1

PRINCIPIUL METODEI ELEMENTELOR FINITE

1.1. INTRODUCERE

Problemele de câmp, a¿a cum este ¿i problema curgerii prin medii poroase,
sunt în general descrise de un sistem de ecua¡ii cu derivate par¡iale:

⎧ A1 ( u) ⎫
⎪ ⎪
A( u) = ⎨ A2 ( u) ⎬ = 0 , (1.1)
⎪ M ⎪
⎩ ⎭

în care u sunt func¡ia sau func¡iile necunoscute pe domeniul D ¿i de un set de

condi¡ii de margine

⎧ B 1 (u) ⎫
⎪ ⎪
B (u) = ⎨B 2 (u)⎬ = 0 (1.2)
⎪ M ⎪
⎩ ⎭

pe grani¡ele Γ ale domeniului.

Rezolvarea presupune gåsirea func¡iei u care satisface ecua¡iile A(u)=0 în D
¿i condi¡iile de margine B(u) = 0 pe grani¡e.
Dacå integrarea analiticå a ecua¡iilor (1.1) nu este posibilå datoritå
complexitå¡ii domeniului ¿i a condi¡iilor impuse, se recurge la rezolvåri
aproximative. Aproximarea care stå la baza metodei elementelor finite este de
forma:

n
u ≅ u = ∑ N i ai , (1.3)
1

7
 unde Ni sunt func¡ii de aproximare, exprimate în func¡ie de variabile
independente (a¿a cum sunt coordonatele x,y,z), iar ai sunt parametrii
necunoscu¡i, a cåror valoare urmeazå a fi determinatå. Func¡iile Ni(x,y,z) trebuie
så fie continue pe D ¿i så reflecte varia¡ia func¡iei necunoscute u.
Aproximarea (1.3) este înså greu de gåsit pentru întregul domeniul D ¿i ca
e
urmare se recurge la o divizare a domeniului în subdomenii D - numite
elemente finite - ¿i definirea local a func iilor de aproximare Ni (fig.1.1).

Fig.1.1. Domeniul de studiu i condiˇii de margine.

Pentru ca aceast aproximare local s fie posibil , este necesar ca ecua iile de
bazå (1.1) ¿i (1.2) så fie reformulate într-o formå integralå [1]:

∫D G (u ) dD + ∫Γ g (u ) dΓ = 0 , (1.4)

în care G ¿i g sunt operatori sau func¡ii cunoscute.

Forma integralå permite aproximarea (1.3) element de element, prin simpla
rescriere a integralelor ca sumå a contribu¡iei celor m elemente finite care
compun domeniul D:

∫D GdD + ∫Γ gdΓ = ∑ e ( ∫De GdD + ∫Γ e gdΓ ) ,

m
(1.5)
1

unde D este domeniul fiecårui element finit, iar Γ este por¡iunea de grani¡å
e e

care îi revine.
Pentru ob¡inerea formei integrale (1.4) sunt posibile douå cåi. Prima cale se
bazeazå pe metoda reziduurilor ponderate ¿i este uzual utilizatå în procedeul
Galerkin. A doua cale se bazeazå pe formularea varia¡ionalå a problemei
analizate.

8
 1.2. PROCEDEUL GALERKIN

De oarece ecua¡iile A(u) = 0 ¿i B(u) = 0 trebuie så fie satisfåcute în orice

punct al domeniului D, rezultå egalitå¡ile:

∫ w A (u)dD ≡ ∫ [w A (u) + w (u)+L]dD ≡ 0 ;

T
1 1 2A2 (1.6.a)

∫ w B (u)dΓ ≡ ∫ [w B (u) + w (u)+L]dΓ ≡ 0 ,

T
1 1 2B2 (1.6.b)

unde w T = [w 1 w 2 K] ¿i w T = [w 1 w 2 K] sunt douå seturi de func¡ii

arbitrare.
Formularea integralå:

