2

CARACTERISTICILE ELEMENTELOR FINITE

2.1. CLASE ªI TIPURI DE ELEMENTE FINITE

2.1.1. CONVERGENºA SOLUºIEI

Metoda elementelor finite este o metodå numericå aproximativå pentru

rezolvarea problemelor de câmp. Ca urmare, este de prim interes în a cunoa¿te
cât de bunå este aproximarea ¿i, mai ales, cum poate fi sistematic îmbunåtå¡itå
pentru a se apropia cât mai mult de solu¡ia exactå. Evaluarea erorii este o
problemå dificilå, datoritå faptului cå solu¡ia exactå a problemelor complexe
este ea înså¿i necunoscutå. ¥n ceea ce prive¿te îmbunåtå¡irea solu¡iei, calea este
înså evidentå, rezultând din înså¿i modul de aproximare a solu¡iei. Rela¡ia de
aproximare a sarcinii hidraulice pe domeniul unui element este de forma
H ( x , y , z ) = ∑ N i H i , unde Ni sunt func¡iile de aproximare, iar Hi sunt valorile
m

din nodurile elementului. Aceastå rela¡ie poate fi privitå ¿i ca una de interpolare

a valorii dintr-un punct oarecare al elementului în func¡ie de valorile din noduri.
Este evident cå, necunoscând varia¡ia realå a sarcinii pe element, valoarea
interpolatå este numai o aproximare a celei reale. Cu cât numårul de puncte
nodale ale elementului este mai mare ¿i cu cât domeniul elementului finit este
mai mic aproximarea valorii reale va fi mai bunå. Rezultå de aici cå ar trebui ca
precizia solu¡iei aproximative så creascå pe måsurå ce cre¿te numarul de
elemente finite din discretizare ¿i, implicit, numårul de noduri (fig.2.1). Dacå
acest proces de îmbunåtå¡ire a aproximårii se realizeazå se spune cå solu¡ia
numericå converge cåtre solu¡ia exactå. Pentru a se asigura convergen¡a, este
înså necesar så fie îndeplinite anumite condi¡ii de continuitate ¿i completitudine [1].

22
 Fig.2.1. Convergen¡a solu¡iei în elemente finite.

2.1.2. CLASE ªI CONDIºII DE CONTINUITATE

¥n cazul rezolvårii prin elemente finite a problemelor de câmp se definesc

urmåtoarele clase de continuitate:
0
C - când variabila de câmp este continuå pe frontiera dintre douå elemente
finite, iar derivatele de ordinul I ale acesteia sunt continue pe domeniul
elementelor, dar discontinue pe frontierå;
1
C - când variabila de câmp ¿i derivatele de ordinul I ale acesteia sunt
continue pe frontierå iar derivatele de ordinul II sunt continue pe domeniul
elementelor dar discontinue pe frontierå;
M
n
C - când variabila de câmp ¿i derivatele sale pânå la ordinul n sunt continue
pe frontiera dintre elemente.
Solu¡ia aproximativå prin elemente finite trebuie så defineascå astfel
func¡iile de aproximare ¿i natura necunoscutelor nodale încât så poatå fi operate
integrårile pe domeniul elementului. Ca urmare, clasa de continuitate care
trebuie asiguratå depinde de ordinul derivatelor care apar în expresia de sub
integralå a func¡ionalei sau a formei integrale a ecua¡iilor fenomenului. Dacå
ordinul maxim al derivatelor este k, atunci convergen¡a solu¡iei cu elemente
k-1
finite este asigurata de o aproximare ce respectå o continuitate de claså C .
¥n cazul problemelor de curgere prin medii poroase, sub integralå apare
gradientul, adicå derivate de ordinul I ¿i, în consecin¡å, aproximarea trebuie så
0
asigure o continuitate de claså C . Elementele finite corespunzåtoare se numesc
0
elemente de claså C ¿i au ca necunoscute valorile sarcinii hidraulice din noduri.
Existå alte tipuri de probleme de câmp care au sub integralå derivate de
ordinul II, a¿a cum este cazul câmpului de deplasåri ¿i eforturi din plåcile plane

23
 1
¿i curbe în teoria elasticitå¡ii. ¥n acest caz se cere o continuitate de claså C ¿i
pentru a asigura continuitatea pe grani¡å a derivatelor de ordinul I elementele
finite corespunzåtoare au ca necunoscute nodale atât valoarea func¡iei, cât ¿i
valorile derivatelor acesteia de ordinul I.

2.1.3. TIPURI DE ELEMENTE FINITE

¥n majoritatea rezolvårilor cu elemente finite func¡iile de aproximare sunt de

0
tip polinomial [1] , [2]. ¥n cazul elementelor finite de claså C , a¿a cum sunt cele
utilizate în problemele de curgere prin medii poroase, necunoscutele nodale sunt
valorile din noduri ale func¡iei necunoscute (sarcina hidraulicå în cazul de
interes). Pentru a se asigura convergen¡a solu¡iei este necesar ca polinoamele de
aproximare så respecte condi¡ia de completitudine. Aceastå condi¡ie se referå la
utilizarea polinoamelor complete, a¿a cum sunt ele definite de triunghiul lui
Pascal.
Astfel, în cazul problemei 2D, aproximarea polinomialå de ordinul I (liniarå)
are forma:

H( x, y) = a1 + a2 x + a3 y + a4 xy , (2.1)

iar aproximarea de ordinul II (cuadraticå) are forma:

H ( x, y) = a1 + a2 x + a3 y + a4 xy + a5 x 2 + a6 y 2 + a7 xy 2 + a8 x 2 y . (2.2)

Similar se pot forma ¿i polinoamele pentru cazul problemelor

tridimensionale.
Condi¡ia de completitudine este echivalentå cu condi¡ia de a evita
existen¡a unor direc¡ii preferen¡iale în interiorul elementului.
Pentru determinarea coeficien¡ilor polinoamelor de aproximare (2.1)
sau (2.2) se pun condi¡iile ca în nodurile elementului sarcina hidraulicå
H(x,y) så capete valoarea nodalå Hi. Numårul de noduri trebuie deci så fie
egal cu numårul coeficien¡ilor polinomiali.
Ca urmare, în cazul problemelor 2D elementul liniar (aproximare
polinomialå de ordinul I) are 4 noduri, iar ca formå geometricå este un
patrulater oarecare, iar elementul påtratic (aproximare polinomialå de
ordinul II) are 8 noduri, iar ca formå geometricå este un patrulater cu laturi
curbe (fig.2.2).

24
 Fig.2.2. Elemente finite bidimensionale - forma standard.

Similar, în cazul problemelor 3D elementul liniar are 8 noduri

( )
H ( x , y , z ) = a1 + a2 x + a3 y + a4 z + a5 xy + a6 yz + a7 zx + a8 xyz ¿i forma
hexaedralå, iar elementul påtratic are 20 de noduri ¿i este un hexaedru cu laturi
curbe (fig.2.3).

Fig.2.3. Elemente finite tridimensionale - forma standard.

