Theologica

Existenţialismul teologic al Stareţului Sofronie

„Principiul persoanei” şi teologia dialogului*

GEORGE ZAVERSHINSKY

D atorită volumului aproape nesfârúit de informaĠii, lumea devine tot mai unitară úi mai
receptivă la cercetare. Acest fapt are consecinĠe pozitive dar úi negative asupra omului.
AÀat sub inÀuenĠa unei perpetue reînnoiri informaĠionale, omul poate intra cu uúurinĠă în
încurcătură úi îúi poate pierde capacitatea naturală de analiză, ¿ind obligat să se bazeze pe
tipul de analiză utilizat de mass media. Raportându-ne la trecut, acest mod de gândire face
mai uúoară relaĠionarea cu astfel de puternice elemente alternative. Cu toate acestea, există
riscul de a se pierde identitatea personală úi unicitatea din moment ce se consideră potrivit
faptul de a ¿ cineva identic cu ceilalĠi. Particularitatea poate ¿ considerată suspectă úi nedori-
tă. Simplitatea aparentă a raporturilor poate duce la simpli¿carea excesivă a atitudinilor per-
sonale până la des¿inĠare totală. Câtă vreme nu există nimic diferit în identitatea personală a
¿ecăruia, este cu neputinĠă să se desfăúoare un dialog autentic.
Totodată, banalitatea civilizaĠiei noastre materialiste încurajează pe mulĠi să caute noi
forme de teologie, care ar putea oferi o RaĠiune Absolută, aÀată dincolo de orice e relativ. O
puternică tendinĠă de globalizare susĠine individualismul ca mod de viaĠă alternativ, când
omul are prezumĠia de a se situa în centrul raportării la lumea contemporană.
Particularitatea este percepută ca individualism, iar în locul dialogului autentic apare
un fel de monolog tăinuit. DezamăgiĠi de lucrurile comune tuturor, oamenii sunt dornici de
manifestări personale, care în mod normal sunt considerate relative, neavând, deci, un sens
irevocabil. RaĠiunea Absolută sau Impersonală pare să ia, progresiv, forma unei probleme
religioase în Occident, iar concepĠia orientală amăgeúte cu uúurinĠă raĠionamentul uman
vis-à-vis de aceasta.
Tabor, nr. 8, august 2015

Chiar úi numai din perspectiva înĠelegerii psihologice a personalităĠii, ne putem convin-

ge cu uúurinĠă de îngustimea úi nedesăvârúirea acesteia, ajungând în mod logic la concluzia
că principiul persoanei nu se poate aplica Absolutului. În plus, poate ¿ evidenĠiat faptul că

*
Acest studiu a apărut în volumul Părintele Sofronie - Teologul Luminii necreate (Sfânta Mare Mănăstire Vato-
pedu, Sfântul Munte, 2008, pp. 355-368), care reuneúte actele Simpozionului internaĠional cu acelaúi nume, din
2007, organizat la Atena de către Mănăstirea athonită Vatopedu úi un eminent comitet útiinĠi¿c format din profe-
sori universitari de teologie din Grecia. Volumul e în curs de publicare la Editura Renaúterea.

5
 George Zavershinsky

noĠiunile „absolut” úi „personal” se anulează reciproc, continuându-se astfel, căutarea unui