∫D w A (u)dD + ∫Γ w B (u)dΓ = 0 ,
T T
(1.7)

este satisfåcutå pentru oricare set w ¿i w ¿i este deci echivalentå cu

satisfacerea sistemului de ecua¡ii cu derivate par¡iale (1.1) ¿i a condi¡iilor de
margine asociate (1.2). ¥n exprimårile (1.6) ¿i (1.7) este admis implicit faptul cå
integralele pot fi evaluate ¿i, ca urmare, sunt alese numai acele seturi de func¡ii
w ¿i w care conduc la valori finite ale integralelor.
Aproximarea de forma (1.3) a func¡iei necunoscute u prin:

u ≅ u = ∑ i N i ai = [ N ]{a} = Na ,
n
(1.8)
1

cu N=[N] matricea func¡iilor de aproximare ¿i a={a} vectorul parametrilor

necunoscu¡i, nu mai satisface sistemele (1.1) ¿i (1.2). Forma integralå (1.7)
permite ca aproximarea (1.8) så fie acceptabilå dacå în locul func¡iilor oarecare
w ¿i w se alege un set finit de func¡ii:

w = w j ¿i w = w j cu j = 1, n , (1.9)

unde n este numårul de parametrii necunoscu¡i ai problemei ai. Ecua¡ia (1.7)

se transformå într-un sistem de ecua¡ii algebrice din care rezultå parametrii ai:

∫D w j A ( Na)dD + ∫Γ w j B ( Na)dΓ = 0 , j = 1, n .
T T
(1.10)

Se poate observa cå A(Na) ¿i B(Na) sunt reziduurile sau erorile care rezultå
din substitu¡ia func¡iei u cu aproximarea Na în ecua¡iile A(u)=0 ¿i B(u)=0. Ca

9
urmare, ecua¡ia (1.10) este o integrare ponderatå a acestor reziduri ¿i metoda se
nume¿te a reziduurilor ponderate [2].
Dat fiind faptul cå setul finit de func¡ii de pondere w ¿i w poate fi ales
arbitrar, în func¡ie de modul de alegere sunt definite mai multe procedee:
- coloca¡ia în puncte: wj=δj, unde δj este astfel ales încât wj=0 pentru x≠xj ¿i
y≠yj dar ∫D w j dD = I , cu I matricea unitarå. Alegerea lui wj revine la a asigura
reziduu zero în n puncte din interiorul domeniului;
- coloca¡ia în subdomenii: wj=I în Dj ¿i zero în orice alta parte a lui D.
Alegerea lui wj revine la a impune ca integrala erorilor så fie zero în anumite
subdomenii specificate;
- procedeul Galerkin: wj=Nj , func¡iile de aproximare [N] fiind folosite ¿i ca
ponderi. Procedeul Galerkin conduce deobicei la matrici simetrice ¿i ca urmare
a fost adoptat în formularea ecua¡iilor în elemente finite [2], [3].

1.3. FORMULAREA VARIAºIONALÅ

Un principiu varia¡ional define¿te o cantitate scalarå E, numitå func¡ionalå,

ata¿atå problemei de câmp analizate:

⎛ ∂ ⎞ ⎛ ∂ ⎞
E = ∫D F⎜ u, u,L⎟ dD + ∫Γ G⎜ u, u,L⎟ dΓ , (1.11)
⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂x ⎠

unde F ¿i G sunt operatori. Func¡ia u este solu¡ia problemei dacå face

sta¡ionarå func¡ionala în raport cu mici schimbåri δu ale func¡iei. Ca urmare:

δE = 0 . (1.12)

Dacå se poate gåsi un pricipiu varia¡ional, atunci rezolvarea aproximativå a

problemei capåtå forma standard utilizatå în cadrul metodei elementelor finite.
Utilizând aproximarea (1.3):

n
u ≅ u = ∑ N i ai ,
1

prin substitu¡ia acesteia în func¡ionala (1.11), aceasta va depinde numai de

parametrii ai . Condi¡ia de sta¡ionaritate capåtå forma:

∂E ∂E ∂E
δE = δa1 + δa2 +L+ δa n = 0 .
∂a1 ∂a2 ∂an

10
 Cum egalitatea trebuie så fie îndeplinitå pentru orice δa, rezultå condi¡ia:

⎧ ∂E ⎫
⎪ ∂a ⎪
∂E ⎪ 1⎪
=⎨ M ⎬=0, (1.13)
∂ {a} ⎪ ∂E ⎪
⎪ ∂a n ⎪
⎩ ⎭

din care se ob¡in parametrii necunoscu¡i ai .

Formularea varia¡ionalå nu are acela¿i grad de generalitate ca procedeul
reziduurilor ponderate în formularea Galerkin. Principii varia¡ionale existå
numai pentru anumite clase de probleme, dar, acolo unde ele existå, se pot
ob¡ine direct din aspectul fizic al problemei. ¥n curgerea poten¡ialå echivalentul
varia¡ional este dat, a¿a cum se va vedea, de teorema energiei disipate minime
în procesul curgerii.

