Sunteți pe pagina 1din 32

Curs 4.

Partea A
Inovarea ca element cheie al antreprenoriatului
A. Inovarea ca element cheie al antreprenoriatului

▪ Inovarea constituie o dimensiune importantă a comportamentului antreprenorial.


▪ J. Schumpeter este primul care a identificat inovatorul cu antreprenorul: conform lui,
antreprenorul ”nu este un simplu capitalist, ci sursa tututor schimbărilor dinamice din
economie, care conduc la inovații”.
▪ inovând, antreprenorul inovator îi determină și pe ceilalți antreprenori să inoveze, pentru
a se adapta noilor condiții de pe piață; astfel, se creează oportunități pentru alte noi
inovații, dar și pentru alte noi afaceri, ceea ce duce la o dezvoltare continuă.

▪ În documentele oficiale ale Uniunii Europene, antreprenoriatul = ”starea de spirit și


procesul de a crea și dezvolta activitatea economică prin îmbinarea asumării riscului,
creativitatea și/sau inovația printr-un management eficace, în cadrul unei organizații noi
sau existente” (2003).
▪ Antreprenoriatul este o stare de spirit, care implică motivarea și capacitatea individuală,
manifestate independent sau în cadrul unei organizații, de a identifica o oportunitate și de
a o folosi în scopul de a produce noi valori sau succes economic.
1. Este necesară imaginație, creativitate și inovare pentru a intra și a concura pe o piață
existentă, pentru a schimba sau chiar pentru a crea o nouă piață.
▪ Mai mult, pentru a transforma o idee de business într-un succes, este necesară
abilitatea de a îmbina creativitatea sau inovarea cu un stil de management adecvat și
de a adapta afacerea pentru a optimiza dezvoltarea ei pe parcursul tuturor fazelor din
ciclul ei de viață, abilitate care depășește managementul obișnuit, de rutină,
necesitând o strategie adecvată.
2. O altă dimensiune caracteristică antreprenoriatului este cea a asumării riscului. Oricât
de eterogen ar fi un grup de antreprenori, una dintre trăsăturile comune care-i unește este
tocmai această capacitate de asumare a riscului.
▪ Antreprenoriatul (ca tip de comportament, ca ”stare de spirit”, asumare de riscuri,
inovare etc.), deși este asociat mai ales cu întreprinderile mici și mijlocii, este
relevant pentru toate tipurile de firme, fie că sunt mari sau mici, firme familiale sau
mari întreprinderi sau chiar organizații nonprofit.
▪ În viziunea documentelor oficiale elaborate de Uniunea Europeană, antreprenoriatul este
important datorită a patru implicații pe care acesta le are:
➢ contribuie la crearea de locuri de muncă și la creșterea economică – în ultimul
timp, firmele mici, într-o mai mare măsură decât cele mari, sunt cele mai mari
furnizoare de locuri de muncă (IMM-urile reprezintă 99,8% din totalul firmelor
europene şi angajează circa 66% din totalul forţei de muncă europene); de asemenea,
antreprenoriatul contribuie la întărirea coeziunii sociale și economice a regiunilor
slab dezvoltate, ajutând la integrarea în muncă a șomerilor sau a persoanelor
dezavantajate;
➢ contribuie la creșterea competitivității – noile inițiative antreprenoriale, inițierea
unei noi firme sau reorientarea unora deja existente duc la accelerarea productivității;
aceasta crește presiunea competitivă, determinând alte firme să reacționeze, prin
introducerea inovației în produse, procese, organizații, servicii sau piețe, ducând la
preţuri mai mici pentru consumatori, dar şi la apariţia de produse sau servicii noi şi
de o calitate superioară, în consecință crescând puterea competitivă a economiei în
ansamblu;
➢ contribuie la dezvoltarea potențialului individual, ”descătușează” potențialul uman,
reprezentând pentru o largă categorie de persoane împlinirea profesională la nivel
superior, realizarea unor aspiraţii care să confere nu numai confort economic, dar şi
respect de sine. Pe lângă motivația materială prin bani și statut, oamenii aleg să devină
antreprenori și pentru a se auto-realiza, obținând astfel libertate, independență. O cercetare
realizată de Eurofound (Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de muncă și
de Viață) a arătat că 33% dintre lucrătorii pe cont propriu (self-employed) fără angajați și
45% dintre cei cu angajați sunt foarte satisfăcuți de condițiile lor de muncă, față de doar
27% dintre salariați;
➢ contribuie la îndeplinirea intereselor societale – oferă societății locuri de muncă,
diversitatea alegerii pentru consumatori etc. Mai mult decât atât, multe companii și-au
formulat strategii de responsabilitate socială corporativă, ce au în vedere nu numai
protejarea mediului, dar și aspecte privind respectarea consumatorilor și a propriilor
angajați.
B. Rezultate ale unor studii realizate în UE și în țara noastră privind antreprenoriatul