¥n discretizare se pot folosi ¿i elemente cu formå geometricå degeneratå. ¥n

cazul 2D triunghiuri care provin din patrulatere, prin suprapunere a douå noduri,
iar în 3D prisme sau tetraedre, care provin din hexaedre prin suprapunerea a
douå muchii, respectiv a mai multor noduri (fig.2.4).
Din aceste considerente rezultå cå între configura¡ia elementului ¿i functiile
de aproximare existå o interdependen¡å bine definitå. Ca urmare, în practica
metodei se define¿te tipul de element - liniar, påtratic, cubic etc. - în acord cu
gradul polinomului de aproximare, iar numarul de noduri ata¿ate elementului
este astfel precizat.

25
 Fig.2.4. Forme geometrice degenerate pentru elementele de claså C°:
a - bidimensionale; b - tridimensionale.

2.2. FUNCºII DE APROXIMARE ÎN COORDONATE GLOBALE

Se admite aproximarea polinomialå a sarcinii hidraulice pe domeniul

elementului. Pentru a simplifica dezvoltårile algebrice se alege, pentru început,
0
un element de claså C , liniar, 2D. ¥n conformitate cu figura 2.5, elementul este
definit geometric de coordonatele (xi,yi) ale celor patru noduri în sistemul global
xy. Aproximarea polinomialå are forma (2.1):

H ( x , y ) = a1 + a2 x + a3 y + a4 xy .

Fig.2.5. Definirea geometricå pentru elementul patrulater liniar.

26
 Condi¡ia ca în nodurile 1..4 valoarea func¡iei H(x,y) så ia valorile nodale
H1..H4 se scrie sub forma:

H1 = a1 + a2 x 1 + a3 y1 + a4 x 1 y1
M (2.3)
H 4 = a1 + a2 x 4 + a3 y 4 + a4 x 4 y 4 ,

care, exprimatå matricial, devine:

⎧ H 1 ⎫ ⎡1 x1 y1 x 1 y 1 ⎤ ⎧ a1 ⎫
⎪ H ⎪ ⎢1 x 2 y 2 ⎥⎥ ⎪⎪ a2 ⎪⎪
⎪ 2⎪ ⎢ x2 y2
⎨ ⎬= ⎨ ⎬ (2.4)
⎪ H 3 ⎪ ⎢1 x3 y3 x 3 y 3 ⎥ ⎪ a3 ⎪
⎪⎩ H 4 ⎪⎭ ⎢⎣1 x4 y4
⎥
x 4 y 4 ⎦ ⎪⎩a4 ⎪⎭

sau:

{H} = [ MC]{a} , (2.5)

unde {H} este vectorul valorilor nodale, {a} vectorul coeficien¡ilor

polinomiali, iar [MC] este o matrice de coordonate ce definesc geometria
elementului. Prin inversarea rela¡iei (2.5) se ob¡in coeficien¡ii polinomiali:

{a} = [ MC] −1 {H} . (2.6)

Dacå polinomul de aproximare se scrie la rândul lui matricial:

⎧ a1 ⎫
⎪a ⎪
⎪ ⎪
H ( x, y ) = [ 1 x y xy]⎨ 2 ⎬ (2.7)
⎪a3 ⎪
⎪⎩a4 ⎪⎭

¿i se înlocuie¿te vectorul coeficien¡ilor polinomiali din (2.6), rezultå:

H ( x, y ) = [ 1 x y xy][ MC] {H} ,

−1
(2.8)

din care se pune în eviden¡å matricea func¡iilor de aproximare:

27
 [ N( x, y)] = [1 x y xy][ MC] .
−1
(2.9)

Procedeul de generare a func¡iilor de aproximare este absolut general. ¥n

cazul problemelor 3D aproximarea polinomialå cuprinde ¿i coordonata z, iar
dacå aproximarea este påtraticå sau cubicå vor apare termeni corespunzåtori în
polinom, în conformitate cu triunghiul lui Pascal pentru polinoame complete.
De¿i acest procedeu de ob¡inere a func¡iilor de aproximare este avantajos
conceptual, în rezolvårile practice are o serie de inconveniente. Inversarea
matricei de coordonate [MC] este o opera¡ie dificilå în cazul polinoamelor de
grad superior ¿i, chiar în cazurile simple, liniare, poate produce singularitå¡i
pentru anumite configura¡ii ¿i pozi¡ii ale elementului fa¡å de sistemul de axe. Un
alt inconvenient, semnificativ, apare la calculul matricelor de influen¡å ale
elementelor, când integrarea numericå pe un domeniu oarecare, a¿a cum apare
el definit de geometria elementului, poate fi o problemå dificilå [2].

2.3. ELEMENTUL TRIUNGHIULAR LINIAR

Un element finit cu proprietå¡i particulare, care permite formularea directå a

matricelor de influen¡å, este elementul triunghiular liniar. Procedura de ob¡inere
a func¡iilor de aproximare urmeazå calea generalå prezentatå în paragraful
precedent.
Elementul este bidimensional ¿i are forma triunghiularå definitå de nodurile
locale 1, 2 ¿i 3 în planul xoy (fig.2.6,a). Varia¡ia sarcinii hidraulice pe domeniul
elementului se aproximeazå printr-un polinom incomplet de gradul I:

⎧ a1 ⎫
⎪ ⎪
H( x, y) = a1 + a2 x + a3 y = [ 1 x y ]⎨ a 2 ⎬ . (2.10)
⎪a ⎪
⎩ 3⎭

Coeficien¡ii polinomului de aproximare se determinå din condi¡ia ca în

nodurile i=1,2,3 sarcina hidraulicå H(x,y) så capete valorile nodale H1, H2, H3:

⎧ H 1 ⎫ ⎡1 x 1 y 1 ⎤ ⎧ a1 ⎫
⎪ ⎪ ⎢ ⎪ ⎪
⎨ H 2 ⎬ = ⎢1 x 2 y 2 ⎥⎥ ⎨ a2 ⎬ = [ MC]{a} . (2.11)
⎪ H ⎪ ⎢1 x y 3 ⎥⎦ ⎪⎩a3 ⎪⎭
⎩ 3⎭ ⎣ 3

Prin inversare, se ob¡ine vectorul coeficien¡ilor polinomiali:

28
 {a} = [ MC ] {H } ,
−1
(2.12)

unde:
⎡ x 2 y3 − x 3 y2 x 3 y1 − x 1 y 3 x 1 y 2 − x 2 y1 ⎤
1 ⎢
[ MC] y1 − y 2 ⎥⎥ ,
−1
= y2 − y3 y 3 − y1 (2.13)
2A ⎢
⎢⎣ x 3 − x 2 x1 − x 3 x 2 − x 1 ⎥⎦

iar A este aria triunghiului. ¥nlocuind expresia (2.13) în rela¡ia (2.10), rezultå
dependen¡a sarcinii hidraulice de valorile nodale:

⎧ H1 ⎫
−1 ⎪ ⎪
H ( x, y) = [ 1 x y][ MC] [ ]
⎨ H 2 ⎬ = N ( x , y ) { H} . (2.14)
⎪H ⎪
⎩ 3⎭

Fig.2.6. Elementul triunghiular liniar: a - definirea geometricå; b - sistemul local

pentru latura ij.

