3

MODELAREA REGIMURILOR TRANZITORII

3.1. ECUAºIILE CARE GUVERNEAZÅ FENOMENUL

¥n cadrul acestui capitol se trateazå numai infiltra¡ia nepermanentå sub

presiune. Rezolvarea regimului tranzitoriu al curgerii subterane cu suprafa¡å
liberå este prezentatå în capitolul urmåtor.
¥n formularea diferen¡ialå, ecua¡ia care guverneazå fenomenul este [1]:

∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂ ⎛ ∂H ⎞ ∂H
⎜ kx ⎟ + ⎜ ky ⎟ + ⎜ kz ⎟ +Q= E , (3.1)
∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂y ⎝ ∂y ⎠ ∂z ⎝ ∂z ⎠ ∂t

unde:

H=H(x,y,z,t) este sarcina hidraulicå, func¡ia necunoscutå a

problemei,
⎡k x 0 0⎤ tensorul conductivitå¡ilor hidraulice, în
[ k h ] = ⎢⎢ 0 ky 0 ⎥⎥ - ipoteza cå sistemul de axe cartezian
coincide cu direc¡iile principale de
⎢⎣ 0 0 k z ⎥⎦ anizotropie;
Q - debitul pe unitatea de volum, schimbat cu
exteriorul;
E - coeficientul de înmagazinare.

Ecua¡ia (3.1) este o extensie, pentru regimul nepermanent ¿i cazul

tridimensional, a ecua¡iei (1.22), care a stat la baza formulårii ecua¡iilor în
elemente finite în cazul regimului permanent.
Condi¡iile de margine sunt cele uzuale în problema curgerii prin medii
poroase:

53
 H = H ∗ pe Γ H ;
(3.2)
qn = q ∗ pe Γq ,

unde H sunt sarcini hidraulice cunoscute pe grani¡ele ΓH, iar q sunt fluxurile
* *

normale schimbate cu exteriorul pe anumite grani¡e Γq.

Condi¡iile ini¡iale se referå la valorile sarcinilor hidraulice la momentul t=0
¿i provin de obicei dintr-un regim sta¡ionar:

H( x, y, z,0) = H 0 ( x, y, z ) . (3.3)

¥ntr-o formå mai contraså, ecua¡ia (3.1) poate fi scriså sub forma:

∂H
( )
grad [ kh ]{grad H} + Q = E
∂t
. (3.3.a)

Dat fiind faptul cå, în cadrul acestui capitol, ecua¡iile în elemente finite vor fi
deduse, pentru spa¡iu, din formularea varia¡ionalå, se prezintå ¿i func¡ionala
asociatå problemei [2]:

∂H
∫D {grad H} [ k h ]{grad H} dD + ∫D HE
1 T
E= dD −
2 ∂t (3.4)
− ∫D HQdD − ∫Γq Hq ∗ dΓ .

Nu s-au inclus în func¡ionalå termenii proveni¡i din condi¡iile de margine de

*
tip H=H , care se impun cu u¿urin¡å, dupå cum s-a aråtat în capitolul precedent,
direct în ecua¡iile finale.
Forma (3.4) este o extensie a func¡ionalei (1.42) din curgerea sta¡ionarå,
cuprinzând prin a doua integralå ¿i contribu¡ia în energie a înmagazinårii/cedårii
de apå în mediul poros.

3.2. ECUAºIILE ÎN ELEMENTE FINITE AFERENTE

DISCRETIZÅRII DOMENIULUI SPAºIU

Regimul nepermanent implicå dependen¡a func¡iei necunoscute H(x,y,z,t)

atât de spa¡iu cât ¿i de timp. ¥n oricare dintre abordårile folosite pentru
rezolvarea numericå în elemente finite a problemei, se utilizeazå în primå
instan¡å o discretizare a domeniului spa¡iu.

54
 Procedeul de ob¡inere a ecua¡iilor matriceale prin discretizarea spa¡ialå
urmeazå re¡eta prezentatå în § 1.4.4.
Pe domeniul unui element finit, sarcina hidraulicå se exprimå în func¡ie de
valorile nodale Hi(t) ¿i de func¡iile de aproximare Ni(x,y,z):

[ ]{
H( x, y, z, t ) = N( x, y, z ) H(t ) , } (3.5)

unde [N(x,y,z)] este matricea func¡iilor de aproximare, iar {H(t)} vectorul

valorilor nodale, de aceastå datå dependente de timp.
Gradiantul hidraulic se exprimå în func¡ie de sarcinile hidraulice nodale:

