Sunteți pe pagina 1din 28

Cursul 3.

Partea A
Inovarea în firmele românești -
o imagine statistică
A. Performanțe inovative ale țării noastre, comparativ cu alte țări europene – o imagine
comparativă statistică

▪ Situația României, comparată cu cea a celorlalte țări europene, a fost prezentată în studiile Uniunii
Europene din seria European Innovation Scoreboard, inițiate în 2001 și publicate anual de atunci.
▪ Scopul acestor studii este să compare nivelul statelor membre, din punct de vedere al trecerii spre
societatea cunoașterii; din 2002, această cercetare a inclus și România.
▪ Studiul grupează țările europene pe baza valorilor indicatorilor care se referă la performanțele
inovative, în 4 grupuri. Pentru ediția cea mai recentă, din 2019:
➢ liderii inovației (innovation leaders), ale căror perfomanțe sunt mult peste media UE-28 (cu
peste 20% peste media UE): Suedia, Finlanda, Danemarca, Olanda;
➢ cei aflați în imediata apropiere a liderilor (strong innovators), ale căror performanțe sunt
aproape de media UE-28 (cu o performanță între 90% și 120% din media UE): Luxemburg,
Marea Britanie, Germania, Belgia, Austria, Irlanda, Franța;
➢ inovatorii moderați (moderate innovators), ale căror performanțe sunt sub media UE-28
(reprezintă între 50% și 90% din media UE): Estonia, Portugalia, Republica Cehă,
Slovenia, Cipru, Malta, Italia, Spania, Grecia, Lituania, Slovacia, Ungaria, Letonia,
Polonia, Croația;
➢ inovatorii modești (modest innovators), ale căror performanțe sunt mult sub media UE-28
(sunt sub 50% din media UE): Bulgaria și România.
Fig. 1. Performanțele inovative ale statelor membre UE-28
▪ Performanțele inovative ale UE continuă să crească într-un ritm constant.
▪ În viitorul apropiat se așteaptă să aibă loc noi îmbunătățiri, însă progresele rămân în
continuare inegale între țările UE.
▪ La nivel mondial, UE a depășit Statele Unite, însă continuă să rămână în urma
Coreei de Sud, a Canadei, a Australiei și a Japoniei.

Fig. 2. Performanțe inovative la nivel internațional


▪ European Innovation Scoreboard 2019 s-a bazat pe o metodologie având 27 de
indicatori, grupați în 10 dimensiuni. Aceste dimensiuni sunt la rândul lor grupate în 4
mari tipuri:
➢ ”condițiile cadru” (principalii factori externi firmei care conduc la performanța
inovativă) acoperă 3 dimensiuni: resurse umane, sisteme de cercetare
atractive, mediu de afaceri favorabil inovării;
➢ ”investițiile” (investițiile publice și private în cercetare și inovare) acoperă 2
dimensiuni: finanțe și suport, investiții ale firmelor;
➢ ”activitățile inovative” (eforturile de inovare de la nivelul firmei) acoperă 3
dimensiuni: inovatori, cooperări, bunuri intelectuale;
➢ „efecte” (efectele activităților inovative ale firmei) acoperă 2 dimensiuni:
efecte asupra angajaților, efecte asupra vânzărilor.
▪ In ultima ediție a studiului, România este situată pe locul 28 din 28 de state membre,
conform performanțelor sale inovative (măsurate pe ansamblu).

➢ Punctele tari ale României (unde există performanțe similare cu media europeană) se
regăsesc în dimensiunile efecte asupra vânzărilor, mediu de afaceri innovation-
friendly, cooperări și finanțe și suport.
➢ Punctele slabe se regăsesc în dimensiunile resurse umane, sisteme de cercetare
atractive, investiții ale firmelor, inovatori, bunuri intelectuale, efecte asupra
angajaților.
Cei 27 de indicatori, grupați în cele 10 dimensiuni,
reunite sub cele 4 tipuri de indicatori,
folosiți de European Innovation Scoreboard 2019
Performanța inovativă a României (34 în
2018), relativă la UE (unde UE =100).

