoltare în continuare a
activităţii.

Nivelul redus al datoriilor este un aspect favorabil. Acest lucru arată faptul că nu s-a
apelat la imprumuturi pe termen mediu şi lung. În ultimii 3 ani, datoriile pe termen mediu şi lung
au fost nule. Acest lucru se reflectă în marimea cheltuielilor cu dobânzile şi penalizările.
Cheltuielile cu dobânzile au scăzut de la an la an,astfel că în anul 2015 de exemplu, acestea au
fost în valoare de 519 lei.

Faptul că nivelul stocurilor este destul de mic, de aproxiamtiv 8% din total active,arată că
întreprinderea corelează eficient producţia sa cu cererea de pe piaţă. Faptul că acestea au avut un
trend ascendent se datorează diverisifcării portofoliului, ceea ce îi conferă un plus întreprinderii.

 Puncte slabe

Biofarm deţine o cotă de piaţă destul de mică, însă totuşi încearcă să îşi menţină poziţia
pe piaţa farmaceutică românească în top zece competitori, după Zentiva şi Antibiotice Iaşi,
principalii competitor listaţi pe Bursa de Valori Bucureşti. Cota de piaţă se situează între 3,3%-

35
4,2% într-un ritm ascendent, excepţie fiind în anul 2014 când aceasta este în scădere cu
aproximativ 0,5%,urmând ca în 2015 să crescă la 3,8%.

Pe parcursul celor cinci ani de analiză, Biofarm a înregistrat o trezorerie netă pozitivă,
dar mare. Acest lucru pe de-o parte este un lucru bun, deoarece echilibrul financiar pe termen
lung este evidenţiat conform teoriei, însă având valori foarte mari devine un aspect nefavorabil
comapniei. Faptul că trezoreria netă este mare arată faptul că disponibilităţile întreprinderii există
în valori mari, ceea ce însemnă că aceasta nu şi le-a utilizat într-un mod eficient, astfel că nu a
pus accentul pe ceea ce are nevoie, deci prin urmare nu a avut o strategie bine conturată.

Ratele de lichiditate sunt destul de mari comparativ cu cele ale concurentului Antibiotice
Iaşi şi depaşesc nivelurile de referinţă ale acestora. Acest lucru se datorează faptului că
disponibilităţile sunt mari şi neutilizate suficient.

Biofarm încearcă să îşi desfăşoare activitatea în condiţii cât mai performante,astfel că şi

costurile echipamentelor sunt foarte ridicate. Se poate observa trendul ascendent al imobilizărilor
corporale de la an la an, ponderea cea mai mare în acestea deţinând-o echipamentele şi
maşinăriile. Acest lucru se reflect şi în creşterea de la an la an a cheltuielilor externe, ce ţin de
energie şi apă.

Biofarm pe parcursul anilor a schimbat echipa managerială destul de des, lucru ce nu este
tocmai favorabil întreprinderii. Faptul că la conducere vin noi persoane face ca activitatea să se
distorsioneze, să dureze timp până are loc acomodarea conducerii cu personalul şi de a intra în
ritmul obişnuit al activităţii.

 Oportunităţi

Biofarm,începând cu anul 2013 începe demersul pentru dezvoltarea departamentului de

export. În acest an, vânzările din export au fost în valoare de 4913732 lei, apoi 4567376 lei,
urmând ca în 2015 să se înregistreze vânzări în valoare de 3758588 lei. Dezvoltarea acestui
department face ca întreprinderea să devină mult mai cunoscută în rândul consumatorilor, astfel
că îşi poate crea noi pieţe de desfacere, mai ales că deja activează în 13 ţări (inclusiv România).
Tot pornind de la acest aspect, o altă oportunitate a întreprinderii este de a colabora cu alţi
producători de pe piaţa farmaceutică, sau de a prelua de la aceştia anumite produse.

36
 Biofarm a construit în proprietate proprie o a doua fabrică cu scopul de a mări
performanţa financiară. Aceasta este creată în aşa fel încât să aibă o capacitate de producţie
dublă. Aceasta ar trebui finalizată în acest an şi pusă în funcţiune.

În anul 2015, Biofarm a largit gama de produse, lucru pe care doreşte să îl facă în
continuare încercând să obţină autorizaţii pentru acestea, a cumparat licenţe de la alţi producători
şi contracte de manufacturing pentru a se dezvolta ca şi întreprindere, realizând cote de piaţă mai
mari. În acest fel poate atinge şi mai mult nevoile reale ale consumatorilor.

Ameninţări

În anul 2011 s-a introdus taxa clowback conform căreia producătorul de medicamente
este obligat să restituie statului o parte din profitul realizat. Acesta reprezintă diferenţa dintre
valoarea vânzărilor de medicamente care sunt compensate şi suma alocată pentru acestea de către
stat prin Fondul Naţional de Asigurări. În 2015 preţul medicamentelor a scăzut, deşi acest lucru
ar fi trebui să se întâmple încă din 2009. Acest lucru a dus la dubla impozitare a producătorilor
de medicamente, taxa clowback ajungând şi la 25% din cifra de afaceri obţinută.