Theologica
„principiu transpersonal” care să depăúească orice e relativ1. Se poate înainta progresiv în
această chestiune atunci când noĠiunea de „persoană” sau „ipostas” se identi¿că cu noĠiunea
limitată de „experienĠă individuală”. Cu toate acestea, principiul persoanei „scapă oricărei
de¿niĠii úi conĠine perspectiva dezvoltării, pentru a cuprinde în sine plinătatea ¿inĠei dum-
nezeieúti úi omeneúti”2.
Dialogul autentic se bazează pe principiul ipostatic al ¿inĠei, ¿e al celei dumnezeieúti, ¿e
al celei omeneúti. Când Eu îl întâlneúte pe Tu în contextul relaĠiei ipostatice, există întotdeau-
na Tu-ul veúnic care con¿rmă faptul că dialogul este autentic, devenind limpede din punct
de vedere ipostatic. Conceptul existenĠialist va ¿ examinat mai mult prin prisma teologică a
principiului ipostatic sau a persoanei, dat de Arhimandritul Soforonie Saharov. Părintele So-
fronie consideră că relaĠia sa cu Sfântul Siluan Athonitul úi experienĠa Dumnezeului personal
sunt principalele elemente care i-au determinat modul de vieĠuire úi teologia. În accepĠiune
dialogică, este cu precădere necesar să evidenĠiem un dialog autentic desfăúurat între Părin-
tele Sofronie úi Sfântul Siluan, amândoi gustând experienĠa aceluiaúi Tu veúnic, a Dumneze-
ului personal. Au trăit momentul unei adevărate provocări pentru însăúi existenĠa neamului
omenesc úi au avut experienĠa faptului că nimic altceva decât numai o rugăciune personală
va putea scăpa omenirea de haos úi distrugere totală. Această provocare i-a îndemnat pe gân-
ditorii teologi úi ¿loso¿ ai secolului trecut să se orienteze către redescoperirea umanismului
în contextul abordării personale. MulĠi dintre aceútia pot ¿ văzuĠi depunând mari eforturi
ca prin aporturile úi convingerile lor să-úi încredinĠeze contemporanii de faptul că nu există
nimic mai important decât ¿inĠa umană personală, aÀată în relaĠie cu alte ¿inĠe, care adoptă
valori asemănătoare. S-au îngrijit să înveĠe din recenta catastrofă a omenirii, cel de-al Doilea
Război Mondial, iar unii dintre aceútia au úi trăit pe măsura învăĠăturii lor. ViaĠa úi teologia
StareĠului Sofronie constituie o paradigmă vie a acestui fapt. Îngrijorat de inÀuenĠa crescân-
dă a misticismului oriental, StareĠul Sofronie a făcut cunoscut caracterul egocentrist pe care
îl are practica impersonală a eliberării minĠii de orice lucru relativ sau schimbător. Acest
lucru poate duce la „a vedea principiul dumnezeiesc în însăúi natura umană, la tendinĠa de
autoadorare.”3 Un oarecare „absolut” îi este atribuit Eu-lui omenesc, nepretinzând con¿rma-
rea Tu-ului veúnic al lui Dumnezeu, atunci când Eul relaĠionează cu celălalt. StareĠul Sofronie
consideră acest „absolut” ca „nimic altceva decât reÀectarea Absolutului Dumnezeiesc în cel
zidit după chipul Său”, lucru ce duce la recuperarea stării de pace pe care omul a cunoscut-o
înainte de apariĠia lui în această lume. EvidenĠiat, „absolutul” încetează a mai ¿ absolut, prin
urmare, „acesta este geniul ¿resc al duhului omenesc în miúcările lui sublime către Absolut”.
În felul acesta, întregul proces contemplativ expus de către părintele Sofronie, a ajuns să ¿e
considerat unul de auto-contemplare, úi nu de contemplare a lui Dumnezeu. „În aceste situ-
aĠii noi descoperim pentru sine o frumuseĠe ce aparĠine încă zidirii úi nu ExistenĠei IniĠiale.
Prin toate acestea omul nu-úi poate agonisi mântuirea”.4
Trebuie căutată o anumită cale sau un anumit principiu, propriu atât ¿rii dumnezeieúti
cât úi celei omeneúti. Acest principiu va trebui să vină de la Dumnezeul Creator, în acord
cu Triunitatea Sa, ca o desăvârúită unitate a iubirii, ¿ind valabil, în aceeaúi măsură, pentru
întreaga ¿inĠă omenească. Dimpotrivă, procedeul prin care spiritul omenesc intră în spa-
Tabor, nr. 8, august 2015

Ġiul Dumnezeieútii veúnicii diferă pentru ¿ecare dintre noi, fapt ce arată complexitatea ¿rii
omeneúti zidite. ExperienĠa ascetică din pustie úi cea a vieĠii de chinovie l-au determinat pe
1
ARHIM. SOFRONIE, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, Edit. Sophia, Bucureúti 2005, trad. Ierom. Rafail Noica.
2
ARCHIM. ZACHARIAS, Christ, Our Life. A presentation of the Theology of Archimandrite Sophrony, St Tikhon’s
Seminary Press 2003, p. 37.
3
ARHIM. SOFRONIE, Despre rugăciune, Edit. Anestis, Bucureúti, 2006, trad. Pr. Prof. Teoctist Caia, p. 156.
4
Ibid.