❑ Datele cuprinse într-un eurobarometru recent arată că majoritatea europenilor doresc să fie
salariați (58%) și doar 37% vor să devină antreprenori, o pondere în scădere față de 2009,
când antreprenoriatul reprezenta o perspectivă mai atrăgătoare, 45% din europeni doreau
atunci să devină antreprenori (Flash Eurobarometer 354. Entrepreneurship in EU and
Beyond).
❑ Statutul de angajat rămâne opţiunea preferată pentru mulţi europeni care se simt, în acest
mod, mai protejaţi în faţa ”furtunilor” economice.
❑ Cu toate acestea, există şi oameni dispuşi să ia totul de la zero, să îşi investească toată
averea, să se lupte cu birocraţia inevitabilă, numai pentru ca ideea lor de business să prindă
viaţă. Bărbaţii vor mai mult decât femeile să fie pe cont propriu, iar tinerii îşi doresc mai
mult să fie proprii şefi decât restul populaţiei.
❑ Femeile manifestă un spirit antreprenorial mai redus, preferând într-o măsură mai mare să
lucreze ca angajate (63%, față de 53% dintre bărbați), în timp ce bărbații sunt înclinați într-
o proporție mai mare către antreprenoriat (42% dintre bărbați ar dori să-și deschidă o
afacere, față de 33% dintre femei).
❑ În România, atitudinea legată de antreprenoriat urmează relativ aproape tendinţele la nivel
european. Aproape jumătate dintre români (48%) spun că ar prefera să fie antreprenori mai
degrabă decât angajaţi, în timp ce, la nivel european,
numai 37% aveau aceeaşi opţiune.
❑ O treime (32%) dintre angajații care nu sunt antreprenori consideră antreprenoriatul ca
fiind dezirabil pentru ei, iar 65% îl consideră indezirabil; în doar trei țări membre,
majoritatea respondenților care nu lucrează pe cont propriu consideră antreprenoriatul
ca o situație de dorit pentru ei: în Bulgaria (58%), România (58%) și Letonia (55%).
❑ Sub un sfert (23%) din respondenții europeni au început o afacere, au încheiat una sau
fac pași concreți pentru a iniția una (în ușoară creștere față de 22% în 2009), în timp ce
peste trei sferturi (77%) afirmă că nu au făcut niciunul din aceste lucruri.
❑ Cu privire la dificultățile pe care le percep europenii în calea demarării unei afaceri:
✓ marea majoritate a respondenților europeni consideră că lipsa suportului financiar
(79%) reprezintă principala dificultate,
✓ complexitatea procesului administrativ (72%)
✓ dificultatea de a obține informații suficiente despre cum să inițiezi o afacere (51%).
Un studiu recent pe tema antreprenoriatului în România (Antreprenorii vorbesc), realizat în
2014 de firma de consultanță Ernst&Young printre antreprenorii autohtoni, a relevat
principalele nemulţumiri ale antreprenorilor:
➢ o pondere covârșitoare, de 92% dintre antreprenorii români, consideră că accesul