Concluzie

Analiza financiară efectuată pe S.C. Biofarm S.A. a relevat faptul că majoritatea

indicatorilor calculaţi se situează la niveluri bune şi foarte bune, ceea ce exprimă managementul
performant realizat de conducerea societăţii. Aceste rezultate sunt comparate cu cele ale unuia
dintre competitorii de pe piaţa farmaceutică, respectiv S.C. Antibiotice Iaşi S.A., precum şi cu
rezultatele pe sector.

Ţinând cont de ceilalţi participanţi pe piaţa farmaceutică, respectiv S.C. Antibiotice S.A.,
cifra de afaceri este de aproximativ două ori mai mare decât cea a companiei analizate însă

37
trendul acesteia nu este ascendent. De altfel, Antibiotice Iaşi deţine o cotă mai mare pe piaţă. O
modalitate prin care Biofarm ar putea să înainteze în acest sens este aceea de a încerca să crească
vânzările. Pentru acest lucru ar putea investi pe partea de publicitate, de a promova produsele
sale într-un mod mai eficient decât până acum.

Profitul reprezintă sursa importantă de finanţare a dezvoltării unei activităţi. Acesta este o
parte componentă a capitalurilor unei întreprinderi, remunerând, în primul rând, participarea
acţionarilor, prin intermediul dividendelor. În ceea ce priveşte profitul, cele două companii au
înregistrat valori apropiate, doar în 2015 cel al Biofarm fiind mai mare decât cel al Antibiotice
Iaşi. Faptul că acesta are un trend ascendent este un element favorabil pentru întreprindere.
Acesta poate fi reinvestit, de exemplu.

Rentabilitatea economică şi cea financiară sunt mai mari în cazul Biofarm în toţi cei cinci
ani, ceea ce înseamnă că deşi are valori mai mici a tuturor elementelor principale, respectiv activ,
capital propriu, cifră de afaceri, profit etc., societatea exprimă o activitate mai sănătoasă decât
Antibiotice Iaşi.

În 2015, societatea Biofarm deţine un punctaj al performanţei întreprinderii mai mare de

25 de puncte, ceea ce înseamnă că se încadrează în categoria A de credite-performanţe foarte
bune, care permit achitarea la scadenţă a datoriei, cu menţinerea acestor performanţe, cu
precizarea că am presupus ca şi garanţie depozitul bancar. Cu alte cuvinte, banca ar acorda
credite companiei.

Bibliografie

1. Armeanu D., Vintilă G., Moscalu M., Filipescu O., Lazăr P., Utilizarea tehnicilor de
analiză cantitativă a datelor pentru estimarea riscului de faliment al corporaţiilor,
Theoretical and Applied Economics, Vol. XIX, 2012
2. Brealey R.A., Myers S.C., Marcus A.J., Fundamentals of Corporate Finance, University
of Phoenix, 2001

38
3. Brezeanu P., Analiză financiară, Ed. Meteor Press, Bucureşti, 2006
4. Dragotă M., Semenescu A., A Dynamic Analysis of Capital Structure Determinants.
Empirical Results for Romanian Capital Market, Theoretical and Applied Economics,
Vol. IV, 2008
5. Dragotă V., Obreja Braşoveanu L., Dragotă I.M., Management financiar, Ediţia a II-a,
Vol. I, Ed.Economică, Bucureşti, 2012
6. Dumitrescu Gh., Studii de cercetare cu privire la riscul de faliment, Revista Română de
Statistică, nr. 4, 2010
7. Ichsani S., Suhardi A., The Effect of Return on Equity (ROE) and Return on Investment
(ROI) on Trading Volume, 2nd Global Conference on Business and Social Science,
Indonesia, 2015
8. Pratt S., Grabowski R., Cost of Capital: Workbook and Technical Supplement, Wiley,
2010
9. Stancu I., Finanţe, Ed.Economică, Bucureşti, 1996
10. Stancu I., Obreja Braşoveanu L., Stancu A.T., Finanţe corporative, Vol. I, Ed.
Economică, Bucureşti, 2015
11. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiza economico-financiară, Ed.Economică,
Bucureşti, 2004
12. Vintilă G., Armeanu D., Filipescu O., Moscalu M., Lazăr P., Romanian Economic
Environment Entrepreneurial Activities Analysis and Risk Evaluation, Theoretical and
Applied Economics, Vol. XVIII, 2011
13. Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti ,
2005
14. http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?
tab=table&init=1&language=en&pcode=tec00027&plugin=1
15. http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/SelectedData/FinancialResults
16. http://www.stern.nyu.edu/~adamodar/pc/datasets/totalbeta.xls

39
40