6
 Existențialismul teologic al Starețului Sofronie

StareĠul Sofronie să descopere principiul persoanei, ca pecete a adevăratei veúnicii dinlăun-

Theologica
trul omului. Fără îndoială, acest principiu îi face pe oameni să rămână într-o comuniune de
iubire.
Scrie, deci, că suÀetul se descoperă pe sine întâi, atunci când ajunge faĠă în faĠă cu Dum-
nezeu. „Persoana e născută de Sus úi ca atare nu e supusă legilor naturii, ci transcende mar-
ginile pământeúti úi se miúcă în alte sfere. Nu poate da seama de ea. E singulară úi unică”5.
Din momentul în care StareĠul Sofronie a descoperit însemnătatea primordială a ipos-
tasului sau a persoanei în existenĠă, nu s-a mai aplecat asupra altor de¿niĠii ale persoanei:
„Ca principiul determinant al tuturor celorlalte aspecte ale existenĠei, persoana nu e supusă
nici unei determinări, nici unei alte de¿niĠii”6. A descris persoana mai mult ca manifestare
activă oferind o de¿niĠie dinamică persoanei umane, manifestându-se în „capacitatea sa de
autocunoaútere úi autodeterminare, în posesiunea unei energii creatoare” úi „în talentul său
de a cunoaúte nu numai lumea creată, dar úi lumea dumnezeiască”7.
Principala realizare teologică a StareĠului Sofronie este cuprinsă în formularea sa că
omul, care este imaginea Absolutului, este ipostatic din moment ce FiinĠa Absolută este ipos-
tatică. Încrederea sa în Dumnezeu, înĠeles ca Duh, úi prin analogie, în ipostas, în sensul de
chip duhovnicesc al omului, l-au dus la omologarea faptului că: Aúa cum Logosul Divin s-a
îmbrăcat în trup omenesc, putând ¿ văzut úi recunoscut, nici duhul omenesc nu este de ne-
desluúit, abstract, ci are o expresie concretă prin trup. Iar ipostasul uman este cu adevărat
existent din momentul în care Hristos Cel Întrupat a revelat ipostatic faptul că Dumnezeu
nu este o fantezie a imaginaĠiei omului, creată de frica ignorantă de fenomene impersonale
necunoscute, ci o realitate activă. Având capacitatea de a cuprinde plinătatea vieĠii omeneúti
úi dumnezeieúti, omul, ca ¿inĠă ipostatică, poate deveni un principiu uni¿cator al pluralităĠii
Universului. Duhul Sfânt îmbrăĠiúează tot ceea ce există, dând úi omului, în chip ipostatic,
putinĠa de a face acelaúi lucru8.
Capacitatea uni¿catoare a omului poate ¿ percepută automat numai în iubire, care este
cea mai adâncă mulĠumire a ¿inĠei personale, „cea mai nobilă expresie a existenĠei sale”.
Persoana nu se determină pe sine prin opoziĠie, ci prin calitatea iubirii. În această capacitate
de a iubi constă asemănarea ei cu Dumnezeu. Dragostea de aproapele este desăvârúirea care
cuprinde orice altă valoare umană. Bucurându-se de libertatea descoperită, omul contemplă
lumea dumnezeiască. Persoana este dincolo de o de¿niĠie útiinĠi¿că sau ¿loso¿că úi, astfel,
ea nu poate ¿ cunoscută din afară, ci numai dacă se dezvăluie pe sine însăúi. „Întrucât Dum-
nezeu e un Dumnezeu Ascuns, tot aúa úi omul are adâncuri tainice. El nu este nici autorul
existenĠei, nici sfârúitul ei. Dumnezeu, iar nu omul, este Alfa úi Omega. Asemănarea omului
cu Dumnezeu, de care vorbeúte Scriptura, stă în modul existenĠei sale”9.
Descoperirea Dumnezeului Treimic este în realitate o descoperire a relaĠiei ipostatice,
caracteristică lui Dumnezeu ad intra, având tendinĠa ad extra să devină asemenea oameni-
lor. Ipostatic, în mod personal, omul este întotdeauna invitat să participe la Descoperirea lui
Dumnezeu. Două lucruri (cuvinte) care se inÀuenĠează reciproc, dezvoltă dialogul, receptorul
raĠional (cuvântul) úi principiul cauzal al cuvântului (Cuvântul).10 Descoperirea Cuvântului lui
Dumnezeu se realizează la nivelul dialogului, adică prin invitaĠia ipostatică prezentă în Zidirea
personală úi impersonală. Din pricina „caracterului Zidirii”, principiul personal al ¿inĠei poate
Tabor, nr. 8, august 2015