- verde = performanță peste 120% din media UE;


- verde deschis = performanță între 90% și 120% din media UE;
- galben = performanță între 50% și 90% din media UE;
- portocaliu = performanță sub 50% din media UE.
Performanțe inovative ale României, compativ cu UE-28, conform celor 27 de indicatori UE28 România
1. Condiții cadru
1.1. Resurse umane (România este situată pe locul 28 din 28 de state)
1.1.1 Noi absolvenți de doctorat la 1000 de persoane de vârsta 25-34 ani 2.1 0.7
1.1.2 Ponderea populației de 30-34 de ani care a absolvit studii superioare 39.8 25.1
1.1.3 Ponderea populației de 25-64 de ani care participă la învățarea continuă 10.9 1.1
1.2. Sisteme de cercetare atractive (România este situată pe locul 27 din 28 de state)
1.2.1 Publicații științifice internaționale în cooperare la 1 milion de locuitori 1070 257
1.2.2 Publicații științifice în primele 10% cele mai citate publicații din lume (ca % din totalul publicațiilor 11.5 4.4
științifice ale țării)
1.2.3 Studenți doctoranzi din afara UE ca % din totalul deținătorilor de doctorate 20.3 4.4
1.3. Mediu de afaceri innovation-friendly (România este situată pe locul 21 din 28 de state)
1.3.1. Ponderea întreprinderilor cu conexiune la Internet de viteză maximă 18.0 21.0
1.3.2. Raportul dintre antreprenorii din dorința de îmbunătățire față de antreprenorii din necesitate 3.6 1.2
2. Investiții
2.1 Finanțe și suport (România este situată pe locul 24 din 28 de state)
2.1.1 Cheltuieli cu CD în sectorul public (% din PIB) 0.68 0.21
2.1.2 Capital de risc (% din PIB) 0.149 0.067
2.2. Investiții ale firmei (România este situată pe locul 28 din 28 de state)
2.2.1 Cheltuieli cu CD în sectorul privat (% din PIB) 1.36 0.29
2.2.2 Cheltuieli cu inovarea non-CD (% din cifra de afaceri) 0.86 0.12
2.2.3 Ponderea întreprinderilor care oferă instruire angajaților pentru dezvoltarea abilităților TIC 23.0 5.0
3. Activități inovative
3.1. Inovatori (România este situată pe locul 28 din 28 de state)
3.1.1 IMM-uri cu inovări de produs sau de proces (% din IMM-uri) 34.3 4.6
3.1.2. IMM-uri cu inovări de marketing sau organizaționale (% din IMM-uri) 35.6 7.4
3.1.3. IMM-uri cu inovare in-house (% din IMM-uri) 28.1 4.2
3.2. Cooperări (România este situată pe locul 25 din 28 de state)
3.2.1. IMM-uri inovative care colaborează cu altele (% din IMM-uri) 11.8 1.7
3.2.2 Publicații în cooperare public-privat la 1 milion de locuitori 81.7 19.1
3.2.3 Cheltuieli pentru CD din sectorul public, finanțate de sectorul privat (% din PIB) 0.05 0.03
3.3 Bunuri intelectuale (România este situată pe locul 28 din 28 de state)