{grad H} = grad ([ N( x, y, z )]{ H(t )}) = [ B]{ H(t )} , (3.6)

unde matricea [B] con¡ine derivatele de ordinul I, în raport cu coordonatele

xyz, ale func¡iilor de aproximare. Structura matricei [B] este asemånåtoare cu
(1.30), cu extensia pe z.
Derivata în raport cu timpul a sarcinii hidraulice pe domeniul elementului
rezultå, ¡inând sema de (3.5):

∂H ∂ { H}
= [ N( x, y, z )] . (3.7)
∂t ∂t

¥nlocuind rela¡iile (3.5), (3.6) ¿i (3.7) în expresia func¡ionalei (3.4), pentru

domeniul unui element finit, domeniu pe care acestea sunt valabile, se ob¡ine:

∂ { H(t )}
1
{
H (t ) } [ k]{ H(t )} + { H(t )} [ s] { } {r}
− H (t )
T T T
Ee = (3.8)
2 ∂t

în care s-au notat:

[ k ] = ∫D [ B ] [ k h ][ B ]dD - matricea de influen¡å;
T
e

[s] = ∫D [ N ] E[ N ]dD - matricea de înmagazinare;

T
e

{r} = ∫D [ N ]T QdD + ∫Γ [ N ]T q∗dΓ

e e
- vectorul dat de schimburile de
flux cu exteriorul.

Func¡ionala aferentå întregului domeniu se ob¡ine prin însumarea

contribu¡iilor tuturor elementelor finite din discretizare. Dacå se fac nota¡iile:

55
 [ K ] = ∑ [ k] ;
[ S ] = ∑ [ s] ; (3.9)
[ R] = ∑ [ r ] ,
expresia func¡ionalei are forma:

∂ { H(t )}
1
{ } [ K ]{ H(t )} + { H(t )} [ S]
H (t ) { } { R(t )} .
− H (t )
T T T
Ee = (3.10)
2 ∂t

Vectorul necunoscutelor nodale {H(t)} se referå, de aceastå datå, la toate

nodurile din discretizare. Vectorul {R(t)} este dependent de timp, dat fiind cå,
atât debitul schimbat de domeniu cu exteriorul, cât ¿i condi¡iile de margine se
pot modifica în timp.
Condi¡ia de sta¡ionar pentru func¡ionalå δE=0 se transformå în acest caz în:

∂E
= 0,
∂ { H}

ceea ce conduce la ecua¡ia matricealå:

∂ { H(t )}
[ K ]{ H(t )} + [ S] ∂t
{ }
− R(t ) = 0 , (3.11)

care reprezintå finalul etapei de discretizare pe domeniul spa¡iu.

3.3. REZOLVAREA INTEGRÅRII PE DOMENIUL TIMP

¥n primele etape ale rezolvårii numerice, prin MEF, a proceselor nesta¡ionare

s-a admis ipoteza cå procesul nesta¡ionar poate fi modelat ca o succesiune de
procese sta¡ionare. Termenul [S]∂{H(t)}/∂t din ecua¡ia (3.11) se asimileazå cu
un termen liber suplimentar ¿i în acest fel, pentru un moment oarecare ti, solu¡ia
se ob¡ine prin rezolvarea unui sistem algebric liniar. Modelele bazate pe aceastå
ipotezå sunt denumite modele hibride [3].
¥n rezolvårile curente prin MEF, procesul nesta¡ionar se trateazå în mod
unitar, prin conceptul de discretizare ¿i element finit pe tot domeniul spa¡iu-
timp.

56
 3.3.1. PRINCIPIUL MODELELOR HIBRIDE

Ecua¡ia matricialå (3.11) se rescrie, explicitând derivata în raport cu timpul a

vectorului sarcinilor hidraulice nodale:

∂ {H}
= [ S] {R} − [ S] [ K ]{H} .
−1 −1
(3.12)
∂t

Integrarea ecua¡iei (3.12) se face prin metoda diferen¡elor finite. ¥n

rezolvårile efective, integrarea acestei ecua¡ii conduce, în func¡ie de
aproximarea polinomialå a solu¡iei de tip exponen¡ial, la scheme explicite sau la
scheme implicite:
- schema explicitå:

[ S]{ H(t + Δt )} = ([ S] − Δt[ K ]){ H(t )} ; (3.13)

- schema implicitå:

([ S] + Δt[ K ]){ H(t + Δt )} = [ S]{ H(t )} . (3.14)