29
 Pentru calculul matricei de influen¡å a elementului trebuie evaluatå matricea
[B] din exprimarea gradientului în func¡ia de valorile nodale:

(
grad H = grad [ N]{H} = [ B]{H} . ) (2.15)

Componentele vectorului grad H pot fi evaluate din aproximarea (2.14):

∂H
= [ 0 1 0][ MC] {H} = [ y2 − y3 y1 − y 2 ]{H}
−1 1
y 3 − y1
∂x 2A
(2.16)
∂H
= [ 0 0 1][ MC] {H} = [ x3 − x2 x 2 − x 1 ]{H} ,
−1 1
x1 − x 3
∂y 2A

de unde se poate pune în eviden¡å, matricea [B]:

⎡y − y y 3 − y1 y1 − y 2 ⎤
[ B] = ⎢ x 2 − x 3 x1 − x 3 x 2 − x 1 ⎥⎦
. (2.17)
⎣ 3 2

Dupå cum se observå, matricea con¡ine constante numerice ¿i deci,

gradientul este la rândul lui constant pe domeniul elementului.
¥n expresia matricei de influen¡å:

[ k] = ∫D [ B] T [ kh ][ B]dD ,
e (2.18)

matricea conductivitå¡ilor hidraulice [kh] are forma:

⎡k 0⎤
[ kh ] = ⎢ 0x k y ⎥⎦
, (2.17)
⎣

acceptând cå sistemul de coordonate coincide cu direc¡iile principale de

anizotropie, sau forma completå:

⎡k k xy ⎤
[ kh ] = ⎢k x k y ⎥⎦
, (2.18)
⎣ yx

dar simetricå, în cazul anizotropiei locale diferitå de sistemul global.

Elementul de integrare este dD=dxdy în cazul 2D analizat. Matricele [B] ¿i [kh]
fiind constante, rezultå expresia matricei de influen¡a sub forma:

30
 [ k ] = [ B]T [ kh ][ B]A , (2.19)

unde A este, a¿a cum s-a aråtat, aria triunghiului.

Vectorul condi¡iilor de margine {r} provenit din condi¡iile de flux impus pe
grani¡a elementului:

{r} = ∫Γ [ N] T q ∗ dΓ
e (2.20)

necesitå pentru evaluare o integrare numericå, dat fiind cå matricea func¡iilor

de aproximare depinde de x ¿i y. Pentru a simplifica calculul integralei se admite
*
cå fluxul q este constant pe grani¡a elementului ¿i se recurge la reformularea
expresiei (2.20) într-un sistem local os, ata¿at laturii ij care constituie grani¡a
elementului Γ comunå cu grani¡a domeniului (fig.2.6,b):
e

{r} = ∫0l [ N( s)]

T
q ∗ ds , (2.21)

unde:

⎧ Hi ⎫
⎡ ⎤⎪ ⎪
H ( s) = ⎢1 −
s s
0⎥ ⎨ H j ⎬ (2.22)
⎣ l l ⎦⎪ ⎪
⎩Hk ⎭

¿i deci:

[ N(s)] = ⎡⎢⎣1 − sl s
l
⎤
0⎥ .
⎦
(2.23)

Substituind expresia (2.23) în formularea (2.21) ¿i efectuând integrarea,

rezultå:

⎧l ⎫
⎪ 2⎪
⎪l ⎪
{r} = ⎪⎨ 2 ⎪⎬q ∗ , (2.24)
⎪ ⎪
⎪0⎪
⎪⎩ ⎪⎭

31
 *
de unde se observå cå, în cazul q =ct pe grani¡a ij, condi¡ia de flux impus se
repartizeazå în mod egal celor douå noduri care definesc grani¡a.

2.4. ELEMENTE IZOPARAMETRICE

2.4.1. FUNCºII DE APROXIMARE ÎN COORDONATE NATURALE

Nodurile unui element finit sunt identificate prin douå sisteme de

numerotare, unul global, pentru întregul domeniu discretizat ¿i unul local,
pentru fiecare element în parte. Este convenabil de a se asocia sistemului local
de noduri ¿i un sistem local de coordonate. Originea sistemului local se alege,
de obicei, în centrul de greutate al elementului. La rândul lor, coordonatele
locale pot fi normale (de exemplu carteziene) sau naturale. Coordonatele
naturale sunt coordonate normalizate, ob¡inute prin raportarea coordonatelor
globale la mårimi caracteristice ale elementului - lungimi sau arii. ¥n cazul în
care se utilizeazå coordonatele naturale, iar originea sistemului coincide cu
centrul de greutate al elementului, atunci domeniul de varia¡ie al coordonatelor
naturale asociate elementului este (-1,1).
¥n cele ce urmeazå se prezintå coordonatele naturale pentru patrulaterul
oarecare în cazul bidimensional (fig.2.7,a) ¿i, respectiv, pentru hexaedru în
cazul tridimensional (fig.2.7,b).

Fig.2.7. Coordonate naturale pentru: a - patrulaterul oarecare; b - hexaedru.

32
 Pentru patrulaterul oarecare, rela¡iile dintre coordonatele naturale (s,t) ¿i
coordonatele globale (x,y) sunt date de expresiile:

x=
1
4
[ ]
(1 − s)(1 − t ) x1 + (1 + s)(1 − t ) x 2 + (1 + s)(1 + t ) x 3 + (1 − s)(1 + t) x 4 (2.25.a)

y=
1
4
[ ]
(1 − s)(1 − t ) y1 + (1 + s)(1 − t ) y2 + (1 + s)(1 + t) y3 + (1 − s)(1 + t ) y4 (2.25.b)

¥ntr-o scriere mai conciså, rela¡iile de transformare au forma:

4
x = ∑ Li x i ;
i=1
(2.26)
4
y = ∑ Li yi ,
i=1

în care:

1
Li =
4
(1 + ssi )(1 + tt i ) , (2.27)

(xi,yi) fiind coordonatele nodului i în sistemul xy, iar (si,ti) fiind coordonatele
nodului i în sistemul st.
Pentru elementele finite tridimensionale hexaedrale, rela¡iile de legåturå
dintre cele douå sisteme de coordonate (fig.2.7,b) au o formå asemånåtoare:

8
x = ∑ Li x i
i=1
8
y = ∑ Li yi (2.28)
i=1
8
z = ∑ Li z i ,
i =1

în care:

1
Li =
8
(1 + ssi )(1 + tt i )(1 + rri ) . (2.29)

Nota¡iile sunt acelea¿i, (xi,yi,zi) fiind coordonatele nodului i în sistemul xyz,

iar (si,ti,ri) fiind coordonatele nodului i în sistemul str.

33
 ¥n cazul coordonatelor naturale, func¡iile de aproximare Ni(s,t,r) pot fi
deduse pe o cale mult mai simplå. Se ¡ine seama de faptul cå acestea au
proprietatea Ni=1 pentru nodul i ¿i Ni=0 pentru celelalte noduri. Fårå a intra în
detalii, în cele ce urmeazå, se dau expresiile func¡iilor de aproximare pentru
elementul plan patrulater ¿i elementul spa¡ial hexaedral [3]:

• Cazul bidimensional (fig.2.8):

Fig.2.8. Elemente bidimensionale în coordonate naturale:

a - liniar; b - påtratic; c - cubic.