1.4. ECUAºII ÎN ELEMENTE FINITE PENTRU CURGEREA

ÎN MEDII POROASE
1.4.1. ECUAºII DE BAZÅ PENTRU CURGEREA ÎN REGIM STAºIONAR

Problema constå în determinarea sarcinilor hidraulice, a gradien¡ilor

hidraulici ¿i a debitelor infiltrate atunci când are loc un proces de curgere printr-
un mediu permeabil echivalent mediului poros. Sarcina hidraulicå are expresia
generalå:

p
H =z+ , (1.14)
γ

unde z este cota geodezicå, p este presiunea, iar γ este greutatea specificå.
Ecua¡iile A(u)=0 care guverneazå fenomenul sunt în acest caz ecua¡ia de
continuitate:

∂q x ∂ q y ∂ q z
+ + =0 (1.15)
∂x ∂y ∂z

¿i legea generalizatå Darcy:

11
 ⎛ ∂H ∂H ∂H ⎞
v x = −⎜ k x + k xy + k xz ⎟;
⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
⎛ ∂H ∂H ∂H ⎞
v y = −⎜ k yx + ky + k yz ⎟; (1.16)
⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
⎛ ∂H ∂H ∂H ⎞
v z = −⎜ k zx + k zy + kz ⎟,
⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠

unde qx, qy ¿i qz sunt componentele debitului pe unitatea de suprafa¡å

(denumit uneori ¿i flux) în sistemul cartezian xyz, iar vx, vy ¿i vz sunt
componentele vitezei de curgere în acela¿i sistem. ºinând seama cå viteza este
egalå cu debitul pe unitatea de suprafa¡å, ecua¡iile (1.16) se pot rescrie matricial
sub forma:

⎧q x ⎫
{q} = ⎪⎨q y ⎪⎬ = −[ k h ]{grad H } , (1.17)
⎪q ⎪
⎩ z⎭

iar ecua¡ia (1.15), în forma matricialå:

grad {q} = 0 , (1.18)

⎡∂ ∂ ∂ ⎤
unde operatorul gradient are expresia grad T = ⎢ ⎥ , iar [kh] este o
⎣ ∂x ∂y ∂z ⎦
matrice simetricå, de 3x3, con¡inând conductivitå¡ile hidraulice.
Ecua¡iile B(u)=0 care exprimå condi¡iile de margine sunt constituite din:

H − H ∗ = 0 pe Γ H ;
(1.19)
q n − q ∗ = 0 pe Γq ,

reprezentând condi¡ii de poten¡ial impus H pe anumite grani¡e ΓH ¿i condi¡ii

*

de flux impus q normal pe anumite grani¡e Γq.

*

¥n aceastå formulare diferen¡ialå, func¡ia necunoscutå u este sarcina

hidraulicå H(x,y,z), matricea [kh] fiind o caracteristicå a mediului de curgere.

12
 1.4.2. FORMULAREA ÎN ELEMENTE FINITE

A¿a cum s-a aråtat, aproximarea care stå la baza metodei elementelor finite
este de forma (1.3):

n
H ≅ H = ∑ i N i ai , (1.20)
1

unde Ni(x,y,z) sunt func¡iile de aproximare, iar ai sunt parametrii

necunoscu¡i. Gåsirea unor func¡ii de aproximare Ni continue pe întreg domeniul,
capabile så conducå la o solu¡ie aproximativå acceptabilå a problemei este
extrem de dificilå. Pentru a depå¿i acest inconvenient, domeniul de studiu D se
împarte în elemente finite (fig.1.1). Conectarea dintre acestea se realizeazå într-
un numår finit de puncte, situate pe grani¡a elementelor, denumite puncte nodale
sau noduri. Forma integralå (1.5) a ecua¡iilor de bazå ¿i a condi¡iilor de margine
permite ca aproximarea (1.20) så se realizeze independent pentru fiecare
element finit. Ca urmare, func¡iile de aproximare Ni se definesc ¿i au proprietå¡i
de continuitate numai pe domeniul unui element, având de aceastå datå forme
simple. Parametrii necunoscu¡i ai se aleg la rândul lor ca fiind valorile func¡iei
necunoscute H în punctele nodale, devenind valorile nodale Hi. Substituirea
aproximårii H=ΣNiHi în forma integralå a ecua¡iilor problemei permite definirea
ecua¡iilor în elemente finite ¿i a matricelor de influen¡å aferente.