Schemele explicite au avantajul unui algoritm simplu, conducând la rela¡ii

directe de recuren¡å. Timpul de calcul este redus, de¿i sunt restric¡ii privind
mårimea pasului de timp. ¥n func¡ie de modul efectiv de rezolvare, schemele
explicite pot fi cu autostart (de tip Runge-Kutta) sau de tip predictor-corector
[3], [4].
¥n cazul schemelor explicite se practicå uneori o simplificare suplimentarå.
¥n rela¡ia (3.13), evaluarea sarcinilor hidraulice la pasul t+Δt impune inversarea
-1
matricei [S], matricea [S] fiind o matrice plinå. Penrtru a depå¿i acest
inconvenient, matricea de înmagazinare de la nivelul elementului se
aproximeazå cu o matrice diagonalå cu termeni [3]:

1
sij = AEδ ij , (3.15)
n

unde A este aria elementului, E este coeficientul de înmagazinare, n este

numårul nodurilor elementului, iar δij este tensorul Kronnecker. Rezultå, prin
asamblare, o matrice [S]=Σ[s] de tip diagonal, concentratå, care simplificå mult
opera¡iile de rezolvare din rela¡ia (3.13). Trebuie înså men¡ionat faptul cå o
asemenea simplificare, prin care se atribuie egal nodurilor schimbul de debit,
implicå restric¡ii severe în alcåtuirea discretizårii: re¡ea uniformå, cu elemente

57
practic egale, fårå distorsiuni geometrice ¿i cu contraste reduse de
permeabilitate pe domeniu.
Schemele implicite pot fi deduse ca un caz particular al solu¡iei unitare, în
elemente finite, a discretizårii spa¡io-temporale ¿i, ca urmare, nu vor fi analizate
mai în detaliu.

3.3.2. UTILIZAREA DISCRETIZÅRII PE DOMENIUL TIMP

Pentru rezolvarea sistemului (3.11) domeniul timp se împarte în elemente

finite de timp Δt. Valorile de la capetele intervalului sunt valori nodale.
Pentru un element (interval) de timp Δt, valorile sarcinilor hidraulice din
nodurile discretizårii spa¡iale la orice moment t∈(0,Δt) se exprimå în func¡ie de
valorile sarcinilor hidraulice nodale la anumite momente de timp ti din
intervalul Δt:

{ H(t )} = ∑ N (t ){H} i ti
, (3.16)

unde Ni(t) sunt func¡ii de aproximare. Gradul func¡iilor de aproximare

depinde de numårul de puncte (momente ti) pe interval. ¥n cazul analizat,
func¡iile Ni(t) pot fi alese liniare, ¡inând seama cå în ecua¡ii intervin numai
derivate de ordinul I în raport cu timpul. Aproximarea liniarå pe timp este
compatibilå cu aproximarea liniarå pe spa¡iu, utilizata în mod frecvent.
Notând cu {H}n ¿i respectiv {H}n+1 valorile de la începutul ¿i sfâr¿itul
intervalului de timp Δt, aproximarea vectorului sarcinilor nodale capatå forma:

{ H(t)} = N (t ){H}
1 n
+ N 2 (t ){H} n+ 1 , (3.17)

în care:

t
N 1 (t ) = 1 − ;
Δt
t
N 2 (t ) = .
Δt

Aproximarea (3.17) substituitå în ecua¡ia matricealå (3.11) conduce la un

reziduu, dat fiind cå nu se respectå riguros distribu¡ia reala în timp. Solu¡ia
aproximativå a problemei se ob¡ine prin metoda reziduurilor ponderate.

58
 Se impune ca integrala pe intervalul (0,Δt) a rezidurilor ob¡inute prin
înlocuirea aproxima¡iei (3.17) în sistemul (3.11), ponderatå cu ni¿te ponderi
convenabil alese, så se anuleze:

⎧ ⎛ dN 1 ⎫
( ) {H} n + dt2 {H} n+ 1 ⎞⎟⎠ − {R}⎬dt = 0 . (3.18)
dN
∫0 w i ⎨[ K ] N 1 {H} n + N 2 {H} n+ 1 + [ S]⎜
Δt

⎩ ⎝ dt ⎭

¥nlocuind în condi¡ia (3.18) func¡iile de aproximare Ni din (3.17), precum ¿i

derivatele lor:

dN1 1
=− ;
dt Δt
dN 2 1
= ,
dt Δt

se ob¡ine:

⎛ 1 ⎞
⎜ [ K ]∫0 wi dt + [ S]∫0Δt wi dt ⎟ {H} n+ 1 +
Δt t
⎝ Δt Δt ⎠ (3.19)
⎛ ⎛ t ⎞ 1 ⎞
+ ⎜ [ K ]∫0 wi ⎜ 1 − ⎟ dt − [ S]∫0 wi dt⎟ {H} n − ∫0Δt wi {R}dt = 0
Δt Δt
⎝ ⎝ Δt ⎠ Δt ⎠