¿ recunoscut ca o „cauză a invitaĠiei” úi poate ¿ primit cu toată inima, fără nicio îndoială asupra
5
ARHIM. SOFRONIE, Rugăciunea – experienĠa vieĠii veúnice, Editura Deisis, Sibiu, 1997, trad. Diac.Ioan I. Ică jr., p. 54.
6
IEROM. NICOLAE V. SAHAROV, Iubesc, deci exist, Editura Deisis, Sibiu, 2008, trad. Diac. Ioan I. Ică jr., p. 84.
7
ARHIM. SOFRONIE, Rugăciunea – experienĠa vieĠii veúnice, Editura Deisis, Sibiu, 1997, trad. Diac.Ioan I. Ică jr., p. 56.
8
Ibid.
9
Ibid., p. 55.
10
CHRISTOU GIANNARA, Postmodern Metaphysics, Holy Cross Orthodox Press, Brookline, Massachusetts, 2004, p. 138.

7
 George Zavershinsky

lui Dumnezeu, care veúnic spune „Eu Sunt”. Aceasta este o adevărată invitaĠie la dialog pentru
Theologica
cei desemnaĠi capabili să rostească aceleaúi cuvinte în dialogul autentic cu Dumnezeu. Este cu
adevărat posibil acest dialog, úi în ce chip? Astfel de întrebări, StareĠul Sofronie le-a formulat
într-un mod diferit: „Unde este ExistenĠa autentică úi unde este mirajul imaginaĠiei noastre
căzute? Unde este cu adevărat veúnicia vie úi unde sunt atracĠiile înúelătoare ale duhului notru?
Oare principiul Persoanei-Ipostas este restrictiv în sine însuúi, úi prin urmare nedemn úi nea-
plicabil la relaĠia cu Dumnezeu, sau cu adevărat acest principiu este chipul Absolutului Viu: Eu
sunt Cel ce sunt?”11 Întrebările formulate sunt de o vitală importanĠă atunci când vorbim din
perspectiva dialogului autentic sau con¿rmat. Le-ar ¿ putut formula astfel: Unde este adevă-
rata particularitate a lui Tu úi unde mirajul stereotipului cultivat înlăuntrul nostru? Unde se
găseúte cu adevărat Logos-ul veúnic úi unde iluzia intelectuală a minĠii noastre? Este limitativ în
sine însuúi Eul, neputând astfel participa la dialogul autentic cu Tu-ul veúnic al lui Dumnezeu
sau relaĠia ipostatică este aplicabilă deopotrivă Absolutului Viu úi Eu-lui omenesc? StareĠul
Sofronie dă răspuns întrebărilor sale: „Dacă noi ne oprim la gândul că principiul persoanei este
limitativ în sine însuúi, atunci, în lupta noastră ascetică, noi vom face totul pentru a depăúi în
noi înúine acest principiu. ùi invers: dacă noi îl vom primi ca pe unicul chip posibil al ExistenĠei
Absolute, atunci, în extaz ne vom ruga: «Tatăl nostru, Carele eúti în ceruri...»”12
Formulat din perspectivă dialogică, răspunsul va suna aúa: Stabilindu-se că Eul este limi-
tativ în sine însuúi, lupta va trebui dusă pentru a se depăúi propriul Eu. Dacă însă, Eul este pri-
mit ca singurul mod de a intra în dialog cu Tu-ul veúnic al ExistenĠei Absolute, atras de puterea
Cuvântului care i-a făcut invitaĠia, se poate adresa Tu-ului lui Dumnezeu, ca Tatălui Ceresc.
Păcatul strămoúesc a stricat armonia relaĠiei Dumnezeu-om, iar consecinĠele au fost fa-
tale pentru Univers, care a încetat să mai constituie o unitate desăvârúită, ¿ind fărâmiĠat. Re-
laĠia dialogică Eu - Tu a fost substituită de relaĠia obiectivată Eu - Acesta. Dialogul autentic
nu mai este propriu ¿rii omeneúti căzute, iar relaĠiile din întreaga lume prezintă di¿cultăĠi,
nemai¿ind validate de Tu-ul veúnic al lui Dumnezeu. Fără acest gen de validare, relaĠionarea
unuia cu celălalt devenea suspectă. Având în vedere acest lucru, StareĠul Sofronie întreabă:
„Poate creaĠia să îúi întâlnească Creatorul?” ùi vede întâlnirea cu Dumnezeu úi cunoaúte-
rea Lui, ca persoană prin pocăinĠă, posibilă numai prin intermediul relaĠiilor personale. Ne
putem, de asemenea, convinge că adevărata relaĠie personală, sau dialog autentic, este cu
neputinĠă să se desfăúoare fără pocăinĠă. Prin însuúi caracterul ei, pocăinĠa este o acĠiune a
omului care se îndreaptă către o altă persoană, cerându-i să se reconcilieze. Dacă în concep-
Ġia ¿losofului evreu Martin Buber nu se face trimitere la pocăinĠă, un alt ¿losof al dialogului,
Emmanuel Levinas, în abordarea sa etică, se apropie mai mult de înĠelegerea acestui fapt13.
Din moment ce există o responsabilitate morală pentru participarea la dialog, este corect să
vorbim despre pocăinĠă în cazul încălcării moralei: „Căci fără lege, păcatul era mort (...) dar
după ce a venit porunca, păcatul a prins viaĠă” (Rom. 7, 8-9).
Păcatul îúi aÀă izvorul în legea morală, iar manifestat în relaĠiile umane, acesta le dis-
truge. PocăinĠa poate ¿ considerată o încercare de revenire la plinătatea legii, úi astfel, la
restabilirea relaĠiilor.
Punând mai mult accent pe partea practică a dialogului, Levinas nu reuúeúte să clari¿ce
Tabor, nr. 8, august 2015