1.4.3. DEFINIREA ECUAºIILOR ÎN ELEMENTE FINITE UTILIZÂND

PROCEDEUL GALERKIN

Pentru simplificarea formulårilor, se considerå cazul curgerii

bidimensionale, în sistemul xy, astfel ales încât så coincidå cu direc¡iile
principale de anizotropie ale conductivitå¡ilor hidraulice. ¥n acest caz H=H(x,y)
iar kxy=kxz=kyz=0, matricea [kh] având forma diagonalå simplå:

⎡k 0⎤
[ k h ] = ⎢ 0x k y ⎥⎦
. (1.21)
⎣

Setul de ecua¡ii A(u)=0 se reduce la :

∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞
⎜kx ⎟+ ⎜ky ⎟ =0, (1.22)
∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂y ⎝ ∂y ⎠

iar condi¡iile de margine B(u) au forma:

13
 q n − q ∗ = 0 pe Γq , (1.23.a)

unde:

∂H ∂H
qn = k x nx + k y ny , (1.23.b)
∂x ∂y

cu nx ¿i ny cosinu¿ii directori ai normalei la grani¡a Γg.

Celelalte condi¡ii, de tip H=H pe ΓH se pot impune ulterior. De altfel, fiind
*

*
valori nodale cunoscute H ele se eliminå din ansamblul valorilor nodale
necunoscute Hi.
Forma integralå de tip (1.7) devine în cazul studiat:

⎡ ∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞⎤
∫ w⎢ ⎜⎝ k x ⎟ + ⎜k ⎟⎥dxdy +
∂x ⎠ ∂y ⎝ y ∂y ⎠⎦
D
⎣ ∂x
(1.24)
⎡⎛ ∂H ∂H ⎞ ∗ ⎤
+ ∫Γ w⎢⎜ k x nx + k y n ⎟ − q ⎥dΓ = 0 .
q ⎣⎝ ∂x ∂y y ⎠ ⎦

Dacå primul termen se integreazå prin pår¡i, folosind formula generalå Green
¿i se admite w = −w , rezultå forma mai simplå:

⎛ ∂w ∂H ∂w ∂H ⎞ ∗
− ∫D ⎜ kx + ky ⎟dxdy + ∫Γ wq dΓ = 0 . (1.25)
⎝ ∂x ∂x ∂y ∂y ⎠

Se poate verifica cu u¿urin¡å deducerea ecua¡iei (1.25), dacå se ¡ine seama de

formulele de integrare:

∂⎛ ∂H ⎞ ∂w ⎛ ∂H ⎞ ⎛ ∂H ⎞
∫ w ∂x ⎜⎝ k x
⎟dxdy = − ∫ ⎜ k x
∂x ⎠
⎟dxdy + ∫ w⎜ k x
∂x ⎝ ∂x ⎠ Γ ⎝
⎟n dΓ
∂x ⎠ x
∂⎛ ∂H ⎞ ∂w ⎛ ∂H ⎞ ⎛ ∂H ⎞
∫ w ∂y ⎜⎝ k y ⎟dxdy = − ∫ ⎜ k y
∂y ⎠
⎟dxdy + ∫Γ w⎜ k y
∂y ⎝ ∂y ⎠
⎟n dΓ
⎝ ∂y ⎠ y

Alegerea setului w = −w nu afecteazå generalitatea formulårii, având în

vedere cå ambele seturi de func¡ii sunt arbitrare.
Utilizând operatorul grad ¿i forma matricealå [k] pentru conductivitå¡ile
hidraulice, ecua¡ia (1.25) se poate rescrie sub forma:

14
 ∫D grad w [ k h ]grad HdD − ∫Γ wq dΓ = 0 .
T ∗
(1.26)

Pentru definirea ecua¡iilor în elemente finite forma integralå (1.26) se

exprimå ca o sumå a contribu¡iilor elementelor finite care compun domeniul:

( )
w[ k h ]grad H dD − ∫Γ e w T q ∗ dΓ = 0 ,
m
∑ e ∫De grad
T
(1.27)
1

e
unde m este numårul de elemente finite, D domeniul unui element finit, iar
Γ por¡iunea de grani¡å care îi revine.
e