3.3.1 Număr de aplicații pentru patente comunitare la 1milion din PIB (în euro) – indică intensitatea inovării de 3.53 0.23
produs
3.3.2 Număr de aplicații pentru mărci comunitare la 1 milion din PIB (în euro) 7.85 2.58
3.3.3 Număr de aplicații pentru design-uri comunitare la 1 milion din PIB (în euro) 4.17 1.32
4. Efecte
4.1. Efecte la nivelul forței de muncă (România este situată pe locul 27 din 28 de state)
4.1.1 Forța de muncă ocupată în activitățile intensive-cognitive ca % din totalul forței de muncă 14.2 7.7
4.1.2 Angajați în întreprinderi performante din sectoare inovative ca % din totalul forței de muncă 5.2 3.6
4.2 Efecte la nivelul vânzărilor (România este situată pe locul 22 din 28 de state)
4.2.1 Exporturile de produse medium și high tech ca % din totalul exporturilor de produse 56.3 57.2
4.2.2 Exporturile de servicii intensive-cognitive ca % din totalul exporturilor de servicii 68.4 45.5
4.2.3 Vânzarea de inovații noi pentru piață / noi pentru firmă ca % din totalul cifrei de afaceri 12.96 4.74

- verde = indicatori la care valorile pentru România sunt peste media UE-28 sau apropiate de aceasta.
B. Situația performanțelor inovative în întreprinderile românești

▪ Referitor strict la țara noastră, datele oferite de Institutul Național de Statistică (INS)
arată că ponderea firmelor inovative, din totalul întreprinderilor din industrie și servicii,
a scăzut de la 17% în 2002 la 14,6% în 2018 (cu valori intermediare de 19,9% în 2004,
21,1% în 2006, 33,3% în 2008, 30,8% în 2010, 20,7% în 2012, 12,8% în 2014 și 10,2%
în 2016);

▪ Totuși, în perioada 2016-2018, față de perioada imediat anterioară (2014-2016),


ponderea întreprinderilor inovatoare a crescut, cu 4,4 puncte procentuale;

▪ În consecință, ponderea întreprinderilor fără inovare a scăzut cu 4,4 puncte procentuale


(de la 89,8% întreprinderi non-inovative în numărul total de întreprinderi în 2016, la
85,4% în 2018).
▪ În perioada analizată (2016-2018), ponderea întreprinderilor inovatoare (14,6%) a
crescut față de perioada 2014-2016 (10,2%), atât în sectorul industriei cât și în
sectorul serviciilor:
➢ în industrie creșterea a fost de 2,8 puncte procentuale
➢ în servicii - de 1,6 puncte procentuale.

Ponderea întreprinderilor inovatoare, în funcție de sectorul economic (INS, 2020)


▪ În perioada 2016-2018, întreprinderile mari (cu cel puțin 250 de salariați), au fost de
două ori mai inovatoare decât IMM-urile.
▪ Din numărul total de întreprinderi mari, 27,9% au fost inovatoare, în timp ce IMM-
urile au inovat în proporție de 13,9%.
▪ În comparație cu perioada 2014-2016, creșterea ponderii întreprinderilor inovatoare
mari a fost de 10,0 puncte procentuale, de la 17,9% la 27,9%, iar IMM-urile inovatoare
au avut o creștere cu 4,1 puncte procentuale, de la 9,8% la 13,9%.

Ponderea întreprinderilor inovatoare, în funcție de numărul de angajați (INS, 2020)


▪ Ponderea întreprinderilor inovatoare care au introdus ”produse noi pe piață”, în total
întreprinderi, s-a dublat în perioada 2016-2018 comparativ cu perioada 2014-2016 (2,9%
față de 1,4%).
▪ Ponderea întreprinderilor care au introdus ”produse noi pentru întreprindere” este de
aproximativ 3,5 ori mai mare decât în perioada 2014-2016, respectiv a fost înregistrată o
creștere de la 2,6% la 9,1%.
▪ Cea mai mare creștere, de la 7,5% la 20,0% a fost înregistrată de către întreprinderile
mari, cu cel puțin 250 de salariați.

Ponderea produselor ”noi pe piață” și ”noi pentru întreprindere” în total întreprinderi


(INS, 2020)
Cele mai recente informații mai detaliate despre inovarea în firmele românești, prelucrate
de INS în 2018, sunt cele referitoare la intervalul 2014-2016.