problema subtilă a pocăinĠei. Însă, ea va trebui aplicată relaĠiilor dialogice, când acestea se aÀă
11
ARHIM. SOFRONIE, Despre rugăciune, Edit. Anestis, Bucureúti, 2006, trad. Pr. Prof. Teoctist Caia, p. 158.
12
Ibid.
13
Examinând însemnătatea „existenĠei celuilalt”, Mitropolitul Ioannis (Zizioulas), în cartea sa recentă, arată că
Levinas, „pentru care, celălalt nu este determinat de eu (Husserl), nici de relaĠionalitate (Buber), ci este, mai
degrabă, o alteritate absolută, ce nu poate deriva úi nu se poate naúte din nimic altceva decât din sine însuúi”, „se
apropie mai mult de înĠelegerea patristică a existenĠei celuilalt”. ZIZIOULAS JOHN, Communion and Otherness. Furt-
her Studies in Personhood and the Church, Paul McPartlan, New York: T&T Clark 2006, p. 48.

8
 Existențialismul teologic al Starețului Sofronie

în curs de desfăúurare. PocăinĠa reînsuÀeĠeúte dialogul, determinând realizarea acestuia. Gene-

Theologica
rată de pocăinĠă, reînnoirea dialogului are o importanĠă vitală, căci pot exista goluri úi neclarităĠi
atunci când părĠile pierd relaĠia dintre ele, neacordând, astfel, importanĠa necesară con¿rmării
dialogului. În urma pocăinĠei au loc iertarea úi reconcilierea. Se poate merge úi mai departe, vor-
bindu-se despre iubire, apărută ca rod al pocăinĠei úi al iertării personale. Conform Părintelui
Sofronie, principiul ipostatic va ¿ formulat cu condiĠia iubirii personale. Din acest motiv, este cu
neputinĠă ca cineva să intre în dialog autentic dacă nu úi-a mărturisit păcatele care încă îi împo-
vărează conútiinĠa. Odată cu păcatul strămoúesc, raportul dintre iubire úi iertare devine o realita-
te, úi se creează necesitatea pocăinĠei desăvârúite. Oamenii încearcă să relaĠioneze unii cu alĠii aúa
cum Dumnezeu relaĠionează cu ei, prin intermediul dialogului autentic al iubirii.
Reprezentarea ortodoxă a dialogului autentic ar putea ¿ formulată astfel: Dialogul adevă-
rat sau autentic apare atunci când, prin pocăinĠă, omul dobândeúte capacitatea de a recunoaúte
înlăuntrul său Tu-ul veúnic, determinând relaĠia Eu- Tu a altei persoane să devină autentică. Nu
este o condiĠie prealabilă, ci mai mult o consecinĠă a acestei determinări, unde particularitatea lui
Tu dă puterea Eu-lui de a se pocăi pentru un anumit păcat. Păcatul este întotdeauna rezultatul
mândriei sau al egoismului care ne împiedică să recunoaútem úi să primim pe celălalt ca persoa-
nă de aceeaúi valoare sau chiar mai mare. Prin pocăinĠă, păcatul încetează să mai ¿e lucrător în
Eu, impunând omului să nege orice valoare a celuilalt. Cu toate acestea, omul are putinĠa de a se
pocăi pentru mândria sa numai dacă are Harul lui Dumnezeu care să o facă evidentă în suÀetul
său. În locul Harului, Buber a pus Tu-ul veúnic, în timp ce Levinas, morala úi caracterul. Într-un