Element liniar (4 noduri):

1
Ni ( s, t ) = (1 + ssi )(1 + tt i ) , (2.30)
4

cu si, ti=±1.

Element påtratic (8 noduri):

1
Ni ( s, t ) = (1 + ssi )(1 + tt i )( ssi + tt i − 1) , (2.31.a)
4

pentru nodurile 1..4 cu si, ti=±1;

Ni ( s, t ) =
1
2
( )
1 − s 2 (1 + tt i ) , (2.31.b)

pentru nodurile 5 ¿i 7 la s=0, ti=±1 ¿i:

34
 Ni ( s, t ) =
1
2
(
(1 + ssi ) 1 − t 2 , ) (2.31.c)

pentru nodurile 6 ¿i 8 la si=±1, t=0

Element cubic (12 noduri):

Ni =
1
32 [( )
(1 + ssi )(1 + tt i ) 9 s 2 + t 2 − 10 , ] (2.32.a)

pentru nodurile 1...4 cu si, ti=±1 ;

Ni =
9
32
( ( )
1 + ssi ) 1 − t 2 (1 + 9tt i ) , (2.32.b)

1
pentru nodurile 7, 8, 11 ¿i 12, cu si=±1 ¿i t i = ± ¿i:
3

Ni =
9
32
( )
(1 + tt i ) 1 − s 2 (1 + 9 ssi ) , (2.32.c)

1
pentru nodurile 5, 6, 9 ¿i 10, cu ti=±1 ¿i s i = ± .
3

• Cazul tridimensional (fig.2.9):

Fig.2.9. Elemente tridimensionale în coordonate naturale: a - liniar;

b - påtratic; c - cubic.

35
 Element liniar (8 noduri):

1
Ni =
8
(1 + ssi )(1 + tt i )(1 + rri ) , (2.33)

cu si, ti, ri=±1.

Element påtratic (20 noduri):

- Noduri de col¡ si=±1, ti=±1, ri=±1 :

1
Ni =
8
(1 + ssi )(1 + tt i )(1 + rri )( ssi + tt i + rri − 2) . (2.34.a)

- Noduri de mijloc tipice si=0, ti=±1, ri=±1:

Ni =
1
4
( )
1 − s 2 (1 + tt i )(1 + rri ) . (2.34.b)

Pentru restul nodurilor de mijloc din planurile ti=0 ¿i respectiv ri=0, func¡iile
de aproximare se ob¡in din permutåri.

Element cubic (32 noduri):

- Noduri de col¡ si=±1, ti=±1, ri=±1:

Ni =
1
64
( [( )
1 + ssi )(1 + tt i )(1 + rri ) 9 s 2 + t 2 + r 2 − 19 , ] (2.35.a)

1
- Noduri intermediare tipice s i = ± , ti=±1, ri=±1:
3

Ni =
9
64
( )
1 − s 2 (1 + 9 ssi )(1 + tt i )(1 + rri ) . (2.35.b)

1
Pentru restul nodurilor intermediare, din planurile t i = ± ¿i respectiv
3
1
ri = ± , func¡iile de aproximare se ob¡in prin permutåri.
3

36
 Avantajul exprimårii func¡iilor de aproximare în coordonatele naturale
rezultå evident: pentru oricare element finit, indiferent de geometria particularå
a acestuia, func¡iile de aproximare sunt unice, bine definite ¿i u¿or de verificat
intuitiv.

2.4.2. INTEGRAREA NUMERICÅ

Matricele de influen¡å [k] ¿i vectorii ce provin din condi¡iile de margine {r}

se ob¡in prin integrarea unor expresii ce con¡in func¡iile de aproximare sau
derivatele acestora:

[ k ] = ∫D [ B] [ kh ][ B]dD
T
e

{r} = ∫Γ [ N] q ∗ dΓ ,
T

unde [B] este o matrice formatå din derivate ale func¡iilor de aproximare [N].
Evaluarea analiticå a acestor integrale este foarte dificilå ¿i uneori chiar
imposibilå. Din acest motiv se apeleazå frecvent la integrarea numericå.
Folosirea coordonatelor naturale pentru definirea func¡iilor de aproximare
aduce, în acest caz, un cert avantaj, datoritå domeniului particular pe care se
efectueazå integrarea. Integralele de evaluat, indiferemt cå este vorba de [k] sau
{r} sunt de forma:

∫− 1 ∫− 1 F( s, t )dsdt ,
1 1

pentru cazul bidimensional ¿i respectiv:

∫− 1 ∫− 1 ∫− 1 F( s, t, r )dsdtdr ,
1 1 1

pentru cazul tridimensional. F este produsul matricial corespunzåtor mårimii

elementale care se calculeazå.
Evaluarea numericå a acestor integrale se face folosind urmåtoarele rela¡ii
generale [2]:

(
∫− 1 ∫− 1 F( s, t )dsdt = ∑ ∑ wi w j F si , t j )
n n
1 1
(2.36)
i=1 j =1

(
∫− 1 ∫− 1 ∫− 1 F( s, t, r )dsdtdr = ∑ ∑ ∑ wi w j w k F si , t j , rk ,)
n n n
1 1 1
(2.37)
i = 1 j = 1k = 1

37
 în care wi, wj ¿i wk sunt coeficien¡i de pondere iar si, tj, rk sunt puncte de
evaluare a integrantului.
¥n cazul metodei Gauss-Legendre, folositå practic în exclusivitate pentru
integrårile numerice în elemente finite, pozi¡ia punctelor de evaluare (denumite
¿i puncte de integrare) ¿i ponderile asociate se determinå astfel încât eroarea så
fie minimå pentru un numår de puncte de evaluare dat. Punctele de integrare se
dispun simetric în raport cu centrul intervalului (-1, 1), iar perechile de puncte
simetrice au aceea¿i pondere. ¥n tabelul 2.1 se dau pozi¡iile punctelor de
integrare ¿i coeficien¡ii de pondere corespunzåtor integrårii Gauss [2].

Tabelul 2.1

Numår de puncte de Pozi¡ia punctelor Ponderea

integrare
n=2 -0.5773502691 1.0000000000
0.5773502691 1.0000000000
n=3 -0.7745966692 0.5555555555
0.0000000000 0.8888888888
0.7745966692 0.5555555555
n=4 -0.8611363115 0.3478548451
-0.3399810435 0.6521451548
0.3399810435 0.6521451548
0.8611363115 0.3478548451
n=5 -0.9061798459 0.2369268850
-0.5384693101 0.4786286704
0.0000000000 0.5688888888
0.5384693101 0.4786286704
0.9061798459 0.2369268850

Integrarea numericå a matricelor ¿i vectorilor caracteristici introduce în

calcul erori suplimentare fa¡å de aproxima¡iile inerente ale metodei.
Numårul minim de puncte de integrare, care evitå apari¡ia unor erori
importante, depinde în mare måsurå de geometria elementului finit în sistemul
0
cartezian global. Pentru elementele finite de claså C , care intervin în problema
curgerii prin medii poroase ¿i pentru elemente cu distorsiune geometricå
moderatå fa¡å de formele standard - påtrat sau cub - ordinul minim este 2x2
pentru cazul bidimensional ¿i 2x2x2 pentru cazul tridimensional.