Pentru fiecare element finit func¡ia H(x,y) se aproximeazå în func¡ie de

valorile nodale Hi:

H ( x , y ) = ∑ N i H i = [ N ]{H } ,
n
(1.28)
1

T
unde [N]=[N1 N2 ... Nn] este matricea func¡iilor de aproximare, iar {H} ={H1
H2 ... Hn} este vectorul valorilor nodale, corespunzåtoare celor n noduri ale
elementului.
Procedeul Galerkin al reziduurilor ponderate înlocuie¿te setul arbitrar de
func¡ii de pondere w cu func¡iile de aproximare [N]. Substituind (1.28) în
expresia contribu¡iei elementului în (1.27) ¿i înlocuind w=[N], rezultå:

[ N ][ k h ]grad ([ N ]{H })dD − ∫Γ [ N ] q ∗dΓ .

T T
∫De grad e (1.29)

ºinând seama de nota¡iile:

⎧∂ ⎫ ⎡ ∂N1 ∂N 2 ∂Nn ⎤
⎢ L
⎪⎪ ⎪⎪
grad [ N ] = ⎨ ∂∂x ⎬[ N1 L Nn ] = ⎢ ∂∂Nx ∂x ∂x ⎥ = B ,
N2 ∂N 2 ∂Nn ⎥ [ ] (1.30)
⎪ ⎪ ⎢ 1 L ⎥
⎪⎩ ∂y ⎪⎭ ⎢⎣ ∂y ∂y ∂y ⎥⎦

15
 ⎧∂ ⎫
⎪⎪ ⎪⎪
(
grad [ N ]{H } ) = ⎨ ∂x ⎬[ N 1 H 1 + N 2 H 2 +L+ N n H n ] =
∂
⎪ ⎪
⎪⎩ ∂y ⎪⎭
(1.31)
⎡ ∂N 1 ∂N 2 ∂N n ⎤
⎢ H1 + H 2 +L+ Hn⎥
= ⎢ ∂x ∂x ∂x
⎥ = [ B ]{H }
∂N ∂N 2 ∂N n
⎢ 1 H1 + H 2 +L+ Hn⎥
⎢⎣ ∂y ∂y ∂y ⎥⎦

contribu¡ia elementului se poate rescrie în forma matricealå simplå:

[ k ]{H } − {r} , (1.32)

unde:
[ k ] = ∫D [ B ] [ k h ][ B ]dD
T
e
(1.33)

{r} = ∫Γ [ N ] q ∗ dΓ .
T
e
(1.34)

Matricea [k] se nume¿te matricea de influen¡å sau matricea de infiltra¡ie a

elementului, iar vectorul {r} exprimå contribu¡ia nodalå a condi¡iilor de flux
impus pe grani¡a elementului.
Revenind la forma integralå aferentå întregului domeniu, exprimatå de
ecua¡ia (1.27), se ob¡ine:

(
∑ e [ k ]{H } − {r} = 0 )
m
(1.35)
1

sau:

[ K ]{H } = {R} , (1.36)

unde [ K ] = ∑ [ k ] , {R} = ∑ {r} iar {H} reprezintå de aceastå datå vectorul

m m

1 1
valorilor nodale ale sarcinilor hidraulice din toate nodurile discretizårii.
Opera¡ia de sumare a matricelor ¿i vectorilor caracteristici se realizeazå prin
adunarea termenilor omologi din matricele [k] ¿i vectorii {r}, dupå extinderea
acestora la dimensiunile date de numårul nodurilor din discretizare.

16
 Rezolvarea sistemului de ecua¡ii algebrice liniare (1.36) permite ob¡inerea
valorilor nodale ale sarcinilor hidraulice. Valoarea sarcinii hidraulice în orice
punct al domeniului, gradien¡ii hidraulici ¿i fluxurile tranzitate se ob¡in revenind
la nivelul elementului ¿i tinând seama de rela¡iile de aproximare:

[
H ( x , y ) = N ( x , y ) {H } ]
[
grad H ( x , y ) = B ( x , y ) {H }] (1.37)

{q} = −[ k h ][ B ( x , y )]{H }
unde de aceastå datå {H} este vectorul valorilor nodale aferente elementului,
selectate din vectorul general ob¡inut din sistemul (1.36).
Debitul care traverseazå o laturå (în cazul 2D) sau o fa¡å (în cazul 3D) a
elementului finit se determinå prin integrarea:

Q = ∫Γ e v n dS , (1.38)

unde vn este viteza normalå la fa¡å în orice punct al acesteia, iar Γ este fa¡a
e

lateralå (latura) specificatå. Viteza normalå se determinå în func¡ie de

componentele vitezei în sistemul cartezian. ¥n cazul 2D:

⎧v x ⎫
[
v n = nx ]
n y ⎨ ⎬ = [ n]{v } , (1.39)
⎩v y ⎭

unde [n] este matricea cosinusurilor directoare ale normalei la fa¡å. Expresia
(1.39) se poate extinde cu u¿urin¡å ¿i în cazul 3D. ºinând seama cå {v}≡{q} ¿i
de expresiile (1.37) rezultå:

v n = −[ n][ k h ][ B ]{H } . (1.40)

Revenind în rela¡ia de calcul (1.38), rezultå expresia:

Q= − ( ∫Γ [ n][ k ][ B ]dS ){H } = [CQ]{H } ,

e h (1.41)

unde [CQ] este o matrice caracteristicå elementului ¿i fe¡ei pentru care se

calculeazå debitul.

17
 1.4.4. DEFINIREA ECUAºIILOR ÎN ELEMENTE FINITE
UTILIZÂND FORMULAREA VARIAºIONALÅ

Func¡ionala asociatå problemei curgerii sta¡ionare în mediu poros are

expresia:

grad T H {q}dD −
1
∫ ∫Γ q HdΓ ,
∗
E=− (1.42)
2 D

în care primul termen exprimå energia disipatå în unitatea de timp în

procesul de curgere iar cel de-al doilea energia corespunzåtoare extrac¡iei sau
injec¡iei de flux pe grani¡å. Func¡ia necunoscutå H(x,y) se ob¡ine din condi¡ia de
sta¡ionar a func¡ionalei δE=0. ¥n acest caz este vorba de minimizarea energiei
disipate, corespunzând teoremelor generale ale energiei.
Pentru definirea ecua¡iilor în elemente finite domeniul de studiu se împarte
în subdomenii - elemente finite - iar energia se exprimå ca sumå a contribu¡iei
elementelor din discretizare:

⎛ 1 ⎞
m m
E= ∑ e Ee = ∑ e⎜− ∫ grad T H {q}dD − ∫Γ q ∗ HdΓ ⎟ , (1.43)
1 1
⎝ 2 De e
⎠

unde m este numårul de elemente finite, D domeniul unui element iar Γ

e e

por¡iunea de grani¡å care îi revine.

Sarcina hidraulicå H(x,y) se aproximeazå pe domeniul elementului în func¡ie
de valorile nodale Hi:

H ( x , y ) = ∑ N i H i = [ N ]{H } ,
m

unde, la fel ca în rela¡ia (1.28), [N] este matricea func¡iilor de aproximare iar
{H} este vectorul valorilor nodale, corespunzåtoare celor n noduri ale
elementului.
Gradientul hidraulic pe element se exprimå în func¡ie de acelea¿i valori
nodale, la fel ca în rela¡ia (1.31):

( )
grad H = grad [ N ]{H } = [ B ]{H } ,

unde [B] este o matrice ce con¡ine derivatele de ordinul I ale func¡iilor de

aproximare.

18
 Debitul pe unitatea de suprafa¡å {q} este dat de reala¡ia (1.17), din care, dacå
se înlocuie¿te aproximarea (1.28), rezultå:

{q} = −[ k h ]{grad H } = −[ k h ][ B ]{H } . (1.44)

¥nlocuind aproximårile pentru H, grad H ¿i q în expresia func¡ionalei

aferente unui element rezultå:

{ H } ⎛⎜ ∫ [ B ] [ k ][ B ]dD⎞⎟⎠ {H } − {H} ∫Γ [ N ]
1
q∗dΓ .
T T T T
Ee = (1.45)
2 ⎝ D e h e

¥n aceastå formå func¡ionala depinde numai de valorile sarcinilor hidraulice

nodale. Prima integralå se identificå cu matricea de influen¡å sau matricea de
infiltra¡ie a elementului:
[ k ] = ∫D [ B ] [ k h ][ B ]dD ,
T
e
(1.46)

iar a doua integralå ca vector al condi¡iilor de margine:

{r} = ∫Γ [ N ] q ∗ dΓ .
T
e
(1.47)