la finanțare este dificil;
➢ peste jumătate (58%) dintre ei nu cred că legislația de la noi spijină începerea unei
afaceri, iar aproape trei sferturi (73%) afirmă că mediul fiscal (impozitele și
stimulentele fiscale) nu favorizează începerea unei afaceri;
➢ 87% consideră că nu există coordonare între guverne, asociații și sistemul de
educație pentru a sprijini antreprenoriatul și creșterea sa pe termen lung;
➢ 51% cred că tinerii antreprenori nu beneficiază de sprijin personalizat
➢ tot 51% cred că incubatoarele de afaceri, mentorii, cluburile de antreprenori și
agențiile de stat nu oferă suficient sprijin, din cauza lipsei de coordonare;
➢ 67% afirmă că îmbunătățirea comunicării privind poveștile de succes ar putea
schimba percepția asupra antreprenoriatului.
Ultima ediție a studiului, realizat de EY, Barometrul antreprenoriatului românesc 2016,
pe bază de chestionare aplicate pe 350 de oameni de afaceri din România, a arătat
următoarele caracteristici ale ”ecosistemului antreprenorial autohton”:
- Antreprenorul român experimentat are circa 40 de ani, muncește din greu (circa 9,6 ore
pe zi) și își asumă riscuri pentru succesul afacerii sale
- Peste jumătate (53%) participă cel puțin o dată pe săptămână la un eveniment de
networking
- Doar 1 din 4 antreprenori consideră că România va oferi un mediu prielnic pentru
antreprenori în următorii 5 ani
- Majorității (60% din subiecți) le e teamă de eșec (văd eșecul în afaceri ca un eșec în
carieră sau ca o barieră pentru viitoare proiecte), deoarece consideră că eșecul în afaceri
este penalizat de societate în general
- Știu că trebuie să învețe în continuu, iar sursele principale de învățare sunt: în principal
mentoratul și discuțiile cu alți antreprenori (47%), cărțile de business (23%), cursurile cu
traineri specializați, inclusiv MBA (18%), cursurile online (6%) etc.
- Măsura guvernamentală care ar avea cel mai mare impact în susținerea antreprenorilor ar
fi relaxarea fiscală (36%), dar și cadrul legislativ stabil (15%).
Cercetările întreprinse de experţii naţionali descriu un cadru antreprenorial mai optimist.
Astfel, un studiu realizat de firma 360insights, pe un eșantion de 800 de persoane din mediul
urban, prin interviuri telefonice, a arătat că:
➢ 16% dintre românii de la oraș plănuiesc să înceapă o afacere.
➢ mai curajoși sunt bărbații, precum și adulții în general de vârsta medie 25-34 de ani;
➢ intenția de a porni o afacere este prezentă mai ales în rândul celor cu studii
superioare și venituri personale mari, la polul opus fiind femeile, vârstnicii sau cei cu
venituri modeste, care au un entuziasm mai redus în privința intenției de a porni o
afacere.