▪ Dacă clasificăm întreprinderile inovatoare, după fiecare tip de inovație (indiferent de


celelalte tipuri de inovații), cele mai recente date disponibile prelucrate la INS, din
2016, arată că metodele noi în organizarea locului de muncă (inovarea
organizațională), care nu au mai fost folosite de întreprindere, au înregistrat ponderea
cea mai mare, de 5,6%.
▪ Întreprinderile care au implementat un concept nou sau o strategie de marketing
(inovarea de marketing), care nu a mai fost folosit înainte de întreprindere, au avut o
pondere de 5,1%.
▪ Pentru perioada 2014-2016, activităţile economice cele mai inovatoare, calculate
după ponderea acestora în total întreprinderi din sectorul lor de activitate, au fost
cele din:
➢ activităţi de servicii în tehnologia informaţiei 25,1%,
➢ fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice
24,2%
➢ cercetare-dezvoltare 20,4%.

Topul primelor 10 activități inovatoare, în 2014-2016 (INS, 2018)


Tipologia inovatorilor în perioada 2008-2016 (INS, 2018)

Ponderea în numărul total de întreprinderi ( % )


2008-2010 2010-2012 2012-2014 2014-2016
Total întreprinderi 100,0 100,0 100,0 100,0
Întreprinderi inovative 30,8 20,7 12,8 10,2
Întreprinderilor numai cu 4,3 1,9 3,5 2,5
inovare de produs și/sau
proces
Întreprinderi numai cu 16,5 14,4 6,3 4,8
inovare organizațională
și/sau de marketing
Întreprinderi atât cu 10,0 4,4 3,0 2,9
inovare de produs și/sau
proces, cât și cu inovare
organizațională și/sau de
marketing
Întreprinderi non- 69,2 79,3 87,2 89,8
inovative
▪ În perioada 2014-2016, 17,9% din totalul întreprinderilor inovatoare au avut acorduri de
cooperare în realizarea inovaţiilor (cooperarea se referă la participarea activă a
întreprinderii cu alte întreprinderi sau instituţii, în activităţi inovatoare).
▪ O cooperare mai bună se observă în rândul întreprinderilor mari, 23,3% din totalul
acestora au cooperat.
▪ Principalii parteneri de cooperare ai întreprinderilor inovatoare au fost furnizorii de
echipamente, materiale, componente sau software 9,3% şi clienţii sau cumpărătorii din
sectorul privat 7,7%.
▪ Pe sectoare economice, în sectorul industrie se cooperează mai mult decât în sectorul
serviciilor.

Ponderea întreprinderilor implicate în cooperare, pe clase de mărime,


activități și tipuri de parteneri, în 2014-2016 (INS, 2018)
▪ După locaţia partenerului de cooperare, întreprinderile au cele mai multe acorduri de
cooperare la nivel naţional 15,5% şi 7,2% la nivel european.
▪ Ponderea întreprinderilor mari care cooperează este mai mare, 18,8% dintre acestea
cooperează cu parteneri din România şi 17,9% cu parteneri din Europa.
▪ Ponderi mai scăzute se înregistrează în cooperarea cu celelalte ţări.

Ponderea întreprinderilor implicate în cooperare, în total întreprinderi inovatoare,


pe clase de mărime ale întreprinderii și locație geografică a partenerului,
în 2014-2016 (INS, 2018)
- Întreprinderile care nu au inovat au indicat o serie de motive care le-au determinat să nu
inoveze: în primul rând cerința scăzută pentru inovații pe piață, apoi existența unor inovații
anterioare, lipsa unor idei bune pntru a inova și competitivitatea scăzută pe piața întreprinderii.

Ponderea întreprinderilor non-inovatoare care au indicat motive foarte importante


pentru a nu inova, în total întreprinderi (%) (INS, 2018)
- Principalele obstacole întâmpinate de întreprinderi când au vrut să inoveze au fost:
➢ costuri pentru inovație prea mari
➢ lipsa finanțării interne pentru inovație
➢ prea multă concurență pe piață
➢ lipsa de credit sau capital privat.