2.4.3. ELEMENTE IZOPARAMETRICE BIDIMENSIONALE

Elementele izoparametrice utilizeazå coordonatele naturale pentru definirea

func¡iilor de aproximare ¿i integrarea numericå, în forma Gauss, pentru calculul
matricelor ¿i vectorilor de influen¡å.

38
 Rela¡iile de trecere din sistemul global de coordonate, de forma (2.26) sau
(2.28), folosesc func¡iile de transformare Li(s,t,r) care sunt identice cu func¡iile
de aproximare Ni(s,t,r) din rela¡iile (2.30) sau (2.33). Utilizarea acelora¿i func¡ii
pentru transformarea de coordonate ¿i pentru aproximarea variabilei pe
elemente - aceia¿i parametrii - a dat denumirea de izoparametrie ¿i respectiv de
elemente finite izoparametrice [1].

2.4.3.1. Elementul izoparametric 2D liniar. Este un element patrulater cu 4

noduri (fig.2.10). Necunoscutele nodale sunt sarcinile hidraulice Hi din cele
patru noduri.

Fig.2.10. Elementul izoparametric 2D liniar.

¥n sistemul natural de coordonate, func¡iile de aproximare au forma datå de

rela¡iile (2.30):
N1 = ( 1 − s)(1 − t ) ;
1
4
N 2 = ( 1 + s)(1 − t ) ;
1
4 (2.38)
N 3 = (1 + s)( 1 + t ) ;
1
4
N 4 = (1 − s)(1 + t ) ,
1
4

iar sarcina hidraulicå se exprimå prin intermediul acestora în func¡ie de

valorile nodale:

H( s, t ) = N1 H1 + N 2 H 2 + N 3 H 3 + N 4 H 4 . (2.39)

39
 Trecerea din sistemul global xy în sistemul natural st este datå de rela¡ii
similare:

x = N1 x 1 + N 2 x 2 + N 3 x 3 + N 4 x 4 ;
(2.40)
y = N1 y1 + N 2 y 2 + N 3 y 3 + N 4 y 4

sau în formå matricealå:

⎧x1 ⎫
⎧ x( s, t )⎫ ⎡ N1 0 N2 0 N3 0 N4 0 ⎤ ⎪⎪ y1 ⎪⎪
⎨ ⎬=⎢ ⎨ ⎬.
N 4 ⎥⎦ ⎪ M ⎪
(2.41)
⎩ y( s, t )⎭ ⎣ 0 N1 0 N2 0 N3 0
⎪⎩ y 4 ⎪⎭

Se poate verifica cu u¿urin¡å cå nodul i din sistemul natural de coordonate

(si,ti) coincide cu acela¿i nod din sistemul global de coordonate (xi,yi). Spre
exemplu, pentru nodul 1 (s=-1, t=-1) func¡iile de aproximare iau valorile N1=1,
N2=N3=N4=0 ¿i deci x(s1,t1)=x1.
Pentru calculul matricei de influen¡å este necesar ca ¿i matericea [B] så se
exprime în sistemul natural de coordonate. ªtiind expresia lui [B]
din rela¡ia (1.30):

⎡ ∂N1 ∂N 2 ∂N 3 ∂N 4 ⎤
⎢ ∂x ⎥⎥
[ B] = ⎢ ∂∂Nx1 ∂x
∂N 2
∂x
∂N 3 ∂N 4 ⎥
⎢
⎣⎢ ∂y ∂y ∂y ∂y ⎥⎦

este necesar så se evalueze derivatele func¡iilor de aproximare în raport cu

coordonatele globale x,y. Rela¡iile dintre derivatele în raport cu cele douå
sisteme sunt date de regula cunoscutå:

∂Ni ∂N i ∂x ∂Ni ∂y
= + ;
∂s ∂x ∂s ∂y ∂s
(2.42)
∂N i ∂N i ∂x ∂Ni ∂y
= + .
∂t ∂x ∂t ∂y ∂t

Aceea¿i rela¡ie, rescriså matricial, are forma:

40
 ⎧ ∂Ni ⎫ ⎡ ∂x ∂y ⎤ ⎧ ∂Ni ⎫ ⎧ ∂Ni ⎫
⎪ ∂s ⎪ ⎢ ∂s ⎥ ⎪⎪ ∂x ⎪⎪ ⎪⎪ ⎪⎪
⎨ ∂N ⎬ = ⎢ ∂x
∂s ⎨
⎥ ⎬ = [ J ]⎨ ∂x ⎬ , (2.43)
∂y ∂N ∂N
⎪ i⎪ ⎢ ⎥⎪ i ⎪ ⎪ i⎪
⎩ ∂t ⎭ ⎣ ∂t ∂t ⎦ ⎪⎩ ∂y ⎪⎭ ⎪⎩ ∂y ⎪⎭

unde [J] este matricea Jacobianului transformårii. ºinând seama de rela¡iile

(2.41) ¿i (2.38), Jacobianul poate fi scris sub forma:

⎡ ∂N1 ∂N 2 ∂N 3 ∂N 4 ⎤ ⎡ x 1 y1 ⎤
⎢ ⎢ y 2 ⎥⎥
[ ]
J ( s, t ) = ⎢ ∂s ∂s ∂s ∂s ⎥⎥ ⎢ x 2 , (2.44)
∂N ∂N1 ∂N1 ∂N1 ⎢ x 3 y3 ⎥
⎢ 1 ⎥
⎣ ∂t ∂t ∂t ∂t ⎦ ⎢⎣ x 4 y4 ⎦
⎥

care se expliciteazå:

⎡ x1 y1 ⎤
⎡ − (1 − t ) (1 − t ) ( 1 + t ) − ( 1 + t )⎤ ⎢ x 2 y 2 ⎥⎥
[ J (s, t )] = 41 ⎢− (1 − s) − ( 1 + s) ( 1 + s)
⎢
(1 − s) ⎥⎦ ⎢ x 3 y3 ⎥
. (2.45)
⎣
⎢ ⎥
⎣x4 y4 ⎦

Prin inversarea rela¡iei (2.43) se pot exprima derivatele func¡iilor de

aproximare în raport cu x ¿i y, în func¡ie de derivatele în raport cu s ¿i t:

⎧ ∂Ni ⎫ ⎧ ∂Ni ⎫
⎪⎪ ∂x ⎪⎪ − 1 ⎪ ∂s ⎪
⎨ ∂N ⎬ = [ J ] ⎨ ∂N ⎬ . (2.46)
⎪ i⎪ ⎪ i⎪
⎪⎩ ∂y ⎪⎭ ⎩ ∂t ⎭

Dacå se noteazå cu J = [ J ] [] −1
¿i se eviden¡iazå termenii matricei:

⎡ J 11 J 12 ⎤
[J ] = ⎢J ⎥, (2.47)
⎣ 21 J 22 ⎦

atunci termenii din matricea [B] pot fi evalua¡i:

41
 ∂Ni ∂N ∂N
= J 11 i + J 12 i ;
∂x ∂s ∂t
(2.48)
∂Ni ∂N ∂N
= J 21 i + J 22 i .
∂y ∂s ∂t

Fåcând pe rând i=1,4 ¿i ¡inând seama de derivårile utilizate la trecerea din

rela¡iile (2.44) la (2.45), se poate exprima matricea [B(s,t)].
Calculul matricei de influen¡å:

[ k] = ∫D [ B]T [ kh ][ B]dD
se face utilizând forma standard a integrårii numerice:

[ k] = ∑1 i ∑1 j wi w j [ B( si , t j ) ] [ kh ][ B( si , t j ) ] det[ J ( si , t j ) ] ,
4 4 T
(2.49)

¡inând seama ¿i de rela¡ia între elementele de integrare

dD=dxdy=dsdt⋅det[J], unde det[J] este determinantul Jacobianului.