fel sau altul, amândoi au recunoscut însemnătatea esenĠială a unei puteri exterioare care aduce „o
schimbare a minĠii” Eu-lui care îl caută pe Tu. Aceeaúi putere exterioară îl face pe Tu capabil de a-l
primi pe Eu, generând un nou tip de relaĠie, care nu a mai existat în trecut între două persoane.
Acesta este începutul unui dialog ce va deveni autentic, iar pocăinĠa va pricinui ceea ce am numit
mai înainte con¿rmare a dialogului. Fără pocăinĠă nu există con¿rmare, úi astfel, nu poate avea
loc nici un dialog autentic. În ceea ce priveúte teologia dialogului, trebuie să menĠionăm că prin-
cipiul persoanei instituie regula pocăinĠei pentru aceasta.
StareĠul Sofronie dezvăluie concepĠia sa dialogică, („Scrisori în Rusia”), atunci când ne
vorbeúte despre cunoaúterea celuilalt ca urmare a iubirii de fraĠi. „Dacă-mi voi iubi fratele úi
aproapele ca pe viaĠa mea úi nu mă voi separa egoist de el, atunci voi ajunge să-l cunosc mai
mult úi mai adânc, în toate suferinĠele, gândurile úi căutările lui...”14 Se poate face o paralelă
între aceasta úi pretenĠia lui Levinas de „adevărată úi concretă preĠuire a particularităĠii celui-
lalt” ce constă în „a-l îmbrăca pe cel gol úi a-l hrăni pe cel Àămând”15, deúi nu există o noĠiune
prelabilă a iubirii de fraĠi la Levinas, úi nici la Buber care, de asemenea, se îngrijeúte să avem
„în vedere semenul sau semenii în existenĠa lor concretă”, úi întorúi către aceútia, „stabilim o
relaĠie de reciprocitate”16.
Particularitatea celuilalt este acceptată, în contextul coexistenĠei în iubirea ipostatică. Ca-
pacitatea umană de a iubi, ca „Tu înnăscut”, din ¿re, îndeamnă pe om să caute úi să îúi împartă
viaĠa cu un altul, sau, conform cuvintelor StareĠului Sofronie, să trăiască o altă viaĠă ca pe a sa
însuúi. Descoperire úi împlinire a principiului ipostatic, iubirea se aÀă în începutul acestuia:
Particularitatea, atunci când cineva se adresează celuilalt în chip personal, apare ca rezultat al
iubirii. Iar prin prisma principiului ipostatic, relaĠia dialogică Eu-Tu, tinde să devină o relaĠie
Tabor, nr. 8, august 2015

de iubire ipostatică ce ar putea ¿ considerată dialog autentic. Tăgăduirea concomitentă a „legă-

turilor trupeúti” úi a „urii faĠă de aproapele”, eliberează omul, astfel încât să îl poată descoperi
14
IEROM. NICOLAE V. SAHAROV, Iubesc, deci exist, Editura Deisis, Sibiu, 2008, trad. Diac. Ioan I. Ică jr., p. 49.
15
LEVINAS and BUBER: Dialogue and difference, Peter Atterton, Mathew Calarco & Maurice Friedman, Pittsburg,
Pennsylvania: duquesne University Press, 2004, pp. 7-8.
16
KENNETH, KRAEMER, Martin Bubers, I and Thou: participing living dialogue. Kenneth Paul Kraemex with
Mechthild Gawlick. New Jersey: Paullist Press 2003, p. 33.