O altă cercetare realizată în ţara noastră, pe 150 de subiecţi (persoane care doresc să iniţieze o
activitate independentă şi persoane cu rol de conducere din întreprinderi în special din IMM-uri)
oferă detalii cu privire la factorii motivaţionali în relaţie cu iniţiativa antreprenorială.
✓ Argumentele formulate de cei intervievaţi, în favoarea iniţierii unei afaceri proprii au fost:
asigurarea unui nivel de trai decent (31,4%), independenţa financiară (23,5%), ideea/ planul de
afacere, cunoştinţele şi abilităţile personale.
✓ Principalele bariere care pot sufoca o iniţiativă antreprenorială sunt: dezinteresul faţă de idee,
incompatibilitatea cu traseul profesional ales deja (21,2%), contextul socio-economic
nefavorizant (14,6%), lipsa abilităţilor / calităţilor necesare
unui antreprenor (14%), indecizie în ce priveşte domeniul
pentru propria afacere (12,1%).
✓ În privinţa atractivităţii crescute a unor medii de business în care se intenţionează demararea
unei afaceri, respondenţii au indicat, în această ordine: comerţul şi telecomunicaţiile.
✓ Managerii chestionaţi au pus accentul pe domeniul informaticii, ca sursă de succes în actualul
context economic. Sectorul TIC/ tehnologia informaţiei, vânzările on-line sunt urmate de
sectorul dezvoltării durabile, de accesarea fondurilor structurale pentru retehnologizare şi de
cercetare. În plus, domeniile turism, agricultură şi cel juridic se consideră că oferă oportunităţi
pentru demararea unei afaceri de succes.
✓ Antreprenorul este văzut de către persoanele care au în plan să îşi deschidă o afacere ca fiind un
om care are capacitatea de a lua decizii, cu perseverenţă, cu încredere în propria persoană. El
posedă capacitatea de a pune ideile în aplicare, este creativ, ştie să comunice şi are capacitatea
de a atrage fonduri.
✓ Şi antreprenorii participanţi la cercetare se autodescriu în mod similar, pe primul loc în lista
trăsăturilor importante fiind aceeaşi abilitate de a lua decizii şi de a-ţi asuma riscuri.
✓ Persoanele intervievate consideră că un antreprenor ar trebui să aibă competenţe manageriale,
de comunicare, de vânzare şi de persuasiune, precum şi cunoştinţe de marketing şi financiare.
➢ Un Barometru al start-up-urilor realizat de EY în 2019 (ediția a treia, martie 2019) ce
analizează răspunsurile a peste 285 fondatori/co-fondatori/acționari ai unor afaceri de
tip start-up (firme înființate de maxim 3 ani) din România, relevă faptul că
mentalitatea și teama de eșec ocupă primul loc în topul celor mai importante obstacole
pentru cei care vor să înceapă și să dezvolte o afacere în România.