Dacå pentru vectorul {R}, de asemenea variabil în timp, se admite o

aproximare pe intervalul (0,Δt) asemånåtoare cu aceea a sarcinilor hidraulice,
atunci acesta se poate exprima sub forma [5]:

{ R(t )} = N (t ){R}
1 n
+ N 2 (t ){R} n+ 1 , (3.20)

în care {R}n ¿i respectiv {R}n+1 sunt valorile de la începutul ¿i sfâr¿itul

intervalului.
Dacå se face nota¡ia:

Δt t
∫0 wi dt
θ= Δt , (3.21)
Δt
∫0 wi dt

atunci rela¡ia (3.19) se expliciteazå sub forma:

59
 ⎛ 1 ⎞
⎜ [ S] + θ [ K ]⎟ {H} n+ 1 =
⎝ Δt ⎠
(3.22)
⎛ 1 ⎞
= ⎜ [ S] − (1 − θ )[ K ]⎟ {H} n + θ {R} n+ 1 + (1 − θ ){R} n .
⎝ Δt ⎠

Rela¡ia (3.22) reprezintå o rela¡ie de recuren¡å, care permite evaluarea

sarcinilor hidraulice de la sfâr¿itul intervalului în func¡ie de cele de la începutul
acestuia.
Condi¡iile de margine de tip sarcinå hidraulicå impuså H=H pe grani¡a ΓH se
*

introduc prin procedeele numerice uzuale. ¥n rezolvårile practice se ata¿azå

*
sistemului (3.22) ecua¡ii adi¡ionale de forma AHn+1=AH pentru fiecare nod cu
valoare impuså, care se adunå cu ecua¡iile corespunzåtoare acestor noduri în
sistemul (3.22). Dacå coeficientul numeric A se alege cu câteva ordine de
mårime mai mare decât coeficien¡ii diagonali ai sistemului, solu¡ia rezultatå
îndepline¿te condi¡iile de margine specificate.

3.4. STABILITATEA NUMERICÅ

Se considerå rela¡ia de recuren¡å (3.22), în care vectorul {R}n={R}n+1=0.

Aceastå situa¡ie corespunde unui regim tranzitoriu creat de o modificare a
condi¡iilor de margine, urmat de o încetare a schimburilor cu exteriorul
domeniului ¿i men¡inerea constantå a sarcinilor hidraulice impuse pe grani¡e.
Forma omogenå a rela¡iei (3.22) poate fi scriså sub forma:

{H} n+ 1 = [ A]{H} n , (3.23)

unde matricea:

[ A] = ([ S] + Δtθ [ K ]) ([ S] − Δt(1 − θ )[ K ])
−1
(3.24)

este denumitå matrice de amplificare.

De remarcat cå forma (3.23) se poate ob¡ine din oricare dintre schemele de
integrare în timp, de tip explicit (3.13) sau explicit (3.14). De altfel, forma
(3.14) poate fi consideratå ca provenind din rela¡ia generalå (3.22) în care θ=1,
în timp ce forma explicitå, de tip Euler, corespunde lui θ=0.
Din rela¡ia (3.23) rezultå evident faptul cå orice eroare în evaluarea sarcinilor
hidraulice la pasul precedent {H}n se regåse¿te amplificatå cu factorul [A] în
solu¡ia de la pasul curent {H}n+1.
O solu¡ie generala a algoritmului de recuren¡å poate fi puså sub forma:

60
 {H} n+1 = μ{H} n (3.25)

¿i prin substitu¡ie în rela¡ia (3.23) rezultå:

([ A] − μ[ I ]){H} n
=0 , (3.26)

din care se observå cå μ sunt valorile proprii ale matricei [A]. Din aceastå
exprimare rezultå clar cå:
- dacå |μ|>1, orice eroare în solu¡ia numericå, oricât de micå, va cre¿te
continuu în pa¿ii de calcul succesivi, conducând la valori nelimitate; solu¡ia este
instabilå;
- dacå |μ|<1, erorile se atenueazå în pa¿ii de calcul urmåtori, solu¡ia fiind
stabilå, de¿i nu neapårat exactå.
Determinarea valorilor proprii ale matricei [A] este o opera¡iune dificilå, cu
posibile probleme numerice ¿i consum oneros de timp de calcul ¿i memorie.
Se considerå ca alternativå o ecua¡ie scalarå de forma (3.11), ce poate fi
privitå ca reprezentând comportarea unui nod al discretizårii [6]:

∂H ( t )
kH (t ) + s = 0, (3.27)
∂t

care conduce la un scalar A în locul matricei de amplificare [A]:

s − Δt(1 − θ )k
A= . (3.28)
s + Δtθk

k
Dacå se noteazå ω = ¿i se face substitu¡ia rezultå:
s

1 ⎛1 ⎞
+ (ωΔt )⎜ − 1⎟
1 − (ωΔt )(1 − θ ) θ ⎝θ ⎠
A= = . (3.29)
1 + (ωΔt )θ
+ (ωΔt )
1
θ

Din rela¡ia de valori proprii (3.26) rezultå μ=A, pentru a evita solu¡ia banalå
Hn=0.
Din expresia (3.29) se observå cå:

61
 1
- pentru θ ≥ , |μ|<1 indiferent de Δt ¿i deci cå algoritmii rezulta¡i sunt
2
necondi¡ionat stabili;
1
- pentru θ < condi¡ia |μ|<1 (sau -1<μ<1) conduce la:
2

2
ωΔt ≤ , (3.30)
1 − 2θ

¿i, ca urmare, algoritmii rezulta¡i sunt condi¡ionat stabili, depinzând de

mårimea pasului de timp.
1
¥n cazul algoritmilor condi¡ionat stabili (cu θ < ) valoarea criticå Δtcr,
2
pentru care Δt<Δtcr asigurå stabilitatea, trebuie determinata ¡inând seama de
întreaga configura¡ie a discretizårii. Pasul Δtcr se evalueazå ¡inând seama de
caracteristica ω a fiecårui element finit, iar în final se selecteazå min(Δtcr)i.
Pentru infiltra¡ia în regim tranzitoriu se reaminte¿te cå termenii matricelor
[k] ¿i [s] ale unui element au expresiile:

sii = ∫De ENi2 dD ;

(3.31)
k ii = ∫De BiT k h Bi . dD .

Dacå se presupune curgerea unidirec¡ionalå, în lungul axei x, atunci pentru

un element cu dimensiunea l func¡ia de aproximare liniara are forma:

l−x
N= (3.32)
l

¿i rezultå:

El
s = ∫0l EN 2 dx = ;
3
2 (3.33)
⎛dN ⎞ kx
k= l
∫0 k x ⎜ ⎟ dx = .
⎝ dx ⎠ l

Caracteristica ω a elementului va avea valoarea:

k 3k x
ω= = , (3.34)
s El 2

62
 care substituitå în expresia de condi¡ionare (3.30) conduce la valoarea
pasului de timp critic [6]:

2 l2E
Δt ≤ Δt cr = (3.35)
1 − 2θ 3k x

Rezultå în mod evident cå mårimea elementului finit cel mai mic din
discretizare dicteazå mårimea pasului de timp de calcul (Δtcr,min corespunde
2
lui lmin). Dependen¡a de l aratå cå pasul de timp critic descre¿te rapid cu
dimensiunea elementelor din discretizare, ceea ce face dificilå asigurarea
stabilitå¡ii pentru schemele conditionat stabile în cazul problemelor complexe,
care necesitå discretizåri gradate.
Considerentele expuse conduc la selectarea, în rezolvårile curente, a unor
algoritmi necondi¡ionat stabili. Cel mai utilizat este algoritmul corespunzåtor
ponderårii reziduurilor dupå procedeul Galerkin. ¥n acest caz, în expresia (3.21)
a lui θ se înlocuie¿te w i = N 2 (t ) =
t 2 1
¿i rezulta θ = . Se constatå cå θ > ¿i
Δt 3 2
deci cå algoritmul este neconditionat stabil.
1
¥n unele rezolvåri se admite ¿i algoritmul Crank-Nicolson, cu θ = , care
2
de¿i este uneori oscilant, conduce la o acurate¡e mai mare a aproximårii pe pasul
de calcul [6].

BIBLIOGRAFIE

1. P i e t r a r u , V . , Calculul infiltra¡iilor, Editura Ceres, 1977.

2. S a n d h u , R . S . , Variational principles for fluid flow in porous media, Int. J. of

Num. Meth. in Geomechanics, Vol.1, Nr.2, 1977.

3. H â n c u , S . ¿ i c o l e c t i v , Hidraulicå aplicatå. Simularea numericå a mi¿cårii

nepermanente a fluidelor, Editura Tehnicå, 1985.

4. W o o d , W . L . , Practical time steping schemes, Clarendon Press, Oxford, 1990.

5. S t e m a t i u , D . , Calculul structurilor hidrotehnice prin metoda elementelor

finite, Ed. Tehnicå, 1988.

6. Z i e n k i e w i c z , O . C . , T a y l o r , R . L . , The finite element method, Mc.Grow-

Hill, 1991.

63