Cu aceste nota¡ii, func¡ionala aferentå elementului devine:

{ H } [ k ]{H } − {H } {r} ,
1 T T
Ee = (1.48)
2

iar func¡ionala corespunzåtoare întregului domeniu rezultå din sumarea

contribu¡iilor tuturor elementelor:

{ H } [ K ]{H } − {H } {R} .
m 1 T T
E = ∑ e Ee = (1.49)
1 2

¥n expresia (1.49) vectorul {H} con¡ine de aceastå datå valorile nodale ale
sarcinii hidraulice din toate nodurile discretizårii, iar:

[ K ] = ∑1 [ k ] {R} = ∑1 {r}
m m
¿i

19
 rezultå din simpla sumare a matricelor de influen¡å ¿i respectiv a vectorilor
condi¡iilor de margine ale elementelor, prin adunarea termenilor omologi dupå
extinderea acestora la dimensiunile date de numårul nodurilor din discretizare.
Condi¡ia de sta¡ionar δE=0 aplicatå func¡ionalei se exprimå în acest caz sub
forma:

∂E
=0, (1.50)
∂ {H }

ceea ce conduce, ¡inând seama de (1.49), la sistemul algebric liniar:

[ K ]{H } = {R} . (1.51)

Rezolvarea sistemului conduce la ob¡inerea valorilor nodale ale sarcinilor

hidraulice. Sarcina hidraulicå, gradientul hidraulic ¿i fluxul tranzitat în orice
punct al domeniului se ob¡in revenind la nivelul elementului ¿i utilizând relatiile
(1.37) prezentate anterior.

1.5. ETAPELE DE CALCUL

Dupå cum rezultå din formularea ecua¡iilor în elemente finite, rezolvarea

problemei comportå o succesiune de etape.
Discretizarea, în care domeniul de studiu se împarte în elemente finite ¿i se
stabilesc punctele nodale în care se vor calcula sarcinile hidraulice.
Alegerea func¡iilor de aproximare, în care se stabilesc func¡iile Ni(x,y,z),
continue pe domeniul elementului, cu ajutorul cårora se exprimå varia¡ia
sarcinii hidraulice pe domeniul elementului, în func¡ie de valorile acesteia în
nodurile elementului. Aceastå etapå se mai nume¿te ¿i alegerea tipului de
element, dat fiind faptul cå existå anumite configura¡ii ale elementelor finite în
func¡ie de forma ¿i gradul func¡iilor de aproximare.
Evaluarea matricelor de influen¡å ¿i a vectorilor caracteristici pe baza
func¡iilor de aproximare alese ¿i în func¡ie de conductivitå¡ile hidraulice ale
materialului care compune elementul:

[ k ] = ∫D [ B] [ kh ][ B]dD ;
T
e
(1.52)
{r} = ∫Γ [ N] q ∗ dΓ ,
T
e

20
 în care intervin matricea func¡iilor de aproximare [N], matricea [B] ce
con¡ine derivatele de ordinul I al acestora ¿i matricea [kh] a conductivitå¡ilor
hidraulice. Calculul matricelor ¿i vectorilor de influen¡å se face deobicei prin
integrare numericå.
Asamblarea, în care se determinå matricea caracteristicå a domeniului [K] ¿i
vectorul termenului liber {R} prin sumarea matricelor de influen¡å ¿i a
vectorilor condi¡iilor de margine ale elementelor din discretizare. La baza
procedurii de sumare stå faptul cå, într-un nod comun mai multor elemente
finite, valoarea sarcinii hidraulice este aceea¿i pentru toate elementele cuplate în
acel nod.
Rezolvarea sistemului de ecua¡ii algebrice liniare KH=R, rezultat din
opera¡ia de asamblare. Din rezolvare rezultå valorile sarcinii hidraulice în toate
nodurile discretizårii.
Calculul sarcinii hidraulice, a gradientului ¿i a debitelor în orice punct al
domeniului pe baza valorilor nodale ale sarcinilor hidraulice.

BIBLIOGRAFIE

1. Z i e n k i e w i c z , O . C . , T a y l o r , R . L . , The Finite Element Method, Mc.

Grow-Hill, 1991.

2. F i n l a y s o n , B . A ., The Method of Weighted Reziduals and Variational

Principles, Academic Press, 1972.

3. Z i e n k i e w i c z , O.C., M o r g a n , K., Finite Element and Approximation, Wiley,

1983.

21