2.4.3.2. Elementul izoparametric 2D påtratic. Este un element patrulater cu

laturi curbe, definite de 8 noduri, patru fiind noduri de col¡, iar celelalte patru
dispuse la jumåtatea laturilor (fig.2.11). Necunoscutele nodale sunt sarcinile
hidraulice în cele 8 noduri. Nodurile intermediare de pe laturi permit definirea
polinoamelor påtratice pentru aproximarea sarcinii hidraulice ¿i în acela¿i timp
curbarea laturilor patrulaterului.

Fig.2.11. Elementul izoparametric 2D påtratic.

42
 ¥n sistemul de coordonate st func¡iile de aproximare au forma datå de
rela¡iile (2.31). Sarcina hidraulicå ¿i coordonatele carteziene din sistemul global
se exprimå prin intermediul func¡iilor de aproximare:

⎧ H1 ⎫
⎪H ⎪
⎪ ⎪
H( s, t ) = [ N 1 N2 L N 8 ]⎨ 2 ⎬ ; (2.50)
⎪ M ⎪
⎪⎩ H 8 ⎪⎭

⎧ x1 ⎫
⎪y ⎪
⎪ 1⎪
⎧ x( s, t )⎫ ⎡ N1 0 N2 0 L N8 0 ⎤⎪ x 2 ⎪
⎨ ⎬= ⎢0 ⎨ ⎬ .
N 8 ⎥⎦ ⎪ y 2 ⎪
(2.51)
⎩ y( s, t ) ⎭ ⎣ N1 0 N2 L 0
⎪M⎪
⎪ ⎪
⎩ y8 ⎭

Pentru calculul matricei de influen¡å [k] este necesar så se exprime matricea:

⎡ ∂N1 ∂N 2 ∂N 8 ⎤
⎢ L
∂x ⎥ ,
[ B] = ⎢ ∂∂Nx1 ∂x
∂N 2 ∂N 8 ⎥ (2.52)
⎢ L ⎥
⎢⎣ ∂y ∂y ∂y ⎥⎦

în sistemul natural de coordonate st. La fel ca în cazul elementului

izoparametric liniar 2D, se ¡ine seama de rela¡iile (2.42) dintre derivatele
par¡iale exprimate în raport cu cele douå sisteme de axe. Jacobianul din rela¡ia
(2.43) are în acest caz forma extinså:

∂N 8 ⎤ ⎡ x 1 y1 ⎤
⎡ ∂N 1 ∂N 2
⎢ L ⎢
∂s ⎥ ⎢ x 2 y 2 ⎥⎥
[ ]
J ( s, t ) = ⎢ ∂s
∂N
∂s
∂N 2 ∂N 8 ⎥ ⎢ M M⎥
. (2.53)
⎢ 1 L ⎥
⎣ ∂t ∂t ∂t ⎦ ⎢⎣ x 8 ⎥
y8 ⎦

Inversarea rela¡iei (2.43) conduce ¿i în acest caz la:

43
 ⎧ ∂Ni ⎫ ⎧ ∂Ni ⎫
⎪⎪ ∂x ⎪⎪ − 1 ⎪ ∂s ⎪
⎨ ∂N ⎬ = [ J ] ⎨ ∂N ⎬ ,
⎪ i⎪ ⎪ i⎪
⎪⎩ ∂y ⎪⎭ ⎩ ∂t ⎭

în care derivarea func¡iilor de aproximare în raport cu sistemul (s,t) este

imediatå, ¡inând seama de expresiile (2.31). Rela¡iile (2.47) ¿i (2.48), cu ajutorul
cårora se calculeazå termenii matricei [B] sunt valabile ¿i în acest caz.
Rela¡ia de calcul a integralei ce permite evaluarea matricei de influen¡å [k]
are aceea¿i structurå cu rela¡ia (2.49), doar cå dimensiunile matricelor [B(si,tj)]
sunt de aceastå datå 2x8 fa¡å de 2x4 cât erau în cazul elementului liniar, iar
matricea de influen¡å va fi de 8x8, fa¡å de 4x4.

2.4.4. ELEMENTUL IZOPARAMETRIC 3D LINIAR

Este un element hexaedral cu 8 noduri (fig. 2.12). Necunoscutele nodale sunt

sarcinile hidraulice în cele 8 noduri.

Fig.2.12. Elementul izoparametric 3D liniar.

¥n sistemul natural de coordonate str func¡iile de aproximare au expresiile

date de rela¡iile (2.33):
1
N1 = (1 + s)(1 − t )(1 − r ) ;
8
1
N 2 = (1 + s)(1 + t )(1 − r ) ;
8 (2.54)
M
1
N8 = (1 + s)(1 − t )(1 + r) ,
8

44
 iar sarcina hidraulicå se exprimå prin intermediul acestora în func¡ie de
valorile nodale:

H( s, t, r ) = N1 H1 + N 2 H 2 +L+ N 8 H 8 . (2.55)

Trecerea din sitemul cartezian global xyz în sistemul natural str se face
utilizând acelea¿i func¡ii de aproximare:

⎧ x1 ⎫
⎪y ⎪
⎪ 1⎪
⎧ x( s, t, r )⎫ ⎡ N1 0 0 N2 0 0 L N8 0 0 ⎤⎪ z 1 ⎪
⎪ ⎪ ⎢ ⎪ ⎪
⎨ y( s, t, r ) ⎬ = ⎢ 0 N1 0 0 N2 0 L 0 N8 0 ⎥⎥ ⎨ M ⎬ . (2.56)
⎪ z( s, t, r ) ⎪ ⎢ 0 0 N1 0 0 N2 L 0 0 N 8 ⎥⎦ ⎪ x 8 ⎪
⎩ ⎭ ⎣ ⎪ ⎪
⎪ y8 ⎪
⎪z ⎪
⎩ 8⎭

Pentru calculul matricei de influen¡å [k] este necesar så se exprime ¿i

matricea:

⎡ ∂N1 ∂N 2 ∂N 8 ⎤
⎢ ∂x L
⎢ ∂N ∂x ∂x ⎥⎥
∂N 2 ∂N 8 ⎥
[ ] ⎢⎢ ∂y1
B =
∂y
L
∂y ⎥
, (2.57)
⎢ ∂N1 ∂N 2 ∂N 8 ⎥
⎢ L ⎥
⎣ ∂z ∂z ∂z ⎦