Ponderea întreprinderilor non-inovatoare care au indicat obstacole în realizarea inovației,


în total întreprinderi (%) (INS, 2018)
▪ În perioada 2014-2016, cele mai ridicate ponderi ale întreprinderilor inovatoare în totalul
întreprinderilor s-au înregistrat în Regiunea Sud-Est 16,9% şi Regiunea Nord-Est 13,8%, iar cele
mai scăzute ponderi au fost în Regiunea Sud Muntenia 4,2% şi Sud-Vest Oltenia 3,2%.
▪ Cele mai mari ponderi ale întreprinderilor inovatoare numai de produse şi/sau procese s-au
evidenţiat în Regiunea Sud-Est 7,4%, iar cele mai scăzute în Regiunea Vest 0,7%.
▪ Regiunea Nord-Est a avut cele mai multe întreprinderi cu inovaţii de forme de organizare şi/sau de
marketing 7,8% şi cele mai mici Regiunea Sud-Vest Oltenia 0,5%.
▪ În Regiunea Nord-Vest s-au evidenţiat cele mai multe întreprinderi cu inovaţii atât de produse şi/sau
procese, cât şi cu inovaţii de organizare şi/sau de marketing 4,6%, cele mai puţine înregistrându-se
în Regiunea Sud-Vest Oltenia 1,0%.
Ponderea întreprinderilor inovatoare, în total întreprinderi,
pe tipuri de inovații și regiuni de dezvoltare, în 2014-2016 (INS, 2018)
▪ Procentele cele mai mari de IMM-uri inovatoare s-au înregistrat în Regiunea Sud-Est
16,3% şi în Regiunea Nord-Est 13,6%. Cele mai puţine IMM-uri inovatoare au fost în
Regiunea Sud-Vest Oltenia (3,2%).
▪ Cele mai inovatoare activități economice în care activează IMM-urile au fost:
➢ în Regiunea Nord-Vest, activitatea de editare 47,9%,
➢ în Regiunea Centru, fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor
farmaceutice 28,6%,
➢ în Regiunea Nord-Est, activitatea de cercetare-dezvoltare 100,0%,
➢ în Regiunea Sud-Est, transporturi aeriene 100,0%,
➢ în regiunea Sud-Muntenia, activități de servicii în tehnologia informației 46,2%,
➢ în Regiunea Bucureşti-Ilfov, activităţi şi servicii de decontaminare 50,0%,
➢ în Regiunea Sud-Vest Oltenia, depozitare și activități auxiliare pentru transporturi
17,6%
➢ în Regiunea Vest, industria metalurgică 71,4%.
▪ În ce privește sursa de informare pentru inovare, indicată ca fiind cea mai importantă,
clienții/cumpărătorii din sectorul public au reprezentat sursa de informare cea mai
utilizată pentru susţinerea procesului de inovare (10%), urmată de asociații profesionale
și industriale (8,9%), concurenți sau alte întreprinderi din același sector de activitate
(7,1%).
▪ Pe locurile următoare, în ordinea descrescătoare a frecvenței menționării: reviste
științifice și publicații comerciale (7,0%), consultanți și laboratoare comerciale (6,9%),
conferințe, târguri și expoziții (6,2%), universități sau alte instituții de învățământ
superior (6,1%), administrație publică, institute de cercetare publice sau private (5,5%),
clienți sau cumpărători din sectorul privat (4,1%), furnizorii de echipamente, materiale,
componente sau software (3,1%), din interiorul întreprinderii sau al grupului de
întreprinderi (1,6%).

▪ Pentru IMM-uri, cea mai importantă sursă de inovare: clienții/cumpărătorii din sectorul
public, urmată de asociații profesionale și industriale
▪ pentru întreprinderile mari: consultanți și laboratoare comerciale, urmată de concurenți
sau alte întreprinderi din același sector de activitate .