➢ Antreprenorul unui start-up:


▪ are de obicei între 22 și 35 de ani (în medie 33 ani),
▪ majoritatea sunt absolvenți de facultăți cu profil economic, IT și inginerești,
▪ muncește aproape 10 ore pe zi (în medie 9,2 ore/zi),
▪ este la prima inițiativă antreprenorială,
▪ câștigă sub 1000 de euro pe lună (în medie 917 euro/lună)
▪ are ca principală sursă de interacțiune/inspirație comunitățile online.
➢ 1 din 2 startup-uri românești este pe piață de mai puțin de 12 luni, acest lucru se observă
de-a lungul celor 3 ediții ale studiului (2016, 2017, 2019). Aproximativ o treime din
startup-uri nu reușesc să atingă al doilea an de activitate.
➢ Cele mai multe startup-uri din România sunt localizate în mediul urban (87%), cu
tendință de creștere a ponderii afacerilor în mediul rural în ultimul an (de la 7% în 2017 la
13% în 2019 în rural).
➢ Ca sector de activitate, domină sectoarele IT, comerț, servicii pentru afaceri, media și
publicitate.
➢ Jumătate (52%) au un singur fondator, o treime (37%) au 2 fondatori și doar în cazuri rare
au peste 3 cofondatori.
➢ Jumătate 53% dintre afacerile românești de tip
startup au maxim un angajat. În medie, un
startup din România are doi oameni angajați,
cifră care nu s-a schimbat semnificativ față de 2017.
➢ Cele mai multe dintre afacerile de tip startup din România realizează produse sau servicii
pentru piața locală, mai precis pentru populația localității unde își desfășoară activitatea
(36%).
➢ Un procent aproximativ la fel de mare de startup-uri oferă produse/servicii (34%) pentru
piața națională
➢ Doar o treime dintre afacerile la început de drum au ieșit în afara granițelor, 10% din
total mergând pe piața regională (UE) și o proporție de 20% ajungând pe lângă celelalte
piețe chiar la nivel global.
➢ În funcție de vârstă, două treimi (65%) dintre antreprenorii de startup-uri se află în
intervalul de vârstă 22-35 ani, o treime (28%) în intervalul 36-50 ani și foarte puțini
peste 50 ani sau între 18-21 ani.
➢ Funcția de business cel mai des citată ca fiind cea mai interesantă pentru antreprenori
este cea de General manager, urmată de marketing și PR (”Ce funcție de business vă
place cel mai mult să îndepliniți în startup?”), apoi de IT, Customer service, Vânzări,
Operațional, Financiar-contabil etc.
➢ Majoritatea respondenților au experiență în muncă: 41% dintre ei au lucrat în corporații
și 28% în companii mai mici. Sunt și antreprenori experimentați în afaceri: 9% dintre
respondenți înainte de a începe startup-ul actual, au avut o altă afacere, dar și tineri la
început de drum, 7% fiind studenți.
➢ 7 din 10 fondatori se află la prima companie instituită. Antreprenorii care au mai mult de
o inițiativă de startup la activ, înțeleg și acceptă mai ușor toate riscurile asociate
antreprenoriatului,
➢ 69% dintre antreprenori au declarat existența unei experiențe antreprenoriale negative
definită ca eșec/închiderea afacerii.
➢ Din fericire, prezența experienței negative este percepută din ce în ce mai mult de către
investitori ca un plus: nu este o pierdere, ci experiența dobândită îi ajută să evite erorile în
proiectele viitoare.
➢ În medie, un antreprenor aflat la început de drum dedică 9,2 ore afacerii lui în fiecare zi,
fără modificări majore în cele 3 ediții (lucrează cu 15% mai mult decât un angajat cu
normă întreagă din România).
➢ Conform Eurostat, angajații români au lucrat în medie 40,3 ore pe săptămână (8,06 ore pe
zi) în anul 2017 (toate orele, inclusiv orele suplimentare, fie plătite, fie neplătite, pe care
o persoana în mod normal le lucrează).
➢ Mentalitatea și teama de eșec, urmate de educația precară și impredictibilitatea fiscală,
împreună cu situația politică actuală sunt obstacolele principale resimțite de
antreprenori.
➢ Dintre sursele principale de învățare, 41% dintre respondenți au indicat mentoratul și
discuțiile cu alți antreprenori, urmate de cărțile de business (25%) și cursurile online
(21%), apoi abia cursurile cu trainer specializat inclusiv MBA (7%).
➢ Cel mai inspirațional antreprenor pentru
antreprenorii de startup rămâne și în
această ediție a barometrului Elon Musk –
antreprenor, CEO Tesla Motors.
➢ Pe locul al doilea: Jeff Bezos - antreprenor
american, fondatorul și CEO-ul Amazon;
urmat de Steve Jobs (Apple) și Bill Gates
(Microsoft).
➢ Dintre antreprenorii români, Cristian
Onețiu – co-fondator Life Care, este cel
mai menționat, în aceeași măsură cu
Marius Ghenea - antreprenor în serie și
business-angel.