în sistemul natural str. Rela¡iile dintre derivatele par¡iale exprimate în cele

douå sisteme de coordonate au forma cunoscutå:

⎡ ∂Ni ⎤ ⎡ ∂x ∂y ∂z ⎤ ⎧ ∂Ni ⎫ ⎧ ∂Ni ⎫

⎢ ∂s ⎥ ⎢ ∂s ⎥ ⎪ ∂x ⎪ ⎪ ∂x ⎪
⎢ ∂N ⎥
∂s ∂s ⎪ ⎪ ⎪ ∂N ⎪
⎢ ∂x ∂y ⎥
∂z ⎪ ∂Ni ⎪ ⎪ i⎪
⎢ i⎥= ⎢ ⎥⎨ ⎬ [ ]⎨
= J ⎬ . (2.58)
⎢ ∂t ⎥ ⎢ ∂t ∂t ∂t ⎥ ⎪ ∂y ⎪ ⎪ ∂y ⎪
⎢ ∂Ni ⎥ ⎢ ∂x ∂y ∂z ⎥ ⎪ ∂Ni ⎪ ⎪ ∂Ni ⎪
⎢ ∂r ⎥ ⎢⎣ ∂r ∂r ⎥
∂r ⎦ ⎪⎩ ∂z ⎪⎭ ⎪⎩ ∂z ⎪⎭
⎣ ⎦

Matricea Jacobianului transformårii [J] se determinå ¡inând seama de

rela¡iile (2.56):

45
 ⎡ ∂N 1 ∂N 2 ∂N 8 ⎤
⎢ ∂s L ⎡x z1 ⎤
∂s ⎥ ⎢ 1
y1
∂s
⎢ ∂N ∂N 2 ⎥
∂N 8 ⎢ x 2 z 2 ⎥⎥
[ ]
y2
J ( s, t, r ) = ⎢ 1 L ⎥ , (2.59)
⎢ ∂t ∂t ∂t ⎥ ⎢ M M M⎥
⎢ ∂N1 ∂N 2 ∂N 8 ⎥ ⎢ ⎥
⎢ ∂r L ⎣x8 y8 z8 ⎦
⎣ ∂r ∂r ⎥⎦

care se expliciteazå cu u¿urin¡å efectuând derivatele de ordinul I ale

expresiilor (2.54).
Prin inversarea rela¡iei (2.58) se ob¡ine matricea [B(s,t,r)], în func¡ie de
coordonatele naturale:

⎡ ∂N 1 ∂N 2 ∂N 8 ⎤
⎢ ∂s L
⎢
∂s ∂s ⎥⎥
−1 ∂N 1 ∂N 2 ∂N 8 ⎥
[ ] [ ] ⎢⎢ ∂t
B = J
∂t
L
∂t ⎥
. (2.60)
⎢ ∂N 1 ∂N 2 ∂N 8 ⎥
⎢ ∂r L
⎣ ∂r ∂r ⎥⎦

Evaluarea matricei de influen¡å se face prin integrare numericå Gauss,

utilizând rela¡ia standard (2.37):

[ k] = ∑1 i ∑1 j ∑1 k wi w j wk [ B( si , t j , rk ) ] [ kh ][ B( si , t j , rk ) ] det[ J ( si , t j , rk ) ] ,
n n n T

unde, det[J] este determinantul matricei de transformare [J].

2.4.5. TRANSFORMÅRI ALE CARACTERISTICILOR HIDRAULICE

¥n cazul mediilor ortotrope, conductivitå¡ile hidraulice din matricea:

⎡k x ′ 0 0⎤
[ kh′ ] = ⎢⎢ 0 k y′ 0 ⎥⎥ (2.61)
⎢⎣ 0 0 k z ′ ⎥⎦

sunt cunoscute în sistemul local de coordonate x'y'z', ata¿at direc¡iilor

principale de anizotropie. Pentru a evalua matricea de influen¡å a elementului,
matricea [kh] trebuie definitå în raport cu sistemul global de coordonate xyz.

46
 Pentru a determina rela¡iile de transformare ale conductivitå¡ilor hidraulice
din sistemul local în cel global se porne¿te de la transformarea de coordonate:

⎧ x ′ ⎫ ⎡l1 m1 n1 ⎤ ⎧ x ⎫ ⎧x⎫
⎪ ⎪ ⎢ ⎥ ⎪ ⎪ ⎪ ⎪
⎨ y ′ ⎬ = ⎢l 2 m2 n2 ⎥ ⎨ y ⎬ = [ CD]⎨ y ⎬ , (2.62)
⎪ z ′ ⎪ ⎢l n3 ⎥⎦ ⎪⎩ z ⎪⎭ ⎪z ⎪
⎩ ⎭ ⎣3 m3 ⎩ ⎭

unde li, mi, ni sunt cosinusurile directoare ale versorilor axelor x', y' ¿i z' în
raport cu sistemul global xyz.
ºinând seama cå energia disipatå în procesul de curgere - care este de altfel
¿i principalul termen al func¡ionalei ata¿ate problemei, conform rela¡iei (1.42) -
este un invariant în raport cu sistemul de coordonate, exprimarea acesteia în
cele douå sisteme xyz ¿i x'y'z' conduce la egalitatea:

{grad H} T [ kh ]{grad H}dD = ∫ 2 {grad ′ H} T [ kh′ ]{grad ′ H}dD ,

1 1
∫ (2.63)
2

în care grad'H exprimå gradientul în raport cu sistemul local x'y'z'. Legåtura

dintre operatorii gradient în cele douå sisteme se poate scrie ¡inând seama de
rela¡ia de transformare (2.59):

∂ ∂ ∂x ′ ∂ ∂y ′ ∂ ∂z ′
= + +
∂x ∂x ′ ∂x ∂y ′ ∂x ∂z ′ ∂x
∂ ∂ ∂x ′ ∂ ∂y ′ ∂ ∂z ′
= + + (2.64.a)
∂y ∂x ′ ∂y ∂y ′ ∂y ∂z ′ ∂y
∂ ∂ ∂x ′ ∂ ∂y ′ ∂ ∂z ′
= + +
∂z ∂x ′ ∂z ∂y ′ ∂z ∂z ′ ∂z

sau:

⎧∂ ⎫ ⎧ ∂ ⎫ ⎧ ∂ ⎫
⎪ ∂x ⎪ ⎪ ∂x ′ ⎪ ⎪ ∂x ′ ⎪
⎪⎪ ∂ ⎪⎪ ⎡ l 1 l2 l 3 ⎤⎪ ⎪ ⎪ ⎪
⎢ ⎪ ∂ ⎪ T⎪ ∂ ⎪
⎨ ⎬ = ⎢m1 m2 m 3 ⎥⎥ ⎨ ⎬ = [CD] ⎨ ⎬ . (2.64.b)
⎪ ∂y ⎪ ⎢ n ∂y ′
n3 ⎥⎦ ⎪ ∂ ⎪ ⎪ ∂y ′ ⎪
⎪∂ ⎪ ⎣ 1
n2
⎪ ⎪ ⎪ ∂ ⎪
⎪⎩ ∂z ⎪⎭ ⎪⎩ ∂z ′ ⎪⎭ ⎪⎩ ∂z ′ ⎪⎭