▪ Și în industrie și în servicii, cea mai importantă sursă de inovare este indicată ca fiind
clienții/cumpărătorii din sectorul public (INS, 2018).
▪ În ce privește cheltuielile pentru inovare, per total întreprinderi, ponderea cea mai mare a
cheltuielilor de inovare o deţine achiziţionarea de maşini, echipamente, software și clădiri (44,3%
din totalul cheltuielilor pentru inovare), urmată de activitatea de CD internă (40,8%).

▪ Mult mai mici sunt cheltuielile pentru achiziții de alte cunoștințe externe de la alte întreprinderi
sau organizații (7%), cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare externă (3,9%).

▪ O întreprindere este considerată inovatoare, chiar dacǎ nu alocă resurse pentru CD internă, dar
investeşte pentru introducerea de tehnologie nouǎ sau pentru adaptǎri, pentru achiziţionarea de
maşini, echipamente, programe pentru calculator, achiziţionǎri de brevete, invenţii, licenţe,
documentaţii.

Ponderea cheltuielilor pentru activități inovatoare în total cheltuieli, pe elemente componente,


în 2014-2016, față de perioada anterioară (INS, 2018)
▪ Inovarea în întreprindere se implementează pe baza unor obiective ale
întreprinderii, măsurate după gradul lor de importanţă: ridicat, mediu sau scăzut.
▪ Cele mai importante obiective ale inovării indicate de întreprinderile inovatoare au
fost, într-o ordine descrescătoare:
➢ cele referitoare la îmbunătăţirea calităţii bunurilor şi serviciilor (o treime din
întreprinderile inovatoare au indicat ca foarte important acest obiectiv, în total
întreprinderi inovatoare)
➢ extinderea gamei de bunuri şi servicii (obiectiv menţionat ca foarte important
de circa un sfert dintre acestea),
➢ intrarea pe noi piețe (circa o cincime),
➢ înlocuirea produselor sau proceselor învechite,
➢ creșterea capacității de producere de bunuri și servicii,
➢ îmbunătățirea flexibilității producerii de bunuri și servicii,
➢ îmbunătățirea sănătății și siguranței angajaților,
➢ reducerea costurilor materiale și de energie pe unitatea de producție,
➢ reducerea impactului asupra mediului
➢ reducerea costurilor forței de muncă pe unitatea de producție (puțin peste o 1
din 10).
▪ S-a propus introducerea unor indicatori referitori la capacitatea angajaţilor de a crea,
implementa și dezvolta inovația.
▪ Unul din acești indicatori este ponderea angajaţilor cu studii superioare din
întreprinderile inovatoare, folosit pentru a măsura nivelul de educație al angajaților: puțin
peste un sfert (26,9%) din întreprinderile inovatoare au declarat că au angajaţi cu studii
superioare cuprinşi în limita 10% - 24%.
▪ Ponderea întreprinderilor cu angajaţi cu studii superioare este în industrie de 38% pentru
intervalul 10%-24% angajaţi cu studii superioare.
▪ În schimb, serviciile au o pondere mult mai mare a angajaților cu studii superioare, mai
precis 21,6% din întreprinderile inovative din servicii se încadrează în intervalul 75%-
100% angajaţi cu studii superioare.

Ponderea angajaților cu studii superioare, în totalul întreprinderilor inovative,


pe limite de salariați, după activitatea economică (INS, 2018)
▪ Ca o concluzie, lipsa accentului pus pe cercetare în politicile economice din țara
noastră și a surselor de finanțare care să încurajeze transferul de cunoaștere dinspre
cercetare și învățământ superior către întreprinderile productive, face ca principalii
indicatori care reflectă transpunerea rezultatelor inovării în economie să plaseze România
mult în urma mediei UE28.

▪ În România există premise pentru dezvoltarea inovării, datorită unor resurse umane
înalt calificate și creative, însă mecanismele și infrastructurile de încurajare a creării
inovării și mai ales de difuzare a rezultatelor sale sunt încă în stare incipientă de
dezvoltare.