9
 George Zavershinsky

pe celălalt ca Tu, pentru care Eul trebuie să se adreseze în iubirea bine plăcută lui Dumnezeu,
Theologica
având con¿rmarea Tu-ului veúnic. StareĠul Sofronie a a¿rmat: „crearea persoanei-ipostas este
un centru bine plăcut lui Dumnezeu”, ¿ind considerat de către Creator „nu ca un lucru al Său,
ca un fapt obiectiv chiar úi pentru El Însuúi”. Este convins că „ipostasul nu recunoaúte nici o au-
toritate exterioară” úi prin aceasta, nici o putere pământească sau cerească nu ar putea impune
ipostasului să facă o anumită alegere.17 Aceasta nu înseamnă că o oarecare anarhie este proprie
¿inĠei ipostatice. Nu există nici măcar încercarea de a alege a Eu-lui, „limitativ în sine însuúi”,
câtă vreme nu există nici un Tu care să poată ¿ recunoscut. Nu are sens să vorbim despre alege-
re, când nu există posibilitatea de a alege. Tu-ul apare ca alternativă a Eu-lui. Întâlnirea cu Tu
exclude anarhia, pe când relaĠia Eu – Acesta încă o tolerează. În perechea dialogică Eu-Tu, úi
Eu úi Tu caută iubirea ipostatică, ce devine o alegere voluntară a dialogului autentic.
StareĠul Sofronie realizează o punte de legătură între expresia Eu-lui omenesc úi a Eu-lui
dumnezeiesc din formula biblică (Ieúire 3, 14): „Numele lui Dumnezeu este: Eu Sunt Ceea Ce
Sunt”. Pentru om, care este plăsmuit după chip úi asemănare, acest cuvânt „Eu”, arată princi-
piul persoanei din el. Nu există niciun Eu fără Tu, aúa cum nu există niciun tată fără ¿u. Eul nu
se raportează la nimic fără de Tu. O adâncă viziune existenĠialistă i-a permis lui Buber să desco-
pere această idee, într-o manieră impresionantă, atingând aproape toate punctele principiului
personal, atât în gândirea teologică cât úi cea ¿loso¿că, din secolul trecut. Iar o puternică ex-
perienĠă duhovnicească a fost cea care l-a determinat pe StareĠul Sofronie să formuleze „prin-
cipiul persoanei”, atribuindu-i un loc central în Descoperirea lui Dumnezeu. Conform intuiĠiei
ce îúi are con¿rmarea în tradiĠia ortodoxă, Eul este descoperirea principiului persoanei în om,
după cum Eul lui Dumnezeu a devenit pentru noi Tu-ul veúnic în Descoperirea Dumnezeirii
Sale. S-a legat existenĠial de problema persoanei umane care caută, inconútient, acelaúi model
existenĠial, dincolo de contextul materialist, prin chemarea insistentă a Dumnezeului Personal,
al cărui Eu provine din acelaúi principiu al persoanei, din care se arată úi Eul uman.

Traducere din neogreacă de Elena Dinu

Abstract

GEORGE ZAVERSHINSKY, The theological existentialism of Starets Sophrony

„Principle of the person” and theology of the dialogue
Genuine dialogue is based on the hypostatic principle of the being, either divine or human. When I
meets You in a hypostatic relation, there is always the eternal You which con¿rms that the dialogue
is genuine, becoming hypostatically clear. The existentialist concept will be examined in the light
of the hypostatical principle or that of the person, given by Archimandrite Sophrony Sakharov.
Father Sophrony considers that his relationship with St. Silouan the Athonite and the experience of
the personal God are the most important things that inÀuenced his way of life and his theology. In
a dialogical sense, it is most necessary to highlight the genuine dialogue between Father Sophrony
and St. Silouan, both having tasted the same experience of the eternal You, of the personal God.
They lived the time of a true challenge to the very existence of mankind and have experienced that
Tabor, nr. 8, august 2015

nothing but personal prayer could save mankind from chaos and total destruction. This challenge
encouraged theological and philosophical thinkers of the last century to focus on the rediscovery of
humanism in the context of personal approach.

KEYWORDS: dialogue, person, Archimandrite Sophrony Sakharov, theological existentialism

17
IEROM. NICOLAE V. SAHAROV, Iubesc, deci exist, Editura Deisis, Sibiu, 2008, trad. Diac.Ioan I Ică jr., pp. 96-97.

10