Prin inversarea rela¡iei (2.64.b) rezultå:

47
 {grad ′ H} = [T ]{grad H} . (2.65)

¥nlocuind rela¡ia (2.65) în produsele matriceale din egalitatea (2.63) se

ob¡ine:

{grad H} T [ kh ]{grad H} = {grad H} T [T ] T [ kh′ ][T ]{grad H} , (2.66)

de unde se pune în eviden¡å legåtura dintre matricele de conductivitå¡i

hidraulice exprimate în cele douå sisteme [3]:

[ kh ] = [T ]T [ kh′ ][T ] . (2.67)

2.5. ELEMENTE FINITE SPECIALE

¥n afara elementelor finite standard, bi sau tridimensionale, pentru

modelarea unor fenomene particulare se construiesc uneori elemente finite
speciale.
O primå categorie de asemenea elemente finite speciale se ob¡ine prin
adoptarea unor func¡ii de aproximare deosebite, care så reproducå tendin¡a
de varia¡ie asimptoticå a sarcinii hidraulice cåtre o valoare cunoscutå la
limitele, teoretic infinite, ale domeniului de studiu. Asemenea elemente,
denumite de infinit, au o geometrie particularå, cu o pereche de noduri
pozi¡ionatå la infinit [1]. Descrierea geometriei se face prin nodurile de
conectare cu discretizarea standard ¿i noduri intermediare, astfel dispuse
încât func¡iile de aproximare din sistemul local så modeleze, prin
transformarea de coordonate, varia¡ii asimptotice. De¿i asemenea elemente
sunt cunoscute ¿i utilizate în analiza structuralå, ele nu sunt de uz curent în
analiza curgerii prin medii poroase.
O altå categorie o constituie elementele cvasiplane, cu ajutorul cårora o
problemå tridimensionalå poate fi aproximatå cu ajutorul unei probleme
plane. Un asemenea element finit special este cel folosit pentru modelarea
curgerii în acvifere suprapuse. ¥n cele ce urmeazå se prezintå, pentru
exemplificare, modul de construc¡ie a matericei de influen¡å pentru un
asemenea element [4].
Se considerå cazul a douå acvifere sub presiune, separate de un strat mai
pu¡in permeabil. Varia¡iile condi¡iilor de margine ¿i de curgere dintr-un strat

48
(acvifer) vor influen¡a, prin intermediul stratului de separa¡ie condi¡iile de
curgere din cel de al doilea strat. Dacå se admite ipoteza cå în stratul
intermediar, mai pu¡in permeabil, curgerea are loc numai pe verticalå,
caracterul 3D al fenomenului poate fi modelat printr-un element finit
compus, alcåtuit din douå elemente 2D, câte unul pentru fiecare strat acvifer,
conectate la noduri prin elemente monodimensionale (fig.2.13).

Fig.2.13. Elementul finit multistrat.

Cele douå elemente 2D au matricele de influen¡å evaluate dupå procedura

descriså la § 2.4.3.1. Singura deosebire este cå în rela¡ia de definire:

[ k] = ∫D [ B] T [ kh ][ B]dD
e

matricea [kh] a conductivitå¡ilor hidraulice este înlocuitå cu matricea [T] a

transmisivitå¡ilor:

[ k] = ∫D [ B] [T ][ B]dxdy
T
e . (2.68)

Matricea de influen¡å a unui element monodimensional, de tipul i1i2, se

evalueazå admi¡ând cå acesta are geometrie tubularå, cu sec¡iunea A, lungimea l
*
(egalå cu grosimea stratului) ¿i conductivitatea hidraulicå k (fig.2.14).
Elementului i se ata¿eazå un sistem local de coordonate os, cu originea într-unul
dintre nodurile de definire. Admi¡ând aproximarea liniarå, consistentå cu

49
 0
elementele C 2D liniare pe care le conecteazå, func¡iile de aproximare au
forma:

s
N1 = 1 − ;
l (2.69)
s
N2 = .
l

Fig.2.14. Elementul unidimensional de conectare.

Legåtura dintre sistemul de coordonate general xyz ¿i sistemul local os este

datå de rela¡iile:

2
x = ∑ Ni x i ;
1
2
y = ∑ Ni yi ; (2.70)
1
2
z = ∑ Ni z i .
1

Matricea de influen¡å se ob¡ine din forma generalå, înlocuind:

⎡ ∂N1 ∂N 2 ⎤
⎢ ∂x ∂x ⎥⎥
⎢ ∂N ∂N 2 ⎥
[ B] = ⎢⎢ ∂y1 ∂y ⎥
, (2.71)
⎢ ∂N1 ∂N 2 ⎥
⎢ ⎥
⎣ ∂z ∂z ⎦

în care:

50
 ∂N1 ∂N1 ∂s 1 1 ∂N 2 1 1
= =− = ;
∂x ∂s ∂x l Lx ∂x l Lx
∂N1 ∂N1 ∂s 1 1 ∂N 2 1 1
= =− = ; (2.72)
∂y ∂s ∂y l Ly ∂y l Ly
∂N1 ∂N1 ∂s 1 1 ∂N 2 1 1
= =− = ,
∂z ∂s ∂z l Lz ∂z l Lz

cu Lx=x2-x1; Ly=y2-y1; Lz=z2-z1.

Matricea [kh] are la rândul ei forma particularå:

[ kh ] = k ∗ [ I ] , (2.73)

cu [I] matricea unitarå.

Dupå înlocuiri, ¡inând seama ¿i de elementul de integrare dD=Ads, rezultå:

k ∗ Al ⎡ 1 − 1⎤
[ kt ] = L2 L2 L2 ⎢− 1 1 ⎥⎦
. (2.74)
x y z ⎣

Matricea de influen¡å a elementului special, cvasiplan, multistrat se ob¡ine

prin însumarea matricelor de influen¡å a celor 2 elemente 2D ¿i a celor patru
elemente monodimensionale:

[ k] = ∑1 [ k] 2D + ∑1 [ kt ]
2 4
, (2.75)

adunarea fåcându-se dupå regulile cunoscute a adunårilor matriceale, ¡inând

seama de nodurile de interconectare. Elementul astfel format are 8 noduri. Dacå
geometria celor douå elemente 2D, din acviferele superior ¿i inferior, se alege
identicå, atunci matricele lor de influen¡å sunt propor¡ionale, factorul de
propor¡ionalitate fiind raportul transmisivitå¡ilor.

51
 BIBLIOGRAFIE

1. Z i e n k i w i c z , O . C . , T a y l o r , R . L . , The finite Element Method, Mc. Grow-

Hill, 1991.

2. B a t h e , K . I . , W i l s o n , E . L . , Numerical Methods in Finite Element

Analysis, Prent. Hallt, 1976.

3. S t e m a t i u , D . , Calculul structurilor hidrotehnice prin metoda elementelor

finite, Editura Tehnicå, 1988.

4. H â n c u S . ¿ i c o l e c t i v , Hidraulicå aplicatå. Simularea numericå a mi¿cårii

nepermanente a fluidelor, Editura Tehnicå, 1985.

52