➢ În România, fondurile proprii rămân


principala sursă de finanțare pentru mai
bine de trei sferturi din startup-uri (79%).
➢ se observă o creștere semnificativă a
ponderii finanțărilor de la stat, a fondurilor
primite de la familie și prieteni, dar și a
celor venite din partea business angels.
➢ În SUA, în “hub-urile de inovare” (Silicon
Valley, Boston sau Seattle) ponderea
întreprinderilor care atrag fonduri de la
angel investors se apropie de 100%.
➢ Guvernele pot promova și sprijini cele mai bune practici în ceea ce privește stimulentele
fiscale pentru antreprenoriat și pot încuraja mai mulți oameni să intre în mediul
antreprenorial.
➢ Cele mai bune exemple de legislație fiscală pentru companii sunt în SUA și Marea
Britanie. Guvernul britanic oferă multe avantaje startup-urilor (avantaje fiscale, granturi,
evenimente etc.).
▪ Un aspect important al antreprenoriatului îl reprezintă şi dimensiunea de gen.
▪ Centre for Entrepreneurship & Business Research a elaborat studiul „Antreprenoriatul
feminin în România – Caracteristici personale şi efectul exemplelor antreprenoriale”,
care oferă date referitoare la antreprenoriatul feminin.
▪ în România predomină antreprenoriatul masculin, numărul bărbaţilor implicaţi în activităţi
antreprenoriale fiind mai mare decât al femeilor în toate regiunile geografice ale ţării.
▪ Atât în cazul bărbaţilor cât şi cel al femeilor, majoritatea antreprenorilor provin din zona
capitalei (19% dintre antreprenori şi 24% dintre antreprenoare sunt din Bucureşti).
▪ Proporţia femeilor antreprenori potenţiali o depăşeşte pe cea bărbaţilor, mai multe femei
decât bărbaţi fiind implicate în activităţi premergătoare demarării propriu-zise a unei
afaceri, în toate regiunile ţării, cu excepţia zonelor de Vest şi de Sud.
▪ Principala motivaţie pe care femeile o invocă pentru implicarea lor în antreprenoriat o
reprezintă posibilitatea de a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii, urmată de posibilitatea de a
câştiga bani şi de aceea de a se realiza pe plan personal, spre deosebire de bărbaţi, pentru
care principala motivaţie antreprenorială o constituie posibilitatea de a câştiga bani,
urmată de cea de a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii şi pe ultimul loc de aceea de a se realiza pe
plan personal.
Studiul oferă şi un profil socio-demografic al antreprenoarelor autohtone:
❖ femeile întreprinzători potenţiali (nu au o afacere proprie, dar sunt implicaţi în activităţi
cu scopul de a demara o afacere) au o vârstă medie de 42 de ani şi o experienţă de lucru
de circa 15 ani, multe dintre ele (49%) au studii în management şi gestiunea afacerilor;
❖ bărbaţii din acest grup au o vârstă similară însă au o experienţă în muncă mai redusă (12
ani), majoritatea lor (55%) având şi experienţă în management.
❖ femeile proprietari de firme recent înfiinţate (de maxim 2 ani) au o vârstă medie de 37 de
ani şi o experienţă în muncă de 10 ani, majoritatea lor (73%) având studii sau pregătire
în management şi gestiunea afacerilor;
❖ comparativ, bărbaţii din acest grup sunt mai tineri cu un an, au cu un an mai puţină
experienţă în muncă şi 55% dintre ei au experienţă în management.
❖ în plus, mai mulţi bărbaţi decât femei dispun de exemple antreprenoriale în familiile lor,
iar aceste exemple sunt în majoritatea lor masculine atât pentru bărbaţi cât şi pentru
femei.
▪ Pe lângă dimensiunea de gen, o altă perspectivă din care poate fi studiat
antreprenoriatul este cea legată de interesul tinerilor pentru demararea unei afaceri.
▪ O astfel de cercetare este cea realizată de Institutul de Sociologie al Academiei Române
pe circa 350 de studenţi în an terminal din trei universităţi bucureştene, una cu profil
tehnic şi două cu profil economic (una privată și una de stat), pentru a identifica gradul
în care aceştia sunt deschişi spre antreprenoriat.
➢ La întrebarea „ce aţi dori să faceţi după ce terminaţi studiile (să încep o afacere pe
cont propriu, să mă angajez ca salariat, nu ştiu)”, aproape 60% dintre studenţii de la
universitatea tehnică au afirmat că vor să-şi deschidă o afacere, faţă de 30-40% din
cei din facultățile cu profil economic.
➢ La întrebarea „în alegerea locului de muncă, ce contează cel mai mult: asumarea
riscului, cu posibilitatea de a inova sau stabilitatea şi certitudinea”, tot cei din
domeniul tehnic au ales în pondere mai mare, de circa 30% asumarea riscului, faţă
de 20% cei din facultățile cu profil economic.
➢ Iar la întrebarea „dacă facultatea ar trebui să formeze şi chiar formează competenţe
privind managementul afacerilor”, aproape 70% din studenţii din toate cele trei
universităţi îşi doresc să primească aceste competenţe, dar nu prea le primesc (doar
15% cred că le şi primesc).
❑ În rândul tinerilor români, dorinţa de a deveni antreprenor, se simte mai mult decât
în cazul adulților, căci acest segment al populaţiei este mai atras de perspectivele pe
care le oferă lucrul pe cont propriu.
❑ Principalele trei motive pentru care tinerii români îşi doresc să înceapă o afacere sunt:
➢ autoîmplinirea și posibilitatea de a-şi pune în practică ideile (52%),
➢ independenţa (26%),
➢ perspectiva unor venituri suplimentare (13%),
potrivit altui studiu, Barometrului culturii şi educaţiei antreprenoriale în rândul tinerilor
- România, realizat tot de EY (pe un lot de peste 800 de studenți din diferite centre
universitare din România).